CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Domeniul de reglementare

Art. 1. − Prezenta lege constituie cadrul legal care reglementează intrarea şi şederea pe teritoriul României a cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European, denumiţi în continuare cetăţeni ai statelor membre, precum şi a membrilor de familie ai acestora, care îşi stabilesc reşedinţa temporară sau permanentă pe teritoriul României. 

Definiţii

Art. 2. − În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) cetăţean al unui stat membru este orice persoană care are cetăţenia unuia din statele membre ale Uniunii Europene care aparţine Spaţiului Economic European;

b) prin membru de familie se înţelege:

1. soţia/soţul;

2. descedenţii direcţi ai titularului sau ai soţiei/soţului, în vârstă de până la 21 de ani sau care se află în întreţinerea acestora, indiferent de vârstă;

3. ascendenţii titularului sau ai soţiei/soţului care se află în întreţinerea acestora;

c) permisul de şedere reprezintă documentul de identitate eliberat de Autoritatea pentru străini sau formaţiunile sale teritoriale, conform legii, care atestă valabilitatea dreptului de şedere acordat, precum şi calitatea posesorului. 

Drepturile cetăţenilor statelor membre care îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul României

Art. 3. − (1) Cetăţenii statelor membre şi membrii de familie ai acestora care locuiesc legal în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a proprietăţii, garantată de Constituţie şi de celelalte legi, precum şi de drepturile prevăzute în tratatele internaţionale la care România este parte. 

(2) Cetăţenii statelor membre aflaţi legal în România se pot deplasa liber şi îşi pot stabili reşedinţa oriunde pe teritoriul României. 

(3) Cetăţenii statelor membre se bucură de toate drepturile şi beneficiile acordate persoanelor angajate, precum şi de protecţie socială din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. 

(4) Autoritatea pentru străini sau formaţiunile sale teritoriale vor elibera un document de identitate care să facă dovada dreptului de şedere, intitulat „Permis de şedere pentru un cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European”. 

(5) Cetăţenii statelor membre, cărora li s-a eliberat un document de identitate de către Autoritatea pentru străini, au dreptul de a verifica datele personale înscrise în acesta şi, dacă este cazul, au dreptul să solicite corectarea sau eliminarea datelor care nu corespund realităţii. 

(6) Persoana împotriva căreia s-a dispus refuzul intrării, eliberării sau prelungirii permisului de şedere sau împotriva căreia a fost luată decizia de expulzare de pe teritoriul României poate ataca actele administrative în cauză, în conformitate cu prevederile legale privind contenciosul administrativ. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, executarea actului administrativ se suspendă până la soluţionarea acţiunii. 

Obligaţiile cetăţenilor statelor membre

Art. 4. − (1) Pe timpul şederii în România, cetăţenii statelor membre şi membrii lor de familie sunt obligaţi să respecte legislaţia română. 

(2) Cetăţenii statelor membre şi membrii lor de familie aflaţi pe teritoriul României au obligaţia de a se supune controlului organelor de poliţie şi al celorlalte autorităţi publice competente conform legii. 

CAPITOLUL II

Intrarea în România a cetăţenilor statelor membre

Intrarea în România

Art. 5. − (1) Cetăţenii statelor membre pot intra în România în baza cărţii de identitate sau paşaportului, valabile. 

(2) Membrii de familie ai cetăţenilor statelor membre care nu sunt cetăţeni ai acestora nu pot fi scutiţi de la obligativitatea obţinerii vizei, dacă acordurile încheiate de România cu statele ai căror cetăţeni sunt nu prevăd altfel. 

(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României vor acorda persoanelor prevăzute la alin. (2) viza necesară, fără aprobarea prealabilă a Direcţiei Generale Afaceri Consulare din Ministerul Afacerilor Externe. 

CAPITOLUL III

Dreptul de şedere al cetăţenilor statelor membre pe teritoriul României

Dreptul de şedere al cetăţenilor statelor membre, angajaţi în muncă

Art. 6. − (1) Autoritatea pentru străini acordă dreptul de şedere pentru:

a) cetăţenii statelor membre care desfăşoară în România activităţi în calitate de angajat;

b) membrii de familie ai acestora. 

(2) Cetăţenii statelor membre, indiferent de locul unde îşi au reşedinţa, pot să încheie şi să deruleze contracte de muncă în conformitate cu prevederile legale în materie. 

(3) Cetăţenii statelor membre pot ocupa locurile de muncă vacante în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. 

(4) Prevederile legale care restrâng numărul sau procentajul angajaţilor, cetăţeni ai altor state, în orice ramură de activitate, regiune sau la nivel naţional, nu se aplică cetăţenilor statelor membre. 

(5) Membrii de familie ai unei persoane prevăzute la alin. (1) lit. a), indiferent de cetăţenie, îşi pot stabili reşedinţa pe teritoriul României împreună cu aceasta. 

(6) Autorităţile române vor înlesni admisia unui membru de familie care nu se află sub incidenţa art. 2 lit. b) dacă persoana se află în întreţinerea persoanei angajate sau locuieşte împreună cu aceasta în ţara de origine sau de provenienţă. 

(7) Membrii de familie, astfel cum au fost definiţi la art. 2 lit. b) pct. 1 şi 2, ai cetăţenilor statelor membre care desfăşoară în România o activitate în calitate de angajat sau liber profesionist, pot fi angajaţi în muncă în conformitate cu prevederile legale. 

(8) Copiii cetăţenilor statelor membre angajaţi pe teritoriul României, dacă îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul ţării noastre, sunt admişi în sistemul de educaţie şi formare profesională în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. 

(9) Permisul de şedere eliberat persoanelor prevăzute la alin. (1) face dovada dreptului de şedere permanentă, este valabil pentru o perioadă de cinci ani de la data eliberării şi se prelungeşte automat pentru noi perioade de câte cinci ani. 

(10) Membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru li se eliberează un permis de şedere cu aceeaşi valabilitate ca şi documentul eliberat cetăţeanului statului membru în întreţinerea căruia se află. 

(11) Întreruperile perioadei de şedere care nu depăşesc şase luni consecutiv şi absenţa de pe teritoriul României motivată de efectuarea serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de şedere. 

(12) Un drept de şedere valabil acordat unui cetăţean al unui stat membru nu poate fi anulat exclusiv în temeiul încetării activităţii prevăzute la alin. (1) ca urmare a unei incapacităţi temporare de muncă, cauzate de o boală sau accident, sau pentru că se află în şomaj involuntar. 

(13) În cazul în care perioada de angajare este mai mare de 3 luni, dar mai mică de un an, Autoritatea pentru străini sau formaţiunile sale teritoriale vor elibera un permis de şedere valabil pentru perioada angajării. 

(14) În cazurile în care perioada de angajare nu depăşeşte 3 luni, cartea de identitate sau paşaportul pe baza căruia persoana în cauză a intrat pe teritoriul României sunt suficiente pentru acoperirea şederii sale. 

(15) Prevederile de la alin. (13) şi (14) se aplică şi lucrătorilor sezonieri angajaţi pentru o perioadă mai mare, respectiv mai mică de 3 luni. 

(16) Autoritatea pentru străini acordă dreptul de şedere şi pentru cetăţenii statelor membre angajaţi în România, care îşi păstrează reşedinţa într-un stat membru unde, ca regulă, se întorc în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână. 

(17) Pentru eliberarea unui permis de şedere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau paşaportul, valabile;

b) dovada că persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1), (5) şi (6). 

Dreptul de şedere al cetăţenilor statelor membre, în vederea desfăşurării unor activităţi independente

Art. 7. − (1) Autoritatea pentru străini va acorda drept de şedere permanentă pentru:

a) cetăţenii statelor membre care se stabilesc pe teritoriul României, în vederea desfăşurării unor activităţi independente definite conform art. 7 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;

b) membrii de familie ai acestora. 

(2) Permisul de şedere eliberat persoanelor prevăzute la alin. (1) face dovada dreptului de şedere permanentă, este valabil pentru o perioadă de cinci ani de la data eliberării şi se prelungeşte automat pentru noi perioade de câte cinci ani. 

(3) Întreruperile perioadei de şedere care nu depăşesc şase luni consecutiv şi absenţa de pe teritoriul României motivată de efectuarea serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de şedere. 

(4) Un drept de şedere valabil acordat unui cetăţean al unui stat membru nu poate fi anulat exclusiv în temeiul încetării activităţii prevăzute la alin. (1) ca urmare a unei incapacităţi temporare de muncă, cauzate de o boală sau accident. 

(5) Cetăţenii unui stat membru care nu fac parte din categoria prevăzută la alin. (1) lit. a), dar care sunt autorizaţi să desfăşoare o activitate în România în baza legislaţiei naţionale, au drept de şedere pe o perioadă cel puţin egală cu durata autorizaţiei acordate pentru desfăşurarea acelei activităţi. 

(6) Cetăţenii unui stat membru care fac parte din categoria prevăzută la alin. (1) lit. a), dar cărora, ca urmare a schimbării activităţii, li se aplică prevederile alin. (5), păstrează permisul de şedere până la data expirării acestuia. 

(7) Membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru li se eliberează un permis de şedere cu aceeaşi valabilitate ca şi documentul eliberat cetăţeanului statului membru în întreţinerea căruia se află. 

(8) Pentru eliberarea unui permis de şedere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau paşaportul, valabile;

b) dovada că persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1), (5) sau (9). 

(9) Autorităţile competente vor înlesni admisia oricărui alt membru de familie al unui cetăţean prevăzut la alin. (1) lit. a) sau a soţului/soţiei acestuia, în situaţia în care membrul respectiv de familie este în întreţinerea titularului sau a soţului/soţiei acestuia ori locuieşte cu aceştia în ţara de origine sau provenienţă. 

Dreptul de şedere al persoanelor care furnizează sau beneficiază de servicii

Art. 8. − (1) Autoritatea pentru străini va acorda drept de şedere temporară pentru:

a) cetăţenii statelor membre care se stabilesc pe teritoriul României şi care sunt furnizorii sau beneficiarii unor servicii;

b) membrii de familie ai acestora. 

(2) Dreptul de şedere al persoanelor care furnizează sau beneficiază de servicii are aceeaşi valabilitate cu perioada în care se furnizează aceste servicii. 

(3) În cazul în care această perioadă depăşeşte 3 luni, persoanelor prevăzute la alin. (1) li se eliberează un permis de şedere care face dovada dreptului de şedere temporară. 

(4) În cazurile în care perioada nu depăşeşte 3 luni, cartea de identitate sau paşaportul pe baza căruia persoana în cauză a intrat pe teritoriul României este suficient pentru acoperirea şederii sale. 

(5) Membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru li se eliberează un document care are aceeaşi valabilitate ca şi documentul eliberat cetăţeanului în întreţinerea căruia se află. 

(6) Pentru eliberarea unui permis temporar de şedere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau paşaportul, valabile;

b) dovada că persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1) sau (7). 

(7) Autorităţile competente vor înlesni admisia oricărui alt membru de familie al unui cetăţean prevăzut la alin. (1) lit. a) sau a soţului/soţiei acestuia, în situaţia în care membrul respectiv de familie este în întreţinerea titularului sau a soţului/soţiei acestuia ori locuieşte cu aceştia în ţara de origine sau provenienţă. 

Dreptul de şedere al persoanelor angajate sau al celor care au desfăşurat activităţi independente, care şi-au încetat activitatea profesională în România

Art. 9. − (1) Autoritatea pentru străini acordă dreptul de şedere permanentă:

a) cetăţenilor statelor membre care au fost angajaţi sau au desfăşurat o activitate independentă pe teritoriul României;

b) membrilor de familie ai acestora în sensul art. 2 lit. b);

c) altor membri de familie aflaţi în întreţinerea persoanei prevăzute la lit. a) sau a soţului/soţiei acesteia ori care locuiesc cu aceştia în statul de origine sau provenienţă. 

(2) Prevederile alin. (1) se aplică următoarelor categorii de persoane:

a) persoanei angajate sau celei care desfăşoară activităţi independente cel puţin un an, care, la momentul terminării activităţii profesionale, a atins vârsta de pensionare pentru limită de vârstă şi care a locuit continuu pe teritoriul României mai mult de trei ani; în cazul activităţilor independente, pentru care legea nu prevede vârsta de pensionare, se aplică aceeaşi limită de vârstă ca şi persoanelor angajate;

b) cetăţeanului unui stat membru care a avut reşedinţa în mod continuu în România mai mult de doi ani şi care şi-a încetat activitatea ocupaţională în România dintr-o cauză de incapacitate permanentă de muncă;

c) persoanei angajate sau celei care desfăşoară activităţi independente care, după trei ani de angajare, respectiv de activitate independentă şi şedere continuă în România, lucrează sau desfăşoară activităţi independente pe teritoriul altui stat membru, păstrându-şi reşedinţa pe teritoriul României, unde se întoarce, ca regulă, în fiecare zi, sau cel puţin o dată pe săptămână. Perioadele de angajare, respectiv de activitate independentă, astfel realizate sunt considerate activităţi desfăşurate pe teritoriul României în vederea îndeplinirii condiţiilor de la lit. a) şi b). 

(3) Dacă soţul persoanei angajate sau care desfăşoară activităţi independente este cetăţean român, prevederile referitoare la durata perioadei de reşedinţă stabilite de alin. (2) lit. a) şi b), respectiv durata perioadei de activitate de la alin. (2) lit. c) nu se aplică. 

(4) Dacă incapacitatea prevăzută la alin. (2) lit. b) este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale, care îl îndreptăţeşte să primească o pensie din partea unei instituţii a statului, condiţia privind perioada de reşedinţă nu se aplică. 

(5) Membrii de familie enunţaţi la alin. (1) lit. b) şi c), care locuiesc în România împreună cu persoana prevăzută la alin. (1) lit. a), beneficiază de dreptul de a-şi stabili reşedinţa în România atunci când persoana respectivă a dobândit dreptul de şedere permanentă în conformitate cu prevederile alin. (2), chiar şi după decesul acesteia. 

(6) În cazul în care decesul a survenit în timpul activităţii, dar înainte de obţinerea dreptului de şedere permanentă, membrii de familie au dreptul de a-şi stabili reşedinţa permanentă pe teritoriul României, dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:

a) la data decesului, persoana de la alin. (1) lit. a) avea reşedinţa continuă în România de cel puţin doi ani;

b) decesul a avut drept cauză un accident de muncă sau o boală profesională;

c) soţul supravieţuitor este cetăţean român. 

(7) Continuitatea şederii în România prevăzută la alin. (2) şi (6) poate fi dovedită prin orice mijloace. Continuitatea şederii nu este afectată de absenţele care însumează maximum trei luni pe an sau cele cauzate de satisfacerea serviciului militar. Perioadele de şomaj involuntar ori, după caz, de inactivitate sau absenţele datorate bolii sau accidentelor vor fi considerate perioade în care persoana în cauză a fost angajată, respectiv în activitate, în sensul celor prevăzute la alin. (2). 

(8) Persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru dobândirea dreptului de şedere pot să exercite acest drept într-o perioadă de doi ani de la data dobândirii acestuia. În această perioadă, pot părăsi teritoriul României fără ca acest drept să le fie afectat. 

(9) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se eliberează un permis de şedere, care face dovada dreptului de şedere permanentă, valabil pentru o perioadă de cinci ani. Perioada de valabilitate va fi prelungită automat. 

(10) Perioada de absenţă de pe teritoriul României care nu depăşeşte şase luni consecutiv sau absenţe mai lungi justificate de îndeplinirea serviciului militar nu vor afecta în nici un fel perioada de valabilitate a permisului de şedere eliberat. 

(11) Membrilor de familie care nu sunt cetăţeni ai unui stat membru li se eliberează un permis de şedere cu aceeaşi valabilitate ca şi documentul eliberat cetăţeanului statului membru în întreţinerea căruia se află. 

(12) Pentru eliberarea unui permis de şedere, solicitantul va prezenta următoarele documente:

a) cartea de identitate sau paşaportul, valabile;

b) dovada că persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1). 

(13) Autorităţile române vor înlesni readmisia lucrătorilor sau a celor care au desfăşurat activităţi independente, care au părăsit teritoriul României după ce şi-au stabilit aici reşedinţa permanentă şi care doresc să se întoarcă în urma pensionării sau incapacităţii permanente de muncă, respectiv incapacităţii de a desfăşura activităţi lucrative. 

Dreptul de şedere al persoanelor care şi-au încetat activitatea profesională în ţara de origine sau de provenienţă

Art. 10. − (1) Autoritatea pentru străini acordă dreptul de şedere atât cetăţenilor statelor membre care au desfăşurat o activitate ca angajat sau ca persoană care exercită o activitate independentă în ţara de origine sau de provenienţă, cât şi membrilor de familie ai acestora, cu condiţia ca aceştia să fie beneficiarii unei pensii de invaliditate sau ai unei pensii anticipate, ai unei pensii pentru limită de vârstă, ai unei pensii ca urmare a unui accident de muncă sau boli profesionale, având o valoare suficient de mare, astfel încât persoana respectivă să nu devină o sarcină a sistemului de asigurări sociale de stat pe perioada şederii în România şi cu condiţia ca aceste persoane să deţină o asigurare medicală pentru toate riscurile în România. 

(2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) sunt suficiente în cazul în care sunt cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, definit conform art. 159 din Legea nr. 53/2003 − Codul muncii, cu modificările ulterioare. 

(3) Persoanelor care au obţinut un drept de şedere pe teritoriul României li se eliberează un permis de şedere a cărui valabilitate este limitată la cinci ani, cu posibilitate de prelungire pentru noi perioade de câte cinci ani. 

(4) Pentru membrii de familie care nu au cetăţenia unui stat membru, Autoritatea pentru străini va elibera un permis de şedere cu aceeaşi valabilitate ca şi cel eliberat cetăţeanului în a cărui întreţinere se află. 

(5) Pentru eliberarea permisului de şedere, solicitanţii vor prezenta cartea de identitate sau paşaportul valabil şi dovada faptului că aceştia îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). 

(6) Soţul/soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea unei persoane prevăzute la art. 2 lit. a), indiferent de cetăţenie, care au drept de şedere pe teritoriul statului român, au dreptul să desfăşoare orice activitate, ca angajaţi sau ca persoane care exercită activităţi independente, în conformitate cu prevederile legale. 

(7) Dreptul de şedere dobândit în conformitate cu prezentul articol este valabil pe durata în care beneficiarii acestuia îndeplinesc condiţiile stabilite la alin. (1) şi (2). 

(8) Întreruperile perioadei de şedere care nu depăşesc şase luni consecutiv şi absenţa de pe teritoriul României, motivată de efectuarea serviciului militar, nu afectează valabilitatea permisului de şedere. 

Dreptul de şedere al persoanelor aflate la studii

Art. 11. − (1) Orice cetăţean al unui stat membru care a fost acceptat să urmeze un curs de formare profesională de către o instituţie de învăţământ acreditată şi recunoscută, conform legii, precum şi soţul/soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestuia, are drept de şedere temporară pe teritoriul României cu condiţia ca titularul dreptului de şedere să dovedească Autorităţii pentru străini sau formaţiunilor sale teritoriale că dispune de suficiente mijloace de întreţinere şi să aibă o asigurare medicală pentru toate riscurile în România. 

(2) Dovada mijloacelor de întreţinere se face printr-o declaraţie sau prin alt mijloc echivalent. 

(3) Dreptul de şedere acordat conform alin. (1) se limitează la durata studiilor. 

(4) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se eliberează un permis de şedere care face dovada dreptului de şedere temporară. Validitatea acestuia este limitată la durata studiilor, dacă acestea nu depăşesc un an, sau la un an, cu posibilitatea reînnoirii anuale, atunci când studiile depăşesc această perioadă. 

(5) Membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru li se vor elibera permise de şedere temporară cu aceeaşi valabilitate ca şi cel eliberat persoanei în întreţinerea căreia se află. 

(6) Dreptul de şedere se menţine atât timp cât beneficiarii acestui drept îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). 

(7) Pentru eliberarea permisului de şedere temporară, solicitantul trebuie să prezinte cartea de identitate sau paşaportul valabil, precum şi dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). 

(8) Soţul/soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea unui cetăţean care a obţinut dreptul de şedere conform prevederilor alin. (1) au dreptul să desfăşoare orice activitate ca angajaţi sau pe cont propriu, chiar dacă nu sunt cetăţeni ai unui stat membru. 

Dreptul de şedere al cetăţenilor statelor membre şi membrilor lor de familie pe teritoriul României în alte scopuri decât cele prevăzute în prezenta lege

Art. 12. − (1) Autoritatea pentru străini va acorda drept de şedere în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege cetăţenilor statelor membre şi membrilor de familie ai acestora, cu condiţia ca toate aceste persoane să posede suficiente mijloace de întreţinere, precum şi asigurare medicală pentru toate riscurile în România. 

(2) Cuantumul mijloacelor de întreţinere nu poate fi mai mic decât salariul minim pe economia naţională. 

(3) Persoanelor care au obţinut un drept de şedere pe teritoriul României li se eliberează un permis de şedere a cărui valabilitate este limitată la cinci ani, cu posibilitate de prelungire pentru noi perioade de câte cinci ani. 

(4) Pentru membrii de familie care nu au cetăţenia unui stat membru, Autoritatea pentru străini va elibera permise de şedere cu aceeaşi valabilitate ca şi cel eliberat cetăţeanului în întreţinerea căruia se află. 

(5) Pentru eliberarea permisului de şedere, solicitantul va depune următoarele documente:

a) cartea de identitate sau paşaportul, valabile;

b) dovada mijloacelor de întreţinere şi asigurarea medicală prevăzute la alin. (1) şi (2). 

(6) Soţul/soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unui stat membru cărora li s-a acordat dreptul de şedere pe teritoriul României se pot angaja în muncă sau pot desfăşura activităţi lucrative independente, în conformitate cu prevederile legale, chiar dacă nu sunt cetăţeni ai unui stat membru. 

(7) Dreptul de şedere se menţine atât timp cât beneficiarii îndeplinesc condiţiile menţionate la alin. (1) şi (2). 

(8) Întreruperile perioadei de şedere care nu depăşesc şase luni consecutiv şi absenţa de pe teritoriul României, motivată de efectuarea serviciului militar, nu afectează valabilitatea permisului de şedere. 

CAPITOLUL IV

Refuzul intrării pe teritoriul României, eliberării sau prelungirii permisului de şedere. 

Expulzarea de pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre şi a membrilor de familie ai acestora

Regimul refuzului intrării pe teritoriul României, eliberării sau prelungirii permisului de şedere şi expluzării de pe teritoriul României

Art. 13. − (1) Autorităţile române competente pot refuza intrarea pe teritoriul statului român, eliberarea sau prelungirea permisului de şedere sau pot expulza de pe teritoriul naţional cetăţenii unui stat membru sau membrii de familie ai acestora numai din raţiuni de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică. 

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) nu pot fi luate având la bază raţiuni economice. 

(3) Motivele de ordine publică sau de siguranţă naţională trebuie să se întemeieze exclusiv pe comportamentul personal al celui în cauză. 

(4) Motivele de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică, care au stat la baza deciziei refuzului intrării pe teritoriul României, eliberării sau prelungirii permisului de şedere, sunt comunicate persoanei interesate, în afara cazurilor când acest lucru nu poate fi făcut din motive care vizează siguranţa statului. 

(5) Condamnările anterioare pentru săvârşirea unor infracţiuni nu pot constitui în mod automat temei pentru aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (1). Expirarea documentului de identitate sau a paşaportului folosit pentru intrarea în România şi pentru eliberarea permisului de şedere, nu poate justifica expulzarea persoanei respective de pe teritoriul naţional. 

(6) Maladiile sau infirmităţile care pot justifica refuzul intrării pe teritoriul României sau eliberării permisului de şedere sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. 

(7) Apariţia maladiilor sau infirmităţilor precizate în anexă după eliberarea primului permis de şedere nu justifică refuzul de a reînnoi permisul şi nici expulzarea de pe teritoriul României. 

(8) Decizia de refuz a eliberării sau a reînnoirii permisului de şedere sau decizia de expulzare se comunică pe cale oficială persoanei în cauză. Comunicarea va indica termenul acordat pentru părăsirea teritoriului României. Cu excepţia cazurilor care impun părăsirea în cel mai scurt timp a teritoriului României, termenul acordat pentru părăsirea teritoriului este de:

a) minimum 15 zile pentru persoanele care nu au primit încă permisul de şedere;

b) minimum 30 de zile pentru toate celelalte cazuri. 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 14. − Decizia referitoare la acordarea sau refuzul eliberării primului permis de şedere în România trebuie să fie luată în termenul cel mai scurt, dar nu mai târziu de 6 luni de la formularea cererii. Persoana în cauză are dreptul să rămână provizoriu pe teritoriul României până la luarea deciziei de acordare sau de refuz a eliberării permisului de şedere. 

Art. 15. − Taxele percepute pentru eliberarea sau prelungirea permiselor de şedere nu vor putea depăşi nivelul taxelor percepute pentru eliberarea cărţilor de identitate pentru cetăţenii români. Aceleaşi prevederi se aplică şi documentelor necesare pentru eliberarea acestora. 

Art. 16. − Dreptul de şedere acordat de autorităţile române competente este valabil pe întreg teritoriul României. 

Art. 17. − (1) Prezenta lege transpune:

a) Directiva Consiliului nr. 64/221/CEE din 25 februarie 1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulaţia şi şederea străinilor justificate de raţiuni de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. P 56 din 04.04.1964;

b) Directiva Consiliului nr. 72/194/CEE din 18 mai 1972 privind extinderea domeniului de aplicare a Directivei din 25 februarie 1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulaţia şi şederea cetăţenilor străini justificate de raţiuni de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică asupra lucrătorilor care-şi exercită dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au fost angajaţi în statul respectiv, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 121 din 26.05.1972;

c) Directiva Consiliului nr. 73/148/CEE din 21 mai 1973 privind eliminarea restricţiilor de circulaţie şi rezidenţă a resortisanţilor statelor membre în cadrul Comunităţii referitor la stabilirea şi prestarea de servicii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 172 din 28.06.1973;

d) Directiva Consiliului nr. 75/34/CEE din 17 decembrie 1974 privind dreptul resortisanţilor unui stat membru de a rămâne pe teritoriul unui alt stat membru după desfăşurarea pe acest teritoriu a unor activităţi independente, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 14 din 20.01.1975;

e) Directiva Consiliului nr. 75/35/CEE din 17 decembrie 1974 de extindere a obiectului Directivei nr. 64/221/CEE privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la circulaţia şi şederea străinilor justificate de raţiuni de ordine publică, siguranţă publică şi sănătate publică, pentru a include resortisanţi ai unui stat membru care exercită dreptul de a rămâne pe teritoriul unui alt stat membru după desfăşurarea pe acest teritoriu a unei activităţi independente, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 14 din 20.01.1975;

f) Directiva Consiliului nr. 90/364/CEE din 28 iunie 1990 privind dreptul de şedere, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 180 din 13.07.1990;

g) Directiva Consiliului nr. 90/365/CEE din 28 iunie 1990 privind dreptul de şedere al persoanelor angajate şi al celor care exercită activităţi independente, care şi-au încetat activitatea profesională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 180 din 13.07.1990;

h) Directiva Consiliului nr. 93/96/CEE din 29 octombrie 1993 privind dreptul de şedere al persoanelor aflate la studii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 317 din 18.12.1993;

i) parţial Directiva Consiliului nr. 68/360/CEE din 15 octombrie 1968 privind eliminarea restricţiilor referitoare la circulaţie şi şedere în interiorul Comunităţii pentru lucrătorii din statele membre şi familiile lor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 257 din 19.10.1968. 

(2) Pentru a asigura aplicarea normelor comunitare de la data aderării, prezenta lege preia dispoziţiile următoarelor regulamente:

a) Regulamentul nr. 1.251/70 EEC din 29 iunie 1970 privind dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au fost angajaţi în acel stat, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 142 din 30.06.1970;

b) parţial Regulamentul Consiliului nr. 1.612/68/CEE din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în interiorul Comunităţii, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 257 din 19.10.1968. 

Art. 18. − Prezenta lege va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană. 

Art. 19. − La intrarea în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, încetează să se mai aplice cetăţenilor din statele membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European şi membrilor de familie ai acestora. 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU