Legea nr. 306/2004

M. Of. nr. 578 din 30 iunie 2004

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                     SENATUL

 

L E G E

privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I

Exercitarea profesiei de medic

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 1. − Profesia de medic se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în medicină. Acestea pot fi:

a) cetăţeni ai statului român;

b) cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;

c) soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinerea unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), care desfăşoară legal activităţi salariate sau nesalariate pe teritoriul României, indiferent de cetăţenia acestora;

d) beneficiarii statutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).

Art. 2. − (1) În sensul prezentei legi, termenul de medici cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene desemnează, prin asimilare, şi medicii aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1 lit. c) şi d).

(2) În mod exclusiv, prin termenul de stat membru de origine sau de provenienţă sau, după caz, stat membru gazdă se înţelege un stat membru al Uniunii Europene, un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau Confederaţia Elveţiană.

(3) Prin titlu oficial de calificare în medicină se înţelege:

a) diploma de medic, eliberată de către o instituţie de învăţământ superior medico-farmaceutic acreditată din România;

b) certificatul de medic specialist, eliberat de Ministerul Sănătăţii;

c) certificatul de medic primar, eliberat de Ministerul Sănătăţii;

d) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină, eliberate conform normelor Uniunii Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, statele aparţinând Spaţiului Economic European sau de către Confederaţia Elveţiană;

e) diploma, certificatul sau un alt titlu în medicină, dobândite într-un stat terţ şi recunoscute de unul dintre statele membre enumerate la lit. d) ori echivalate în România.

Art. 3. − Titlurile oficiale de calificare în medicină obţinute în afara României, a statelor membre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene se echivalează potrivit legii. Excepţie de la aceste prevederi fac titlurile oficiale de calificare în medicină care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.

Art. 4. − Controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic se realizează de către Colegiul Medicilor din România şi de către Ministerul Sănătăţii, denumite în continuare autorităţi competente române.

Art. 5. − (1) Profesia de medic are ca principal scop asigurarea stării de sănătate prin prevenirea îmbolnăvirilor, promovarea, menţinerea şi recuperarea sănătăţii individului şi a colectivităţii.

(2) În vederea realizării acestui scop, pe tot timpul exercitării profesiei, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament, loialitate şi respect faţă de fiinţa umană.

(3) Deciziile şi hotărârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul şi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienţi, respectarea demnităţii umane, principiile eticii şi deontologiei medicale, grija faţă de sănătatea pacientului şi sănătatea publică.

Art. 6. − (1) În scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independenţa şi libertatea profesională a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical.

(2) Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public.

(3) În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competenţelor profesionale, medicului nu-i pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, având în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinţa umană şi de loialitate faţă de pacientul său, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.

(4) Timpul de muncă este în conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Art. 7. − (1) Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă ori când pacientul sau reprezentanţii legali ori numiţi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau consimţământul, medicul acţionează respectând voinţa pacientului şi dreptul acestuia de a refuza sau de a opri o intervenţie medicală.

(2) Responsabilitatea medicală încetează în situaţia în care pacientul nu respectă prescripţia sau recomandarea medicală.

Art. 8. − (1) Profesia de medic, indiferent de forma de exercitare, salariată şi/sau independentă, se exercită numai de către medicii membri ai Colegiului Medicilor din România.

(2) Pentru accesul la una dintre activităţile de medic sau exerciţiul acesteia, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi, în caz de prestare temporară de servicii medicale, de la obligativitatea înscrierii în Colegiul Medicilor din România.

Art. 9. − (1) La primirea în rândurile Colegiului Medicilor din România, medicul va depune jurământul lui Hipocrate în formularea modernă adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva din anul 1975:

„O dată admis printre membrii profesiunii de medic,

Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii.

Voi păstra profesorilor mei respectul şi recunoştinţa care le sunt datorate,

Voi exercita profesiunea cu conştiinţă şi demnitate,

Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţia sacră,

Voi păstra secretele încredinţate de pacienţi, chiar şi după decesul acestora,

Voi menţine, prin toate mijloacele, onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic,

Colegii mei vor fi fraţii mei,

Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii de naţionalitate, rasă, religie, partid sau stare socială,

Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană de la începuturile sale chiar sub ameninţare şi nu voi utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.

Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi:

a) medicilor cetăţeni români stabiliţi în străinătate;

b) medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene stabiliţi în România;

c) medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene stabiliţi în unul dintre aceste state şi care solicită intrarea în profesie în România.

(3) Medicii prevăzuţi la alin. (2) lit. b) şi c) pot depune jurământul în limba română sau în una dintre limbile de circulaţie din Uniunea Europeană.

Art. 10. − (1) Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) deţin un titlu oficial de calificare în medicină;

b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege;

c) sunt membri ai Colegiului Medicilor din România sau sunt înregistraţi temporar la Colegiul Medicilor din România;

d) sunt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic.

(2) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi pe teritoriul României, exercită profesia de medic cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi medicii cetăţeni români membri ai Colegiului Medicilor din România.

Art. 11. − (1) Profesia de medic se exercită în România cu titlul profesional corespunzător calificării profesionale însuşite, după cum urmează:

a) medic de medicină generală;

b) medic specialist în una dintre specialităţile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;

c) medic primar în una dintre specialităţile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care deţin un titlu oficial de calificare în medicină şi care exercită profesia în România.

(3) Medicii care au obţinut certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România pot desfăşura activităţi medicale conform pregătirii profesionale în sistemul public de sănătate sau/şi în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca persoană fizică independentă pe bază de contract. În condiţiile legii, medicii pot înfiinţa cabinete de practică medicală.

Art. 12. − (1) Certificatele eliberate de autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ale Confederaţiei Elveţiene, care atestă că medicul posesor, cetăţean al acestora, este titular de drept câştigat, sunt recunoscute de autorităţile competente române, permiţând exercitarea activităţilor de medic şi, respectiv, de medic de familie, inclusiv în cadrul sistemului naţional de asigurări sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Prin drept câştigat se înţelege dreptul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene de a exercita activităţile de medic, precum şi cele de medic generalist, inclusiv în cadrul sistemului de protecţie socială al statului membru de origine sau de provenienţă, în cazul în care aceştia beneficiau de drept de liberă practică a profesiei şi erau stabiliţi în statul membru respectiv, anterior implementării Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 93/16/CEE.

SECŢIUNEA a 2-a

Nedemnităţi şi incompatibilităţi

Art. 13. − Este nedemn de a exercita profesia de medic:

a) medicul care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de medic şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;

b) medicul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, pe durata stabilită, prin hotărâre judecătorească sau disciplinară.

Art. 14. − (1) Exercitarea profesiei de medic este incompatibilă cu:

a) calitatea de angajat ori colaborator al unităţilor de producţie ori de distribuţie de produse farmaceutice sau materiale sanitare;

b) calitatea de comerciant;

c) orice ocupaţie de natură a aduce atingere demnităţii profesionale de medic sau bunelor moravuri, conform Codului de deontologie medicală;

d) starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei medicale.

(2) Pe timpul stării de incompatibilitate se suspendă de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România şi dreptul de exerciţiu al profesiei.

(3) În termen de 10 zile de la apariţia situaţiei de incompatibilitate, medicul este obligat să anunţe colegiul al cărui membru este.

(4) La solicitarea medicului, la sesizarea oricărei persoane ori instituţii interesate, preşedintele colegiului din care face parte medicul poate constitui o comisie specială, pentru fiecare caz în parte, alcătuită din 3 medici primari, pentru a confirma sau infirma situaţia de incompatibilitate.

SECŢIUNEA a 3-a

Autorizarea exercitării profesiei de medic

Art. 15. − (1) Exercitarea profesiei de medic se face, după obţinerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România, pe baza autorizaţiei de liberă practică acordate de Ministerul Sănătăţii, până la aderarea României la Uniunea Europeană, după care această competenţă trece în responsabilitatea Colegiului Medicilor din România.

(2) Certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România se obţine pe baza următoarelor acte:

a) titlurile oficiale de calificare în medicină prevăzute de lege;

b) certificatul de cazier judiciar;

c) certificatul de sănătate;

d) declaraţie pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 13 şi 14.

(3) Colegiul Medicilor din România va comunica, din oficiu, în termen de 5 zile, Ministerului Sănătăţii o copie a certificatului eliberat.

(4) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, exercită profesia pe baza documentelor emise conform art. 21 şi în condiţiile prevăzute la art. 35.

(5) În caz de prestare temporară de servicii pe teritoriul României, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligativitatea obţinerii certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, precum şi a autorizaţiei de liberă practică a profesiei de medic. Accesul la activităţile de medic pe durata prestării serviciilor se face conform prevederilor art. 25.

Art. 16. − (1) Medicii au dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani femeile şi 65 de ani bărbaţii, cu excepţia doctorilor în medicină, care pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani femeile şi 70 de ani bărbaţii.

(2) Academicienii, profesorii, conferenţiarii universitari şi cercetătorii ştiinţifici gradul I şi II care desfăşoară activităţi medicale pot continua, la cerere, activitatea medicală până la vârsta de 65 de ani femeile şi 70 de ani bărbaţii. Menţinerea în activitatea medicală, după împlinirea acestor vârste, se face cu acordul Colegiului Medicilor din România şi aprobarea Ministerului Sănătăţii.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot cere pensionarea la vârsta de 60 de ani bărbaţii şi 55 de ani femeile, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legislaţia de asigurări sociale de stat.

(4) Medicii care au depăşit vârstele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot profesa în continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, numai în sectorul privat, pe baza autorizaţiei anuale a Colegiului Medicilor din România, eliberat în urma examenului medical.

(5) Medicii care au împlinit vârsta de pensionare − 60 de ani femeile şi 65 de ani bărbaţii − nu pot deţine funcţia de director general, director general adjunct, în cadrul Ministerului Sănătăţii şi al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, al direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al caselor judeţene de asigurări de sănătate, precum şi funcţiile de director general şi director general adjunct de spital, cu excepţia funcţiilor de director general şi director general adjunct de spital clinic universitar şi institute de cercetare, pentru persoanele prevăzute la alin. (2).

(6) Medicii deţinuţi sau internaţi din motive politice, aflaţi în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi menţinuţi, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică şi medicilor care, din motive politice, au fost obligaţi să îşi întrerupă studiile o anumită perioadă, obţinându-şi licenţa cu întârziere, ori celor care au fost împiedicaţi să îşi reia activitatea profesională.

(7) Prin derogare de la prevederile alin. (4), medicii de familie stabiliţi în mediul rural îşi pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

Art. 17. − (1) În cazul în care un medic îşi întrerupe activitatea profesională sau se află într-o situaţie de incompatibilitate pe o perioadă mai mare de 5 ani, Colegiul Medicilor din România va reatesta competenţa profesională a acestuia, în vederea reluării activităţii medicale.

(2) Procedura privind modalităţile şi condiţiile de verificare şi atestare a nivelului profesional se stabileşte de către Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România.

Art. 18. − (1) Practicarea profesiei de medic de către o persoană care nu are această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.

(2) Colegiul Medicilor din România, prin preşedintele colegiului teritorial, este în drept să exercite acţiunea civilă sau să sesizeze, după caz, organele judiciare sau autorităţile competente, pentru urmărirea şi trimiterea în judecată a persoanelor care îşi atribuie sau care întrebuinţează fără drept titlul ori calitatea de medic sau care practică în mod nelegal medicina.

(3) Acţiunea penală împotriva unui membru al Colegiului Medicilor din România cu privire la fapte ce au legătură cu exercitarea profesiei de medic se pune în mişcare cu înştiinţarea prealabilă a colegiului al cărui membru este medicul respectiv.

(4) Instanţele de judecată civile sau penale, din oficiu, vor comunica Colegiului Medicilor din România hotărârile judecătoreşti rămase definitive, prin care s-au pronunţat cu privire la fapte exercitate în timpul şi în legătură cu profesia de către medici pe teritoriul României.

CAPITOLUL II

Dispoziţii privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României de către medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire

Art. 19. − La intrarea în profesie, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor române competente certificatul cazierului judiciar emis de statul membru de origine sau de provenienţă sau, în lipsa acestuia, un document echivalent emis de acel stat.

Art. 20. − (1) Pentru accesul la una dintre activităţile medicale sau pentru exerciţiul acesteia, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competente române certificatul de sănătate fizică şi psihică eliberat de statul membru de origine sau de provenienţă.

(2) În situaţia în care, pentru accesul şi exerciţiul activităţii prevăzute la alin. (1), statul membru de origine sau de provenienţă nu impune o astfel de cerinţă şi, în consecinţă, nu emite cetăţenilor săi un astfel de document, autorităţile competente române acceptă din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

Art. 21. − (1) Cererile medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene cu privire la accesul în România la una dintre activităţile medicale se soluţionează de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către cel interesat.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă următoarele documente:

a) documentul de identitate;

b) diploma de medic obţinută în România, diploma de medic obţinută sau, după caz, recunoscută într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cazul diplomelor de medic obţinute într-un stat terţ şi care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;

c) în situaţia medicilor specialişti, şi diploma, certificatul sau titlul care atestă specializarea în una dintre specialităţile clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală sau de normele Uniunii Europene, după caz;

d) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de provenienţă;

e) certificatul de cazier judiciar, emis de statul membru de origine sau de provenienţă, în cazul în care intrarea în profesie se face în România, iar în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.

(3) Deciziile autorităţilor competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ.

(4) În situaţia prevăzută la art. 22, cererea de reexaminare suspendă termenul legal de soluţionare.

Autorităţile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea răspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea răspunsului de către statele membre consultate în aceste situaţii.

Art. 22. − (1) Atunci când autorităţile competente române au cunoştinţă de fapte grave şi precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de medic în România, comise de medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, anterior stabilirii în România şi în afara teritoriului său, acestea informează statul membru de origine sau de provenienţă al celor în cauză.

(2) Autorităţile competente române comunică statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la sancţiunile disciplinare de natură profesională sau administrativă, precum şi cu privire la sancţiunile penale interesând exerciţiul profesiei de medic, aplicate medicilor pe durata exercitării profesiei în România.

(3) Autorităţile competente române analizează informaţiile transmise de statul membru gazdă cu privire la faptele grave şi precise comise de medicii cetăţeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazdă şi în afara teritoriului, sau fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activităţii profesionale sau asupra exercitării profesiei de medic în acel stat.

(4) Autorităţile competente române decid asupra naturii şi amplorii investigaţiilor pe care le întreprind în situaţiile pentru care au fost sesizate şi comunică statului membru gazdă, în termen de 3 luni de la primirea solicitării acestuia, consecinţele care rezultă cu privire la atestatele şi documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(5) Autorităţile competente române asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise.

Art. 23. − Documentele prevăzute la art. 19, 20 şi 22 sunt valabile 3 luni de la data emiterii.

SECŢIUNEA a 2-a

Dispoziţii cu privire la libera prestare a serviciilor medicale

Art. 24. − (1) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la obligaţia înscrierii în Colegiul Medicilor din România, precum şi de la plata cotizaţiei de membru, atunci când solicită accesul la una dintre activităţile de medic, în vederea prestării temporare de servicii medicale în România.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt înregistrate automat la Colegiul Medicilor din România pe durata prestării temporare de servicii medicale, în vederea aplicării prevederilor art. 28, pe baza informării Ministerului Sănătăţii.

(3) Exercitarea activităţilor de medic în aceste situaţii se face cu drepturile şi respectarea celorlalte obligaţii prevăzute de lege pentru medicii cetăţeni români.

(4) Atunci când, pe durata prestării temporare de servicii în România, persoanele enumerate la alin. (1) încalcă dispoziţiile profesionale cu caracter disciplinar sau administrativ prevăzute de lege, autorităţile competente române informează statul membru în care cei în cauză sunt stabiliţi.

Art. 25. − (1) Prestarea temporară de servicii medicale pe teritoriul României de către cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state se face pe baza următoarelor documente:

a) declaraţia prealabilă adresată autorităţilor competente române de către solicitant, declaraţie în care se precizează durata de prestare a activităţii medicale, natura şi locul de desfăşurare a acestor activităţi. În cazuri urgente, declaraţia poate fi făcută în termen de maximum 7 zile de la încetarea prestării acestor activităţi;

b) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit atestă că solicitantul exercită legal activităţile respective pe teritoriul acelui stat;

c) dovezi prin care autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă atestă că solicitantul este posesor al diplomelor, certificatelor sau altor titluri de medic prevăzute de normele Uniunii Europene pentru prestarea activităţilor în cauză.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt valabile timp de 12 luni de la data emiterii lor.

Art. 26. − (1) În caz de prestare temporară a serviciilor care antrenează deplasarea prestatorului în România, medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state, sunt exceptaţi de la procedura de acreditare prevăzută de legislaţia asigurărilor sociale de sănătate.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a informa în prealabil Casa Naţională de Asigurări de Sănătate asupra serviciilor pe care urmează să le presteze pe teritoriul României, iar în caz de urgenţă, în termen de maximum 7 zile de la prestarea acestora.

Art. 27. − Începând cu data aderării la Uniunea Europeană, autorităţile competente române vor retrage, după caz, temporar sau definitiv, dovezile prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. b) eliberate medicilor cetăţeni români, precum şi medicilor care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 1 lit. b)−d), stabiliţi în România, în cazul în care acestora li se aplică sancţiunile prevăzute de lege cu ridicarea dreptului de liberă practică a profesiei.

SECŢIUNEA a 3-a

Dispoziţii comune cu privire la dreptul de stabilire şi libera prestare de servicii medicale

Art. 28. − Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care, în timpul exercitării profesiei în România, încalcă dispoziţiile, legile şi regulamentele profesiei, răspund potrivit legii.

Art. 29. − (1) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene care exercită profesia de medic în România au dreptul de a ataşa la titlul profesional prevăzut la art. 11 titlul legal de formare obţinut în statul membru de origine sau de provenienţă, în limba statului emitent şi, eventual, abrevierea acestui titlu. Titlul de formare va fi însoţit de numele şi locul instituţiei sau al organismului emitent.

(2) Dacă titlul respectiv de formare desemnează în România o pregătire complementară neînsuşită de beneficiar, acesta va utiliza în exerciţiul profesiei forma corespunzătoare a titlului, indicată de autorităţile competente române.

Art. 30. − (1) Medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi şi care exercită profesia de medic în România, au obligaţia de a se informa la autorităţile competente cu privire la legislaţia din domeniul sănătăţii, domeniul securităţii sociale, precum şi cu privire la Codul de deontologie medicală.

(2) În vederea furnizării informaţiilor prevăzute la alin. (1), autorităţile române competente vor organiza, la nivelul structurilor teritoriale şi centrale, birouri de informare legislativă.

CAPITOLUL III

Organizarea şi funcţionarea

Colegiului Medicilor din România

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 31. − (1) Colegiul Medicilor din România se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a corpului medical, de interes public, apolitică şi fără scop patrimonial, având ca principal obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de medic.

(2) Colegiul Medicilor din România are autonomie instituţională şi îşi exercită atribuţiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

Art. 32. − (1) Colegiul Medicilor din România se organizează şi funcţionează pe criterii teritoriale, la nivel naţional şi judeţean, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti.

(2) Între Colegiul Medicilor din România şi colegiile teritoriale există raporturi de autonomie funcţională, organizatorică şi financiară.

(3) Sediul Colegiului Medicilor din România este în municipiul Bucureşti.

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile Colegiului Medicilor din România

Art. 33. − (1) Colegiul Medicilor din România are următoarele atribuţii:

a) asigură aplicarea legilor, regulamentelor şi normelor care organizează şi reglementează exercitarea profesiei de medic;

b) apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate; apără onoarea, libertatea şi independenţa profesională a medicului, precum şi dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului medical;

c) asigură respectarea de către medici a obligaţiilor ce le revin faţă de bolnav şi de sănătatea publică;

d) elaborează şi adoptă Statutul Colegiului Medicilor din România şi Codul de deontologie medicală;

e) controlează şi supraveghează modul de exercitare a profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitară în care se desfăşoară, precum şi aplicarea legilor şi regulamentelor specifice;

f) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la formarea, specializarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a medicilor;

g) acţionează, atât singur, cât şi împreună cu autorităţi/instituţii publice cu atribuţii în domeniu, în vederea asigurării calităţii actului medical în unităţile medicale;

h) elaborează ghiduri şi protocoale de practică medicală, criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţii actului medical, pe care le propune, spre aprobare, Ministerului Sănătăţii;

i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional şi tematica de concurs;

j) organizează forme de educaţie medicală continuă şi de ridicare a gradului de competenţă profesională a membrilor săi;

k) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor şi standardelor de dotare a cabinetelor de practică medicală independentă;

l) stabileşte şi reglementează regimul de publicitate a activităţilor medicale;

m) asigură cadrul necesar desfăşurării unei concurenţe loiale bazate exclusiv pe promovarea competenţei profesionale;

n) controlează modul în care sunt respectate de către angajatori independenţa profesională a medicilor şi dreptul acestora de decizie în exercitarea actului medical;

o) promovează şi stabileşte relaţii pe plan extern cu instituţii şi organizaţii similare;

p) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea reglementărilor din domeniul medical sau al asigurărilor sociale de sănătate;

q) reprezintă medicii cu practică independentă care desfăşoară activităţi medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate; în acest sens, se va organiza o comisie care va negocia condiţiile şi raporturile juridice ale acestei categorii de medici cu sistemul de asigurări sociale de sănătate;

r) organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională, de deontologie medicală şi de la regulile de bună practică profesională, în calitate de organ de jurisdicţie profesională;

s) stabileşte, în funcţie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat în cadrul asigurărilor de răspundere civilă profesională pentru membrii săi;

t) sprijină instituţiile şi acţiunile de prevedere şi asistenţă medico-socială pentru medici şi familiile lor;

u) participă, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii, la stabilirea numărului anual de locuri în facultăţile de medicină acreditate, precum şi a numărului de locuri în rezidenţiat;

v) organizează centre de pregătire lingvistică, necesare pentru exercitarea activităţii profesionale de către medicii cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;

x) participă la elaborarea contractului-cadru, în condiţiile legii;

y) participă, alături de Ministerul Sănătăţii, în mod egal, la constituirea comisiilor paritare de acreditare a medicilor.

(2) Colegiul Medicilor din România avizează înfiinţarea cabinetelor medicale private indiferent de forma lor juridică şi participă, prin reprezentanţi anume desemnaţi, la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor din unităţile sanitare publice.

Art. 34. − În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Colegiul Medicilor din România, prin structurile naţionale sau teritoriale, are dreptul de a formula acţiune în justiţie în nume propriu sau în numele membrilor săi.

SECŢIUNEA a 3-a

Membrii Colegiului Medicilor din România

Art. 35. − (1) În vederea exercitării profesiei de medic, medicii cetăţeni români şi medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, au obligaţia să se înscrie în Colegiul Medicilor din România.

(2) Calitatea de membru este dovedită prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România, care se eliberează la înscrierea în corpul profesional.

(3) Înscrierea în Colegiul Medicilor din România şi eliberarea certificatului de membru se face numai pentru medicii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi au depus jurământul prevăzut la art. 9.

(4) Depunerea jurământului se va menţiona în certificatul de membru al Colegiului Medicilor din România.

(5) Pot deveni, la cerere, membri ai Colegiului Medicilor din România şi medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul din aceste state şi care prestează temporar servicii medicale în România, cu respectarea prevederilor alin. (3).

(6) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România o pot păstra, la cerere, şi medicii pensionari care au practicat profesia de medic.

(7) La data intrării în vigoare a prezentei legi, au de drept calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România toţi medicii înscrişi până la această dată.

(8) Membrii Colegiului Medicilor din România sunt înscrişi într-un registru, care se face public anual de către Colegiul Medicilor din România.

(9) Evidenţa şi identificarea membrilor Colegiului Medicilor din România se vor putea face şi prin folosirea codului numeric personal.

Art. 36. − (1) La cerere, membrii Colegiului Medicilor din România care, din motive obiective, întrerup pe o durată de până la 5 ani exercitarea profesiei de medic, pot solicita suspendarea calităţii de membru pe acea durată.

(2) Pe durata suspendării la cerere a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se suspendă obligaţiile şi drepturile ce decurg din prezenta lege.

(3) Întreruperea exercitării profesiei de medic pe o durată mai mare de 5 ani atrage, de drept, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România.

Art. 37. − (1) Medicii cetăţeni români şi medicii cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România, care doresc să exercite profesia, se înscriu ca membri ai Colegiului Medicilor din România la colegiul teritorial în raza căruia se află unitatea la care urmează să îşi desfăşoare activitatea sau la colegiul teritorial în raza căruia îşi au domiciliul sau reşedinţa.

(2) Medicii luaţi în evidenţa unui colegiu teritorial, dacă exercită activităţi medicale şi pe raza altui colegiu teritorial, sunt obligaţi să anunţe şi acest colegiu.

SECŢIUNEA a 4-a

Drepturile şi obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România

Art. 38. − Membrii Colegiului Medicilor din România au următoarele drepturi:

a) să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau naţionale ale Colegiului Medicilor din România;

b) să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Medicilor din România şi să primească informaţiile solicitate;

c) să participe la orice acţiune a Colegiului Medicilor din România şi să fie informaţi în timp util despre aceasta;

d) să folosească, împreună cu membrii lor de familie, toate dotările sociale, profesionale, culturale şi sportive ale Colegiului Medicilor din România şi ale colegiilor teritoriale;

e) să poarte însemnele Colegiului Medicilor din România;

f) să conteste sancţiunile primite;

g) să solicite ajutoare materiale pentru situaţii deosebite, atât personal, cât şi prin membrii lor de familie;

h) să beneficieze de asistenţă medicală gratuită şi medicamente gratuite, atât personal, cât şi pentru membrii lor de familie.

Art. 39. − Obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România sunt următoarele:

a) să facă dovada cunoaşterii normelor de deontologie profesională şi a celor care reglementează organizarea şi funcţionarea corpului profesional; modalitatea de testare a cunoştinţelor de deontologie şi a legislaţiei profesionale se stabileşte de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România;

b) să respecte dispoziţiile Statutului Colegiului Medicilor din România, ale Codului de deontologie medicală, hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România şi regulamentele profesiei;

c) să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau de reprezentanţi ai corpului profesional;

d) să participe la manifestările iniţiate de organele de conducere, la activităţile profesionale ori de pregătire profesională iniţiate ori organizate de către organele de conducere naţionale sau locale;

e) să participe la şedinţele ori adunările la care au fost convocaţi;

f) să execute cu bună-credinţă sarcinile ce decurg din hotărârile organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România;

g) să se abţină de la deliberările organelor de conducere în care sunt aleşi, în cazul în care, în îndeplinirea unor atribuţii ale acestor organe, au un interes propriu;

h) să păstreze secretul profesional;

i) să păstreze, în cadrul profesiei, confidenţialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în organele de conducere;

j) să respecte normele, principiile şi îndatoririle deontologiei medicale;

k) să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei ori a calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România;

l) să achite, în termenul stabilit, cotizaţia datorată în calitate de membru al Colegiului Medicilor din România;

m) să rezolve litigiile cu alţi membri, în primul rând prin mediere de către comisiile organizate în acest scop în cadrul Colegiului Medicilor din România;

n) să execute cu bună-credinţă atribuţiile ce le revin în calitate de reprezentant sau membru în organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, în colegiile judeţene sau în Colegiul Medicilor Municipiului Bucureşti.

Art. 40. − Obligaţiile membrilor Colegiului Medicilor din România, ce decurg din calitatea lor specială de medici, sunt:

a) să respecte şi să aplice, în orice împrejurare, normele de deontologie medicală;

b) să nu aducă prejudicii reputaţiei corpului medical sau altor membri, respectând statutul de corp profesional al Colegiului Medicilor din România;

c) să acorde, cu promptitudine şi necondiţionat, îngrijirile medicale de urgenţă, ca o îndatorire fundamentală profesională şi civică;

d) să acţioneze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea creşterii gradului de pregătire profesională;

e) să aplice parafa, cuprinzând numele, prenumele, gradul, specialitatea şi codul, pe toate actele medicale pe care le semnează;

f) să respecte drepturile pacienţilor.

Art. 41. − (1) În vederea creşterii gradului de pregătire profesională şi asigurării unui nivel ridicat al cunoştinţelor medicale, medicii sunt obligaţi să efectueze un număr de cursuri de pregătire şi alte forme de educaţie medicală continuă şi informare în domeniul ştiinţelor medicale, pentru cumularea numărului de credite stabilit în acest sens de către Colegiul Medicilor din România. Sunt creditate programele, precum şi celelalte forme de educaţie medicală continuă avizate de către Colegiul Medicilor din România.

(2) Medicilor care nu realizează pe parcursul a 5 ani numărul minim de credite de educaţie medicală continuă, stabilit de Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România, li se suspendă dreptul de liberă practică până la realizarea numărului de credite respectiv.

SECŢIUNEA a 5-a

Organizare şi funcţionare

A. Organizarea la nivel teritorial

Art. 42. − (1) La nivelul fiecărui judeţ, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, se organizează câte un colegiu al medicilor, format din toţi medicii cu drept de liberă practică din unitatea administrativ-teritorială respectivă, denumit în continuare colegiul teritorial.

(2) Colegiile teritoriale ale medicilor au personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu. Patrimoniul se constituie din bunuri mobile şi imobile, dobândite în condiţiile legii.

(3) Sediul colegiului teritorial al medicilor este în oraşul de reşedinţă a judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti, pentru Colegiul Medicilor Municipiului Bucureşti.

(4) Nici un colegiu teritorial nu poate funcţiona în afara Colegiului Medicilor din România.

Art. 43. − Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt:

a) adunarea generală;

b) consiliul;

c) biroul consiliului;

d) preşedintele.

Art. 44. − (1) Adunarea generală este formată din membrii colegiului teritorial.

(2) Adunarea generală se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului, şi adoptă hotărâri cu majoritate simplă în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi. Dacă la prima convocare nu s-a realizat majoritatea de 2/3, după 10 zile se organizează o nouă şedinţă, cu aceeaşi ordine de zi, care va adopta hotărâri cu majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenţi.

(3) Adunarea generală are următoarele atribuţii:

a) aprobă proiectul de buget al colegiului şi, în baza raportului cenzorilor, descarcă de gestiune consiliul pentru anul fiscal încheiat;

b) stabileşte indemnizaţia de şedinţă a membrilor comisiei de disciplină;

c) alege comisia de cenzori a colegiului.

Art. 45. − Membrii consiliului colegiilor teritoriale şi membrii în adunarea generală naţională se aleg pe o perioadă de 4 ani de către membrii colegiului respectiv, potrivit unui regulament electoral, aprobat de către Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 46. − (1) Consiliul are un număr de membri proporţional cu numărul medicilor înscrişi în evidenţa colegiului la data organizării alegerilor, după cum urmează:

a) 11 membri, pentru un număr de până la 500 de medici înscrişi;

b) 13 membri, pentru un număr de 501 până la 1.000 de medici înscrişi;

c) 19 membri, pentru un număr de 1.001 până la 2.000 de medici înscrişi;

d) 21 de membri, pentru un număr de peste 2.000 de medici înscrişi.

(2) Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucureşti este format din 23 de membri.

(3) Proporţional cu numărul de membri ai Consiliului, se vor alege 3−9 membri supleanţi.

Art. 47. − Consiliul colegiului teritorial exercită atribuţiile prevăzute de lege şi date în competenţa sa prin Statutul Colegiului Medicilor din România sau prin hotărârea Consiliului naţional.

Art. 48. − (1) Consiliul colegiului teritorial, în prima şedinţă, organizată în termen de maximum 5 zile de la alegere, alege biroul consiliului.

(2) Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar.

(3) Preşedintele biroului consiliului colegiului teritorial este şi preşedintele colegiului teritorial.

B. Organizarea la nivel naţional

Art. 49. − (1) Colegiul Medicilor din România este format din toţi medicii înscrişi în colegiile teritoriale.

(2) Colegiul Medicilor din România are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu. În bugetul propriu sunt cuprinse şi contribuţiile colegiilor teritoriale în cotă fixă de 20% din cuantumul cotizaţiilor. Patrimoniul poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Art. 50. − Organele de conducere, la nivel naţional, ale Colegiului Medicilor din România sunt:

a) adunarea generală naţională;

b) consiliul naţional;

c) biroul executiv;

d) preşedintele.

Art. 51. − (1) Adunarea generală naţională este alcătuită din membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi reprezentanţi ai fiecărui colegiu teritorial, aleşi potrivit art. 46 alin. (1).

(2) Norma de reprezentare în adunarea generală naţională este de 1/200 de membri.

(3) Reprezentanţii în adunarea generală naţională sunt aleşi pe o durată de 4 ani.

(4) Proporţional cu numărul de medici înscrişi în evidenţa colegiului teritorial se va alege un număr de 3−11 membri supleanţi.

Art. 52. − Adunarea generală naţională are următoarele atribuţii:

a) adoptă Statutul Colegiului Medicilor din România, precum şi Codul de deontologie medicală;

b) aprobă modificarea acestora;

c) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia celui pentru exerciţiul expirat;

d) alege, dintre membrii săi, comisia de cenzori;

e) adoptă puncte de vedere care să reflecte poziţia Colegiului Medicilor din România cu privire la aspecte de interes general în ceea ce priveşte profesia de medic ori statutul medicului în societate.

Art. 53. − (1) Adunarea generală naţională adoptă hotărâri în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi, cu majoritate simplă de voturi.

(2) Dacă la prima convocare nu se realizează condiţia de cvorum, după două săptămâni se va organiza o altă şedinţă, cu aceeaşi ordine de zi, care va putea adopta hotărâri indiferent de numărul membrilor prezenţi, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 52 lit. a) şi b), pentru care este necesară condiţia de cvorum prevăzută la alin. (1).

(3) Adunarea generală naţională se întruneşte în şedinţă ordinară în trimestrul I al anului în curs.

Art. 54. − Adunarea generală naţională este condusă de către preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 55. − Adunarea generală naţională poate fi convocată de către:

a) preşedintele Colegiului Medicilor din România;

b) 3 dintre membrii Biroului executiv;

c) 1/3 dintre membrii Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 56. − (1) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui judeţ, din 3 reprezentanţi ai municipiului Bucureşti şi din câte un reprezentant al medicilor din fiecare minister şi instituţie centrală cu reţea sanitară proprie. În afară de aceştia, Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România poate fi asistat, cu rol consultativ, de câte un reprezentant al Academiei de Ştiinţe Medicale, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerului Justiţiei.

(2) Reprezentanţii în Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România sunt aleşi pe o perioadă de 4 ani de către membrii consiliilor colegiilor teritoriale şi reprezentanţii acestora în Adunarea generală naţională, întruniţi într-o şedinţă comună.

(3) Cheltuielile cu deplasarea şi diurna reprezentanţilor în Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România vor fi suportate de către colegiile ai căror reprezentanţi sunt.

(4) Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România se întruneşte legal în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul reprezentanţilor stabiliţi la alin. (1) şi ia decizii cu majoritate simplă de voturi.

Art. 57. − Deciziile Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România sunt obligatorii pentru colegiile locale şi pentru toţi medicii care practică medicina în România.

Art. 58. − Atribuţiile Consiliului naţional sunt:

a) elaborează Statutul Colegiului Medicilor din România, precum şi proiectele de modificare a acestuia;

b) elaborează Codul de deontologie medicală, precum şi proiectele de modificare a acestuia;

c) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea de norme privind exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

d) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea Nomenclatorului de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală;

e) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea tematicilor şi a metodologiilor concursurilor şi examenelor pentru medici;

f) stabileşte sistemul de credite de educaţie medicală continuă, pe baza căruia se evaluează activitatea de perfecţionare profesională a medicilor;

g) colaborează cu Ministerul Sănătăţii la elaborarea criteriilor medicale de selecţie a pacienţilor în cazul unor tipuri de tratamente disponibile în număr limitat;

h) aprobă ghidurile şi protocoalele de practică medicală;

i) fixează cotizaţia care trebuie plătită obligatoriu de către fiecare medic colegiului teritorial;

j) gestionează bunurile Colegiului Medicilor din România şi poate să iniţieze şi să subvenţioneze acţiuni interesând profesia medicală, acţiuni de întrajutorare sau de sponsorizare;

k) soluţionează, prin comisiile de specialitate, în termen de 30 de zile de la înregistrare, contestaţiile formulate împotriva deciziilor date de consiliile judeţene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu regulamentele proprii;

l) alege dintre membrii săi Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România;

m) propune adunării generale naţionale proiectul privind bugetul de venituri şi cheltuieli al Colegiului Medicilor din România;

n) alege dintre membrii săi pe cei care vor forma comisiile de lucru;

o) stabileşte indemnizaţiile membrilor Biroului executiv şi indemnizaţia de şedinţă a membrilor Comisiei superioare de disciplină;

p) stabileşte condiţiile privind desfăşurarea de către cabinetele şi unităţile medicale a publicităţii, iar prin comisia de specialitate, aprobă conţinutul materialului publicitar;

r) la negocierea anuală a contractului-cadru, Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România reprezintă medicii aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări sociale de sănătate.

Art. 59. − Consiliul naţional al Colegiului Medicilor din România aprobă exercitarea ocazională, cu caracter didactic, de instruire, informare şi schimb de experienţă, a profesiei de medic, de către medicii care nu au calitatea de membru al Colegiului Medicilor din România.

Art. 60. − Consiliul naţional stabileşte strategia şi planul anual de control şi supraveghere a modului de exercitare a profesiei de medic.

Art. 61. − Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România este format dintr-un preşedinte, 3 vicepreşedinţi şi un secretar general, aleşi în mod individual de către Consiliul naţional, dintre membrii săi, pe o durată de 4 ani.

Art. 62. − (1) Biroul executiv lucrează legal în prezenţa a cel puţin 3 dintre membrii săi şi aprobă deciziile cu votul a cel puţin 3 membri.

(2) Biroul executiv se întruneşte o dată pe săptămână sau ori de câte ori este cazul, la cererea preşedintelui sau a cel puţin 2 dintre membrii săi. În condiţiile stabilite de Statutul Colegiului Medicilor din România, votul poate fi exprimat şi prin corespondenţă sau în format electronic.

Art. 63. − Atribuţiile Biroului executiv sunt următoarele:

a) asigură activitatea permanentă a Colegiului Medicilor din România între şedinţele Consiliului naţional;

b) aprobă angajarea de personal şi asigură execuţia bugetului Colegiului Medicilor din România;

c) întocmeşte raportul anual de activitate şi gestiune, pe care îl supune aprobării Consiliului naţional;

d) acceptă donaţiile, legatele şi sponsorizările făcute Colegiului Medicilor din România;

e) execută hotărârile adunării generale naţionale şi ale Consiliului naţional;

f) elaborează şi supune spre avizare Consiliului naţional proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, pe baza bugetelor locale;

g) informează Consiliul naţional cu privire la deciziile emise între şedinţele Consiliului;

h) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite de către Consiliul naţional.

Art. 64. − Biroul executiv coordonează activitatea comisiilor de lucru ale Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.

Art. 65. − În exercitarea mandatului, membrii Biroului executiv, precum şi membrii birourilor consiliilor colegiilor teritoriale vor primi o indemnizaţie lunară, al cărei cuantum va fi aprobat, după caz, de Consiliul naţional, respectiv de consiliile colegiilor teritoriale.

Art. 66. − Preşedintele Biroului executiv al Consiliului naţional este preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Art. 67. − Preşedintele Colegiului Medicilor din România îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) reprezintă Colegiul Medicilor din România în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate;

b) încheie contracte şi convenţii în numele Colegiului Medicilor din România, cu aprobarea Biroului executiv;

c) convoacă şi conduce şedinţele adunării generale şi ale Consiliului naţional;

d) aduce la îndeplinire deciziile Biroului executiv, hotărârile Consiliului naţional date în sarcina sa şi rezolvă problemele şi lucrările curente;

e) angajează personalul de specialitate şi administrativ;

f) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite de Consiliul naţional ori de Biroul executiv, potrivit legii.

Art. 68. − (1) Nu pot primi sau exercita mandatul de membru al organelor de conducere ale Colegiului Medicilor din România, atât la nivel naţional, cât şi teritorial, medicii care deţin funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii, respectiv al ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, al structurilor descentralizate ale acestuia ori în cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, precum şi al caselor de asigurări de sănătate.

(2) Medicii pentru care, în timpul mandatului de membru al organelor de conducere, a survenit situaţia de incompatibilitate sunt suspendaţi din funcţie. Suspendarea durează până la încetarea situaţiei de incompatibilitate sau până la expirarea mandatului.

(3) Numărul de mandate în organele de conducere de la nivel teritorial şi naţional nu este limitat.

SECŢIUNEA a 6-a

Răspunderea disciplinară

Art. 69. − (1) Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală şi a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.

Art. 70. − (1) Plângerea împotriva unui medic se depune la colegiul al cărui membru este medicul. În cazul medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, plângerea se depune la colegiul în raza căruia medicul îşi desfăşoară activitatea.

(2) Biroul Consiliului dispune trimiterea dosarului disciplinar la comisia de disciplină.

(3) Împotriva deciziei de respingere a plângerii, persoana care a făcut plângerea poate depune contestaţie la colegiul a cărui decizie se contestă. Aceasta se soluţionează de către Biroul executiv al Consiliului naţional.

(4) Plângerile împotriva unui membru al organelor de conducere de la nivel teritorial sau naţional se înaintează Comisiei superioare de disciplină.

Art. 71. − (1) În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează comisia de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu.

(2) La nivelul Colegiului Medicilor din România se organizează şi funcţionează Comisia superioară de disciplină, independentă de conducerea colegiului, care judecă în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale.

(3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplină este desemnat de direcţiile de sănătate publică, la nivel teritorial, şi de către Ministerul Sănătăţii, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.

(4) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Statutul Colegiului Medicilor din România.

Art. 72. − (1) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiului teritorial sunt aleşi de către adunarea generală a colegiului, iar membrii Comisiei superioare de disciplină vor fi aleşi de către adunarea generală naţională.

(2) Membrii comisiilor de disciplină vor fi aleşi din rândul medicilor primari cu o vechime în profesie de peste 7 ani şi care nu au avut abateri disciplinare în ultimii 5 ani.

(3) Funcţia de membru al comisiei de disciplină este incompatibilă cu orice altă funcţie în cadrul Colegiului Medicilor din România.

(4) Durata mandatului membrilor comisiilor de disciplină este de 6 ani.

(5) Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România ori prin numirea unui alt reprezentant în cazul membrilor desemnaţi de către Ministerul Sănătăţii sau direcţia de sănătate publică.

Art. 73. − (1) Membrii comisiilor de disciplină se aleg prin vot secret şi pe baza candidaturilor depuse.

(2) La nivel teritorial se va alege un număr de 5−9 membri, iar la nivel naţional, 10.

(3) Membrii comisiilor de disciplină îşi vor alege un preşedinte care conduce activitatea administrativă a comisiilor de disciplină.

(4) Preşedintele comisiei de disciplină prezintă adunării generale raportul anual al activităţii comisiei de disciplină.

Art. 74. − (1) Sancţiunile disciplinare sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) amendă de la 1.000.000 lei la 15.000.000 lei. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei;

e) interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medicale pe o perioadă de la o lună la un an;

f) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România.

(2) Retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România operează de drept pe durata stabilită prin hotărâre definitivă de instanţele judecătoreşti cu privire la interzicerea exercitării profesiei.

(3) La sancţiunile prevăzute la alin. (1) se poate prevedea, după caz, obligarea celui sancţionat la efectuarea unor cursuri de perfecţionare sau de educaţie medicală, ori alte forme de pregătire profesională.

Art. 75. − (1) Decizia pronunţată se comunică persoanei sancţionate, persoanei care a făcut sesizarea, Ministerului Sănătăţii, Biroului executiv al Colegiului Medicilor din România şi persoanei cu care medicul sancţionat are încheiat contractul de muncă.

(2) În termen de 15 zile de la comunicare, persoana sancţionată, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătăţii, preşedintele colegiului teritorial sau preşedintele Colegiului Medicilor din România pot contesta decizia pronunţată de comisia de disciplină a colegiului teritorial.

Art. 76. − (1) Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii faptei sau de la data cunoaşterii consecinţelor prejudiciabile.

(2) Sancţiunile prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a)−d) se radiază în termen de 6 luni de la data executării lor, iar cea prevăzută la lit. e), în termen de un an de la data expirării perioadei de interdicţie.

(3) În cazul aplicării sancţiunii prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. f), medicul poate face o nouă cerere de redobândire a calităţii de membru al colegiului după expirarea perioadei stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă de interdicţie a exercitării profesiei sau după 2 ani de la data aplicării sancţiunii de către comisiile de disciplină. Redobândirea calităţii de membru al Colegiului Medicilor din România se face în condiţiile prezentei legi.

(4) În situaţia în care, prin decizia comisiei de disciplină, au fost dispuse şi măsurile prevăzute la art. 74 alin. (3), radierea sancţiunii se va face numai după prezentarea dovezii aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de comisia de disciplină.

(5) Repetarea unei abateri disciplinare până la radierea sancţiunii aplicate constituie o circumstanţă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicarea noii sancţiuni.

Art. 77. − (1) Ancheta disciplinară se exercită prin persoane desemnate în acest scop de către biroul consiliului colegiului teritorial sau, după caz, de către Biroul executiv al Colegiului Medicilor din România.

(2) Unităţile sanitare sau cele de medicină legală au obligaţia de a pune la dispoziţia comisiilor de disciplină sau a persoanelor desemnate cu investigarea abaterilor disciplinare documentele medicale solicitate, precum şi orice alte date şi informaţii necesare soluţionării cauzei.

Art. 78. − Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia îşi desfăşoară activitatea.

SECŢIUNEA a 7-a

Venituri şi cheltuieli

Art. 79. − Veniturile Colegiului Medicilor din România se constituie din:

a) taxa de înscriere;

b) cotizaţiile lunare ale membrilor;

c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice şi juridice, inclusiv din organizarea de cursuri şi alte forme de educaţie medicală continuă;

d) donaţii şi sponsorizări de la persoane fizice şi juridice;

e) legate;

f) drepturi editoriale;

g) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii;

h) fonduri rezultate din manifestările culturale şi ştiinţifice;

i) alte surse.

Art. 80. − (1) Cotizaţiile datorate şi neplătite în termenul fixat de către consiliul colegiului teritorial de către membrii Colegiului Medicilor din România determină plata unor penalităţi de întârziere în cuantumul prevăzut de dispoziţiile legale aplicabile instituţiilor publice.

(2) Aceeaşi penalitate se va aplica şi colegiilor teritoriale care nu varsă partea de cotizaţie datorată.

Art. 81. − (1) Neplata cotizaţiei datorate de membrii Colegiului Medicilor din România pe o perioadă de 6 luni şi după atenţionarea scrisă a consiliului colegiului local se sancţionează cu suspendarea calităţii de membru până la plata cotizaţiei datorate.

(2) Sancţiunea se aplică de către comisia de disciplină a colegiului teritorial, la sesizarea comisiei administrative şi financiar-contabile a colegiului teritorial.

Art. 82. − Pentru serviciile prestate persoanelor care nu sunt membre ale Colegiului Medicilor din România, tarifele se stabilesc, după caz, de către Consiliul naţional, respectiv de către consiliul colegiului teritorial.

Art. 83. − Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea şi funcţionarea, cheltuieli de personal, cheltuieli materiale şi servicii, cheltuieli de capital, perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse prin concurs medicilor, întrajutorarea medicilor cu venituri mici, crearea de instituţii cu scop filantropic şi ştiinţific, acordarea de premii pentru membrii cu activităţi profesionale deosebite, alte cheltuieli aprobate, după caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv de Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor din România.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 84. − (1) În vederea facilitării accesului la exerciţiul profesiei de medic pe teritoriul României, Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, recunoaşte calificările de medic dobândite în conformitate cu normele Uniunii Europene, într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, de cetăţenii acestor state, iar încadrarea în muncă se face conform legii.

(2) Normele privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană cetăţenilor acestora, se elaborează de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.

Art. 85. − Atribuţiile Colegiului Medicilor din România nu pot fi exercitate de nici o altă asociaţie profesională. Membrii Colegiului Medicilor din România pot face parte şi din alte asociaţii profesionale.

Art. 86. − (1) Actualele organe de conducere ale Colegiului Medicilor din România de la nivel naţional şi teritorial vor rămâne în funcţie şi îşi vor exercita mandatul până la împlinirea duratei pentru care au fost alese.

(2) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a noului Statut al Colegiului Medicilor din România se vor organiza comisii de disciplină, în condiţiile prezentei legi.

Art. 87. − Statutul Colegiului Medicilor din România, Codul de deontologie medicală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi deciziile Consiliului Naţional care privesc organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România sau drepturile şi obligaţiile acestora ca membri ai Colegiului Medicilor din România se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 88. − Colegiul Medicilor din România, înfiinţat şi organizat potrivit prezentei legi, este continuatorul de drept al Colegiului Medicilor din România, înfiinţat potrivit legilor anterioare. Drepturile şi obligaţiile anterior născute vor trece în patrimoniul noii instituţii, organizate potrivit prezentei legi.

Art. 89. − Medicul este obligat să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea medicală.

Art. 90. − În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, administraţia publică locală, prin consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, va da în administrare colegiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, şi Colegiului Medicilor din România spaţii corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii.

Art. 91. − (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 decembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

Bucureşti, 28 iunie 2004.

Nr. 306.