Legea nr. 32/2006

M. Of. nr. 264 din 23 martie 2006

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                       SENATUL

 

L E G E

privind obligaţiunile ipotecare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Prezenta lege are drept scop stabilirea condiţiilor şi a cadrului general pentru emisiunea de obligaţiuni ipotecare, precum şi reglementarea drepturilor şi obligaţiilor conferite de acestea deţinătorilor lor.

Art. 2. − În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

1. agent − persoană juridică sau organizaţie fără personalitate juridică, numită şi autorizată în condiţiile cap. IV să reprezinte interesele deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare aparţinând aceleiaşi emisiuni;

2. arhivă − Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare;

3. autoritate competentă − Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, cu atribuţii de reglementare, supraveghere şi control al emitenţilor şi al emisiunilor de obligaţiuni ipotecare potrivit prevederilor prezentei legi;

4. credit ipotecar − orice împrumut acordat în condiţiile Legii nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, cu modificările ulterioare;

5. credit ipotecar comercial − credit ipotecar pentru investiţii imobiliare, prin care se finanţează investiţii imobiliare cu altă destinaţie decât locativă;

6. credit ipotecar eligibil − credit ipotecar care îndeplineşte criteriile de eligibilitate prevăzute la art. 5 pentru a fi inclus în portofoliul de credite ipotecare pe baza căruia urmează a se realiza o emisiune de obligaţiuni ipotecare;

7. credit ipotecar performant − credit ipotecar eligibil, afectat unei emisiuni de obligaţiuni ipotecare, care îndeplineşte caracteristicile de performanţă anunţate în prospectul de emisiune;

8. credit ipotecar rezidenţial − credit ipotecar pentru investiţii imobiliare, prin care se finanţează investiţii imobiliare cu destinaţie locativă;

9. drepturi accesorii − totalitatea drepturilor reale ori personale aferente creanţei ipotecare, inclusiv drepturi de garanţie reală şi drepturi de creanţă decurgând din poliţele de asigurare încheiate de beneficiarul împrumutului;

10. emitent − banca sau banca de credit ipotecar, persoana juridică română care a acordat sau a preluat prin cesiune credite ipotecare şi care a emis, emite sau intenţionează să emită obligaţiuni ipotecare;

11. investitor − orice persoană care deţine obligaţiuni ipotecare în cont propriu;

12. investitor calificat − entitate care are capacitatea de a evalua caracteristicile de risc şi randament ale obligaţiunilor ipotecare, definită conform art. 2 alin. (1) pct. 15 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare;

13. obligaţiuni ipotecare − valori mobiliare în formă dematerializată, emise în baza unui prospect aprobat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi sub supravegherea acesteia, în vederea refinanţării activităţii emitentului de acordare de credite ipotecare, în baza unui portofoliu de credite ipotecare asupra căruia investitorii dobândesc o garanţie de prim rang şi un drept de preferinţă în raport cu orice alt creditor al emitentului;

14. persoană afiliată − persoana fizică sau juridică care, conform art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, este prezumată a acţiona concertat cu o altă persoană fizică sau juridică;

15. ofertă publică de obligaţiuni ipotecare − comunicarea adresată unor persoane, făcută sub orice formă şi prin orice mijloace, care prezintă informaţii suficiente despre termenii ofertei şi despre obligaţiunile ipotecare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor obligaţiuni ipotecare. Această definiţie se va aplica, de asemenea, şi în situaţia plasamentului de obligaţiuni ipotecare prin intermediari financiari;

16. ofertă adresată investitorilor calificaţi − vânzarea în integralitate a unei emisiuni de obligaţiuni ipotecare către investitori calificaţi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale normelor de aplicare a prezentei legi;

17. portofoliu de credite ipotecare sau portofoliu − totalitatea drepturilor de creanţă şi a drepturilor accesorii cu care emitentul garantează îndeplinirea obligaţiilor asumate printr-o emisiune de obligaţiuni ipotecare determinată;

18. prospect de emisiune sau prospect − prospectul de ofertă publică de vânzare de obligaţiuni ipotecare, întocmit cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale normelor emise în aplicarea acestora;

19. valoare nominală − suma principală a creditului ori, în cazul garanţiilor, suma maximă pentru care au fost constituite;

20. valoarea creditului ipotecar − suma rămasă de rambursat din valoarea nominală a unui credit;

21. valoarea portofoliului − suma valorilor creditelor ipotecare din portofoliu;

22. valoarea de referinţă − valoarea stabilită de către un evaluator autorizat potrivit legii.

Art. 3. − (1) Sintagma „obligaţiuni ipotecare“ se foloseşte exclusiv pentru a desemna valori mobiliare emise în condiţiile prezentei legi.

(2) Valorile mobiliare care nu întrunesc caracteristicile prevăzute la art. 2 pct. 13 nu beneficiază de regimul juridic consacrat prin prezenta lege şi nu pot fi denumite „obligaţiuni ipotecare“.

CAPITOLUL II

Structurarea portofoliilor

Art. 4. − (1) Pentru a fi afectate garantării unei emisiuni de obligaţiuni ipotecare, creditele ipotecare se grupează în portofolii, cu condiţia respectării, în mod cumulativ, pe toată durata emisiunii, a următoarelor principii:

a) fiecare credit ipotecar din portofoliu să fi fost acordat în conformitate cu normele legale în vigoare la acea dată;

b) creditele ipotecare să fi fost acordate în scopul efectuării de investiţii imobiliare pe teritoriul României sau pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European;

c) uniformizarea portofoliului astfel încât să includă un singur tip de credite ipotecare din punct de vedere al destinaţiei investiţiei imobiliare;

d) media ponderată a scadenţei creditelor ipotecare din portofoliul afectat emisiunii să fie mai mare decât scadenţa obligaţiunilor ipotecare ce urmează a fi emise pe baza acestora; media ponderată a scadenţelor se calculează ca medie ponderată a duratei rămase a creditelor din portofoliul afectat, ponderată cu valoarea nominală a creditului la momentul lansării emisiunii;

e) valoarea actualizată a creanţelor afectate garantării unei emisiuni de obligaţiuni ipotecare să fie cel puţin egală cu valoarea actualizată a obligaţiilor de plată ale emitentului faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare din emisiunea garantată cu portofoliul respectiv;

f) valoarea totală a creditelor ipotecare garantate cu ipoteci asupra terenurilor fără construcţii şi a celor garantate cu ipoteci asupra imobilelor aflate în construcţie să nu depăşească 20% din valoarea portofoliului;

g) întrunirea criteriilor generale de eligibilitate prevăzute de lege şi a caracteristicilor de performanţă anunţate în prospectul de emisiune.

(2) Prospectul de emisiune trebuie să includă informaţii privind respectarea fiecăruia dintre principiile prevăzute la alin. (1).

Art. 5. − (1) Criteriile generale de eligibilitate a creditelor ipotecare pentru garantarea unei emisiuni de obligaţiuni ipotecare sunt:

a) valoarea nominală a unui credit ipotecar să nu depăşească 80% din valoarea de referinţă a imobilului constituit în garanţie, în cazul unui credit ipotecar rezidenţial, şi 70% din valoarea de referinţă a imobilului constituit în garanţie, în cazul unui credit ipotecar comercial;

b) suma creditului ipotecar să fi fost pusă la dispoziţia beneficiarului în integralitate;

c) valoarea creditelor ipotecare acordate unui singur beneficiar, prin ea însăşi sau prin adiţionare cu valoarea creditelor ipotecare acordate unor persoane afiliate acestuia, să nu depăşească 10% din valoarea portofoliului;

d) drepturile de creanţă conferite de creditul ipotecar să nu constituie obiectul unei garanţii reale;

e) creditul să nu înregistreze întârziere la plată la momentul includerii în portofoliu şi, ulterior, pentru a putea fi menţinut în portofoliul de credite ipotecare, să nu aibă întârziere mai mare de 61 de zile la efectuarea serviciului datoriei;

f) imobilul constituit în garanţie să fi fost asigurat contra riscurilor pentru o sumă egală cu valoarea de referinţă a imobilului stabilită la data încheierii contractului de ipotecă;

g) drepturile reale constituite pentru garantarea rambursării creditului să fie de prim rang.

(2) Emitenţii pot stabili, prin norme interne, criterii de eligibilitate suplimentare care se fac publice prin prospectul de emisiune.

Art. 6. − În cazul în care, pe perioada derulării unei emisiuni, unele dintre creditele ipotecare din portofoliu nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate, devin neperformante în înţelesul prezentei legi sau determină scăderea mediei ponderate a scadenţelor creditelor ipotecare din portofoliu, a sumei valorilor acestora ori a sumei dobânzilor aferente sub limita prevăzută de lege, portofoliul se suplimentează în mod corespunzător cu credite ipotecare eligibile şi, în conformitate cu art. 7, cu active noi, cu respectarea principiilor, condiţiilor şi a formalităţilor prevăzute de lege şi de prospectul de emisiune pentru constituirea acestuia.

Art. 7. − (1) Emitentul poate suplimenta portofoliul şi substitui creditele ipotecare aflate în situaţia prevăzută la art. 6 cu active care prezintă un grad de risc cel mult egal cu cel al creditelor ipotecare din portofoliu, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) o asemenea posibilitate a fost prevăzută în mod expres în prospectul de emisiune;

b) emitentul nu dispune de credite ipotecare care să poată fi incluse în portofoliu, cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1);

c) activele respective nu fac obiectul unei garanţii reale.

(2) Categoriile de active eligibile pentru suplimentarea portofoliului şi substituirea de credite ipotecare din portofoliu, condiţiile şi procentele în care fiecare categorie de active poate substitui credite ipotecare dintr-un portofoliu se stabilesc prin norme ale Băncii Naţionale a României.

(3) Limita maximă generală în care este permisă suplimentarea portofoliului şi substituirea creditelor portofoliului şi substituirea creditelor ipotecare din portofoliu cu active nu poate depăşi 20% din valoarea portofoliului.

Art. 8. − Prevederile art. 167 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică obligaţiunilor ipotecare emise în temeiul prezentei legi.

Art. 9. − Sumele rezultate din emisiunea de obligaţiuni ipotecare nu intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL III

Registrul de evidenţă internă

Art. 10. − (1) Emitenţii au obligaţia ca, pentru fiecare emisiune de obligaţiuni ipotecare, să ţină un registru de evidenţă internă în care să reflecte structura şi dinamica portofoliului. Registrul de evidenţă internă conţine în mod obligatoriu următoarele informaţii cu privire la fiecare credit ipotecar din portofoliu:

1. datele de identificare a contractului de credit ipotecar, cu specificarea categoriei din care face parte din punct de vedere al destinaţiei investiţiei imobiliare;

2. datele de identificare a beneficiarului;

3. datele de identificare a imobilului asupra căruia s-a constituit garanţia pentru rambursarea creditului ipotecar, cu menţionarea numărului de carte funciară;

4. valoarea nominală, valoarea creditului ipotecar şi valoarea de referinţă a imobilului prevăzut la pct. 3, calculată la momentul încheierii contractului de ipotecă;

5. orice altă garanţie constituită pentru rambursarea creditului, cu specificarea valorii nominale a acesteia.

(2) Registrul de evidenţă internă cuprinde o secţiune destinată înscrierilor referitoare la activele incluse în portofoliu potrivit prevederilor art. 7.

(3) Registrul de evidenţă internă se completează de către emitent cu ocazia fiecărei modificări ori completări a datelor cuprinse în înscrierile iniţiale. Lunar, emitentul pune la dispoziţia agentului o copie a Registrului de evidenţă internă, purtând semnătura reprezentantului său legal, precum şi o informare scrisă cu privire la structura portofoliului, suma obligaţiilor patrimoniale ale emitentului faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare din emisiunea respectivă, valoarea creditelor ipotecare şi a activelor incluse în portofoliu potrivit prevederilor art. 6 şi 7, valoarea creditelor ipotecare prevăzute la art. 6, indiferent dacă au fost sau nu eliminate din portofoliu, valoarea drepturilor accesorii cu care emitentul garantează, precum şi documentaţia sintetică pe baza căreia s-au determinat valorile respective.

(4) Registrul de evidenţă internă al emitentului este supus controlului Băncii Naţionale a României.

(5) Banca Naţională a României poate elabora norme privind conţinutul, păstrarea şi completarea Registrului de evidenţă internă.

CAPITOLUL IV

Agentul

Art. 11. − (1) Emitentul, pentru a putea proceda la o emisiune de obligaţiuni ipotecare, are obligaţia să numească un agent autorizat să verifice corecta ţinere a Registrului de evidenţă internă de către emitent, să înscrie la arhivă garanţiile mobiliare asupra portofoliului, precum şi orice modificări ulterioare referitoare la acestea şi să îi reprezinte pe deţinătorii de obligaţiuni ipotecare.

(2) Agentul numit de către emitent nu poate fi o persoană afiliată acestuia şi nici auditorul financiar al emitentului.

Art. 12. − (1) Agentul este ales de către emitent din rândul agenţilor autorizaţi de Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi este numit prin prospectul de emisiune.

(2) Mandatul agentului este confirmat de către investitori prin subscrierea emisiunii de obligaţiuni ipotecare şi încetează la momentul plăţii integrale a obligaţiilor asumate de către emitent faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare din respectiva emisiune.

(3) În condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) emitentul poate să numească şi un agent supleant.

Art. 13. − (1) Serviciile de agent se prestează de către:

a) persoane juridice auditori financiari, înregistraţi în Registrul auditorilor financiari;

b) instituţii de credit;

c) societăţi de servicii de investiţii financiare pentru care activitatea de agent reprezintă serviciu conex în temeiul prezentei legi;

d) cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de avocaţi, în condiţiile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

e) birouri notariale organizate în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În vederea autorizării ca agent, Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare evaluează solicitantul din punct de vedere al competenţei, capacităţii, experienţei, reputaţiei şi integrităţii cerute pentru îndeplinirea serviciilor de agent în condiţii de siguranţă pentru investitori, examinează circumstanţele şi informaţiile disponibile privind activitatea acestuia şi decid prin ordin comun autorizarea, dacă acesta corespunde cerinţelor prevăzute în prezenta lege şi în normele de aplicare a acesteia.

(3) Persoana juridică ori organizaţia fără personalitate juridică autorizată ca agent desemnează o persoană fizică în calitate de reprezentant permanent pentru îndeplinirea mandatului de agent. Această persoană răspunde în nume propriu pentru obligaţiile decurgând din îndeplinirea serviciilor de agent, fără însă a înlătura sau a diminua răspunderea persoanei juridice ori a organizaţiei fără personalitate juridică pe care o reprezintă, şi trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să aibă studii juridice sau economice;

b) să aibă experienţă profesională de cel puţin 5 ani în domeniul său de activitate;

c) să aibă o bună reputaţie;

d) să nu fi fost condamnată sau să nu se fi pus în mişcare acţiunea penală împotriva acesteia pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori pentru alte infracţiuni prevăzute de legea specială de organizare a profesiei;

e) să nu fi fost sancţionată în ultimii 3 ani de autoritatea de reglementare a activităţii pe care o desfăşoară.

Art. 14. − (1) Obligaţiile şi răspunderea agentului faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

(2) Agentul nu poate delega îndeplinirea atribuţiilor specifice şi nu poate transmite dreptul de reprezentare a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare decât la încetarea mandatului înainte de termen.

(3) Contractul încheiat între emitent şi agent se ataşează la prospectul de emisiune.

Art. 15. − (1) Agentul are următoarele atribuţii principale:

a) să verifice respectarea de către emitent a cerinţelor legii şi ale prospectului de emisiune referitoare la portofoliile de credite ipotecare la data confirmării mandatului şi, lunar, pe toată durata acestuia;

b) să încheie, în nume propriu, dar pe seama investitorilor, în emisiunea de obligaţiuni ipotecare respectivă, un contract de garanţie asupra creditelor ipotecare şi activelor incluse în portofoliu potrivit prevederilor art. 7, în forma ataşată prospectului, şi să înscrie la arhivă, în numele agentului, dar pe seama emisiunii, avizul de garanţie corespunzător;

c) să înscrie la arhivă, în nume propriu, dar pe seama investitorilor, în emisiunea de obligaţiuni ipotecare respectivă, toate modificările şi completările aduse garanţiei prevăzute la lit. b), astfel încât arhiva să reflecte cu acurateţe Registrul de evidenţă internă;

d) să notifice în scris emitentului, Băncii Naţionale a României şi Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare cu privire la constatarea încălcării de către emitent a unei obligaţii ce îi incumbă faţă de investitori, conform prezentei legi şi prospectului, dacă această încălcare nu este remediată în termen de 10 zile de la data constatării;

e) să convoace adunarea generală a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare, în cazul în care constată o încălcare de către emitent a obligaţiilor ce îi revin faţă de aceştia, conform prezentei legi şi prospectului de emisiune, dacă această încălcare nu este remediată în termen de 30 de zile de la data constatării;

f) să informeze Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare despre convocarea adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare pentru motivul prevăzut la lit. e);

g) să facă publicitatea hotărârilor luate de adunarea generală a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi într-un ziar de circulaţie naţională şi să le pună în executare;

h) să îi reprezinte pe deţinătorii de obligaţiuni ipotecare în faţa emitentului, a autorităţilor publice şi a oricărei terţe persoane, în limitele stabilite de adunarea generală a acestora, să exercite, în nume propriu, dar pe seama investitorilor, drepturile acestora decurgând din deţinerea de obligaţiuni ipotecare, cu excepţia dreptului de vot.

(2) Atribuţiile de verificare şi control prevăzute în prezenta lege se realizează exclusiv pe baza documentaţiei sintetice întocmite de către emitent pe propria răspundere. La cerere, emitentul este obligat să furnizeze agentului clarificări şi declaraţii scrise ori documente primare pentru stabilirea gradului de conformare a acestuia cu obligaţiile ce îi revin faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare din emisiunea respectivă.

(3) În urma verificării documentaţiei sintetice prevăzute la alin. (2), agentul emite un certificat privind regularitatea îndeplinirii cerinţelor legale şi ale prospectului de emisiune referitoare la structurarea portofoliului de credite ipotecare. Certificatul însoţeşte în mod obligatoriu prospectul de emisiune.

Art. 16. − (1) Agentul îşi va exercita atribuţiile cu aceeaşi prudenţă şi diligenţă cu care ar fi acţionat pentru gestionarea propriilor interese.

(2) În legătură cu îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezenta lege, agentului i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 49−53 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, sau, după caz, ale titlului VII din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Agentul este răspunzător, în solidar cu emitentul şi, după caz, cu societatea de servicii de investiţii financiare care a intermediat vânzarea şi/sau cu auditorul financiar al emitentului, faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare pe care îi reprezintă pentru daunele cauzate ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)−c).

(4) Agentul este răspunzător în exclusivitate pentru îndeplinirea necorespunzătoare a tuturor celorlalte atribuţii ce îi revin potrivit legii ori prospectului de emisiune. De asemenea, agentul răspunde pentru toate daunele cauzate în mod direct emitentului şi/sau deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare ca urmare a:

a) refuzului nejustificat de a pune în executare o hotărâre a adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare;

b) renunţării la mandat, altfel decât pentru motive de necorespundere pentru exercitarea atribuţiilor de agent potrivit prevederilor prezentei legi;

c) omisiunii de a anunţa emitentul şi deţinătorii de obligaţiuni ipotecare cu privire la apariţia unui motiv de necorespundere pentru exercitarea atribuţiilor specifice de către agent ori de către reprezentantul permanent al acestuia;

d) omisiunii de a convoca adunarea generală a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare pentru numirea unui nou agent, acolo unde este cazul, de a colabora cu agentul supleant sau cu noul agent numit pentru predarea-preluarea mandatului ori de a asigura continuitatea serviciilor de agent până la intrarea în funcţie a agentului supleant ori a noului agent.

CAPITOLUL V

Emisiunea de obligaţiuni ipotecare

Art. 17. − (1) Obligaţiunile ipotecare pot fi oferite spre subscriere prin ofertă publică, în baza unui prospect aprobat de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

(2) Oferta publică de obligaţiuni ipotecare se realizează cu respectarea prevederilor prezentei legi, ale Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale normelor emise în aplicarea acestora.

Art. 18. − (1) În scopul evaluării succesului unei oferte publice de obligaţiuni ipotecare sunt permise activităţi de solicitare a intenţiei de investiţie, cu condiţia difuzării unui prospect preliminar aprobat în conformitate cu reglementările Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

(2) Prospectul preliminar şi răspunsul la solicitarea intenţiei de investiţie exprimată prin acesta nu produc efecte juridice între părţi.

(3) Ulterior aprobării de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a prospectului preliminar, emitentul poate contacta potenţialii investitori şi poate să prezinte acestora informaţii privind activitatea sa, precum şi emisiunea pe care intenţionează să o lanseze.

Art. 19. − Oferta publică de vânzare de obligaţiuni ipotecare se realizează printr-un intermediar autorizat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 20. − (1) Conţinutul minim al prospectului de emisiune include, pe lângă informaţiile prevăzute în legislaţia pieţei de capital, următoarele categorii de informaţii.

a) date privind emitentul şi activitatea acestuia, inclusiv situaţiile financiare pentru ultimul exerciţiu financiar sau ultimele raportări contabile, în forma stabilită de Banca Naţională a României şi aprobată de Ministerul Finanţelor Publice, conform art. 62 din Legea nr. 58/1998, republicată;

b) caracteristicile împrumutului obligatar, respectiv: valoarea totală a emisiunii şi numărul de obligaţiuni ipotecare emise, valoarea nominală şi preţul de emisiune, preţul de vânzare, comisioanele de intermediere plătite societăţilor de servicii de investiţii financiare; valoarea estimativă a costurilor de emisiune, perioada de derulare a ofertei publice, piaţa reglementată/sistemul alternativ pe care se intenţionează tranzacţionarea obligaţiunilor ipotecare, scadenţa, dobânda, metoda de calcul al cuantumului dobânzii şi intervalele de plată, programul de rambursare a obligaţiunilor ipotecare, opţiunea de răscumpărare, modalitatea de plată a obligaţiunilor ipotecare subscrise şi de alocare a obligaţiunilor ipotecare în situaţia de suprasubscriere; în cazul emisiunilor de obligaţiuni ipotecare care nu conferă deţinătorilor drepturi egale, informaţiile privitoare la acestea se prezintă distinct pentru fiecare clasă de obligaţiuni ipotecare din emisiunea respectivă;

c) caracteristicile portofoliului de credite ipotecare afectat emisiunii, inclusiv valoarea creditelor din portofoliu şi valoarea de referinţă a garanţiilor constituite pentru rambursarea creditelor ipotecare la momentul încheierii contractului de garanţie, raportate la valoarea nominală a emisiunii, precum şi gradul de acoperire a obligaţiei de plată a dobânzii, dispersia creditelor ipotecare din punct de vedere geografic, scadenţa, dobânda, metoda de calcul al cuantumului dobânzii şi intervalele de plată, condiţiile de plată anticipată;

d) posibilitatea redimensionării corespunzătoare a portofoliului în caz de subsubscriere şi păstrarea ori, după caz, modificarea caracteristicilor acestuia;

e) date privind auditorul financiar;

f) date privind agentul, inclusiv comisionul aferent.

(2) Informaţiile cuprinse în prospectul de emisiune se certifică de către auditorul financiar al emitentului.

(3) Conţinutul prospectului, forma de prezentare şi documentele care trebuie să îl însoţească în vederea autorizării sunt prevăzute în legislaţia specifică a pieţei de capital.

Art. 21. − Rezultatele ofertei se transmit către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi către instituţiile pieţei, dacă este cazul, în conformitate cu reglementările Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

Art. 22. − Emitenţii pot dobândi obligaţiuni ipotecare din propria emisiune, fără drept de vot în adunările deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare în baza obligaţiunilor astfel dobândite.

CAPITOLUL VI

Drepturile deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare

Art. 23. − (1) Fiecare emisiune de obligaţiuni ipotecare este garantată cu portofoliul de credite ipotecare descris în Registrul de evidenţă internă. În baza garanţiei constituite, deţinătorii de obligaţiuni ipotecare dobândesc dreptul de a-şi satisface creanţele împotriva emitentului, prin valorificarea portofoliului cu prioritate în raport cu oricare alt creditor, indiferent de natura creanţei acestuia sau de garanţia reală ori privilegiul, legal sau convenţional, constituit în favoarea acestuia asupra portofoliului sau asupra oricărei componente a portofoliului, dacă dreptul de garanţie reală sau privilegiul nu a fost înscris la arhivă anterior înscrierii drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni.

(2) Înscrierea în Registrul de evidenţă internă a unui credit ipotecar sau a unui activ inclus în portofoliu, potrivit prevederilor art. 7, are ca efect evidenţierea şi tratarea distinctă a acestuia în contabilitatea emitentului, conform dispoziţiilor legale în vigoare.

(3) Cesiunea creanţelor aferente creditelor ipotecare ori a activelor înscrise în Registrul de evidenţă internă, precum şi constituirea de sarcini sau garanţii asupra acestora în favoarea unor terţi, faţă de emisiunea de obligaţiuni ipotecare pe care o garantează, fără ca acest drept să fi fost rezervat în mod expres prin prospectul de emisiune, iar publicitatea garanţiei să fi fost efectuată potrivit dispoziţiilor alin. (4), se sancţionează cu nulitatea absolută.

(4) Garanţia mobiliară asupra portofoliului afectat emisiunii se constituie şi se înscrie la arhivă pe numele agentului numit de emitent şi pe contul emisiunii până la data lansării prospectului. Contractul de garanţie mobiliară ca instrumentum se semnează între agent şi emitent, în condiţiile art. 15 alin. (1) lit. b), cu ajustarea corespunzătoare a obiectului, în cazul prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. d), şi, ulterior, pe durata perioadei de garanţie, şi cu efectuarea înscrierilor corespunzătoare la arhivă, pentru a reflecta dinamica portofoliului.

(5) Înscrierea la arhivă a dreptului de garanţie reală mobiliară asupra creanţei ipotecare din portofoliu se face pe formulare speciale pentru a putea descrie ipoteca aferentă acestora, prin menţionarea principalelor date de identificare a imobilului pe care îl grevează: localitatea în care se află imobilul, numărul cărţii funciare, numărul corpului de proprietate, numărul cadastral şi numărul de parcelă, după caz, precum şi eventuale alte garanţii reale constituite în vederea garantării respectivei creanţe ipotecare. Programul bazei de date a arhivei se modifică astfel încât, la cerere, să se poată determina şi elibera un certificat, indicându-se dacă dreptul de ipotecă asupra unui imobil a fost constituit în garanţie odată cu creanţa pe care o garantează, precum şi beneficiarul curent al acestui drept.

(6) Constituirea în garanţie a dreptului de ipotecă asupra unui imobil, odată cu creanţa pe care o garantează, nu este supusă formalităţilor de publicitate în cartea funciară a imobilului. Radierea ipotecii constituite asupra unui imobil pentru garantarea rambursării unui credit ipotecar se poate face exclusiv pe baza unui certificat emis de un operator autorizat care să ateste că în baza de date a arhivei nu este înscrisă constituirea în garanţie, în favoarea unui terţ, a dreptului de ipotecă asupra imobilului respectiv.

(7) Constituirea în garanţie a creanţelor şi drepturilor accesorii, aferente fiecărui credit ipotecar din portofoliu, în favoarea deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare trebuie notificată de emitent ori de agent beneficiarului de credit ipotecar, în calitate de debitor cedat, cel mai târziu în termen de 7 zile de la data realizării garanţiei asupra portofoliului.

Art. 24. − (1) Deţinătorii de obligaţiuni ipotecare din aceeaşi emisiune se pot întruni în adunarea generală pentru a delibera asupra intereselor lor, ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre în legătură cu:

a) revocarea agentului şi numirea unui nou agent, cu condiţia validării acestuia de către autorităţile competente;

b) declararea emisiunii de obligaţiuni ipotecare ca fiind exigibilă anticipat în cazul în care agentul constată, iar Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare certifică, la solicitarea agentului, o încălcare de către emitent a obligaţiilor faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare, dacă aceasta nu a fost remediată în termenul prevăzut la art. 15 alin. (1) lit. e);

c) transferul portofoliului spre administrare de la emitent către o terţă persoană autorizată potrivit legii, atunci când emitentul se află în situaţia prevăzută la lit. b) sau dacă împotriva acestuia s-a deschis procedura de faliment;

d) alte aspecte necesare protecţiei investitorilor în obligaţiuni ipotecare ale emitentului.

(2) În cadrul adunării generale, deţinătorii de obligaţiuni ipotecare nu pot fi reprezentaţi de acţionarii, administratorii, cenzorii sau funcţionarii emitentului. Agentul nu poate vota, în baza obligaţiunilor ipotecare pe care le deţine ori în calitate de mandatar al altor deţinători de obligaţiuni ipotecare, asupra problemei prevăzute la alin. (1) lit. a).

(3) Şedinţa adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare va fi prezidată de agent, asistat de către unul până la trei secretari, aleşi dintre deţinătorii de obligaţiuni ipotecare prezenţi, care vor verifica lista de prezenţă a deţinătorilor, indicând cota reprezentată de fiecare din valoarea emisiunii.

(4) Votul deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare poate fi exprimat şi prin corespondenţă.

Art. 25. − Adunarea generală a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare se convoacă pe cheltuiala emitentului, la cererea unui număr de deţinători de obligaţiuni ipotecare reprezentând cel puţin 25% din numărul total al obligaţiunilor ipotecare din emisiunea respectivă sau la cererea agentului.

Art. 26. − (1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare este necesară prezenţa unui număr de deţinători care să reprezinte cel puţin 25% din numărul total al obligaţiunilor ipotecare din emisiunea respectivă, iar hotărârile să fie luate de deţinători reprezentând 50% din numărul total al deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare din emisiunea respectivă, prezenţi la adunarea generală.

(2) Dacă adunarea generală a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1), adunarea generală ce se va întruni după o a doua convocare poate să hotărască asupra problemelor pe ordinea de zi a primei adunări, oricare ar fi procentul din numărul total al obligaţiunilor ipotecare reprezentate de deţinătorii de obligaţiuni prezenţi, cu majoritate.

(3) Pentru adoptarea hotărârilor privind declararea emisiunii de obligaţiuni ipotecare ca fiind scadentă anticipat ori transferul dreptului de administrare a portofoliului de la emitent către o terţă persoană, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. b), este necesar votul afirmativ al deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare reprezentând 25% din numărul total al obligaţiunilor ipotecare din emisiunea respectivă, indiferent de procentul reprezentat de deţinătorii care au votat împotrivă.

Art. 27. − Hotărârile adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare se aduc la cunoştinţă emitentului în termen de cel mult două zile de la adoptarea lor.

Art. 28. − Dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la formele, condiţiile, termenele convocării, depunerea titlurilor, reprezentarea şi votarea, obligativitatea hotărârilor adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare şi atacarea acestora în justiţie se aplică în mod corespunzător organizării şi procesului decizional al adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare.

CAPITOLUL VII

Prevederi speciale privind dizolvarea şi lichidarea emitentului

Art. 29. − Pe durata împrumutului obligatar contractat conform prezentei legi, adunarea generală a acţionarilor emitentului nu poate hotărî dizolvarea acestuia dacă anterior luării acestei hotărâri emitentul nu a transferat portofoliul şi obligaţiile asumate faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare garantaţi cu respectivul portofoliu către un alt emitent autorizat, în condiţiile prevăzute la art. 26 alin. (3) şi cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

CAPITOLUL VIII

Prevederi speciale privind falimentul emitenţilor

Art. 30. − În cazul în care împotriva emitentului este deschisă procedura falimentului, organele de aplicare a acesteia vor urmări realizarea efectivă în integralitate a drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare asupra portofoliului afectat emisiunii, în condiţiile prezentei legi.

Art. 31. − (1) Până la satisfacerea tuturor obligaţiilor ce îi incumbă emitentului faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare, în baza prezentei legi şi a prospectului, portofoliile de credite ipotecare afectate emisiunilor de obligaţiuni ipotecare nu pot face obiectul realizării prin vânzare în cursul procedurii de lichidare a bunurilor din averea emitentului. Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), unul sau mai multe portofolii de credite ipotecare pot fi incluse într-o tranzacţie având ca obiect cumpărarea de active şi asumarea de pasive de către un terţ, cu condiţia întrunirii cumulative a următoarelor cerinţe:

a) cel mai recent raport lunar prevăzut la art. 5 lit. p) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, aprobat de judecătorul-sindic, să prevadă sursele şi angajamentul de plată, în integralitate, prealabil şi independent de vânzarea portofoliului în cauză, a tuturor obligaţiilor emitentului faţă de toţi deţinătorii de obligaţiuni ipotecare ale emitentului, recalculate la zi;

b) adunarea generală a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare din fiecare emisiune să aprobe realizarea în avans a drepturilor de creanţă împotriva emitentului, în condiţiile prevăzute în raportul lichidatorului, după caz, cu numărul de voturi prevăzut la art. 26 alin. (3).

Art. 32. − Creanţele deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare dau dreptul acestora de a participa la dezbateri, fără drept de vot, în cadrul adunării creditorilor emitentului. În acest scop, ca şi în raporturile cu lichidatorul, deţinătorii de obligaţiuni ipotecare sunt reprezentaţi de agent, care îşi va exercita mandatul în conformitate cu deciziile adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare.

Art. 33. − (1) Ori de câte ori condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (2) nu sunt îndeplinite, deţinătorii de obligaţiuni ipotecare sunt îndreptăţiţi să primească sumele ce li se cuvin, în cuantumul şi la termenele prevăzute în prospect. Dispoziţiile art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, nu se aplică în privinţa dobânzilor care, potrivit graficului din prospectul de emisiune, devin scadente după data deschiderii procedurii falimentului.

(2) În scopul prevăzut la alin. (1), administrarea portofoliului va continua pe parcursul procedurii falimentului şi independent de aceasta, până la data realizării tuturor creanţelor aferente creditelor ipotecare din portofoliul respectiv. Pentru administrarea portofoliului se deschid şi se utilizează unul sau mai multe conturi cu afectaţiune specială, distincte de conturile prevăzute la art. 5 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004.

(3) După deschiderea procedurii falimentului, administrarea portofoliului se face, cu aprobarea adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare, de către o societate de management de portofoliu abilitată în înţelesul legii privind securitizarea creanţelor să administreze portofolii de creanţe. Administrarea portofoliului include monitorizarea îndeplinirii obligaţiilor debitorilor cedaţi, restructurarea creanţelor, colectarea plăţilor efectuate de beneficiarii creditelor ipotecare din portofoliu, inclusiv pe calea executării silite în numele şi pe seama emitentului, şi plata sumelor datorate de emitent către deţinătorii de obligaţiuni ipotecare conform termenilor şi condiţiilor stabilite prin prospectul de emisiune, după achitarea serviciilor de agent şi de administrare a portofoliului.

(4) Societatea de management de portofoliu de creanţe are dreptul la rambursarea tuturor cheltuielilor făcute cu luarea în custodie şi administrarea portofoliilor respective, potrivit hotărârii adunării generale a deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare, şi are prioritate la distribuţia sumelor rezultate din realizarea creanţelor aferente portofoliului respectiv, prin raport cu deţinătorii de obligaţiuni ipotecare.

Art. 34. − În cazul în care ritmul de încasare a sumelor datorate de beneficiarii creditelor ipotecare din portofoliu permite satisfacerea în avans a unei părţi a obligaţiilor emitentului faţă de deţinătorii de obligaţiuni ipotecare din emisiunea garantată cu acesta, aceştia sunt obligaţi să accepte plăţile în avans, cu recalcularea corespunzătoare a drepturilor lor.

Art. 35. − (1) Orice sume generate de portofoliul de credite ipotecare, aferent unei emisiuni, după acoperirea integrală a drepturilor deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare din emisiunea respectivă, vor fi depuse de către societatea de management de portofoliu într-un cont special, deschis pe numele lichidatorului, şi vor fi distribuite după cum urmează:

a) deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare din alte emisiuni, proporţional, în situaţia în care creanţele acestora nu au fost integral satisfăcute prin realizarea drepturilor decurgând din portofoliile afectate respectivelor emisiuni;

b) creditorilor ale căror creanţe nu au fost acoperite integral la închiderea provizorie a procedurii falimentului, în ordinea prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004.

(2) Distribuţia sumelor prevăzute la alin. (1) se face de către lichidator numai după ce acesta constată epuizată activitatea de administrare a tuturor portofoliilor de credite ipotecare afectate garantării obligaţiunilor ipotecare ale emitentului, prin raportul supus aprobării judecătorului-sindic.

(3) În situaţia în care procedura falimentului se finalizează înainte de a se fi epuizat activitatea de administrare a tuturor portofoliilor de credite ipotecare garantând emisiuni de obligaţiuni ipotecare ale emitentului, lichidatorul întocmeşte un raport de închidere provizorie, pe baza căruia tribunalul pronunţă o hotărâre de închidere provizorie, cu indicarea expresă a titularilor şi a cuantumului creanţelor neacoperite.

(4) Pentru titularii creanţelor indicate în hotărârea de închidere provizorie a procedurii falimentului, termenul legal de prescripţie în care aceştia pot solicita sumele ce le revin potrivit alin. (1) lit. b) se întrerupe până la notificarea acestora cu privire la existenţa unor sume rămase nedistribuite după acoperirea creanţelor prevăzute la alin. (1) lit. a).

CAPITOLUL IX

Prevederi speciale privind executarea silită

Art. 36. − (1) Executarea silită asupra unui portofoliu poate fi iniţiată doar de către deţinătorii de obligaţiuni ipotecare din emisiunea garantată cu portofoliul respectiv, în condiţiile art. 24 alin. (1) lit. b).

(2) Executarea silită în condiţiile alin. (1) poate fi iniţiată împotriva portofoliului de creanţe în integralitatea sa, ca universalitate.

(3) Distribuirea sumelor rezultate din executare se va face potrivit următoarei ordini de preferinţă:

a) creanţele reprezentând cheltuieli de orice fel făcute cu urmărirea şi administrarea portofoliului supus executării;

b) creanţele rezultând din deţinerea obligaţiunilor ipotecare din emisiunea garantată cu portofoliul supus executării;

c) alte categorii de creditori, în ordinea stabilită de lege.

CAPITOLUL X

Contravenţii şi sancţiuni

Art. 37. − (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1), dacă utilizarea sintagmei „obligaţiuni ipotecare“ s-a făcut în prospectul de emisiune sau în orice material de informare, în scris ori pe cale audiovizuală, a potenţialilor investitori cu privire la caracteristicile unor valori mobiliare emise sau în curs de a fi emise;

b) încălcarea condiţiilor prevăzute în autorizaţie, în cazul activităţilor şi operaţiunilor pentru care prezenta lege impune autorizarea;

c) nerespectarea de către emitent a condiţiilor privind structurarea portofoliilor prevăzute la art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 7;

d) ţinerea incorectă de către emitenţi a Registrului de evidenţă internă.

(2) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu:

a) amendă de la 10.000 lei (RON) la 50.000 lei (RON);

b) următoarele sancţiuni complementare:

1. retragerea autorizaţiei;

2. interzicerea temporară sau definitivă, pentru persoane fizice ori juridice, a ocupării unor funcţii ori a desfăşurării unor activităţi şi servicii prevăzute de prezenta lege.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) lit. b) pct. 1 şi 2 se aplică numai cu luarea măsurilor necesare protecţiei deţinătorilor de obligaţiuni ipotecare.

(4) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se constată şi se sancţionează de către organele abilitate şi cu respectarea dispoziţiilor procedurale prevăzute în Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. b)−d) se constată şi se sancţionează de către persoanele împuternicite în acest scop de Banca Naţională a României, în conformitate cu prevederile Legii nr. 58/1998, republicată.

(6) Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare pot emite norme comune cu privire la constatarea şi sancţionarea săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1), în conformitate cu prevederile alin. (2)−(5).

(7) Prevederile privind contravenţiile şi sancţiunile se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care acestea nu contravin prezentului capitol.

(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (7), procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor, precum şi de aplicare a sancţiunilor de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare derogă de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL XI

Dispoziţii finale

Art. 38. − Banca Naţională a României şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare vor emite norme comune, precum şi regulamentele prevăzute în prezenta lege, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acesteia.

Art. 39. − Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

 

Bucureşti, 1 martie 2006.

Nr. 32.