Legea nr. 314/2004

M. Of. nr. 577 din 29 iunie 2004

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                     SENATUL

 

L E G E

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. − Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16 din 27 martie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 5 aprilie 2003, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, punctul 2 va avea următorul cuprins:

„2. Părţile introductive ale punctelor 1−5 din articolul 3 vor avea următorul cuprins:

1. Bunuri arheologice şi istoric-documentare de valoare excepţională, precum:

............................................................................................

2. Bunuri cu semnificaţie artistică, de valoare excepţională, precum:

............................................................................................

3. Bunuri cu semnificaţie etnografică, de valoare excepţională, precum:

............................................................................................

4. Bunuri de importanţă ştiinţifică, de valoare excepţională, precum:

............................................................................................

5. Bunuri de importanţă tehnică, de valoare excepţională, precum:

............................................................................................”

2. La articolul I punctul 3, litera c) a articolului 4 va avea următorul cuprins:

„c) colecţiile cultelor religioase şi ale instituţiilor ecleziastice.”

3. La articolul I, după punctul 15 se introduce un punct nou, punctul 15¹, cu următorul cuprins:

„15¹.− După articolul 40 se introduce un articol nou, art. 40¹, cu următorul cuprins:

Art. 40¹. − (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (2), bunurile clasate, aflate în domeniul privat al statului, respectiv al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeaşi importanţă şi semnificaţie culturală şi numai în cazuri cu totul excepţionale, în care prevalează interesul naţional, istoric, ştiinţific sau cultural.

(2) Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin hotărâre a Guvernului, respectiv a consiliului judeţean sau local, după caz, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.

(3) Bunul cultural obţinut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.”

4. La articolul I, punctul 17, titlul capitolului VIII¹ va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL VIII¹

Restituirea bunurilor culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene”

5. La articolul I punctul 17, alineatul (1) al articolului 58⁵ va avea următorul cuprins:

„Art. 58⁵.− (1) Orice stat membru al Uniunii Europene poate cere statului român, în condiţiile Legii nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se află, precum şi a posesorului sau a detentorului unui bun cultural determinat. Cererea trebuie să cuprindă date cu privire la identificarea şi descrierea bunului cultural care face obiectul solicitării, precum şi informaţii cu privire la localizarea efectivă sau prezumtivă a acestuia.”

6. La articolul I, punctul 17 alineatele (3) şi (4) ale articolului 58⁹ vor avea următorul cuprins:

„(3) Sentinţa Curţii de Apel Bucureşti prin care se dispun restituirea bunului cultural şi acordarea despăgubirilor prevăzute la alin. (2) poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va judeca recursul de urgenţă.

(4) În cazul admiterii recursului prevăzut la alin. (3), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.”

7. La articolul I, după punctul 17 se introduce un punct nou, punctul 17¹, cu următorul cuprins:

„17¹. − După capitolul VIII1 se introduce un capitol nou, capitolul VIII 2, cu următorul cuprins:

CAPITOLUL VIII2

Recuperarea bunurilor culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României

Art. 58¹². − (1) Statul român are obligaţia de a cere, în condiţiile legii, oricărui stat efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se află, precum şi a identificării posesorului sau detentorului unui bun cultural determinat care a părăsit ilegal teritoriul României; cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural, precum şi informaţii cu privire la localizarea prezumtivă a bunului cultural în cauză.

(2) Recuperarea bunului cultural astfel identificat în condiţiile alin. (1) se realizează conform procedurilor legale convenite între părţi.

(3) Prevederile art. 58³ se aplică în mod corespunzător bunurilor culturale mobile din România care fac obiectul prezentului capitol.”

8. La articolul I, după punctul 24 se introduce un punct nou, punctul 24¹, cu următorul cuprins:

„24¹. − Articolul 80 va avea următorul cuprins:

Art. 80. − (1) Bunurile culturale mobile depuse în custodia unor instituţii publice după data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de către instituţiile deţinătoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scrisă a acestora, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.

(2) Bunurile culturale mobile preluate înainte de 6 septembrie 1940 de autorităţi ale statului nu pot fi revendicate; bunurile culturale mobile preluate ilegal de autorităţi ale statului după data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept şi vor fi restituite acestora de către instituţiile care le deţin, pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive. Acţiunile în justiţie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru. Instituţiile deţinătoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate să permită accesul la documentele privind provenienţa şi preluarea acestora.

(3) Bunurile culturale mobile clasate, care fac obiectul restituirii în condiţiile alin. (2), pot fi transmise proprietarilor de drept numai după garantarea în scris, de către aceştia, a respectării dispoziţiilor prezentei legi.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

Bucureşti, 28 iunie 2004.

Nr. 314.