Legea nr. 307/2004

M. Of. nr. 578 din 30 iunie 2004

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                     SENATUL

 

L E G E

privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1

Exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă

Art. 1. − Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical şi, respectiv, posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de moaşă. Acestea pot fi:

a) cetăţeni ai statului român;

b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;

c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României, indiferent de cetăţenia lor;

d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul din statele prevăzute la lit. b).

Art. 2. − În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) expresia cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează, prin asimilare, şi persoanele aflate în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. c) şi d);

b) în mod exclusiv, prin expresia stat membru de origine sau de provenienţă şi, după caz, stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană;

c) expresia asistent medical desemnează asistentul medical generalist şi asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi prevăzute de normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate a acestora. Termenul de moaşă desemnează persoana care deţine un titlu oficial de calificare în profesia de moaşă, prevăzut în anexa nr. 2, şi acordă îngrijirile de sănătate ale căror conţinut şi caracteristici sunt prevăzute la art. 6;

d) prin titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. 1, iar prin titlu oficial de calificare în profesia de moaşă se înţeleg diplomele prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. − (1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii.

(2) Excepţie de la prevederile alin. (1) fac titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical generalist şi titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă, care au fost recunoscute de unul din aceste state.

Art. 4. − (1) Activităţile specifice profesiei de asistent medical se exercită în România cu titlurile profesionale, prevăzute în anexa nr. 1 lit. C, corespunzător calificării profesionale însuşite.

(2) Activităţile de îngrijiri de sănătate care au ca scop asigurarea sănătăţii materne şi a nou-născutului se exercită în România cu titlul profesional de moaşă, prevăzut în anexa nr. 2 lit. B.

(3) Prevederile alin. (1)−(2) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care deţin un titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moaşă, şi care exercită profesia în România.

Art. 5. − Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de asistent medical generalist sunt:

a) determinarea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea îngrijirilor generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare, conform normelor elaborate de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;

b) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;

c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii, elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate şi facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc;

d) participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de formare continuă;

e) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, în domeniul îngrijirilor generale de sănătate, de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi;

f) pregătirea personalului sanitar auxiliar;

g) participarea la protejarea mediului ambiant;

h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată.

Art. 6. − Conţinutul şi caracteristicile activităţilor de moaşă sunt:

a) constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelor necesare, în vederea monitorizării evoluţiei sarcinii normale;

b) prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare, în vederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc;

c) asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere, desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate, iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire a viitorilor părinţi;

d) acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie;

e) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului;

f) îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurării travaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului, prin mijloace clinice şi tehnice adecvate;

g) asistarea naşterii normale, la domiciliu sau în unităţi sanitare, dacă este vorba de prezentaţie craniană, efectuând, la nevoie, epiziotomia, iar în caz de urgenţă, asistarea naşterii în prezentaţie pelviană;

h) identificarea, la mamă şi la copil, a semnelor care anunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului, pe care îl asistă în aceste situaţii;

i) adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun, în absenţa medicului, pentru extracţia manuală a placentei, urmată, eventual, de control uterin manual;

j) examinarea nou-născutului, pe care îl preia în îngrijire, iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şi practică, dacă este necesar, reanimarea imediată;

k) preluarea în îngrijire a parturientei, monitorizarea acesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturor recomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijirea nou-născutului, pentru asigurarea dezvoltării acestuia în cele mai bune condiţii;

l) întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitatea desfăşurată;

m) asigurarea informării şi consilierii în materie de planificare familială;

n) participarea la pregătirea teoretică şi practică a moaşelor, precum şi la pregătirea personalului sanitar auxiliar;

o) desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, de către moaşele licenţiate.

Art. 7. − (1) Activităţile prevăzute la art. 5 şi 6 se exercită cu asumarea responsabilităţii asistentului medical generalist şi a moaşei privind planificarea, organizarea, evaluarea şi furnizarea serviciilor, în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist.

(2) Activităţile desfăşurate de asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se exercită cu responsabilitate, în ceea ce priveşte totalitatea actelor şi tehnicilor care fac obiectul specialităţii, furnizate în calitate de salariat şi/sau de liber profesionist.

Art. 8. − Controlul şi supravegherea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă se realizează de Ministerul Sănătăţii şi de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, denumite în continuare autorităţi competente române.

Art. 9. − Profesia de asistent medical şi, respectiv, profesia de moaşă se pot exercita de către persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de asistent medical, prevăzut în anexa nr. 1, pentru profesia de asistent medical, respectiv sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare de moaşă, prevăzut în anexa nr. 2, pentru profesia de moaşă;

b) sunt apte, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei;

c) sunt autorizate de către Ministerul Sănătăţii;

d) nu au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau persoanele pentru care a intervenit reabilitarea.

Art. 10. − (1) Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical şi autorizarea exercitării profesiei de moaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilor privind înscrierea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor, elaborate de Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

(2) Autorizaţia de liberă practică se acordă de către Ministerul Sănătăţii, pe baza următoarelor acte:

a) titlurile oficiale de calificare în profesia de asistent medical şi, respectiv, titlurile oficiale de calificare în profesia de moaşă, prevăzute de prezenta lege;

b) certificatul de cazier judiciar;

c) certificatul de sănătate fizică şi psihică;

d) avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

(3) Asistenţii medicali generalişti, precum şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, exercită profesia pe baza documentelor emise de autorităţile competente române, conform art. 30.

(4) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii autorizaţiei de liberă practică a profesiei. Accesul la activităţile de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, pe durata prestării serviciilor, se face conform prevederilor art. 34.

Art. 11. − (1) Asistenţii medicali şi moaşele îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale, în sistem public şi/sau în sectorul privat, precum şi în colaborare cu furnizorii de servicii de îngrijiri de sănătate.

(2) Activitatea asistenţilor medicali şi a moaşelor se desfăşoară în cadrul echipei medicale sau independent pentru îngrijiri de sănătate. Asistentul medical şi moaşa recunosc rolul celorlalţi membri ai echipei medicale şi participă la menţinerea relaţiilor amiabile în cadrul acesteia.

(3) Asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 1 şi sunt stabiliţi în România îşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi ai cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate.

Art. 12. − (1) În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa nu sunt funcţionari publici.

(2) Asistentul medical licenţiat şi moaşa licenţiată pot fi cadre didactice universitare în instituţii de învăţământ superior care pregătesc asistenţi medicali sau moaşe, precum şi personal de cercetare în instituţii de cercetare.

Art. 13. − (1) Angajarea şi promovarea profesională sau administrativă a asistentului medical şi a moaşei în sistemul sanitar public şi privat se realizează în condiţiile legii.

(2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, protecţia asistentului medical şi a moaşei se face de către angajator, prin societăţile de asigurări. În cazul exercitării profesiei de liberă practică independentă pentru îngrijiri de sănătate, asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.

Art. 14. − (1) În cazul în care un asistent medical sau o moaşă îşi întrerupe activitatea profesională pe o perioadă mai mare de 5 ani, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va reatesta competenţa profesională a acestora, în vederea reluării activităţii.

(2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi asistenţilor medicali şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi pe teritoriul României.

Art. 15. − Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, prin preşedintele filialei respective, este în drept să sesizeze, după caz, organele judiciare sau autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de asistent medical sau de moaşă ori care practică profesia în mod nelegal.

Art. 16. − În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa trebuie să respecte demnitatea fiinţei umane.

Art. 17. − Asistentul medical şi moaşa sunt obligaţi să păstreze secretul profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Art. 18. − Asistentul medical şi moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoană, loc sau situaţie.

SECŢIUNEA a 2-a

Formarea în profesia de asistent medical şi în profesia de moaşă

Art. 19. − (1) Pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ:

a) învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată;

b) învăţământ sanitar postliceal, cu o durată de 3 ani.

(2) Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumit asistent medical cu studii postliceale sau asistent medical generalist. Absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată. Absolventul învăţământului superior medical de lungă durată este denumit asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată şi, respectiv moaşă, în conformitate cu anexele nr. 1 şi 2.

(3) Certificatul de asistent medical, diploma de asistent medical, respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţa profesională dobândită.

(4) Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentru formele de învăţământ prevăzute la alin. (1) sunt diferenţiate.

Art. 20. − (1) În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrie absolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă de bacalaureat.

(2) Asistenţii medicali şi moaşele, absolvenţi ai şcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat, pot accede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic uman şi facultăţi de asistenţi medicali, respectiv în facultăţi de moaşe, în condiţiile legii, cu posibilitatea echivalării studiilor efectuate în învăţământul medical preuniversitar, în condiţiile stabilite de senatele universitare, conform reglementărilor în vigoare privind autonomia universitară.

Art. 21. − Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o durată de 4 ani, care promovează examenul de licenţă, primesc diplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare.

Art. 22. − Specializările şi cifrele anuale de şcolarizare pentru şcolile postliceale sanitare de stat, colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, pentru facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi pentru facultăţile de moaşe se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ preuniversitar de profil şi ale senatelor universitare ale instituţiilor de învăţământ superior.

Art. 23. − Colegiile universitare cu profil medico-farmaceutic uman, facultăţile de asistenţi medicali generalişti şi facultăţile de moaşe funcţionează în componenţa actualelor universităţi de medicină şi farmacie acreditate şi în structura instituţiilor de învăţământ superior, acreditate conform legii.

Art. 24. − Pregătirea practică a cursanţilor din şcolile postliceale de profil, a studenţilor din colegiile universitare medicale, facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe se desfăşoară în unităţi sanitare stabilite de către Ministerul Sănătăţii, atât pentru învăţământul public, cât şi pentru cel privat.

Art. 25. − Formarea continuă a asistenţilor medicali şi a moaşelor se face în instituţii abilitate de către Ministerul Sănătăţii, conform legii.

Art. 26. − Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, este autorizat ca, în funcţie de dinamica sectorului sanitar, să stabilească noi specialităţi pentru pregătirea asistenţilor medicali.

Art. 27. − Şcolile sanitare postliceale, publice sau private, respectiv colegiile universitare medicale, precum şi facultăţile de asistenţi medicali licenţiaţi şi facultăţile de moaşe sunt supuse procesului de evaluare, autorizare şi acreditare, potrivit legii.

CAPITOLUL II

Dispoziţii privind exercitarea, pe teritoriul României, a profesiei de asistent medical generalist şi a profesiei de moaşă de către asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire

Art. 28. − La intrarea în profesie, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă ori, în lipsa acestuia, un document echivalent emis de acel stat.

Art. 29. − (1) Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale sau pentru exercitarea acesteia, asistenţii medicali generalişti şi moaşele, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică, eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă.

(2) În situaţia în care, pentru accesul şi exercitarea activităţii prevăzute la alin. (1), statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi, în consecinţă, nu emite cetăţenilor săi un astfel de document, autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

Art. 30. − (1) Solicitările asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România, la una dintre activităţile profesionale, se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesată.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va cuprinde:

a) documentul de identitate;

b) titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut în România, titlul de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficială în profesia de moaşă obţinut sau, după caz, recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul titlurilor de calificare oficială în profesia de asistent medical generalist şi, respectiv, în profesia de moaşă, obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;

c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de provenienţă;

d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă, în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar, în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.

(3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.

(4) În situaţia prevăzută la art. 31, cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare. Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii.

Art. 31. − (1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moaşă în România, comise de asistenţii medicali generalişti sau moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său, acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză.

(2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă, precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, aplicate asistenţilor medicali generalişti şi moaşelor, pe durata exercitării profesiei în România.

(3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului său, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei în acel stat.

(4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă, în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia, consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise.

Art. 32. − Documentele prevăzute la art. 28, 29 şi 31 sunt valabile 3 luni de la data emiterii.

SECŢIUNEA a 2-a

Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor

Art. 33. − (1) În vederea prestării temporare de servicii în România, atunci când solicită accesul la una dintre activităţile profesionale, asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt înregistraţi, la cerere, după o procedură simplificată, în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România pe durata prestării temporare de servicii, în vederea aplicării prevederilor art. 37.

(2) Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, în aceste situaţii, se face cu respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentru asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, pentru moaşele cetăţeni români.

(3) Atunci când, pe durata prestării temporare de servicii în România, persoanele prevăzute la alin. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi.

Art. 34. − (1) Prestarea temporară de servicii pe teritoriul României de către asistenţii medicali generalişti şi de către moaşele, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, se face pe baza următoarelor documente:

a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant, declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii profesionale, natura şi locul de desfăşurare a acesteia. În cazuri urgente, declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării activităţii cu caracter urgent;

b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit solicitantul atestă că acesta exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat;

c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al unui titlu de calificare oficială de asistent medical generalist, respectiv de moaşă, prevăzut de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor.

Art. 35. − (1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România, asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României, iar, în caz de urgenţă, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.

Art. 36. − Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, autorităţile competente române vor retrage, după caz, temporar sau definitiv, dovezile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. b) eliberate asistenţilor medicali generalişti şi, respectiv, moaşelor cetăţeni români, precum şi asistenţilor medicali generalişti şi, respectiv, moaşelor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 1 lit. b)−d), stabiliţi în România, în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege, cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei.

SECŢIUNEA a 3-a

Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii

Art. 37. − Asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care, în timpul exercitării profesiunii în România, încalcă legile şi regulamentele profesiei, răspund potrivit legii.

Art. 38. − (1) Asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care exercită profesia în România, au dreptul de a ataşa la titlul profesional corespunzător prevăzut la art. 4 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu, în măsura în care nu este identic cu titlul profesional. Titlul legal de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară, neînsuşită de beneficiar, acesta va utiliza, în exerciţiul profesiei, forma corespunzătoare a titlului, indicată de autorităţile competente române.

Art. 39. − (1) Asistenţii medicali generalişti şi, respectiv, moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care sunt stabiliţi şi exercită profesia în România, au obligaţia de a se informa la autorităţile competente române cu privire la legislaţia care reglementează sectorul de sănătate, domeniul securităţii sociale, precum şi cu privire la Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România.

(2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. (1), autorităţile competente române vor organiza la nivelul structurilor teritoriale şi centrale birouri de informare legislativă.

CAPITOLUL III

Organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor

Medicali şi Moaşelor din România

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 40. − (1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi a moaşelor, neguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit, având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical şi, respectiv, a profesiei de moaşă cu drept de liberă practică.

(2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are autonomie instituţională.

(3) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are sediul central în municipiul Bucureşti.

(4) Patrimoniul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din bunuri mobile şi imobile, dobândite în condiţiile legii.

Art. 41. − În cadrul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se înfiinţează Comisia de specialitate a asistenţilor medicali generalişti, Comisia de specialitate a moaşelor, comisii de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali, precum şi Comisia de disciplină.

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali

şi Moaşelor din România

Art. 42. − (1) Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sunt:

a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea normelor specifice şi a reglementărilor privind profesiile de asistent medical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor;

b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele profesionale ale membrilor săi, apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a asistentului medical şi a moaşei în exercitarea profesiei;

c) supraveghează respectarea standardelor de calitate a activităţilor de asistent medical şi, respectiv, de moaşă;

d) participă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, la elaborarea criteriilor şi standardelor de evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şi asigură aplicarea acestora;

e) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora;

f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale, interne şi internaţionale;

g) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică, deontologie profesională şi a cazurilor de malpraxis, în calitate de organ de jurisdicţie profesională;

h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la înscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România şi la actualizarea permanentă a acestuia;

i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe;

j) controlează şi supraveghează împreună cu Ministerul Sănătăţii modul de exercitare a profesiei de asistent medical şi de moaşă, indiferent de forma şi de unitatea sanitară în care se exercită;

k) eliberează avizul necesar dobândirii autorizaţiei de liberă practică în profesia de asistent medical, respectiv în profesia de moaşă;

l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri de sănătate;

m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele, care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, la elaborarea contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a normelor de aplicare a acestuia;

n) stabileşte, în funcţie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe;

o) acţionează, alături de instituţiile abilitate centrale sau teritoriale ca, în unităţile sanitare publice şi private, să fie asigurată calitatea îngrijirilor de sănătate;

p) organizează puncte teritoriale de informare privind legislaţia sistemului de sănătate;

q) poate formula acţiuni în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi, prin structurile naţionale şi teritoriale;

r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică, criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii îngrijirilor de sănătate pe care le propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii.

(2) În domeniul formării profesionale, Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România are următoarele atribuţii:

a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării la organizarea educaţiei continue, specializării şi creşterii gradului de competenţă profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor;

b) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei şi tematicilor de concursuri şi examene pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe;

c) susţine activitatea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizează manifestări ştiinţifice în domeniul îngrijirilor de sănătate;

d) organizează centre de pregătire lingvistică, necesare pentru exercitarea profesiei de către asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai statelor membre ai Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene.

SECŢIUNEA a 3-a

Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali

şi Moaşelor din România

Art. 43. − (1) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere.

(2) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sau în caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau a profesiei de moaşă.

(3) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, care se eliberează la înscriere.

(4) Eliberarea certificatului de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se va face numai pentru asistenţii medicali şi moaşele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 10.

(5) Pot deveni, la cerere, membri ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şi moaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România.

(6) Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România o pot păstra, la cerere, şi pensionarii asistenţi medicali şi, respectiv, moaşe, care au practicat profesia.

SECŢIUNEA a 4-a

Drepturi şi obligaţii

Art. 44. − Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele drepturi:

a) de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în condiţiile prezentei legi;

b) de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi a filialelor acestuia;

c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, naţionale sau teritoriale, şi de a primi informaţiile solicitate;

d) de a participa la acţiunile organizate de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi de a fi informat despre desfăşurarea acestora;

e) de a participa la programe de perfecţionare pentru asistenţii medicali şi pentru moaşe;

f) de a contesta sancţiunile primite în termen de 30 de zile de la comunicarea lor, conform prevederilor prezentei legi;

g) dreptul persoanelor care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România de a-şi menţine locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective;

h) de a li se acorda, de către Consiliul naţional, pentru merite deosebite, recompense, diplome de onoare şi de excelenţă, la propunerea Biroului executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, precum şi calitatea de membru de onoare;

i) de a beneficia de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite atât personal, cât şi pentru membrii lor de familie.

Art. 45. − (1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România au următoarele obligaţii:

a) să respecte reglementările legale privind exercitarea profesiei;

b) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România privind exercitarea profesiilor de asistent medical şi de moaşă, precum şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;

c) să respecte şi să aplice prevederile Codului de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, manifestând un comportament demn în exercitarea profesiei;

d) să se abţină de la orice faptă menită a aduce prejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România sau prestigiului profesiei de asistent medical şi profesiei de moaşă;

e) să participe la adunările generale ale filialelor din care fac parte;

f) să apere reputaţia şi interesele legitime ale asistenţilor medicali şi moaşelor;

g) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;

h) să respecte Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, hotărârile organelor de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi regulamentele profesiei; să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;

i) să nu aducă prejudicii reputaţiei Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi să acţioneze pe toată durata exercitării profesiei în vederea creşterii gradului de pregătire profesională.

(2) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională, asistenţii medicali şi moaşele sunt obligaţi să efectueze cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie continuă creditate. La cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se iau în calcul programele, precum şi celelalte forme de educaţie continuă avizate de către acesta.

(3) Asistenţilor medicali şi moaşelor care nu realizează, pe parcursul a 3 ani, numărul minim de credite stabilit de Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România li se poate suspenda dreptul de liberă practică, până la realizarea numărului de credite respectiv.

SECŢIUNEA a 5-a

Organizarea la nivel teritorial şi naţional

A. Organizarea la nivel teritorial

Art. 46. − (1) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este organizat la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi funcţionează prin filialele judeţene şi a municipiului Bucureşti.

(2) Filialele judeţene şi filiala municipiului Bucureşti nu au personalitate juridică şi beneficiază de autonomie organizatorică şi funcţională, în limitele prevăzute de Statutul şi reglementările Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

(3) Sediul filialei judeţene este în oraşul de reşedinţă a judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti, pentru filiala municipiului Bucureşti.

Art. 47. − Organele de conducere ale filialei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt:

a) adunarea generală a asistenţilor medicali şi moaşelor;

b) consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;

c) biroul consiliului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;

d) preşedintele.

Art. 48. − (1) Adunarea generală este constituită din reprezentanţii tuturor asistenţilor medicali şi moaşelor cu drept de liberă practică înscrişi în filiala respectivă, conform normei de reprezentare de 1 la 50.

(2) Adunarea generală alege prin vot secret, cu majoritate simplă, membrii consiliului judeţean, respectiv ai Consiliului municipiului Bucureşti, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi.

Art. 49. − (1) Consiliile judeţene au un număr de membri proporţional cu numărul asistenţilor medicali şi, respectiv, moaşelor, înscrişi în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, după cum urmează:

a) până la 1.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi − 11 membri;

b) între 1.001−2.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi − 15 membri;

c) între 2.001−4.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi − 19 membri;

d) peste 4.000 asistenţi medicali şi moaşe înscrişi − 21 membri.

(2) Consiliul municipiului Bucureşti este format din 25 de membri.

(3) Alegerile sunt validate în prezenţa a 2/3 din numărul total al reprezentanţilor în adunarea generală. În cazul în care la adunarea generală la care au loc alegeri nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor, în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală pentru alegeri, al cărei rezultat va fi validat, indiferent de numărul participanţilor.

(4) Consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, va alege dintre membrii săi un birou format din: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi un secretar.

B. Organizarea la nivel naţional

Art. 50. − (1) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România la nivel naţional sunt:

a) Adunarea generală naţională;

b) Consiliul naţional;

c) Biroul executiv;

d) preşedintele.

(2) Organele de conducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 51. − (1) Adunarea generală naţională este constituită din reprezentanţii aleşi la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti, conform normei de un reprezentant la 500 de membri.

(2) Adunarea generală naţională alege prin vot secret, cu majoritate simplă, membrii Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi. În cazul în care, la adunarea generală naţională la care au loc alegeri, nu este prezent un număr de 2/3 din numărul total al reprezentanţilor, în termen de două săptămâni se va organiza o altă adunare generală naţională de alegeri, al cărei rezultat va fi validat, indiferent de numărul participanţilor.

(3) Adunarea generală naţională adoptă, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al reprezentanţilor aleşi, Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, precum şi Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

Art. 52. − (1) Consiliul naţional este alcătuit din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui judeţ, respectiv 4 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti, şi câte un reprezentant din ministerele cu reţea sanitară proprie, aleşi de către Adunarea generală naţională.

(2) Consiliul naţional este legal constituit în prezenţa a jumătate plus unu din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritate simplă.

(3) Consiliul naţional se întruneşte în sesiuni trimestriale şi extraordinare.

(4) În cadrul Consiliului naţional funcţionează Comisia naţională de specialitate a asistenţilor medicali generalişti, Comisia naţională de specialitate a moaşelor, comisii naţionale de specialitate pentru celelalte specialităţi ale asistenţilor medicali, Comisia naţională de disciplină, precum şi departamente şi compartimente de specialitate.

Art. 53. − Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România este coordonat, între sesiunile Consiliului naţional, de Biroul executiv.

Art. 54. − (1) Biroul executiv al Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România asigură activitatea permanentă a acestuia, conform prezentei legi.

(2) Biroul executiv al Consiliului naţional este alcătuit din preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar, aleşi prin vot secret de către membrii Consiliului naţional.

Art. 55. − Persoanele care exercită funcţii de conducere la nivel teritorial sau naţional în structurile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România îşi menţin locul de muncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiile respective.

Art. 56. − Organizarea alegerilor la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi la nivel naţional se desfăşoară o dată la 4 ani, în baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul executiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi aprobat de Consiliul naţional. Alegerile organizate conform Legii nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România, cu modificările şi completările ulterioare, rămân valabile până la expirarea mandatului. După această dată Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România va organiza alegeri la nivel naţional şi va funcţiona conform structurii prevăzute în prezenta lege.

Art. 57. − Veniturile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România se constituie din:

a) taxe de înscriere;

b) cotizaţii lunare;

c) donaţii, sponsorizări, potrivit legii;

d) fonduri rezultate din diferite taxe pentru manifestări ştiinţifice şi din drepturi editoriale, în condiţiile legii;

e) alte surse, cu respectarea prevederilor legale.

SECŢIUNEA a 6-a

Răspunderea disciplinară

Art. 58. − (1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România răspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) suspendarea temporară a calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România;

d) retragerea calităţii de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi propunerea către Ministerul Sănătăţii de anulare a autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv.

(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se aplică de către consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri, aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate.

Art. 59. − Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunică în scris persoanei în cauză, consiliului teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, persoanei juridice consemnatare a contractului individual de muncă şi, după caz, Ministerului Sănătăţii.

Art. 60. − (1) Contestaţiile împotriva sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplină a Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România care a aplicat sancţiunea, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. c) şi d) pot fi contestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.

Art. 61. − Răspunderea disciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, prevăzută la art. 58, nu exclude răspunderea civilă, contravenţională şi penală.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 62. − (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordinul Asistenţilor Medicali din România îşi schimbă denumirea în Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şi Registrul unic al asistenţilor medicali din România îşi schimbă denumirea în Registrul unic naţional al asistenţilor medicali şi moaşelor din România.

(2) Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România funcţionează în baza prezentei legi şi în baza reglementărilor proprii, elaborate în conformitate cu prevederile acesteia.

Art. 63. − (1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de asistent medical generalist şi, respectiv, a profesiei de moaşă pe teritoriul României, Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, recunoaşte calificările de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, de cetăţenii acestor state, iar încadrarea în muncă se face conform legii.

(2) Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de asistent medical generalist şi, respectiv, de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană, cetăţenilor acestora, se elaborează de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Normele privind definirea titlurilor profesionale şi a domeniilor de activitate pentru asistenţii medicali formaţi în celelalte specialităţi se elaborează de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, în termen de 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 64. − Calificările profesionale dobândite de asistenţii medicali cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, în altă specialitate decât cea de asistent medical generalist, se recunosc în scop profesional de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Art. 65. − Practicarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă de către persoanele care nu au această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.

Art. 66. − Perfecţionarea asistenţilor medicali şi a moaşelor se poate face prin specializări şi competenţe conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România.

Art. 67. − În sensul prezentei legi, profesia de asistent medical de farmacie, profesia de optician medical şi profesia de tehnician dentar se asimilează profesiei de asistent medical.

Art. 68. − Codul de etică şi deontologie al asistentului medical şi al moaşei din România, precum şi deciziile Consiliului naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia, se publică de către Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 69. − (1) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.

(2) Titlul profesional de asistent medical generalist şi titlul profesional de moaşă se modifică numai prin lege.

(3) Celelalte titluri profesionale de asistent medical prevăzute în anexa nr. 1 lit. C se modifică şi se completează prin hotărâre a Guvernului.

Art. 70. − (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2) şi cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

Bucureşti, 28 iunie 2004.

Nr. 307.

 

ANEXA Nr. 1

A. Titluri oficiale de calificare de asistent medical

I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical, dobândite în România

Asistent medical cu studii medii − diplomă de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani, eliberată de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei

Asistent medical cu studii postliceale:

a) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară sau diplomă de şcoală tehnică sanitară eliberată de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei/Ministerul Educaţiei Naţionale;

b) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

c) certificat de competenţe profesionale, eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;

d) atestat eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii.

Asistent medical cu studii superioare de scurtă durată − diplomă de absolvire colegiu universitar de profil, eliberată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Asistent medical cu studii superioare de lungă durată − diplomă de licenţă, eliberată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare în unul dintre domeniile care fac obiectul de activitate al profesiei de asistent medical în România, obţinute sau, după caz, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cazul dovezilor de calificare dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate.

B. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist

I. Titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist, dobândite în România

Asistent medical generalist:

a) atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent medical medicină generală;

b) diplomă de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical medicină generală, asistent medical generalist, eliberată de Ministerul Sănătăţii sau Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei;

c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical generalist, asistent medical medicină generală, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

d) certificat de competenţe profesionale, eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;

e) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. 1 şi certificat de confirmare ca asistent medical generalist sau asistent medical medicină generală, eliberat de Ministerul Sănătăţii.

Asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată − diplomă de absolvire colegiu universitar de profil, eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată − diplomă de licenţă, eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de asistent medical responsabil de îngrijiri generale, eliberate sau, după caz, recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau, respectiv, atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cazul dovezilor de calificare de asistent medical generalist, dobândite într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate.

C. Titluri profesionale de asistent medical

Asistent medical generalist

Asistent medical de îngrijiri generale de sănătate

Asistent medical obstetrică-ginecologie

Asistent medical pediatrie

Asistent medical balneofizioterapie

Asistent medical igienă

Asistent medical igienă şi sănătate publică

Asistent medical laborator clinic

Asistent medical radiologie şi imagistică

Asistent medical farmacie

Asistent medico-social

Asistent medical de nutriţie şi dietetică

Asistent medical de ocrotire

Asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare

Asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale

Asistent de profilaxie stomatologică

Asistent igienist pentru cabinet stomatologic

Asistent pentru stomatologie asistenţă dentară.

ANEXA Nr. 2

A. Titluri oficiale de calificare în profesia de moaşă

I. Titluri oficiale de calificare de moaşă, obţinute în România

Moaşă:

a) atestat de echivalare în specialitatea asistent medical obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei şi Ministerul Sănătăţii;

b) diplomă de absolvire şcoală sanitară postliceală în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie, eliberată de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei;

c) certificat de absolvire şcoală postliceală sanitară în specialitatea: asistent medical obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale/Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

d) una dintre diplomele prevăzute în anexa nr. 1 lit. A, care atestă formarea în alt domeniu de activitate al asistentului medical, şi certificat de confirmare ca asistent medical, de obstetrică-ginecologie, eliberat de Ministerul Sănătăţii.

Moaşă cu studii superioare de lungă durată:

− diplomă de licenţă

II. Diplome, certificate, titluri sau alte dovezi de calificare de moaşă, eliberate sau, după caz, recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat membru aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora sau, respectiv, atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în cazul dovezilor de calificare de moaşă într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre menţionate.

B. Titlul profesional: moaşă, asistent medical obstetrică-ginecologie.