Legea nr. 344/2005
M. Of. nr. 1093 din 5 decembrie 2005
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind unele măsuri pentru asigurarea
respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de
vămuire
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – Dispoziţiile prezentei
legi se aplică mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de
proprietate intelectuală, care:
a) intră sau ies de pe teritoriul României, inclusiv în/din
zone libere sau antrepozite libere;
b) sunt declarate la autoritatea vamală în vederea plasării
sub un regim vamal definitiv sau suspensiv ori în vederea reexportului;
c) sunt plasate sub un regim vamal suspensiv;
d) se află sub supraveghere vamală, în orice alte situaţii;
e) nu au fost declarate la intrarea sau ieşirea din ţară şi
sunt descoperite de autoritatea vamală în timpul controalelor vamale efectuate
potrivit legii;
f) au intrat în proprietatea privată a statului prin
confiscare sau abandon la autoritatea vamală.
Art. 2. – (1) Prezenta lege nu se aplică
mărfurilor care sunt obiect al dreptului de proprietate intelectuală protejat şi
care au fost fabricate cu consimţământul titularului dreptului, dar se află
fără consimţământul acestuia în una dintre situaţiile la care face referire art. 1.
(2) Prezenta lege nu se aplică mărfurilor la care se referă
alin. (1), care sunt fabricate sau sunt protejate de un alt drept de
proprietate intelectuală, în alte condiţii decât cele convenite cu titularul
dreptului.
(3) Prezenta lege nu se aplică bunurilor aflate în bagajele
călătorilor sau în colete trimise ori primite de persoane fizice cu caracter
necomercial, bunuri care se încadrează în limita permisă de lege pentru a fi
scutite de la plata drepturilor de import şi pentru care nu există indicii
materiale că mărfurile ar face parte dintr-un trafic comercial.
Art. 3. – (1) În sensul prezentei legi,
termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. drept de proprietate intelectuală: dreptul de
autor, drepturile conexe, dreptul asupra mărcilor de produs sau de serviciu
protejate, dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale, dreptul asupra
indicaţiilor geografice, dreptul asupra brevetelor de invenţie, dreptul asupra
certificatelor suplimentare de protecţie, dreptul asupra soiurilor de plante;
2. drept de autor: dreptul de proprietate
intelectuală recunoscut persoanei fizice sau persoanelor fizice care au creat o
operă originală de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific,
oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi
independent de valoarea şi destinaţia lor, ori altor titulari legali, persoane
juridice sau fizice;
3. drepturi conexe: drepturile de proprietate
intelectuală, altele decât drepturile de autor, de care beneficiază artiştii
interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii,
producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări
audiovizuale, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi
televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe;
4. marcă de produs sau de serviciu: un semn
susceptibil de reprezentare grafică, ce serveşte la deosebirea produselor ori
serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane. Pot
să constituie mărci semnele distinctive cum ar fi: cuvintele, inclusiv numele
de persoane, desenele, literele, cifrele, elementele figurative, formele
tridimensionale, respectiv forma produsului sau ambalajul său, combinaţiile de
culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne;
5. desen sau model industrial: aspectul nou al unui
produs având o funcţie utilitară;
6. indicaţie geografică: denumirea care serveşte la
identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui
stat, în cazurile în care o calitate, reputaţie sau alte caracteristici
determinante pot fi, în mod esenţial, atribuite acestei origini geografice;
7. brevet de invenţie: titlu de protecţie care poate
fi obţinut pentru orice invenţie, ce are ca obiect un produs sau un procedeu,
în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca invenţia să fie nouă, să implice
o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de o aplicare industrială;
8. certificat suplimentar de protecţie: titlu de
protecţie care poate fi acordat pentru orice produs protejat pe teritoriul
României prin brevet de invenţie în vigoare şi care, înainte de punerea pe
piaţă, a fost analizat ca medicament sau ca produs fitosanitar;
9. brevet de soi: titlu de protecţie care poate fi
acordat pentru un soi de plante protejat;
10. titularul dreptului:
a) deţinătorul unui drept de proprietate intelectuală sau
reprezentantul său;
b) orice altă persoană autorizată să utilizeze acest drept
sau reprezentantul acesteia;
11. mărfuri contrafăcute:
a) orice marfă, inclusiv ambalajul său, care poartă, fără
autorizare, o marcă identică ori care nu se deosebeşte în aspectele sale
esenţiale de o marcă de produs sau de serviciu legal înregistrată pentru acelaşi
tip de marfă şi care, din acest motiv, încalcă drepturile titularului acestei
mărci;
b) orice simbol al unei mărci de produs sau de serviciu
(inclusiv logo, etichetă, autoadeziv, broşură, instrucţiuni de utilizare sau
document de garanţie care poartă un astfel de simbol), chiar dacă este
prezentat separat şi care se află în aceeaşi situaţie cu mărfurile prevăzute la
lit. a);
c) orice ambalaj care poartă mărci de produse contrafăcute,
prezentate separat, în aceleaşi condiţii ca şi mărfurile definite la lit. a);
12. mărfuri pirat: toate copiile fabricate fără
consimţământul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de
acesta în ţara de producere şi care sunt executate, direct ori indirect, după
un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe ori al unui
drept asupra modelelor şi desenelor industriale, dacă realizarea de astfel de
copii ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate intelectuală
respectiv;
13. mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate
intelectuală:
a) mărfuri contrafăcute;
b) mărfuri pirat;
c) mărfuri care aduc atingere drepturilor asupra unui
brevet de invenţie sau unui certificat suplimentar de protecţie ori unei
indicaţii geografice sau unui brevet de soi.
(2) Se asimilează mărfurilor prevăzute la alin. (1) pct. 13,
după caz, orice tipar sau matriţă destinată ori adaptată fabricării unor astfel
de mărfuri care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, cu
condiţia ca folosirea acestor tipare sau matriţe să aducă atingere titularului
dreptului.
CAPITOLUL II
Cererea de intervenţie a autorităţii vamale
SECŢIUNEA 1
Măsuri prealabile depunerii cererii de
intervenţie a autorităţii vamale
Art. 4. – (1) În
cazul în care nu este depusă o cerere de intervenţie sau în perioada de
acceptare a acesteia, autoritatea vamală poate să suspende operaţiunea de
vămuire şi/sau să reţină pe o perioadă de 3 zile lucrătoare mărfurile aflate în
una dintre situaţiile la care face referire art. 1, dacă are suspiciunea
că aceste mărfuri aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.
(2) Cu privire la această măsură autoritatea vamală
notifică titularului dreptului şi declarantului/deţinătorului destinatarului
mărfurilor, dacă aceştia din urmă sunt cunoscuţi.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la
data la care titularul dreptului a primit notificarea.
(4) Dacă în termenul prevăzut la alin. (1) titularul
dreptului nu depune o cerere de intervenţie, autoritatea vamală ridică măsura
de reţinere a mărfurilor şi/sau acordă liberul de vamă, dacă celelalte condiţii
legale sunt îndeplinite.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (1), autoritatea
vamală poate să solicite titularului dreptului informaţii referitoare la
dreptul protejat, înaintea notificării acestuia în legătură cu o posibilă
încălcare a unui drept de proprietate intelectuală.
SECŢIUNEA
a 2-a
Depunerea şi analizarea cererii de intervenţie
a autorităţii vamale
Art. 5. – Pentru
intervenţia autorităţii vamale, titularul dreptului depune o cerere scrisă la
Autoritatea Naţională a Vămilor, al cărei model se stabileşte prin normele de
aplicare a prezentei legi.
Art. 6. – (1) Cererea de intervenţie trebuie
să conţină următoarele informaţii obligatorii:
a) datele de identificare a titularului dreptului;
b) o descriere tehnică exactă şi detaliată a mărfurilor
originale, precum şi fotografii ale acestora;
c) orice informaţie specifică pe care titularul o deţine în
legătură cu modalitatea de încălcare a dreptului său;
d) numele şi adresa persoanei de contact desemnate de
titularul dreptului.
(2) În măsura în care sunt cunoscute, titularul dreptului
va furniza orice alte informaţii pe care le deţine, cum ar fi:
a) valoarea mărfurilor originale înainte de taxare;
b) locul unde se află mărfurile sau destinaţia lor;
c) detalii pentru identificarea lotului sau a coletelor;
d) data prevăzută pentru sosirea sau plecarea mărfurilor;
e) mijloace de transport utilizate;
f) ţara sau ţările de fabricaţie şi rutele folosite;
g) diferenţele tehnice între mărfurile originale şi cele
susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală;
h) denumirea şi sediul persoanelor juridice autorizate să
importe, să exporte sau să distribuie mărfurile.
(3) Cererea de intervenţie va fi însoţită în mod
obligatoriu de următoarele documente:
a) declaraţia titularului dreptului că îşi asumă
responsabilitatea faţă de toate persoanele implicate, în situaţia în care
acţiunea civilă în justiţie sau plângerea penală nu îşi urmează cursul din
cauza unei acţiuni sau omisiuni a titularului dreptului ori în cazul în care
instanţa stabileşte că mărfurile nu aduc atingere unui drept de proprietate
intelectuală; prin aceeaşi declaraţie, titularul dreptului acceptă să suporte
toate costurile ce decurg din păstrarea mărfurilor sub supraveghere vamală,
inclusiv cheltuielile de distrugere a mărfurilor;
b) dovada că este titularul dreptului.
(4) În cazul în care cererea de intervenţie nu conţine
informaţiile obligatorii prevăzute la alin. (1) şi documentele
prevăzute la alin. (3), Autoritatea Naţională a Vămilor poate respinge
această cerere printr-o decizie motivată în care se menţionează şi calea de
atac; o nouă cerere poate fi depusă numai după completarea sa în mod
corespunzător.
(5) Autoritatea Naţională a Vămilor analizează cererea şi
comunică decizia sa în scris titularului dreptului, în termen de 30 de zile
lucrătoare de la data primirii cererii de intervenţie.
(6) Împotriva deciziei de respingere a cererii de
intervenţie a autorităţii vamale titularul dreptului poate formula plângere la
instanţa de contencios administrativ competentă.
(7) Titularul dreptului este obligat ca, în termen de 15
zile de la încetarea protecţiei dreptului de proprietate intelectuală pe
teritoriul României, să înştiinţeze Autoritatea Naţională a Vămilor cu privire
la aceasta.
SECŢIUNEA
a 3-a
Acceptarea cererii de intervenţie
Art. 7. – (1) În
cazul în care Autoritatea Naţională a Vămilor acceptă cererea, stabileşte şi
perioada de intervenţie, de până la un an.
(2) La expirarea acestei perioade şi cu condiţia achitării
de către titularul dreptului a tuturor costurilor ce decurg din prezenta lege,
la solicitarea scrisă a acestuia, Autoritatea Naţională a Vămilor poate
prelungi perioada de intervenţie cu cel mult un an.
Art. 8. – Prevederile art. 5 şi 6 se aplică
în mod corespunzător solicitărilor de prelungire a perioadei de intervenţie.
CAPITOLUL III
Condiţiile în care se face intervenţia
autorităţii vamale
Art. 9. – Pe baza cererii de
intervenţie acceptate şi, când este cazul, după consultarea titularului
dreptului, autoritatea vamală reţine mărfurile susceptibile a aduce atingere
unui drept de proprietate intelectuală şi/sau suspendă operaţiunea de vămuire,
notificând în scris această măsură atât titularului dreptului, cât şi
declarantului/deţinătorului/destinatarului mărfurilor.
Art. 10. – (1) În cazul în care autoritatea
vamală a reţinut mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de
proprietate intelectuală şi/sau a suspendat operaţiunea de vămuire, mărfurile
pot fi distruse, fără să se urmeze procedura prevăzută la art. 11, dacă
sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) titularul dreptului informează în scris autoritatea
vamală, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării
prevăzute la art. 9, că mărfurile reţinute aduc atingere unui drept de
proprietate intelectuală; în cazul mărfurilor perisabile, termenul este de 3
zile lucrătoare;
b) titularul dreptului depune la autoritatea vamală, în
termenul prevăzut la lit. a), acordul scris al declarantului/deţinătorului/destinatarului
mărfurilor că abandonează aceste mărfuri, în vederea distrugerii; acest acord
poate fi transmis autorităţii vamale direct de către declarantul/deţinătorul/destinatarul
mărfurilor.
(2) Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se
prezumă a fi îndeplinită dacă în termenul prevăzut la alin. (1) lit. a) declarantul/deţinătorul/destinatarul
mărfurilor nu se opune în mod expres, în scris, reţinerii şi/sau suspendării
operaţiunii de vămuire ori distrugerii mărfurilor.
(3) Autoritatea vamală prelevează în mod obligatoriu eşantioane
din mărfurile care urmează să fie distruse, conform reglementărilor vamale,
urmând ca acestea să fie păstrate în vederea constituirii de probe în instanţă,
dacă va fi cazul.
(4) Cheltuielile de distrugere vor fi suportate de
titularul dreptului.
(5) Dacă declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor
contestă măsura reţinerii şi/sau a suspendării operaţiunii de vămuire ori se
opune distrugerii mărfurilor, se urmează procedura prevăzută la art. 11.
Art. 11. – (1) Dacă, în termen de 10 zile
lucrătoare de la data primirii notificării privind reţinerea mărfurilor şi/sau
suspendarea operaţiunii de vămuire, titularul dreptului nu face dovada
formulării unei acţiuni civile în justiţie sau a unei plângeri penale şi dacă
dispoziţiile art. 10 nu sunt aplicabile, autoritatea vamală dispune
eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de vamă, dacă celelalte
condiţii legale sunt îndeplinite.
(2) În cazuri întemeiate, la cererea scrisă a titularului
dreptului, Autoritatea Naţională a Vămilor poate prelungi termenul prevăzut la
alin. (1) cu cel mult 10 zile lucrătoare.
(3) În cazul mărfurilor perisabile, susceptibile a aduce
atingere unui drept de proprietate intelectuală, perioada la care se face
referire la alin. (1) este de 3 zile lucrătoare, fără posibilitatea
de a fi prelungită.
(4) În situaţia în care titularul dreptului formulează o
acţiune civilă în instanţă sau o plângere penală, autoritatea vamală reţine
mărfurile până la data când hotărârea judecătorească rămâne definitivă şi
irevocabilă.
Art. 12. – (1) În cazul mărfurilor
susceptibile a aduce atingere drepturilor asupra desenelor şi modelelor
industriale, brevetelor de invenţie, certificatelor suplimentare de protecţie
sau brevetelor de soi, declarantul/deţinătorul/destinatarul mărfurilor are
posibilitatea de a obţine eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de
vamă, cu constituirea unei garanţii, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) titularul dreptului să fi depus la Autoritatea Naţională
a Vămilor dovada formulării unei acţiuni civile în justiţie sau a unei plângeri
penale;
b) să nu se fi dispus pe cale judiciară măsura sechestrării
sau indisponibilizării mărfurilor, înainte de expirarea termenului prevăzut la
art. 11;
c) toate formalităţile vamale să fi fost îndeplinite,
potrivit legii.
(2) Garanţia prevăzută la alin. (1) trebuie să
fie suficientă pentru a proteja interesele titularului dreptului şi se
constituie potrivit normelor de aplicare a prezentei legi; constituirea
garanţiei nu aduce atingere altor posibilităţi de acţiune disponibile
titularului dreptului, potrivit legii.
(3) În cazul în care acţiunea civilă în justiţie sau
plângerea penală a fost formulată altfel decât din iniţiativa titularului
dreptului asupra desenelor şi modelelor industriale, brevetelor de invenţie, certificatelor
suplimentare de protecţie sau brevetelor de soi, garanţia va fi disponibilizată
dacă, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data notificării titularului
dreptului, acesta nu face dovada iniţierii unei proceduri legale privind
mărfurile la care face referire alin. (1).
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) poate fi
prelungit cu cel mult 10 zile lucrătoare.
Art. 13. – (1) Pentru a se stabili dacă s-a
adus atingere unui drept de proprietate intelectuală, autoritatea vamală va
comunica titularului dreptului, la cererea scrisă a acestuia, informaţii
privind numele şi adresa declarantului/destinatarului/deţinătorului mărfurilor,
originea şi ţara de expediţie a mărfurilor susceptibile a aduce atingere unui
drept de proprietate intelectuală, dacă autoritatea vamală deţine aceste
informaţii.
(2) Titularul dreptului care primeşte informaţiile
prevăzute la alin. (1) nu le poate utiliza decât în scopul aplicării
prevederilor cuprinse la art. 10–12.
(3) Utilizarea acestor informaţii în alte condiţii decât
cele prevăzute la alin. (2) atrage angajarea răspunderii titularului
dreptului şi suspendarea intervenţiei.
(4) Dacă titularul dreptului continuă să încalce obligaţia
prevăzută la alin. (2), autoritatea vamală poate refuza prelungirea
perioadei de intervenţie.
Art. 14. – (1) Autoritatea vamală va permite
titularului dreptului şi declarantului/destinatarului/deţinătorului mărfurilor
să examineze mărfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate
intelectuală, pentru care s-a luat măsura reţinerii şi/sau a suspendării
operaţiunii de vămuire.
(2) La solicitarea expresă a titularului dreptului, biroul
vamal poate să preleveze eşantioane şi să le pună la dispoziţie acestuia, numai
pentru a fi analizate în scopul utilizării rezultatului analizei în instanţă.
(3) Când eşantioanele nu sunt distruse ca urmare a
analizei, titularul dreptului le va returna după efectuarea acesteia, pe cât
posibil înainte de eliberarea mărfurilor şi/sau acordarea liberului de vamă.
(4) Toate cheltuielile şi responsabilităţile legate de
analiza acestor eşantioane sunt în sarcina titularului dreptului.
CAPITOLUL IV
Prevederi aplicabile mărfurilor care aduc
atingere unui drept de proprietate intelectuală
Art. 15. – Mărfurile pentru care
s-a dovedit că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală nu pot
intra sau ieşi de pe teritoriul României ori în/din zonele libere sau
antrepozite libere, nu pot fi importate, exportate, reexportate, plasate sub un
regim vamal suspensiv.
Art. 16. – (1) Mărfurile prevăzute la art. 15
pot avea următoarele destinaţii:
a) distrugerea, conform normelor legale în vigoare;
b) predarea cu titlu gratuit, în funcţie de natura
bunurilor, către instituţii din domeniul ocrotirii sociale, organizaţii sau
asociaţii nonprofit cu caracter umanitar, asociaţii ori cluburi sportive,
instituţii de învăţământ sau persoane fizice care au avut de suferit de pe urma
dezastrelor, dacă există acordul scris al titularului dreptului şi dacă sunt
mărfuri apte pentru consumul sau uzul persoanelor fizice, cu condiţia de a nu
fi comercializate.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) nu exclude
valorificarea de către titular a drepturilor sale pe cale judiciară, potrivit
legii.
CAPITOLUL V
Contravenţii
Art. 17. – (1) Constituie
contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:
a) fapta declarantului/destinatarului/deţinătorului
mărfurilor de a introduce sau scoate de pe teritoriul României mărfurile
stabilite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală;
b) neîndeplinirea de către titularul dreptului a obligaţiei
prevăzute la art. 6 alin. (7);
c) neîndeplinirea obligaţiei de a nu comercializa mărfurile
preluate în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. b).
(2) Contravenţiile se sancţionează cu amendă de la 3.000
lei (RON) la 10.000 lei (RON).
(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a),
mărfurile care fac obiectul contravenţiei se confiscă, iar dacă nu mai pot fi
identificate, contravenientul este obligat la plata contravalorii acestora;
termenul de prescripţie pentru aplicarea sancţiunii în cazul acestei
contravenţii curge de la data la care se stabileşte, în condiţiile prezentei
legi, că mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală.
(4) Sancţiunile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.
(5) Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică
prin proces-verbal încheiat potrivit prevederilor art. 185 din Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, pe
personalul vamal care, potrivit atribuţiilor de serviciu, are calitatea de
agent constatator al contravenţiilor.
Art. 18. – Contravenţiilor prevăzute la art. 17
le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VI
Responsabilitatea autorităţii vamale şi a
titularului dreptului
Art. 19. – (1) Acceptarea
unei cereri de intervenţie nu îndreptăţeşte titularul dreptului să solicite
autorităţii vamale o compensaţie sau daune, în situaţia în care mărfurile
prevăzute la art. 1 nu au fost descoperite de autoritatea vamală.
(2) Reţinerea mărfurilor susceptibile a aduce atingere
drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau suspendarea operaţiunii de vămuire,
în condiţiile prezentei legi, nu angajează răspunderea autorităţii vamale faţă
de persoanele care pot invoca un drept asupra mărfurilor prevăzute la art. 1,
pentru eventualele prejudicii suferite de acestea ca rezultat al intervenţiei
autorităţii vamale.
Art. 20. – Cheltuielile legate de depozitarea,
manipularea şi păstrarea mărfurilor sub supraveghere vamală, precum şi
cheltuielile de distrugere sau alte cheltuieli similiare sunt în sarcina
titularului dreptului.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 21. – (1) Pentru
cererile de intervenţie depuse în baza prevederilor Legii nr. 202/2000
privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate
intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, cu modificările ulterioare,
perioada de intervenţie rămâne valabilă până la expirarea termenului aprobat,
dacă titularul dreptului depune declaraţia prevăzută la art. 6 alin. (3) lit. a).
(2) Măsurile de reţinere a mărfurilor şi de suspendare a
operaţiunilor de vămuire iniţiate de autoritatea vamală, potrivit Legii nr. 202/2000,
cu modificările ulterioare, vor fi finalizate potrivit dispoziţiilor prezentei
legi.
Art. 22. – Dispoziţiile prezentei legi se
completează cu prevederile Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României,
cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 23. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi
Mărci, precum şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor vor pune la
dispoziţie autorităţii vamale informaţiile necesare pentru identificarea
drepturilor protejate şi a titularilor acestora.
Art. 24. – (1) Prezenta lege intră în
vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă
Legea nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării
drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 21
noiembrie 2000, cu modificările ulterioare.
Art. 25. – În termenul prevăzut la art. 24
alin. (1), Autoritatea Naţională a Vămilor va elabora normele de aplicare
a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR ADRIAN NĂSTASE |
PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VĂCĂROIU |
Bucureşti, 29 noiembrie 2005.
Nr. 344.