Legea nr. 340 /2004

M. Of. nr. 658 din 21 iulie 2004

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA  DEPUTAŢILOR                                SENATUL

 

L E G E

privind instituţia prefectului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. 

(2) Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

Art. 2. − (1) Sediul instituţiei prefectului, denumit prefectură, este în municipiul reşedinţă de judeţ, într-un imobil proprietate publică a statului, a judeţului sau a municipiului, după caz. 

(2) Pentru municipiul Bucureşti, respectiv judeţul Ilfov, sediul instituţiei prefectului este în municipiul Bucureşti. 

Art. 3. − Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale. 

Art. 4. − Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:

a) legalităţii;

b) imparţialităţii;

c) obiectivităţii;

d) transparenţei;

e) eficienţei;

f) responsabilităţii;

g) orientării către cetăţean. 

Art. 5. − (1) Capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită în exclusivitate de către prefect. 

(2) Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile ale instituţiei prefectului se realizează de către prefect sau de către o persoană anume desemnată prin ordin al acestuia. 

Art. 6. − (1) Activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

(2) Instituţia prefectului are buget propriu, care se elaborează şi se execută în condiţiile legii. 

(3) Prefectul răspunde de execuţia bugetului prefecturii. 

(4) Cheltuielile totale aferente bugetului instituţiei prefectului reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite. 

(5) Prefectul are obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate. 

(6) Instituţia prefectului poate beneficia de programe cu finanţare internaţională pentru susţinerea reformei în administraţia publică. 

Art. 7. − (1) Prefectul este ordonator de credite. 

(2) Proiectele bugetelor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale stabilite potrivit alin. (1) sunt propuse de către prefect. 

Art. 8. − (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi prerogativelor ce îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat de un subprefect. În municipiul Bucureşti prefectul este ajutat de doi subprefecţi. 

(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a subprefecţilor se fac în condiţiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea prefectului şi cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

Art. 9. − (1) Prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici. 

(2) Poate ocupa funcţia de prefect, respectiv de subprefect, persoana care:

a) are vârsta de cel puţin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect;

b) îndeplineşte condiţiile specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;

c) are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, şi o vechime în specialitatea absolvită de 5 ani pentru prefect, respectiv 3 ani pentru subprefect;

d) a absolvit programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate, după caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, din ţară sau din străinătate, ori a dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet de parlamentar. 

Art. 10. − (1) La numirea în funcţie, prefectul şi subprefectul depun în faţa Guvernului, respectiv a primului ministru, următorul jurământ în limba română:

„Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac cu bună credinţă tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor judeţului/municipiului... Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

(2) Jurământul poate fi depus şi fără formula religioasă. 

(3) Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţie. 

Art. 11. − (1) Încetarea de drept a exercitării funcţiei de prefect, respectiv de subprefect, intervine în caz de:

a) demisie;

b) nerespectare a prevederilor art. 17 şi ale art. 22 alin. (1) şi (3);

c) imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile mai mult de 3 luni consecutiv;

d) condamnare, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, la o pedeapsă privativă de libertate;

e) pierderea drepturilor electorale;

f) punere sub interdicţie judecătorească, în condiţiile legii;

g) destituire;

h) obţinerea calificativului nesatisfăcător;

i) deces. 

(2) Constatarea încetării de drept a exercitării funcţiei de prefect sau de subprefect, ca urmare a existenţei unei situaţii de natura celor prevăzute la alin. (1), se face de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, care va propune Guvernului, respectiv primului-ministru, numirea altor persoane în funcţiile vacante. 

Art. 12. − Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. 

CAPITOLUL II

Corpul prefecţilor şi Corpul subprefecţilor

Art. 13. − (1) Prefecţii în funcţie constituie Corpul prefecţilor, iar subprefecţii în funcţie constituie Corpul subprefecţilor. 

(2) Intrarea în Corpul prefecţilor, respectiv în Corpul subprefecţilor, se face la numirea în funcţia de prefect sau de subprefect, în urma concursului organizat în condiţiile legii. 

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), numirea în funcţia de prefect, respectiv de subprefect, din rândul membrilor Corpului de rezervă al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, se face fără concurs. 

Art. 14. − (1) La încetarea exercitării funcţiilor deţinute, prefecţii şi subprefecţii fac parte din Corpul de rezervă al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a), b) şi d)−i). 

(2) Din Corpul de rezervă al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, pot face parte şi persoanele care au deţinut aceste funcţii până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (2) şi nu depăşesc vârsta de 65 de ani. 

(3) Evidenţa membrilor Corpului prefecţilor, ai Corpului subprefecţilor, precum şi ai celor care fac parte din Corpul de rezervă al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, este ţinută de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. 

Art. 15. − (1) Membrii Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, sunt supuşi mobilităţii în funcţie, prezentând disponibilitate la numirile considerate oportune de către Guvern. 

(2) Refuzul neîntemeiat al funcţiilor prevăzute la alin. (1) atrage excluderea din categoria înalţilor funcţionari publici. 

(3) Constatarea intervenirii situaţiei prevăzute la alin. (2) se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la apariţia ei, de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, care va propune Guvernului, respectiv primului-ministru, numirea altor persoane. 

Art. 16. − În scopul perfecţionării pregătirii profesionale, membrii Corpului prefecţilor, ai Corpului subprefecţilor, precum şi cei care fac parte din Corpul de rezervă al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, sunt obligaţi să efectueze cel puţin o dată la 3 ani, conform programării aprobate de ministrul administraţiei şi internelor, stagii de perfecţionare profesională la Institutul Naţional de Administraţie ori la instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate. 

Art. 17. − Membrii Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi societate, precum şi de la participarea la acţiuni politice. 

Art. 18. − Calitatea de membru al Corpului de rezervă al prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, încetează de drept în următoarele cazuri:

a) la cerere;

b) nerespectarea prevederilor art. 17 şi ale art. 22 alin. (1) şi (3);

c) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, la o pedeapsă privativă de libertate;

d) pierderea drepturilor electorale, în condiţiile legii;

e) împlinirea vârstei de 65 de ani;

f) deces. 

CAPITOLUL III

Drepturile şi îndatoririle membrilor Corpului prefecţilor şi ai Corpului subprefecţilor

Art. 19. − (1) Membrii Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, care îşi desfăşoară activitatea în altă localitate decât cea de domiciliu beneficiază de locuinţă de serviciu. 

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) cheltuielile privind chiria locuinţei de serviciu, precum şi cele pentru transportul membrilor Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor şi familiilor acestora, la mutarea în localitatea în care îşi are sediul instituţia prefectului, sunt suportate din bugetul instituţiei prefectului. 

(3) Contractul de închiriere a locuinţei de serviciu se încheie pe perioada exercitării funcţiei de prefect, respectiv de subprefect. La data încetării exercitării funcţiei de prefect, respectiv de subprefect, contractul de închiriere încetează de drept. 

Art. 20. − Salarizarea membrilor Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici. 

Art. 21. − Ca reprezentant al Guvernului, prefectului în funcţie i se acordă onoruri militare, în condiţiile stabilite prin regulamentele specifice, cu ocazia ceremoniilor militare organizate la nivelul judeţului. 

Art. 22. − (1) Membrilor Corpului prefecţilor, respectiv ai Corpului subprefecţilor, le sunt aplicabile prevederile referitoare la incompatibilităţi şi conflictul de interese, prevăzute pentru funcţionarii publici. 

(2) La data intrării în Corpul prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, contractul de muncă al acestora la instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi societăţi comerciale se suspendă de drept. 

(3) Prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sancţiunea eliberării lor din funcţie. 

Art. 23. − Prefectul şi subprefectul răspund, după caz, disciplinar, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii. 

CAPITOLUL IV

Atribuţiile prefectului

Art. 24. − (1) În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) asigură, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, realizarea intereselor naţionale, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;

b) acţionează pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin, potrivit legii;

c) conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale;

d) acţionează pentru asigurarea climatului de pace socială, menţinerea unui contact continuu cu toate nivelurile instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale;

e) stabileşte, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, priorităţile de dezvoltare teritorială;

f) verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene, cu excepţia actelor de gestiune;

g) asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi aducerea la îndeplinire, în condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă;

h) dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora şi foloseşte în acest sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinaţie;

i) utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;

j) dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, prin organele legal abilitate;

k) asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană şi intensificarea relaţiilor externe;

l) dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern şi a politicilor de integrare europeană;

m) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţară şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune. 

(2) Prefectul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi de celelalte acte normative, precum şi însărcinările stabilite de Guvern. 

Art. 25. − Numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale se fac numai la propunerea prefectului, în condiţiile legii. 

Art. 26. − (1) În exercitarea atribuţiei cu privire la verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale ori judeţene, prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, aceste acte, dacă le consideră nelegale, cu excepţia actelor de gestiune. Actul atacat este suspendat de drept. 

(2) Cu cel puţin 10 zile înaintea introducerii acţiunii prevăzute la alin. (1), prefectul va solicita autorităţilor care au emis actul, cu motivarea necesară, reanalizarea actului socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia. 

(3) Introducerea acţiunii de către prefect se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului. Acţiunea este scutită de taxa de timbru. 

Art. 27. − (1) Prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz, convocarea unei şedinţe extraordinare a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti în cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea ordinii şi liniştii publice. 

(2) În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor unităţilor administrativ teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. 

Art. 28. − În situaţii de urgenţă sau de criză autorităţile militare şi organele locale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor au obligaţia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme de interes naţional sau judeţean, în condiţiile legii, în mod deosebit pentru gestionarea situaţiilor care pun în pericol ori afectează siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului înconjurător. 

Art. 29. − (1) Prefectul numeşte în funcţie, prin ordin, secretarul unităţilor administrativ-teritoriale şi al subdiviziunilor municipiilor, în urma promovării concursului organizat în condiţiile legii, şi dispune, prin ordin, sancţionarea disciplinară a acestuia pentru abaterile săvârşite, cu excepţia secretarului general al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. 

(2) Destituirea din funcţie a secretarului se face numai la propunerea consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, pe baza concluziilor reieşite din desfăşurarea unei cercetări administrative prealabile. Destituirea din funcţie se face prin ordin al prefectului, cu excepţia secretarului general al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Propunerea trebuie adoptată cu votul a cel puţin două treimi din numărul consilierilor în funcţie, ca urmare a iniţiativei primarului, sau a unei treimi din numărul consilierilor. 

Art. 30. − Pentru îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor ce îi revin, prefectul poate solicita instituţiilor publice, precum şi asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică documentaţii, date şi informaţii, iar acestea sunt obligate să i le furnizeze. 

Art. 31. − (1) În vederea evaluării performanţelor profesionale individuale, prefecţii vor transmite anual Ministerului Administraţiei şi Internelor un raport de activitate cu privire la:

a) stadiul îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare;

b) verificarea legalităţii actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene;

c) modul de îndeplinire a obiectivelor şi performanţelor obţinute de structurile conduse;

d) propunerile privind eficientizarea activităţilor structurilor conduse, prin identificarea deficienţelor în activitate şi a modului de eliminare a acestora. 

(2) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale prefecţilor se face de către o comisie constituită în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată. 

CAPITOLUL V

Actele prefectului

Art. 32. − (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condiţiile legii. 

(2) Ordinele prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise după consultarea conducătorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. 

(3) Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publică, potrivit legii. 

Art. 33. − (1) Ordinul prefectului, care conţine dispoziţii normative, devine executoriu numai după ce a fost adus la cunoştinţă publică. Ordinul prefectului, cu caracter individual, devine executoriu de la data comunicării către persoanele interesate. 

(2) Ordinele emise de prefect în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoştinţă şi sunt executorii. 

(3) Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată Ministerului Administraţiei şi Internelor;

(4) Ministerul Administraţiei şi Internelor poate propune Guvernului anularea ordinelor emise de prefect, dacă le consideră nelegale sau netemeinice. 

Art. 34. − (1) Prefecţii sunt obligaţi să comunice ordinele emise potrivit art. 32 alin. (2) conducătorului instituţiei ierarhic superioare serviciului public deconcentrat. Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale pot propune Guvernului măsuri de anulare a ordinelor emise de prefect, dacă le consideră nelegale. 

(2) Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice centrale măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice deconcentrate, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. 

Art. 35. − (1) Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale comunică de îndată prefecţilor actele cu caracter normativ emise, iar aceştia au obligaţia de a le transmite serviciilor publice deconcentrate. 

(2) Prefectul poate sesiza instituţiile emitente cu privire la actele pe care le consideră inoportune. 

CAPITOLUL VI

Subprefectul şi aparatul de specialitate al prefectului

Art. 36. − (1) Subprefectul îndeplineşte atribuţiile care îi sunt date prin acte normative, precum şi cele delegate prin ordin al prefectului, în principal, în următoarele domenii:

a) integrarea europeană;

b) relaţiile cu sindicatele şi patronatele;

c) respectarea legilor şi a celorlalte acte normative;

d) asigurarea ordinii publice şi apărarea drepturilor cetăţenilor. 

(2) În lipsa prefectului, subprefectul îndeplineşte, în numele prefectului, atribuţiile ce îi revin acestuia. 

Art. 37. − (1) Pentru exercitarea atribuţiilor conferite de lege, prefectul are un aparat propriu de specialitate pe care îl conduce. 

(2) Conducerea operativă a aparatului propriu de specialitate al prefectului se exercită de către secretarul general. 

(3) Structura organizatorică şi atribuţiile aparatului propriu de specialitate al prefectului, precum şi atribuţiile secretarului general se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 38. − (1) Secretarul general este înalt funcţionar public şi are studii superioare de lungă durată, de regulă juridice sau administrative, absolvite cu diplomă de licenţă ori echivalentă. 

(2) Concursul sau examenul pentru ocuparea funcţiei de secretar general este organizat de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, la solicitarea prefectului, în condiţiile legii. 

(3) Numirea secretarului general şi eliberarea sa din funcţie se fac de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit legii. 

Art. 39. − (1) În cadrul aparatului propriu de specialitate al prefectului se organizează şi funcţionează cancelaria prefectului. 

(2) Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde următoarele funcţii: director, doi asistenţi, doi consilieri, un secretar, precum şi un curier personal. 

(3) Personalul din cadrul cancelariei prefectului este numit sau eliberat din funcţie de către prefect. 

(4) Personalul din cadrul cancelariei prefectului îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat, în condiţiile legii, pe durata exercitării funcţiei de către prefect. 

(5) Activitatea cancelariei prefectului este coordonată de director, care răspunde în faţa prefectului în acest sens. 

Art. 40. − (1) Prefectul poate organiza, prin ordin, oficii prefecturale în judeţele cu o suprafaţă întinsă, cu localităţi amplasate la mari distanţe de reşedinţa judeţului sau în mari aglomerări urbane. În municipiul Bucureşti se pot organiza oficii prefecturale în fiecare sector. 

(2) Oficiile prefecturale funcţionează în subordinea directă a prefectului şi fac parte integrantă din aparatul propriu de specialitate al prefectului, în cadrul numărului de posturi şi al fondurilor aprobate anual. 

(3) Prin derogare de la prevederile art. XVI alin. (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, oficiile prefecturale sunt conduse de un director. 

(4) Numirea şi eliberarea din funcţie a directorului oficiului prefectural se fac de către prefect. 

(5) Ordinul prefectului de înfiinţare şi organizare a oficiilor prefecturale se emite numai cu avizul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 41. − În sensul prezentei legi, expresia autorităţi ale administraţiei publice locale şi judeţene se defineşte după cum urmează: consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, respectiv primarii, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedinţii consiliilor judeţene, ca autorităţi executive. 

Art. 42. − Prevederile art. 7 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2005, iar prevederile art. 9, ale art. 13−18, ale art. 22 alin. (3) şi ale art. 39 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2006. 

Art. 43. − Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, şi ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 44. − Pe data intrării în vigoare a prezentei legi prevederile art. 26 şi 27, cele ale secţiunii 1 „Prefectul judeţului şi al municipiului Bucureşti” a cap. VIII „Prefectul” şi ale art. 154 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituiţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 12 iulie 2004. 

Nr. 340.