Legea nr. 325/2006

M. Of. nr. 651 din 27 iulie 2006

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                             SENATUL

 

L E G E A

serviciului public de alimentare cu energie termică

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1

Domeniu de reglementare

Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiţii de eficienţă şi la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie şi cu respectarea normelor de protecţie a mediului. 

(2) Prevederile prezentei legi se aplică serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, înfiinţat şi organizat la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor, indiferent de mărimea acestora. 

Art. 2. – (1) Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat face parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice şi cuprinde totalitatea activităţilor privind producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice, desfăşurate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale sub conducerea, coordonarea şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz, în scopul asigurării energiei termice necesare încălzirii şi preparării apei calde de consum pentru populaţie, instituţii publice, obiective social-culturale şi operatori economici. 

(2) Serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat se realizează prin intermediul infrastructurii tehnico-edilitare specifice aparţinând domeniului public sau privat al autorităţii administraţiei publice locale ori asociaţiei de dezvoltare comunitară, care formează sistemul de alimentare centralizată cu energie termică al localităţii sau al asociaţiei de dezvoltare comunitară, denumit în continuare SACET. 

(3) În sensul prezentei legi, SACET este alcătuit dintr-un ansamblu tehnologic şi funcţional unitar constând din construcţii, instalaţii, echipamente, dotări specifice şi mijloace de măsurare destinat producerii, transportului, distribuţiei şi furnizării energiei termice pe teritoriul localităţilor, care cuprinde:

a) centrale termice sau centrale electrice de termoficare;

b) reţele de transport;

c) puncte termice/staţii termice;

d) reţele de distribuţie;

e) construcţii şi instalaţii auxiliare;

f) branşamente, până la punctele de delimitare/separare a instalaţiilor;

g) sisteme de măsură, control şi automatizare. 

SECŢIUNEA a 2-a

Principiile şi obiectivele legii

Art. 3. – Principiile prezentei legi sunt următoarele:

a) utilizarea eficientă a resurselor energetice;

b) dezvoltarea durabilă a unităţilor administrativ-teritoriale;

c) diminuarea impactului asupra mediului;

d) promovarea cogenerării de înaltă eficienţă şi utilizarea surselor noi şi regenerabile de energie;

e) reglementarea şi transparenţa tarifelor şi preţurilor energiei termice;

f) asigurarea accesului nediscriminatoriu al utilizatorilor la reţelele termice şi la serviciul public de alimentare cu energie termică;

g) „un condominiu – un sistem de încălzire“. 

Art. 4. – Obiectivele prezentei legi sunt următoarele:

a) asigurarea continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică;

b) asigurarea calităţii serviciului public de alimentare cu energie termică;

c) accesibilitatea preţurilor la consumatori;

d) asigurarea resurselor necesare serviciului public de alimentare cu energie termică, pe termen lung;

e) asigurarea siguranţei în funcţionare a serviciului public de alimentare cu energie termică;

f) evidenţierea transparentă a costurilor în stabilirea preţului energiei termice. 

SECŢIUNEA a 3-a

Definiţii

Art. 5. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. acces la reţea – dreptul operatorilor şi al utilizatorilor de a se racorda/branşa, în condiţiile legii, la reţelele termice;

2. agent termic – fluidul utilizat pentru acumularea, transferul termic şi pentru transmiterea energiei termice;

3. apă caldă de consum – apă caldă utilizată în scopuri gospodăreşti sau igienico-sanitare;

4. autorizaţie – act tehnic şi juridic emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, prin care se acordă unei persoane juridice permisiunea de a monta, a pune în funcţiune, a modifica, a repara şi a exploata sisteme de repartizare a costurilor;

5. autorităţi de reglementare competente – Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, denumită în continuare A.N.R.S.C., şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare A.N.R.E.;

6. branşament termic – legătura fizică dintre o reţea termică şi instalaţiile proprii ale unui utilizator;

7. condominiu – imobil, bloc de locuinţe, clădire – proprietate imobiliară din care unele părţi sunt proprietăţi individuale, reprezentate de apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, iar restul, din părţi aflate în proprietate comună. Prin asimilare poate fi definit condominiu şi un tronson, cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună;

8. consumator de energie termică – persoana fizică sau juridică ce utilizează energie termică în scop propriu prin instalaţiile proprii;

9. cogenerare – producere simultană de energie termică şi de energie electrică şi/sau mecanică în instalaţii tehnologice special realizate pentru aceasta;

10. centrală electrică de cogenerare – ansamblu de instalaţii, construcţii şi echipamente necesare pentru producerea energiei electrice şi termice în cogenerare;

11. convenţie – act juridic, anexă la contractul de furnizare a energiei termice, încheiat între un operator şi un utilizator, prin care se stabilesc condiţiile de facturare şi plată a energiei termice la nivel de consumator din cadrul unui condominiu;

12. distribuţie a energiei termice – activitatea de transmitere a energiei termice de la producător sau reţeaua de transport către utilizator, inclusiv transformarea parametrilor agentului termic, realizată prin utilizarea reţelelor termice de distribuţie;

13. furnizare a energiei termice – activitatea prin care se asigură, pe baze contractuale, comercializarea energiei termice între producători şi utilizatori;

14. grupuri de măsurare a energiei termice – ansamblul format din debitmetru, termorezistenţe şi integrator, supus controlului metrologic legal, care măsoară cantitatea de energie termică furnizată unui utilizator;

15. instalaţii ale utilizatorilor – totalitatea instalaţiilor şi receptoarelor care utilizează energie termică furnizată, situate după branşamentul termic aflat în proprietatea sau în administrarea operatorului;

16. licenţă – act tehnic şi juridic emis de autoritatea de reglementare competentă, prin care se recunosc unei persoane juridice române sau străine calitatea de operator al serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat, precum şi competenţa, capacitatea şi dreptul de a furniza/presta serviciul reglementat de prezenta lege şi de a exploata sisteme de alimentare centralizată cu energie termică;

17. operator al serviciului – persoana juridică română sau străină care are competenţa şi capacitatea recunoscute prin licenţă de a presta integral activităţile specifice serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat; prin hotărârea autorităţii administraţiei publice locale sau a asociaţiei de dezvoltare comunitară, activitatea de producere a energiei termice poate fi prestată de unul sau mai mulţi operatori;

18. preţ – contravaloarea unităţii de energie termică furnizată unui utilizator;

19. preţ binom – preţ de furnizare în care contravaloarea facturii de plată pe o anumită perioadă este repartizată lunar pe o sumă fixă, independentă de cantitatea de energie consumată, şi pe o sumă variabilă, proporţională cu consumul efectuat în perioada respectivă;

20. preţ local – preţ format din preţul de producere a energiei termice şi tarifele serviciilor de transport, distribuţie şi furnizare, aprobat de autoritatea administraţiei publice locale sau de asociaţia de dezvoltare comunitară, după caz, cu avizul autorităţii de reglementare competente, pentru fiecare operator care are şi calitatea de furnizor;

21. preţ local pentru populaţie – preţ pentru energia termică furnizată şi facturată populaţiei prin SACET, aprobat prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale sau a asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz, în conformitate cu prevederile legale;

22. producător de energie termică – operator, titular de licenţă pentru producerea energiei termice;

23. producere a energiei termice – activitatea de transformare a surselor primare sau a unor forme de energie în energie termică, înmagazinată în agentul termic;

24. punct de delimitare/separare a instalaţiilor – locul în care intervine schimbarea proprietăţii asupra instalaţiilor unui SACET;

25. racord termic – legătura dintre o reţea termică şi o staţie termică;

26. reţea termică – ansamblul de conducte, instalaţii de pompare, altele decât cele existente la producător, şi instalaţii auxiliare cu ajutorul cărora energia termică se transportă în regim continuu şi controlat între producători şi staţiile termice sau utilizatori;

27. repartitor de costuri – aparat cu indicaţii adimensionale, destinat utilizării în cadrul sistemelor de repartizare a costurilor, în scopul măsurării indirecte a:

a) energiei termice consumate de corpul de încălzire pe care acesta este montat;

b) energiei termice conţinute în apa caldă de consum şi volumul apei calde de consum care trece prin aparat;

28. repartizare a costurilor – totalitatea acţiunilor şi activităţilor desfăşurate de o persoană juridică, autorizată de autoritatea competentă, în scopul repartizării costurilor pe proprietăţi individuale din imobilele tip condominiu;

29. serviciu public de alimentare cu energie termică – serviciu public de interes general care cuprinde totalitatea activităţilor desfăşurate în scopul alimentării centralizate cu energie termică a cel puţin 2 utilizatori racordaţi la SACET;

30. sistem de alimentare centralizată cu energie termică – SACET – ansamblul instalaţiilor tehnologice, echipamentelor şi construcţiilor, situate într-o zonă precis delimitată, legate printr-un proces tehnologic şi funcţional comun, destinate producerii, transportului şi distribuţiei energiei termice prin reţele termice pentru cel puţin 2 utilizatori;

31. sisteme de repartizare a costurilor – ansamblu format din mai multe repartitoare de costuri, de acelaşi fel, armăturile şi instalaţiile aferente, montate în imobile de tip condominiu, care funcţionează şi este exploatat pe baza unui program de calcul specializat;

32. standard de performanţă – normă tehnică ce stabileşte indicatorii cantitativi şi calitativi ai serviciului public de alimentare cu energie termică;

33. staţie termică – ansamblul instalaţiilor din cadrul unui SACET, prin care se realizează transformarea şi/sau adaptarea parametrilor agentului termic la necesităţile consumului unuia sau mai multor utilizatori;

34. transport al energiei termice – activitatea de transmitere a energiei termice de la producători la reţelele termice de distribuţie sau la utilizatorii racordaţi direct la reţelele termice de transport;

35. utilizator de energie termică – unul sau mai mulţi consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică; în cazul condominiilor, prin utilizator se înţelege toţi consumatorii din condominiul respectiv;

36. zonă de protecţie/siguranţă – zonă adiacentă construcţiilor şi instalaţiilor SACET, extinsă şi în spaţiu, în care se introduc restricţii sau interdicţii privind regimul construcţiilor şi de exploatare a fondului funciar pentru asigurarea protecţiei şi a funcţionării normale a obiectivului energetic, precum şi în scopul evitării punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi a mediului, stabilită prin norme tehnice emise de autoritatea de reglementare competentă;

37. zonă unitară de încălzire – areal geografic aparţinând unei unităţi administrativ-teritoriale, în interiorul căruia se poate promova o singură soluţie tehnică de încălzire. 

CAPITOLUL II

Organizarea şi funcţionarea serviciului public de alimentare cu energie termică

SECŢIUNEA 1

Politici şi strategii

Art. 6. – (1) Politica în domeniul serviciului public de alimentare cu energie termică se elaborează de Ministerul Administraţiei şi Internelor în colaborare cu Ministerul Economiei şi Comerţului şi este parte integrantă a politicii energetice a statului. 

(2) Politica de protecţie socială în domeniul alimentării cu energie termică se elaborează de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu consultarea asociaţiilor neguvernamentale reprezentative în domeniul respectiv. 

Art. 7. – (1) Guvernul aprobă Strategia naţională privind serviciul public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat. 

(2) Strategia menţionată la alin. (1) este elaborată de Ministerul Administraţiei şi Internelor în colaborare cu Ministerul Economiei şi Comerţului şi cu Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, cu consultarea organizaţiilor neguvernamentale reprezentative în domeniu. 

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţii ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul energiei termice

Art. 8. – (1) Înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul serviciului public de alimentare cu energie termică constituie obligaţii ale autorităţilor administraţiei publice locale. 

(2) În asigurarea serviciului public de alimentare cu energie termică autorităţile administraţiei publice locale au, în principal, următoarele atribuţii:

a) asigurarea continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale;

b) elaborarea anuală a programului propriu în domeniul energiei termice, corelat cu programul propriu de eficienţă energetică şi aprobat prin hotărâre a consiliului local, judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz;

c) înfiinţarea unui compartiment energetic în cadrul aparatului propriu, în condiţiile legii;

d) aprobarea, în condiţiile legii, în termen de maximum 30 de zile, a propunerilor privind nivelul preţului local al energiei termice către utilizatorii de energie termică, înaintate de către operatorii serviciului;

e) aprobarea, în condiţiile legii, a preţului local pentru populaţie;

f) aprobarea programului de dezvoltare, modernizare şi contorizare a SACET, care trebuie să cuprindă atât surse de finanţare, cât şi termen de finalizare, pe baza datelor furnizate de operatorii serviciului;

g) asigurarea condiţiilor pentru întocmirea studiilor privind evaluarea potenţialului local al resurselor regenerabile de energie şi al studiilor de fezabilitate privind valorificarea acestui potenţial;

h) exercitarea controlului serviciului public de alimentare cu energie termică, în condiţiile legii;

i) stabilirea zonelor unitare de încălzire, pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regională, aprobate prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz;

j) urmăreşte instituirea de către operatorul serviciului a zonelor de protecţie şi siguranţă a SACET, în condiţiile legii;

k) urmăreşte elaborarea şi aprobarea programelor de contorizare la nivelul branşamentului termic al utilizatorilor de energie termică racordaţi la SACET. 

(3) În vederea modernizării şi dezvoltării SACET, în studiile de fezabilitate se analizează şi soluţii de alimentare cu energie termică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă sau prin valorificarea resurselor regenerabile locale. 

Art. 9. – Compartimentul energetic, înfiinţat în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) lit. c), are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi propune spre aprobare autorităţii administraţiei publice locale programul propriu de modernizare şi dezvoltare a SACET;

b) identifică zonele unitare de încălzire;

c) elaborează, în conformitate cu reglementările-cadru emise de A.N.R.S.C., şi supune spre aprobare autorităţii administraţiei publice locale următoarele: 

– regulamentul serviciului public de alimentare cu energie termică; 

– caietul de sarcini pentru prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică şi pentru exploatarea SACET; 

– contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică, după caz;

d) urmăreşte realizarea obiectivelor cuprinse în programul propriu de modernizare şi dezvoltare a SACET;

e) urmăreşte îndeplinirea clauzelor contractuale, în cazul gestiunii delegate;

f) comunică periodic datele solicitate de autorităţile de reglementare competente;

g) controlează modul de desfăşurare a activităţii privind repartizarea costurilor energiei termice în condominii;

h) furnizează şi înaintează către autoritatea administraţiei publice locale datele preliminare necesare fundamentării şi elaborării strategiilor de valorificare pe plan local a potenţialului resurselor energetice regenerabile;

i) propune soluţii de valorificare pe plan local a potenţialului resurselor regenerabile de energie;

j) elaborează şi urmăreşte realizarea programului de contorizare a SACET. 

SECŢIUNEA a 3-a

Organizarea gestiunii

Art. 10. – (1) Gestiunea serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET se poate organiza în următoarele modalităţi:

a) gestiune directă;

b) gestiune delegată. 

(2) Alegerea formei de gestiune a serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET se face prin hotărâre adoptată de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară. 

(3) Autorităţile administraţiei publice locale se pot asocia între ele în vederea înfiinţării de asociaţii de dezvoltare comunitară, în conformitate cu prevederile Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, şi pot constitui societăţi comerciale cu capital public sau mixt, în vederea gestionării serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET, în condiţiile legii. 

(4) O autoritate a administraţiei publice locale sau o asociaţie de dezvoltare comunitară se poate asocia cu persoane juridice, române ori străine, pentru constituirea unor societăţi comerciale cu capital public sau mixt, în vederea gestionării serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET, în condiţiile legii. 

SECŢIUNEA a 4-a

Gestiunea directă

Art. 11. – (1) În cazul gestiunii directe, autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, îşi asumă nemijlocit toate sarcinile şi responsabilităţile privind organizarea, conducerea, administrarea, exploatarea şi finanţarea serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET. 

(2) Gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor judeţene, ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz, astfel cum sunt definite potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006. 

SECŢIUNEA a 5-a

Gestiunea delegată

Art. 12. – (1) În cazul gestiunii delegate, autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, transferă, în totalitate ori numai în parte, drepturile şi obligaţiile cu privire la asigurarea serviciului public de alimentare cu energie termică şi administrarea şi exploatarea SACET unui operator care poate fi societate comercială cu capital public, privat sau mixt. 

(2) Gestiunea delegată se atribuie fie prin concesionare, fie potrivit procedurii de parteneriat public-privat, în conformitate cu prevederile legale. 

(3) Operatorii de servicii de alimentare cu energie termică prin SACET îşi desfăşoară activitatea numai în baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă. 

(4) Contractele de concesiune aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei legi operează până la expirarea sau, după caz, rezilierea acestora în condiţiile legii. 

(5) Concesiunea încetează de drept prin retragerea sau încetarea valabilităţii licenţei, precum şi în condiţiile prevăzute în legislaţia privind regimul concesiunilor. 

(6) În situaţia rezilierii contractului de delegare a gestiunii, operatorul serviciului are obligaţia asigurării continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică pe o perioadă determinată, stabilită de autoritatea administraţiei publice locale sau de asociaţia de dezvoltare comunitară, după caz, dar nu mai mult de 12 luni. 

CAPITOLUL III

Autorităţi de reglementare competente

SECŢIUNEA 1

Atribuţii şi competenţe

Art. 13. – Autorităţile de reglementare competente pentru serviciul de alimentare cu energie termică sunt A.N.R.S.C. şi/sau A.N.R.E., după caz. 

Art. 14. – (1) A.N.R.S.C. elaborează, stabileşte şi urmăreşte aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării pieţei de energie termică, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor. 

(2) A.N.R.S.C. are următoarele atribuţii şi competenţe:

a) reglementează activităţile de producere a energiei termice, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei termice, cu excepţia producerii energiei termice în cogenerare;

b) monitorizează şi controlează operatorii SACET cu privire la respectarea reglementărilor emise de autoritate;

c) elaborează şi aprobă, prin ordin al preşedintelui, reglementări tehnice şi comerciale, conform competenţelor care îi sunt stabilite;

d) reglementează modul de determinare a zonelor de protecţie şi siguranţă pentru SACET;

e) elaborează regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, care include şi prevederi specifice activităţii de producere a energiei termice în cogenerare, elaborate de A.N.R.E.;

f) elaborează şi aprobă caietul de sarcini-cadru pentru realizarea serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET, precum şi documentaţia-cadru pentru delegarea gestiunii serviciului şi a SACET-ului aferent. Caietul de sarcini-cadru va include şi prevederi specifice activităţii de producere a energiei termice în cogenerare, elaborate de A.N.R.E.;

g) elaborează şi aprobă, prin ordin al preşedintelui, contractul-cadru şi convenţia-cadru de furnizare a energiei termice;

h) elaborează şi aprobă, prin ordin al preşedintelui, norme tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire şi apă caldă de consum;

i) elaborează regulamentul pentru acordarea licenţelor, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

j) acordă licenţe pentru operatori;

k) eliberează autorizaţii pentru montarea, punerea în funcţiune, repararea şi exploatarea sistemelor de repartizare a costurilor;

l) dezvoltă o bază de date pentru monitorizarea SACET-urilor şi a serviciului public de alimentare cu energie termică, în vederea analizei comparative a indicatorilor de performanţă;

m) asigură, împreună cu A.N.R.E., accesul autorităţilor administraţiei publice centrale la informaţiile necesare la elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniul energiei termice. 

Art. 15. – (1) În domeniul energiei termice, A.N.R.E. acordă licenţe şi aprobă reglementări tehnice şi comerciale conform atribuţiilor stabilite prin Legea energiei electrice nr. 318/2003 pentru activitatea de producere a energiei termice în cogenerare, destinată serviciului public de alimentare cu energie termică în sistem centralizat. 

(2) A.N.R.E. elaborează prevederile specifice activităţii de producere a energiei termice în cogenerare, pentru a fi incluse în: 

– regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, elaborat de A.N.R.S.C.; 

– caietul de sarcini-cadru pentru concesionarea serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET, elaborat de A.N.R.S.C. 

(3) A.N.R.E. avizează prevederile specifice activităţii de producere a energiei termice în cogenerare, incluse în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică şi în caietul de sarcini-cadru pentru concesionarea serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET. 

Art. 16. – (1) Regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. 

(2) Caietul de sarcini-cadru pentru delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică prin SACET aferent se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.R.S.C. 

SECŢIUNEA a 2-a

Licenţe

Art. 17. – (1) Pentru realizarea tuturor activităţilor cuprinse în serviciul public de alimentare cu energie termică printr-un SACET se acordă o singură licenţă. 

(2) În cazul producerii de energie termică în cogenerare sau de mai mulţi producători într-un SACET, pentru activitatea de producere a energiei termice se pot elibera licenţe separate, iar pentru celelalte activităţi aferente serviciului public de alimentare cu energie termică se eliberează o singură licenţă. 

(3) Activitatea de producere a energiei termice în cogenerare se desfăşoară pe bază de licenţă acordată de A.N.R.E., în conformitate cu legislaţia în vigoare. 

(4) Refuzul nejustificat de acordare a licenţelor poate fi atacat în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti. 

(5) Licenţele valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi menţinute, modificate, suspendate sau retrase de A.N.R.S.C., în condiţiile legii. 

(6) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, A.N.R.E. va preda, prin protocol de predare-preluare, către A.N.R.S.C., licenţele din sfera de competenţă a acesteia. 

(7) Licenţele valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, preluate de la A.N.R.E. conform alin. (6), pot fi modificate, suspendate sau retrase de A.N.R.S.C., în condiţiile legii. 

CAPITOLUL IV

Investiţii în domeniul energiei termice

SECŢIUNEA 1

Surse de finanţare

Art. 18. – (1) Lucrările de investiţii în domeniul energiei termice pot fi finanţate din:

a) fonduri proprii ale operatorului şi/sau fonduri de la bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate prin contractele de delegare a gestiunii;

b) credite bancare, care pot fi garantate de autorităţile administraţiei publice locale, de Guvern sau de alte entităţi specializate în acordarea de garanţii bancare;

c) fonduri nerambursabile obţinute prin aranjamente bilaterale sau multilaterale;

d) taxe speciale, instituite la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit legii;

e) fonduri transferate de la bugetul de stat ca participare la cofinanţarea unor proiecte realizate cu finanţare externă, precum şi din bugetele unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat, cu respectarea legislaţiei în vigoare;

f) sumele disponibilizate prin reducerea graduală a subvenţiilor pentru energia termică furnizată populaţiei; aceste sume se vor utiliza de autorităţile administraţiei publice locale, pe bază de studii şi programe pentru retehnologizarea, modernizarea şi eficientizarea SACET, avizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor;

g) surse financiare, rezultate din tranzacţionarea unităţilor de reducere de emisii de gaze cu efect de seră;

h) alte surse, în condiţiile legii. 

(2) Redevenţa aferentă contractelor de delegare a gestiunii serviciului de alimentare cu energie termică prin SACET se constituie sursă pentru finanţarea lucrărilor de investiţii în sistemul respectiv. 

Art. 19. – (1) Documentaţia privind organizarea şi derularea procedurii de delegare a gestiunii se elaborează în conformitate cu legislaţia specifică fiecărui tip de contract. Caietele de sarcini şi criteriile de selecţie aplicabile în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se elaborează şi se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, în baza caietelor de sarcini-cadru şi a criteriilor de selecţie-cadru elaborate de autorităţile de reglementare competente şi cu respectarea dispoziţiilor legislaţiei aplicabile tipului de contract de delegare a gestiunii adoptat. 

(2) Contractele de delegare a gestiunii vor prevedea şi sarcinile concrete ce revin autorităţilor administraţiei publice locale sau asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz, respectiv operatorului cu privire la modul de realizare şi finanţare a investiţiilor aferente SACET. 

Art. 20. – În cazul gestiunii delegate, bunurile realizate de operatori în conformitate cu programele de investiţii impuse prin contractul de delegare a gestiunii constituie bunuri de retur care revin de drept, la expirarea contractului, unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt integrate domeniului public al acestora; în contractul de delegare a gestiunii se stipulează şi modul de repartiţie a acestor investiţii la încetarea, din orice cauză, a contractului. 

SECŢIUNEA a 2-a

Facilităţi

Art. 21. – Investiţiile în SACET beneficiază de facilităţile legale în vigoare în momentul încheierii tranzacţiei. Facilităţile obţinute se stipulează în contractul de delegare a gestiunii serviciului public de alimentare cu energie termică şi rămân valabile pe perioada stabilită la încheierea acestuia, cu excepţia adoptării unor dispoziţii legale mai favorabile operatorului. 

CAPITOLUL V

Surse regenerabile de energie termică

SECŢIUNEA 1

Definirea surselor

Art. 22. – (1) În condiţiile prezentei legi, se consideră surse regenerabile de energie termică următoarele:

a) energia solară;

b) energia geotermală;

c) energia conţinută în fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, inclusiv substanţe vegetale şi reziduuri de origine animală, silvicultură şi industrii conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi comunale, orăşeneşti şi municipale, denumită biomasă;

d) energia conţinută în gazul de fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit;

e) energia conţinută în gazul de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate;

f) energia conţinută în produse secundare gazoase, obţinute prin fermentare din materii reziduale organice, formând categoria de combustibil gazos, denumită biogaz;

g) energia conţinută în produse lichide obţinute prin distilarea materiei organice fermentate, formând categoria de combustibil lichid, denumită alcool carburant;

h) energia obţinută din alte surse regenerabile, neexploatate în prezent. 

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot iniţia şi finanţa programe pentru utilizarea surselor regenerabile de energie termică. 

SECŢIUNEA a 2-a

Condiţiile tehnice de utilizare şi comercializare

Art. 23. – A.N.R.S.C. reglementează condiţiile tehnice de acces la reţelele termice. 

SECŢIUNEA a 3-a

Facilităţi

Art. 24. – Dezvoltarea utilizării surselor regenerabile de energie termică în scopul producerii energiei termice se fundamentează pe baza unor studii tehnico-economice şi, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţilor publice locale sau a Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, se aprobă condiţiile de comercializare şi facilităţile care se pot acorda. 

CAPITOLUL VI

Piaţa de energie termică

SECŢIUNEA 1

Participanţii la piaţa de energie termică

Art. 25. – (1) Participanţii la piaţa de energie termică sunt operatorii şi utilizatorii de energie termică. 

(2) Centralele termice şi centralele electrice de termoficare care fac parte din SACET pot aparţine domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, domeniului privat al statului, precum şi persoanelor juridice, în condiţiile legii. 

(3) Centralele termice şi centralele electrice de termoficare care fac parte din SACET pot fi, după caz, supuse procesului de privatizare, pot fi date în administrare sau concesionate ori pot fi incluse în orice forme de asociere sau parteneriat public-privat, în condiţiile prevăzute de lege. 

SECŢIUNEA a 2-a

Contorizarea utilizatorilor de energie termică

Art. 26. – (1) Este obligatorie montarea grupurilor de măsurare a energiei termice în punctele de delimitare/separare a instalaţiilor din punctul de vedere al proprietăţii sau al dreptului de administrare ori în alte puncte, convenite între părţile contractante. 

(2) Grupurile de măsurare a energiei termice, montate în punctul de delimitare/separare a instalaţiilor din punctul de vedere al proprietăţii sau al dreptului de administrare ori în alte puncte convenite între părţile contractante, fac parte din reţelele termice ale SACET. 

(3) Achiziţionarea şi montarea grupurilor de măsurare a energiei termice în vederea contorizării la nivel de branşament termic într-un SACET revin autorităţilor administraţiei publice locale. 

(4) Întreţinerea, repararea, verificarea metrologică şi înlocuirea grupurilor de măsurare a energiei termice în cazul condominiilor intră în responsabilitatea operatorului serviciului. Costul acestor operaţiuni va fi evidenţiat distinct în preţul energiei termice. 

(5) Se interzice orice intervenţie neautorizată asupra grupurilor de măsurare a energiei termice. 

Art. 27. – Utilizatorul de energie termică are dreptul de a solicita, în cazuri justificate, repararea, înlocuirea sau verificarea metrologică a grupurilor de măsurare a energiei termice. 

SECŢIUNEA a 3-a

Relaţii contractuale

Art. 28. – (1) Contractul de furnizare a energiei termice se încheie, la nivel de branşament termic, între operatorul care are şi calitatea de furnizor şi utilizatorii de energie termică. 

(2) În cazul condominiilor, contractul de furnizare a energiei termice, la solicitarea operatorului care are şi calitatea de furnizor, este însoţit de convenţii, încheiate de acesta cu fiecare consumator din condominiu, alimentat prin acelaşi branşament termic, cu respectarea prevederilor din contractul-cadru de furnizare a energiei termice. 

(3) Contractul de furnizare a energiei termice şi convenţiile individuale trebuie să prevadă clauze privind accesul persoanelor autorizate pe proprietatea utilizatorului în scopul preluării informaţiilor de la aparatele şi dispozitivele sistemului de repartizare a costurilor. 

SECŢIUNEA a 4-a

Repartizarea costurilor

Art. 29. – (1) În cazul consumatorilor dintr-un condominiu, alimentaţi printr-un branşament termic comun, sunt obligatorii montarea de către proprietari a repartitoarelor de costuri şi stabilirea unei metodologii de repartizare a costurilor, aprobată în adunarea generală a asociaţiei de proprietari/locatari, în baza metodologiei-cadru elaborate de A.N.R.S.C. 

(2) Repartitoarele de costuri fac parte integrantă din instalaţiile de utilizare aferente proprietăţii. 

(3) Montarea, întreţinerea şi exploatarea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, atât pentru încălzire, cât şi pentru apa caldă de consum, se efectuează numai de către persoane juridice autorizate de A.N.R.S.C. 

SECŢIUNEA a 5-a

Protecţia utilizatorului de energie termică

Art. 30. – (1) Debranşarea totală a instalaţiilor interioare de încălzire şi/sau pentru apă caldă menajeră ale unui utilizator tip condominiu se va face în următoarele condiţii cumulative:

a) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale;

b) anunţarea operatorului care are şi calitatea de furnizor şi a autorităţii administraţiei publice locale cu 30 de zile înainte de debranşare. 

(2) Deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiţii cumulative:

a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât şi pe verticală;

b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;

c) anunţarea, în scris, a operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte. 

(3) Debranşarea unui utilizator de energie termică, altul decât cel de tip condominiu, se realizează cu anunţarea operatorului care are şi calitatea de furnizor, cu cel puţin 30 de zile înainte. 

(4) Deconectările/debranşările prevăzute la alin. (1)–(3) nu se pot realiza în timpul sezonului de încălzire. 

(5) Deconectările/debranşările prevăzute la alin. (1)–(3) se efectuează numai de către operatorul care are şi calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitării, după verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condiţiilor cumulative impuse. 

(6) Cheltuielile de deconectare/debranşare se suportă de către solicitant. 

Art. 31. – Calendarul de respectare a termenelor asumate pentru finalizarea contorizării la nivel de branşament termic şi montarea repartitoarelor de costuri pentru consumatorii de energie termică individuali, condiţiile de derulare şi sancţiunile în caz de nerespectare a dispoziţiilor pentru finalizarea contorizărilor la nivel de branşament termic, contorizărilor individuale şi repartizarea costurilor, precum şi termenul şi condiţiile de aplicare pentru preţul binom al energiei termice se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

CAPITOLUL VII

Drepturile şi obligaţiile operatorilor serviciului şi ale utilizatorilor de energie termică

SECŢIUNEA 1

Drepturile operatorilor serviciului

Art. 32. – Operatorii serviciului au, în principal, următoarele drepturi:

a) să desfăşoare activităţi comerciale legate de vânzarea-cumpărarea energiei termice, prin exploatarea capacităţilor de producere şi a reţelelor termice;

b) să solicite stabilirea, ajustarea şi/sau modificarea nivelului preţurilor şi/sau a tarifelor de transport, distribuţie şi/sau furnizare a energiei termice şi să încaseze contravaloarea energiei termice furnizate;

c) să stabilească condiţiile tehnice de branşare sau de debranşare a utilizatorilor de energie termică la instalaţiile aflate în administrarea lor, cu respectarea normativelor tehnice în vigoare şi a reglementărilor emise de A.N.R.S.C.;

d) să utilizeze terenurile şi alte bunuri aflate în proprietatea unui terţ, cu respectarea prevederilor art. 37 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 51/2006, pentru a asigura funcţionarea normală a instalaţiilor pe care le administrează şi le exploatează;

e) să aibă acces, în condiţiile legii, la instalaţiile interioare ale utilizatorului de energie termică, conform contractelor/convenţiilor individuale de furnizare, ori de câte ori este necesară intervenţia la acestea;

f) să presteze activităţi de informare, consultanţă sau să execute lucrări de reparaţii şi reabilitări la instalaţiile utilizatorilor de energie termică, în condiţiile convenite cu aceştia, în scopul creşterii eficienţei şi utilizării raţionale a energiei termice;

g) să conteste, în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile legii, actele emise de autoritatea de reglementare competentă sau de autorităţile administraţiei publice locale. 

Art. 33. – Pentru protecţia instalaţiilor de producere şi a reţelelor termice se interzice terţilor, persoane fizice sau juridice:

a) să amplaseze construcţii de orice fel în zona de siguranţă a obiectivelor SACET;

b) să efectueze săpături în zona de siguranţă a obiectivelor SACET fără avizul prealabil al operatorului;

c) să depoziteze materiale în zona de siguranţă a instalaţiilor;

d) să intervină, în orice mod, asupra reţelelor termice. 

Art. 34. – În cazul în care se realizează modificări ale traseelor şi amplasamentelor reţelelor termice existente, costurile acestora vor fi suportate de către cel care a generat modificarea respectivă. 

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţiile operatorilor serviciului

Art. 35. – (1) Operatorii serviciului au, în principal, următoarele obligaţii:

a) să respecte prevederile licenţei, caietului de sarcini şi ale contractului de delegare a gestiunii;

b) să asigure continuitatea serviciului public de alimentare cu energie termică;

c) să respecte indicatorii de performanţă aprobaţi de autorităţile administraţiei publice locale;

d) să asigure transparenţă totală în ceea ce priveşte calcularea facturilor pentru serviciile prestate;

e) să întocmească anual şi să urmărească bilanţul energiei termice, aferent fiecărei activităţi prevăzute în licenţă, avizat de autoritatea competentă şi aprobat de autoritatea administraţiei publice locale;

f) să solicite desfiinţarea construcţiilor şi a altor obiective amplasate ilegal în zona de protecţie, precum şi a celor care nu respectă distanţele de siguranţă faţă de construcţiile şi instalaţiile proprii aferente activităţilor prevăzute în licenţă;

g) să furnizeze autorităţii administraţiei publice locale şi autorităţii naţionale de reglementare competente informaţii privind activităţile prevăzute în licenţă;

h) să asigure securitatea serviciului public de alimentare cu energie termică şi a SACET;

i) să asigure accesul nediscriminatoriu la reţeaua termică pentru toţi utilizatorii de energie termică solicitanţi;

j) să ţină situaţii contabile separate pentru fiecare activitate reglementată specifică serviciului public de alimentare cu energie termică, conform prevederilor legale;

k) să asigure stocurile de combustibili şi piese de schimb, în aşa fel încât să respecte principiul continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică, în orice condiţii;

l) să elaboreze proceduri/instrucţiuni specifice activităţii proprii, în conformitate cu prevederile legale. 

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b), serviciul public de alimentare cu energie termică poate fi întrerupt în următoarele condiţii: în caz de forţă majoră, de avarii, precum şi în perioadele programate pentru revizie. Utilizatorii de energie termică vor fi informaţi în detaliu asupra condiţiilor de întrerupere a serviciului public de alimentare cu energie termică. 

Art. 36. – (1) Operatorul serviciului răspunde pentru daunele provocate utilizatorului de energie termică din culpa sa în condiţiile stabilite prin contract şi, în special, dacă:

a) nu începe furnizarea energiei termice la termenul contractat sau nu livrează energia termică în condiţiile stabilite în contract;

b) nu anunţă utilizatorul de energie termică din timp cu privire la limitările sau întreruperile programate pentru lucrări planificate;

c) după sistarea furnizării energiei termice cerută de utilizatorul de energie termică, nu reia furnizarea în primele 3 zile lucrătoare de la primirea, în scris, a notificării privind încetarea motivului sistării;

d) nu respectă parametrii de calitate contractaţi pentru energia termică furnizată. 

(2) Furnizorul de energie termică este îndreptăţit să recupereze de la producătorul sau de la utilizatorul de energie termică, după caz, daunele dovedite a fi din vina acestuia. 

SECŢIUNEA a 3-a

Drepturile utilizatorilor de energie termică

Art. 37. – Utilizatorii de energie termică au, în principal, următoarele drepturi:

a) să preia energia termică din instalaţiile de distribuţie în conformitate cu prevederile contractului de furnizare;

b) să aibă acces la grupurile de măsurare a energiei termice utilizate pentru facturare;

c) să solicite operatorului care are şi calitatea de furnizor remedierea defecţiunilor şi a deranjamentelor survenite la instalaţiile de distribuţie;

d) să recupereze de la operatorul serviciului daunele dovedite a fi din vina acestuia;

e) alte drepturi prevăzute în contractele încheiate cu furnizorul de energie termică, precum şi în Legea nr. 51/2006;

f) de a fi anunţat, din timp, despre întreruperea furnizării de energie termică;

g) de a avea acces ori de a primi, la cerere, informaţii cu privire la structura costurilor/tarifelor percepute de operatorul care are şi calitatea de furnizor. 

SECŢIUNEA a 4-a

Obligaţiile utilizatorilor de energie termică

Art. 38. – (1) Utilizatorii de energie termică au, în principal, următoarele obligaţii:

a) să achite la termen facturile emise de operatorul care are şi calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestaţia a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006;

b) să permită operatorului care are şi calitatea de furnizor, la solicitarea acestuia, întreruperea programată a alimentării cu energie termică pentru întreţinere, revizii şi reparaţii executate la instalaţiile acestuia;

c) să permită accesul operatorului care are şi calitatea de furnizor la instalaţiile de utilizare a energiei termice aflate în folosinţa sau pe proprietatea sa, pentru verificarea funcţionării şi integrităţii acestora ori pentru debranşarea/deconectarea instalaţiilor în caz de neplată sau de avarie;

d) să nu consume energie termică ocolind sau afectând mijloacele de măsură. 

(2) Proprietarii apartamentelor individuale siuate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la reţeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spaţiilor aflate în proprietate indiviză, proporţională cu cota indiviză. 

Art. 39. – Drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezentul capitol se detaliază în regulamentul-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică şi în prevederile contractului-cadru de furnizare a energiei termice, elaborate de A.N.R.S.C., şi se completează cu prevederile Legii nr. 51/2006. 

CAPITOLUL VIII

Preţuri şi tarife

SECŢIUNEA 1

Stabilirea preţurilor şi a tarifelor

Art. 40. – (1) Preţurile locale se stabilesc, se ajustează sau se modifică pe baza metodologiilor aprobate de autoritatea de reglementare competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice, inclusiv cheltuielile aferente dezvoltării şi modernizării SACET, pierderile tehnologice, cheltuielile pentru protecţia mediului, precum şi o cotă de profit, dar nu mai mult de 5%. 

(2) Sumele încasate prin preţuri şi/sau tarife, corespunzătoare cheltuielilor pentru dezvoltarea şi modernizarea SACET, se constituie într-un cont distinct al operatorului şi se utilizează pe baza programului de dezvoltare avizat de autorităţile administraţiei publice locale implicate, exclusiv pentru scopul în care a fost constituit. 

(3) Pierderile tehnologice se aprobă de autoritatea administraţiei publice locale, având în vedere o documentaţie, elaborată pe baza bilanţului energetic, întocmită de operatorul care are şi calitatea de furnizor şi avizată de autoritatea competentă. 

(4) Preţurile energiei termice produse din surse regenerabile, destinată serviciului de alimentare cu energie termică prin SACET, se aprobă de A.N.R.S.C. 

(5) Preţul energiei termice produse în cogenerare se aprobă prin decizie a preşedintelui A.N.R.E., pe baza metodologiei proprii, cu excepţia cazurilor în care prin contracte de concesionare sau de parteneriat public-privat s-au negociat metode de stabilire/ajustare a preţului energiei termice. 

(6) Preţul energiei termice produse în cogenerare, destinată SACET, se aprobă prin decizie a preşedintelui A.N.R.E., pe baza metodologiei proprii, cu excepţia cazurilor în care prin contracte de concesionare sau de parteneriat public-privat s-au negociat, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, formule ori reguli de stabilire/ajustare a preţului. În acest caz preţul energiei termice se aprobă de autoritatea administraţiei publice locale cu avizul autorităţii competente. 

(7) În cazurile în care, în vederea delegării gestiunii serviciului, prin contractele de delegare a gestiunii se negociază formule sau reguli de stabilire/ajustare a preţului energiei termice, acestea se avizează în prealabil de autoritatea de reglementare competentă. În acest caz preţul se aprobă de autoritatea administraţiei publice locale implicată, potrivit regulilor stabilite, cu avizul autorităţii de reglementare competente. 

(8) Preţurile locale de furnizare a energiei termice sunt aceleaşi pentru utilizatorii de energie termică, în condiţii similare de furnizare. 

(9) Preţurile locale pentru populaţie la care se facturează energia termică se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, potrivit reglementărilor în vigoare. La nivelul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, preţul local pentru populaţie este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport şi distribuţie a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizaţi. Diferenţa dintre preţurile locale ale energiei termice şi preţurile locale pentru populaţie se alocă din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz. 

(10) În cazul în care, după ajustarea preţurilor şi tarifelor, furnizorii de combustibili şi de energie electrică modifică preţurile de livrare, având ca efect majorarea preţului energiei termice produse, autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, pot aproba recalcularea corespunzătoare a preţurilor locale şi, după caz, a preţurilor locale pentru populaţie, începând cu data primei livrări făcute la noile preţuri, fără modificarea nivelului costurilor celorlalte elemente de cheltuieli şi a cotei de profit, cu avizul operativ al autorităţii competente. 

(11) Consumatorii de energie termică din spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă dintr-un condominiu plătesc preţul local. 

(12) Preţul pentru energia termică produsă şi livrată populaţiei prin alt sistem decât SACET, practicat de operatorii economici şi instituţiile publice, va fi aprobat de A.N.R.S.C. 

(13) Autorităţile administraţiei publice locale pot hotărî ca populaţia care primeşte energie termică de la operatori economici sau instituţii publice, conform prevederilor alin. (12), să beneficieze de preţul stabilit conform prevederilor alin. (9). 

Art. 41. – Operatorii serviciului care practică preţuri şi/sau tarife sunt obligaţi să prezinte autorităţilor de reglementare competente:

a) costurile fixe şi variabile, precum şi veniturile programate şi realizate, separat pentru fiecare dintre activităţile serviciului public de alimentare cu energie termică, în structura stabilită de autoritatea de reglementare competentă;

b) modul de alocare a activelor, pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor avute în vedere atunci când se întocmesc situaţiile contabile, conform art. 35 alin. (1) lit. j);

c) alte informaţii necesare analizelor financiare şi economice pentru fundamentarea politicilor de tarifare. 

Art. 42. – Sumele care au rămas disponibile prin reducerea graduală a subvenţiilor pentru energia termică furnizată populaţiei dintr-o unitate administrativ-teritorială vor fi repartizate şi utilizate numai pentru retehnologizarea, modernizarea şi eficientizarea SACET din acea unitate administrativ-teritorială. 

SECŢIUNEA a 2-a

Protecţia socială

Art. 43. – Odată cu reducerea graduală a subvenţiilor pentru energia termică, se asigură de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei ajutoare pentru încălzirea locuinţei familiilor şi persoanelor singure cu venituri reduse, în condiţiile legii. 

CAPITOLUL IX

Infracţiuni şi contravenţii

Art. 44. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz. 

Art. 45. – (1) Constituie contravenţii, altele decât cele prevăzute în Legea nr. 51/2006, şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei următoarele fapte:

a) folosirea de către utilizator a apei calde de consum şi a agentului termic pentru încălzire pentru alte scopuri decât cele prevăzute în contract;

b) debranşarea/deconectarea de la SACET a utilizatorului sau consumatorului de energie termică fără respectarea dispoziţiilor prezentei legi;

c) golirea instalaţiilor de către utilizatorul/consumatorul serviciului în vederea executării unor modificări sau reparaţii fără acordul scris al operatorului serviciului şi al asociaţiei de proprietari, cu excepţia cazurilor de avarii sau de forţă majoră. 

(2) Constituie contravenţii, altele decât cele prevăzute în Legea nr. 51/2006, şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei următoarele fapte:

a) neinstituirea de către operatorul serviciului a zonelor de protecţie şi siguranţă a SACET;

b) montarea, punerea în funcţiune, repararea şi exploatarea sistemelor de repartizare a costurilor de către o persoană juridică fără autorizaţie sau cu autorizaţie a cărei valabilitate a expirat;

c) depozitarea de materiale în zona de siguranţă a obiectivelor SACET;

d) efectuarea de săpături în zona de siguranţă fără avizul prealabil al operatorului SACET;

e) nerespectarea de către autorităţile administraţiei publice locale a prevederilor regulamentului-cadru la elaborarea regulamentului de serviciu propriu;

f) nerespectarea de către operatorul serviciului a prevederilor regulamentului de serviciu;

g) neasigurarea stocurilor de combustibili şi a necesarului de piese de schimb pentru funcţionarea SACET;

h) neîntocmirea de către operatorul serviciului a bilanţului energiei termice, aferent fiecărei activităţi prevăzute în licenţă. 

(3) Constituie contravenţii, altele decât cele prevăzute în Legea nr. 51/2006, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei următoarele fapte:

a) neîntocmirea situaţiilor contabile aferente serviciului separat de alte servicii sau activităţi pe care operatorul le desfăşoară;

b) amplasarea de construcţii de orice fel în zona de siguranţă a SACET. 

(4) Constituie contravenţii, altele decât cele prevăzute în Legea nr. 51/2006, şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:

a) practicarea de către producătorii de energie termică şi/sau operatorii serviciului a altor preţuri decât cele stabilite de autoritatea de reglementare competentă, de autoritatea administraţiei publice locale sau de asociaţia de dezvoltare comunitară, după caz;

b) practicarea de către operatorii economici şi instituţiile publice a altor preţuri pentru energia termică produsă şi livrată populaţiei decât cele aprobate de autoritatea de reglementare competentă;

c) fundamentarea şi susţinerea cererii de stabilire sau de ajustare a preţurilor de către producătorii de energie termică şi/sau operatorul care are şi calitatea de furnizor cu date eronate, în scopul obţinerii unor preţuri mai mari, dacă fapta nu constituie infracţiune;

d) prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică fără contract de delegare a gestiunii, încheiat în condiţiile legii, cu autoritatea administraţiei publice locale sau cu contract de delegare a gestiunii expirat ori reziliat, în condiţiile art. 12 alin. (6);

e) prestarea serviciului public de alimentare cu energie termică fără licenţă sau cu licenţă a cărei valabilitate a expirat. 

Art. 46. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 45 se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţilor de reglementare competente şi/sau ai autorităţii administraţiei publice locale, conform atribuţiilor stabilite în prezenta lege şi în Legea nr. 51/2006. 

(2) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 45 alin. (4) lit. a)–c), preţurile stabilite greşit se corectează, iar sumele încasate în mod necuvenit se restituie utilizatorilor de energie termică, bugetului local sau bugetului de stat, după caz. 

(3) Contravenţiilor prevăzute la art. 45 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 47. – Sustragerea de energie termică constituie infracţiunea de furt şi se pedepseşte conform Codului penal. 

Art. 48. – Deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării grupurilor de măsurare a energiei termice ori distrugerea sigiliilor aplicate acestora constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 

Art. 49. – Declararea unor date eronate la încheierea sau modificarea contractelor de furnizare a energiei termice, în vederea obţinerii de foloase, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform art. 292 din Codul penal. 

Art. 50. – Furnizarea agentului termic în condiţii care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea cetăţenilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. 

Art. 51. – (1) Infracţiunile prevăzute de prezenta lege se constată de către organele abilitate, potrivit legii. 

(2) Ori de câte ori reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţilor de reglementare competente şi/sau ai autorităţii administraţiei publice locale iau cunoştinţă de săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege vor sesiza de îndată despre aceasta organele abilitate potrivit legii. 

CAPITOLUL X

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 52. – (1) În termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 51/2006, A.N.R.S.C. elaborează şi aprobă regulamentul-cadru şi caietul de sarcini-cadru ale serviciului public de alimentare cu energie termică. 

(2) Compartimentele energetice ale autorităţilor administraţiei publice locale vor fi înfiinţate, după caz, după data de 1 octombrie 2006. 

(3) Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, compartimentele energetice ale autorităţilor administraţiei publice locale au obligaţia elaborării regulamentului propriu, în conformitate cu prevederile regulamentului-cadru. 

Art. 53. – În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, regiile de termoficare se vor reorganiza, prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale, în societăţi comerciale, în condiţiile legii. 

Art. 54. – (1) Se interzic proiectarea, execuţia şi punerea în funcţiune a SACET fără dotarea lor corespunzătoare cu dispozitive de măsurare-înregistrare a cantităţilor de energie termică produse şi/sau facturate. 

(2) Proiectarea şi realizarea noilor imobile tip condominiu cu destinaţie de locuinţe sau cu destinaţie mixtă – locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie –, având sursă comună de alimentare cu energie termică sau racordate la reţelele publice de distribuţie, trebuie să asigure individualizarea consumurilor şi condiţiile de montare a sistemelor de măsurare-înregistrare-repartizare a consumurilor pentru întregul imobil şi pentru fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie. 

(3) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, imobilele tip condominiu pot fi racordate la SACET în cazul în care se respectă principiul „un condominiu – un singur sistem de încălzire“, în baza unui program etapizat aprobat de autoritatea administraţiei publice locale, aplicabil până la 31 decembrie 2009. 

Art. 55. – Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 51/2006. 

Art. 56. – Prezenta lege intră în vigoare la data de 21 martie 2007, cu excepţia prevederilor art. 52 alin. (2) şi (3) şi ale art. 54 alin. (1) şi (2), care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 57. – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică produsă centralizat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 31 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 162/1999 privind instituirea preţului naţional de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, precum şi pentru acordarea de ajutoare băneşti pentru categoriile defavorizate ale populaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 29 octombrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 328/2002, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 14 iulie 2006. 

Nr. 325.