Legea nr. 304/2003 − Republicare*)

M. Of. nr. 343 din 5 mai 2008

 

LEGE

pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileşte cadrul de reglementare a relaţiilor dintre furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, pe de o parte, şi utilizatorii finali, pe de altă parte.

(2) Prezenta lege instituie reguli privind:

a) serviciul universal;

b) drepturile utilizatorilor finali;

c) obligaţiile furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă;

d) obligaţiile furnizorilor de reţele publice de comunicaţii şi ale furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, denumită în continuare ANRCTI, asigură promovarea concurenţei, precum şi protecţia drepturilor şi intereselor utilizatorilor finali, astfel încât aceştia să obţină un maximum de beneficii în condiţiile unei pieţe concurenţiale, în ceea ce priveşte diversitatea ofertei, tarifele şi calitatea serviciilor.

Art. 2. – (1) În înţelesul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) telefon public cu plată – telefonul pus la dispoziţie publicului, plata realizându-se în numerar, prin cărţi de credit sau debit, cartele preplătite, inclusiv cartele utilizabile pe bază de coduri de apelare;

b) reţea publică de telefonie – reţeaua de comunicaţii electronice folosită în vederea furnizării de servicii de telefonie destinate publicului, permiţând comunicarea vocală sau altă formă de comunicare, precum fax sau date, între punctele terminale ale reţelei;

c) serviciu de telefonie destinat publicului – serviciul pus la dispoziţia publicului de către un furnizor de servicii de comunicaţii electronice în scopul iniţierii şi primirii apelurilor naţionale şi internaţionale şi al accesului la serviciile de urgenţă, prin utilizarea unui număr sau unor numere din Planul naţional de numerotaţie ori dintr-un plan internaţional de numerotaţie. De asemenea, acesta poate include, după caz, unul sau mai multe dintre următoarele servicii: serviciul de relaţii cu clienţii, serviciul de informaţii privind abonaţii, registrele abonaţilor, telefoane publice cu plată, servicii furnizate în condiţii speciale, facilităţi pentru persoanele cu handicap sau cu nevoi sociale speciale ori servicii nongeografice;

d) număr geografic – numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, în cuprinsul căruia una sau mai multe cifre servesc la identificarea din punct de vedere geografic a punctului terminal al reţelei;

e) număr nongeografic – numărul stabilit conform planului naţional de numerotaţie, care nu este număr geografic; constituie numere nongeografice, printre altele, numerele alocate serviciilor de telefonie mobilă, numerele gratuite şi numerele cu tarif special;

f) punct terminal al reţelei – punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o reţea publică de comunicaţii; în cazul reţelelor care utilizează comutarea sau rutarea, punctul terminal este identificat prin intermediul unei adrese specifice de reţea, care poate fi asociată numărului sau numelui unui abonat;

g) furnizor de serviciu universal – furnizorul de reţele sau servicii de comunicaţii electronice desemnat de ANRCTI să presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal.

(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definiţiile relevante prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2002 privind funcţionarea Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 398/2002, cu modificările ulterioare, la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 527/2002, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa privind accesul, şi la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 591/2002, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa-cadru, şi la art. 2 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu completările ulterioare.

CAPITOLUL II

Serviciul universal

Art. 3. – (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile.

(2) Serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:

a) furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix;

b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor;

c) accesul la telefoanele publice cu plată.

Art. 4. – (1) Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei stabileşte politica şi strategia privind implementarea serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivităţii, proporţionalităţii şi nediscriminării.

(2) În stabilirea politicii şi strategiei privind implementarea serviciului universal, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei va urmări reducerea la minimum a posibilelor efecte negative asupra concurenţei, determinate în special de furnizarea serviciilor la tarife sau în condiţii diferite de cele 9 practicate în condiţii comerciale normale, protejând în acelaşi timp interesul public.

(3) Pe baza politicii şi strategiei stabilite potrivit alin. (1) şi (2), ANRCTI are obligaţia să asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. În acest scop ANRCTI va desemna unul sau mai mulţi furnizori de serviciu universal care să presteze unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României.

(4) Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de către ANRCTI, cu respectarea principiilor eficienţei, obiectivităţii, transparenţei şi nediscriminării, niciun furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice nefiind a priori exclus.

(5) Procedura de desemnare trebuie să asigure că furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal se efectuează într-o modalitate eficientă din punct de vedere al costurilor.

Art. 5. – (1) ANRCTI va lua toate măsurile necesare şi va stabili condiţiile, astfel încât cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţele publice de telefonie şi de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului să fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

(2) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) au obligaţia să rezolve cererile tuturor utilizatorilor finali, într-un termen determinat, în condiţiile impuse de ANRCTI.

(3) Conexiunea furnizată trebuie să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia şi de a primi apeluri telefonice locale, naţionale şi internaţionale, comunicaţii prin fax şi comunicaţii de date, la o rată de transfer suficientă pentru a permite accesul funcţional la Internet, având în vedere tehnologiile utilizate preponderent de majoritatea abonaţilor şi fezabilitatea tehnologică.

Art. 6. – (1) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sunt obligaţi să pună la dispoziţie utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al abonaţilor, în formă tipărită, electronică sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel puţin o dată pe an, iar forma acestuia se aprobă în prealabil de către ANRCTI.

(2) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. b) sunt obligaţi să pună la dispoziţie utilizatorilor finali, inclusiv utilizatorilor de telefoane publice cu plată, cel puţin un serviciu de informaţii privind abonaţii.

(3) Registrul abonaţilor prevăzut la alin. (1) şi serviciul de informaţii privind abonaţii prevăzut la alin. (2) vor conţine informaţii cu privire la numerele de telefon şi datele cu caracter personal ale tuturor abonaţilor serviciilor de telefonie destinate publicului, cu respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(4) Furnizorii de serviciu universal care pun la dispoziţie utilizatorilor finali registrele abonaţilor sau serviciile de informaţii privind abonaţii, în condiţiile alin. (1)–(3), au obligaţia să aplice principiul nediscriminării în tratamentul informaţiilor care le-au fost puse la dispoziţie.

Art. 7. – (1) ANRCTI poate impune furnizorilor de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c) obligaţii privind asigurarea unui număr suficient de telefoane publice cu plată, a unei acoperiri geografice corespunzătoare, a accesibilităţii acestor telefoane pentru persoanele cu handicap şi a unui anumit nivel de calitate a serviciilor, în vederea satisfacerii necesităţilor rezonabile ale utilizatorilor finali.

(2) ANRCTI poate să nu impună obligaţiile prevăzute la alin. (1) cu privire la întreg teritoriul naţional sau la o parte a acestuia, în cazul în care consideră că serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c) sau alte servicii comparabile sunt larg accesibile. În luarea acestei măsuri ANRCTI va respecta procedura de consultare prevăzută la art. 50 din Ordonanţa-cadru.

(3) Furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c) au obligaţia să asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia, în mod gratuit şi fără a folosi niciun mijloc de plată, apeluri de urgenţă de la telefoanele publice cu plată, folosind numărul unic pentru apeluri de urgenţă sau alte numere telefonice naţionale pentru anunţarea urgenţelor.

Art. 8. – (1) ANRCTI va lua măsuri specifice, acolo unde este cazul, pentru a asigura accesul şi posibilitatea utilizatorilor finali cu handicap de a beneficia de serviciile de telefonie destinate publicului, inclusiv la serviciile de urgenţă, la serviciile de informaţii privind abonaţii şi la registrele abonaţilor, în condiţii echivalente celor de care beneficiază ceilalţi utilizatori finali.

(2) ANRCTI poate lua măsuri specifice pentru a asigura că utilizatorii finali cu handicap pot beneficia de aceeaşi ofertă de servicii disponibilă pentru majoritatea utilizatorilor finali.

Art. 9. – (1) ANRCTI monitorizează evoluţia şi nivelul tarifelor serviciilor din sfera serviciului universal, prestate de furnizorii de serviciu universal, în special în legătură cu nivelul general al preţurilor şi al veniturilor consumatorilor.

(2) ANRCTI poate obliga furnizorii de serviciu universal să aplice tarife comune, inclusiv prin stabilirea unei medii pe zone geografice, pe teritoriul naţional, având în vedere condiţiile specifice, sau să respecte anumite plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor.

(3) ANRCTI poate obliga furnizorii de serviciu universal să ofere consumatorilor anumite opţiuni tarifare sau pachete tarifare diferite de cele practicate în condiţii comerciale normale, în special pentru a asigura posibilitatea persoanelor cu venituri reduse sau cu nevoi sociale speciale de a avea acces la serviciile de telefonie destinate publicului şi de a utiliza aceste servicii, prevederile art. 13 aplicându-se în mod corespunzător. Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei poate stabili categoriile de persoane care beneficiază de opţiunile tarifare sau pachetele tarifare oferite.

(4) Condiţiile în care utilizatorii finali beneficiază de tarifele prevăzute la alin. (2) şi (3) trebuie să fie transparente, se publică şi vor fi aplicate în mod nediscriminatoriu de către furnizorii de serviciu universal cărora li s-a impus obligaţia de a practica asemenea tarife.

(5) ANRCTI poate impune modificarea sau renunţarea la anumite tarife sau scheme tarifare, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 50 din Ordonanţa-cadru.

Art. 10. – (1) Prestarea de către furnizorii de serviciu universal a serviciilor în condiţiile prevăzute la art. 5–8 sau art. 9 alin. (3) nu poate fi condiţionată de oferirea unor facilităţi sau servicii suplimentare ce nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului solicitat.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care serviciile sau facilităţile suplimentare au fost solicitate în mod expres de către abonaţi.

(3) Furnizorii de serviciu universal sunt obligaţi să asigure următoarele facilităţi, astfel încât abonaţii să îşi poată monitoriza şi controla cheltuielile şi să evite deconectarea nejustificată:

a) la cerere, gratuit sau contra cost, facturarea detaliată;

b) la cerere, restricţionarea selectivă, gratuită, a originării de apeluri de un anumit tip sau către anumite tipuri de numere;

c) modalităţi de plată în avans;

d) plata eşalonată a tarifelor de conectare la reţeaua publică de telefonie;

e) măsuri specifice aplicabile în caz de neplată a facturilor.

(4) ANRCTI poate stabili, cu respectarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare, informaţiile minime pe care trebuie să le conţină factura detaliată care va fi 11 emisă de către furnizorii de serviciu universal în mod gratuit, astfel încât abonaţii:

a) să poată verifica şi controla tarifele de utilizare a reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului furnizate;

b) să poată monitoriza în mod adecvat utilizarea şi cheltuielile, asigurându-se un control rezonabil asupra sumelor datorate.

(5) Acolo unde este cazul, abonaţilor le pot fi oferite informaţii suplimentare faţă de cele stabilite potrivit alin. (4), în mod gratuit sau la un tarif rezonabil, aprobat în prealabil de ANRCTI. Apelurile gratuite iniţiate de abonat, inclusiv apelurile de urgenţă, nu vor fi cuprinse în factura detaliată.

(6) ANRCTI poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care consumatorii au posibilitatea de a plăti în avans tariful de utilizare a reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului.

(7) ANRCTI poate impune furnizorilor de serviciu universal stabilirea unor modalităţi prin care consumatorii au posibilitatea de a plăti eşalonat tariful de conectare la reţeaua publică de telefonie.

(8) ANRCTI aprobă măsurile specifice pe care furnizorii de serviciu universal le pot lua în cazul neplăţii facturii telefonice pentru utilizarea la un punct fix a reţelei publice de telefonie. Aceste măsuri se publică, trebuie să fie proporţionale şi se aplică în mod nediscriminatoriu.

(9) În măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, măsurile prevăzute la alin. (8) trebuie să asigure că orice suspendare a furnizării serviciului este limitată la serviciul în cauză. Fac excepţie cazurile de fraudă, de întârzieri repetate ale plăţii sau de persistenţă în neplata facturii telefonice.

(10) Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei poate stabili anumite categorii de persoane care, datorită veniturilor reduse sau nevoilor sociale speciale, necesită o protecţie suplimentară. În acest caz ANRCTI poate impune furnizorilor de serviciu universal obligaţia de a oferi acestor persoane următoarele facilităţi, aplicabile în caz de neplată a facturii telefonice, facilităţi care vor fi prevăzute expres în contractele încheiate cu utilizatorii finali care fac parte din aceste categorii:

a) sumele datorate de abonat să nu fie purtătoare de majorări de întârziere;

b) deconectarea de la reţeaua publică de telefonie să nu aibă loc mai devreme de expirarea termenului stabilit în prealabil de ANRCTI, calculat de la suspendarea furnizării serviciului;

c) pe toată durata cât serviciul este suspendat, abonatul să poată iniţia sau primi apeluri care nu presupun nicio plată din partea sa şi să nu datoreze furnizorului niciun fel de tarife;

d) reluarea furnizării serviciului, indiferent dacă se realizează după suspendare sau după deconectare, să se facă în mod gratuit, după achitarea de către abonat a facturii a cărei neplată a atras suspendarea.

(11) În toate cazurile, suspendarea furnizării, la un punct fix, a serviciului de telefonie destinat publicului sau deconectarea de la reţeaua publică de telefonie, în caz de neplată a facturii telefonice, se va realiza doar în urma notificării abonatului de către furnizor. Deconectarea de la reţeaua publică de telefonie nu va avea loc mai devreme de 60 de zile de la suspendare, perioadă în care este permisă doar iniţierea sau primirea de apeluri care nu presupun nicio plată de către abonat.

(12) ANRCTI poate impune tuturor furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice obligaţia de a lua măsurile prevăzute la alin. (8) sau (11) în ceea ce priveşte deconectarea.

(13) ANRCTI poate retrage obligaţiile prevăzute la alin. (3) sau (10) pe întregul teritoriu naţional sau pe o parte a acestuia, în cazul în care aceste facilităţi sunt larg accesibile.

Art. 11. – (1) ANRCTI stabileşte parametrii de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal şi metodele de evaluare a respectării acestora.

(2) ANRCTI poate stabili parametri de calitate suplimentari pentru furnizarea serviciilor incluse în sfera serviciului universal către persoanele cu handicap.

(3) Furnizorii de serviciu universal sunt obligaţi să transmită ANRCTI şi să publice informaţii corespunzătoare şi actualizate privind modul de respectare a parametrilor de calitate pentru furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi să le presteze.

(4) ANRCTI stabileşte conţinutul, forma şi modul de transmitere şi publicare a informaţiilor prevăzute la alin. (3), pentru ca utilizatorii finali să beneficieze de informaţii complete, comparabile şi uşor accesibile.

(5) ANRCTI poate impune furnizorilor de serviciu universal îndeplinirea anumitor obiective de performanţă privind calitatea serviciilor din sfera serviciului universal pe care sunt obligaţi să le presteze. În stabilirea acestor obiective ANRCTI va respecta procedura de consultare prevăzută la art. 50 din Ordonanţa-cadru.

(6) ANRCTI va monitoriza îndeplinirea de către furnizorii de serviciu universal a obiectivelor prevăzute la alin. (5). În acest sens ANRCTI poate dispune verificarea datelor privind realizarea obiectivelor de performanţă printr-un audit independent, pe cheltuiala furnizorului de serviciu universal în cauză, pentru a asigura exactitatea şi comparabilitatea datelor furnizate de către acesta.

Art. 12. – (1) În cazul în care estimează că furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal în condiţiile art. 5–11 ar putea constitui o sarcină injustă pentru furnizorii de serviciu universal, ANRCTI va determina costul net al furnizării acestor servicii.

(2) În acest scop ANRCTI poate recurge la următoarele metode:

a) calcularea costului net pe care îl presupune îndeplinirea obligaţiilor de furnizare a serviciilor din sfera serviciului universal, în conformitate cu procedura stabilită de ANRCTI, luând în considerare toate beneficiile comerciale ce pot fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legătură cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze;

b) utilizarea costului net rezultat în urma aplicării procedurii de desemnare a furnizorului de serviciu universal.

(3) Informaţiile contabile şi orice alte informaţii utilizate pentru calcularea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, conform prevederilor alin. (2) lit. a), vor fi verificate de către ANRCTI sau de către un auditor independent, auditul fiind aprobat de ANRCTI. Rezultatele calculării costului şi concluziile auditului vor fi puse la dispoziţie publicului de către ANRCTI.

Art. 13. – (1) În cazul în care constată, pe baza determinării costului net în conformitate cu prevederile art. 12, că prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintă o sarcină injustă pentru furnizorul de serviciu universal, ANRCTI va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat.

(2) ANRCTI va determina mecanismul de compensare a costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, cu respectarea principiilor transparenţei, minimei atingeri aduse concurenţei, nediscriminării şi proporţionalităţii. În acest scop ANRCTI va stabili furnizorii de reţele de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice care au obligaţia să contribuie la compensare, cuantumul contribuţiilor datorate, modalitatea şi termenul de plată, precum şi orice alte elemente necesare în vederea funcţionării acestui mecanism.

Art. 14. – (1) ANRCTI va face public şi va comunica Comisiei Europene mecanismul de compensare a costului net stabilit în conformitate cu prevederile art. 13. 12

(2) În cazul în care s-a realizat compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal, ANRCTI va publica un raport anual privind acest cost, contribuţiile efectuate de către furnizorii de reţele şi de servicii de comunicaţii electronice stabiliţi potrivit art. 13 alin. (2), precum şi avantajele comerciale care au putut fi realizate de furnizorul de serviciu universal în legătură cu serviciile din sfera serviciului universal pe care este obligat să le presteze.

CAPITOLUL III

Obligaţii impuse furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă

Art. 15. – (1) Dacă în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile cap. V din Ordonanţa-cadru ANRCTI stabileşte că pe o anumită piaţă la nivelul furnizării serviciilor cu amănuntul nu există concurenţă efectivă, iar obligaţiile impuse în conformitate cu prevederile art. 8 din Ordonanţa privind accesul sau ale art. 18 din prezenta lege nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 45 din Ordonanţa-cadru, ANRCTI poate impune furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţa respectivă, în mod corespunzător, una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), în scopul protejării intereselor utilizatorilor finali şi al promovării unei concurenţe efective.

(2) Obligaţiile impuse de ANRCTI pot include:

a) interzicerea practicării de preţuri excesive în raport cu costurile pe care le implică furnizarea serviciilor;

b) interzicerea practicării unor preţuri de ruinare, având ca efect limitarea intrării pe piaţă sau restrângerea concurenţei;

c) interzicerea favorizării nejustificate a anumitor utilizatori finali în comparaţie cu alţii;

d) interzicerea condiţionării furnizării serviciului de acceptare de către utilizatorii finali a unor prestaţii suplimentare, fără legătură cu serviciul solicitat.

(3) De asemenea, ANRCTI poate impune:

a) plafoane tarifare sau formule de control al creşterii tarifelor la furnizarea serviciilor cu amănuntul;

b) măsuri de control al tarifelor individuale;

c) măsuri de orientare a tarifelor către costuri sau către preţurile ori tarifele practicate pe pieţe comparabile.

(4) Obligaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) trebuie să fie corespunzătoare naturii problemei identificate, proporţionale şi necesare pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 45 din Ordonanţa-cadru.

(5) ANRCTI va impune acelor furnizori ale căror tarife sunt supuse controlului său obligaţia de a implementa un sistem de evidenţiere contabilă a costurilor, necesar în vederea exercitării controlului. ANRCTI poate stabili formatul şi metodologia contabilă ce vor fi folosite.

(6) Furnizorii menţionaţi la alin. (5) au obligaţia de a supune spre verificare unui auditor independent modul de implementare a sistemului de evidenţiere contabilă a costurilor prevăzut la alin. (5), în condiţiile stabilite de ANRCTI.

(7) De asemenea, furnizorii menţionaţi la alin. (5) vor publica anual, în condiţiile stabilite de ANRCTI, o declaraţie pe propria răspundere privind respectarea sistemului de evidenţiere contabilă a costurilor, prevăzut la alin. (5).

(8) La cererea Comisiei Europene, ANRCTI va transmite informaţii privind obligaţiile impuse în conformitate cu prevederile alin. (1)–(4), precum şi, dacă este cazul, sistemele de evidenţiere contabilă a costurilor utilizate de furnizorii cu putere semnificativă pe piaţă.

Art. 16. – (1) Acolo unde, pe baza unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile cap. V din Ordonanţa-cadru, ANRCTI stabileşte că, în ceea ce priveşte furnizarea unei părţi sau a întregului set minim de linii închiriate, astfel cum acesta este identificat în lista de standarde publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene în conformitate cu prevederile art. 17 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul comun de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, nu există concurenţă efectivă, va desemna furnizorii cu putere semnificativă şi le va impune acestora obligaţii de nediscriminare, fundamentare a tarifelor în funcţie de costuri şi transparenţă, în conformitate cu prevederile alin. (2)–(8).

(2) ANRCTI va impune furnizorilor desemnaţi ca având putere semnificativă pe piaţă, potrivit alin. (1), să aplice condiţii similare în situaţii similare pentru furnizorii care prestează servicii similare şi să furnizeze linii închiriate către terţi în aceleaşi condiţii şi la aceeaşi calitate cu cele folosite pentru furnizarea propriilor servicii sau ale filialelor ori ale altor societăţi din acelaşi grup, dacă este cazul.

(3) Acolo unde este cazul, ANRCTI va impune furnizorilor identificaţi ca având putere semnificativă pe piaţă, potrivit alin. (1), obligaţia de a implementa un sistem adecvat de evidenţiere contabilă a costurilor. ANRCTI va avea disponibile informaţii detaliate privind sistemul contabil utilizat, pe baza informaţiilor transmise de furnizorii cu putere semnificativă pe piaţă, pe care le va transmite, la cerere, Comisiei Europene.

(4) ANRCTI va impune furnizorilor identificaţi ca având putere semnificativă pe piaţă, potrivit alin. (1), obligaţia de a publica într-o formă uşor accesibilă următoarele informaţii în legătură cu furnizarea de linii închiriate, stabilind totodată condiţiile în care se efectuează publicarea:

a) caracteristicile tehnice, inclusiv caracteristicile fizice şi electrice, precum şi specificaţiile tehnice şi de performanţă detaliate care se aplică la punctul terminal al reţelei;

b) tarifele practicate, incluzând tarifele iniţiale de conectare, tarifele de utilizare şi alte tarife, precizându-se, dacă este cazul, dacă tarifele sunt diferenţiate;

c) condiţiile de furnizare.

(5) Informaţiile privind condiţiile de furnizare a liniilor închiriate se vor referi cel puţin la:

a) procedura de efectuare a comenzilor;

b) termenul obişnuit de livrare, care reprezintă perioada în care 95% din liniile închiriate de acelaşi tip au fost puse la dispoziţie consumatorilor, calculată de la data efectuării unei comenzi ferme de către utilizator;

c) durata contractului, incluzând durata stabilită în mod obişnuit în contract, precum şi durata minimă pe care utilizatorii sunt obligaţi să o accepte;

d) termenul obişnuit de efectuare a reparaţiilor, care reprezintă perioada în care 80% din defecţiunile apărute la liniile închiriate de acelaşi tip au fost remediate, calculată de la momentul în care defecţiunea a fost notificată departamentului responsabil cu remedierea defecţiunilor până la momentul în care defecţiunea a fost remediată şi, acolo unde este cazul, a fost transmisă o notificare către utilizator privind remedierea defecţiunii. În cazurile în care pentru acelaşi tip de linii închiriate sunt oferite servicii de reparaţii de calităţi diferite, termenele diferite de efectuare a reparaţiilor vor fi publicate;

e) cazurile şi procedura de acordare a despăgubirilor sau a sumelor de restituit utilizatorilor.

(6) Termenul obişnuit de livrare, prevăzut la alin. (5) lit. b), se va stabili luându-se în considerare duratele în care liniile închiriate au fost puse la dispoziţie utilizatorilor, pe parcursul unui interval de timp de durată rezonabilă, apropiat de momentul la care se efectuează această determinare. La stabilirea termenului obişnuit de livrare nu se vor lua în calcul cazurile în care utilizatorii au solicitat livrarea într-un termen mai lung.

(7) Dacă, într-un caz concret, un furnizor identificat ca având putere semnificativă pe piaţă, potrivit alin. (1), consideră că furnizarea unei linii închiriate din setul minim prevăzut la alin. (1) 13 la tarifele şi în condiţiile publicate potrivit alin. (4) şi (5) este nerezonabilă, acesta va putea solicita acordul ANRCTI pentru modificarea tarifelor sau condiţiilor în acel caz.

(8) În cazul în care consideră că performanţele realizate în furnizarea setului minim de linii închiriate nu satisfac necesităţile utilizatorilor, ANRCTI poate impune furnizorilor identificaţi ca având putere semnificativă pe piaţă, potrivit alin. (1), obligaţia de a atinge anumite obiective de performanţă privind condiţiile de furnizare prevăzute la alin. (5) şi (6).

Art. 17. – Dacă, în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile cap. V din Ordonanţa-cadru, ANRCTI stabileşte că pe piaţa furnizării unei părţi sau a întregului set minim de linii închiriate prevăzut la art. 16 alin. (1) există concurenţă efectivă, va retrage obligaţiile impuse potrivit art. 16 alin. (2)–(8).

Art. 18. – (1) Dacă, în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile cap. V din Ordonanţa-cadru, un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice este desemnat ca având putere semnificativă pe piaţa furnizării conectării la un punct fix la reţelele publice de telefonie şi a utilizării la un punct fix a acestor reţele, ANRCTI va impune acestuia obligaţia de a oferi abonaţilor săi posibilitatea de a utiliza serviciile oricărui furnizor de servicii de telefonie destinate publicului, cu care este interconectat, în următoarele moduri:

a) la fiecare apel, prin formarea unui cod de selectare a furnizorului de servicii care va efectua, fără a afecta conţinutul informaţiei, transportul semnalului din reţeaua în care este iniţiat către reţeaua de destinaţie;

b) prin preselectare, cu posibilitatea de a renunţa la opţiunea preselectată la fiecare apel, prin formarea unui cod de selectare a furnizorului de servicii prevăzut la lit. a).

(2) Cererea utilizatorilor ca facilităţile prevăzute la alin. (1) să fie implementate şi pe alte reţele sau în alte moduri va fi evaluată de ANRCTI în urma unei analize de piaţă realizate în conformitate cu prevederile cap. V din Ordonanţa-cadru, iar obligaţiile necesare pentru satisfacerea acestei cereri vor fi impuse în conformitate cu prevederile art. 12 din Ordonanţa privind accesul.

(3) ANRCTI asigură, prin impunerea de obligaţii specifice, că tarifele de acces şi interconectare privind furnizarea facilităţilor prevăzute la alin. (1) sunt orientate către costuri şi că eventualele sume plătite de abonaţi nu sunt prohibitive pentru utilizarea acestor facilităţi.

CAPITOLUL IV

Drepturile utilizatorilor finali

Art. 19. – (1) Contractele între utilizatorii finali şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului vor conţine următoarele clauze minime privitoare la:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile furnizate, nivelurile de calitate oferite, precum şi termenul în care se realizează conectarea iniţială;

c) tipurile de servicii de întreţinere şi reparaţii oferite;

d) preţurile şi tarifele aferente fiecărui produs sau serviciu contractat, modul de aplicare a acestora, precum şi modalităţile prin care pot fi obţinute informaţii actualizate privind tarifele de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice şi a serviciilor de întreţinere şi reparaţii;

e) durata contractului, condiţiile privind reînnoirea şi încetarea contractului, precum şi condiţiile în care operează suspendarea furnizării serviciului;

f) despăgubirile aplicabile şi procedura de acordare a acestora în cazul nerespectării nivelurilor de calitate convenite sau a celorlalte clauze contractuale;

g) metoda de iniţiere a procedurii de soluţionare a litigiilor.

(2) Contractele între utilizatorii finali şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, cu excepţia celor privind serviciile furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau al altor mijloace de plată asimilate, vor fi încheiate în scris sau, după caz, prin mijloace electronice, cu respectarea condiţiilor cerute de lege pentru validitatea acestora.

(3) La momentul achiziţionării serviciilor furnizate prin intermediul cartelelor preplătite sau al altor mijloace de plată asimilate, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia să pună la dispoziţia utilizatorilor finali condiţiile generale privind furnizarea acestora, care vor conţine informaţiile corespunzătoare clauzelor minime prevăzute la alin. (1).

(4) În cazul în care contractul încheiat prevede pentru furnizor posibilitatea modificării unilaterale, acesta este obligat să îi notifice utilizatorului final această intenţie cu cel puţin 30 de zile înainte de operarea modificării. Orice abonat are dreptul de a denunţa unilateral contractul în cazul în care nu este de acord cu modificările propuse, fără a plăti nicio despăgubire.

(5) În cuprinsul notificării se va prevedea expres dreptul abonatului de a denunţa unilateral contractul în condiţiile prevăzute la alin. (4).

Art. 20. – (1) Furnizorii de reţele publice de telefonie şi furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului au obligaţia de a pune la dispoziţie publicului informaţii clare, detaliate şi actualizate privind preţurile şi tarifele aplicabile, precum şi celelalte condiţii privind posibilitatea de obţinere şi utilizare a serviciilor de telefonie destinate publicului, pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali de a decide în cunoştinţă de cauză.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) vor privi:

a) datele de identificare a furnizorului;

b) serviciile de telefonie destinate publicului, pe care le oferă furnizorul;

c) procedura de soluţionare a reclamaţiilor primite de la utilizatorii finali şi procedura de soluţionare a litigiilor dintre furnizori şi utilizatorii finali;

d) drepturile privind furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal, incluzând facilităţile prevăzute la art. 10 alin. (3)–(11).

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi detaliate în ceea ce priveşte:

a) descrierea serviciilor oferite, cu precizarea serviciilor incluse în tariful iniţial de conectare şi a celor incluse în tariful periodic de utilizare;

b) tarifele standard de conectare, utilizare, întreţinere şi reparaţii, precum şi facilităţile tarifare standard şi tarifele impuse potrivit art. 9 alin. (2) sau (3);

c) cazurile şi procedura de acordare a despăgubirilor sau a sumelor de restituit utilizatorilor;

d) tipurile de servicii de întreţinere şi reparaţii oferite;

e) condiţiile contractuale standard, inclusiv durata minimă a contractului, dacă este cazul.

(4) ANRCTI va stabili modalitatea în care informaţiile prevăzute la alin. (1)–(3) vor fi puse la dispoziţie publicului.

(5) ANRCTI va oferi, prin intermediul paginii sale de Internet sau prin alte mijloace, informaţii comparative privind tarifele şi condiţiile oferite de diferiţi furnizori de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în vederea asigurării posibilităţii utilizatorilor finali de a face evaluări independente.

Art. 21. – (1) ANRCTI poate impune furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 50 din Ordonanţa-cadru, obligaţia de a publica informaţii comparabile, adecvate şi actualizate privind calitatea serviciilor oferite. La cererea ANRCTI aceste informaţii îi vor fi furnizate înainte de a fi publicate.

(2) ANRCTI poate stabili parametrii de calitate a serviciilor ce urmează să fie măsuraţi şi orice alte elemente necesare pentru evaluarea calităţii serviciilor oferite, precum şi conţinutul, 14 forma şi modalitatea în care informaţiile prevăzute la alin. (1) vor fi publicate, pentru a se asigura că utilizatorii finali beneficiază de informaţii complete, comparabile şi uşor accesibile.

Art. 22. – (1) Furnizorii de reţele publice de telefonie şi furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului sunt obligaţi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea reţelei publice de telefonie ale cărei puncte terminale se află la locaţii fixe şi, în caz de perturbare gravă a funcţionării reţelei sau în caz de forţă majoră, disponibilitatea reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului furnizate la puncte terminale aflate la locaţii fixe.

(2) Furnizorii de servicii de telefonie destinate publicului furnizate la puncte terminale aflate la locaţii fixe sunt obligaţi să ia toate măsurile necesare pentru a asigura în mod neîntrerupt posibilitatea efectuării de apeluri de urgenţă.

(3) ANRCTI poate să impună furnizorilor de reţele publice de telefonie şi furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului măsurile minime pe care aceştia trebuie să le ia în vederea îndeplinirii în mod corespunzător a obligaţiilor care le revin în temeiul alin. (1) şi (2).

Art. 23. – (1) Toţi abonaţii serviciilor de telefonie destinate publicului au dreptul de a fi incluşi în registrul abonaţilor prevăzut la art. 6 alin. (1).

(2) Furnizorii de servicii de comunicaţii electronice care atribuie numere de telefon abonaţilor au obligaţia de a pune la dispoziţie furnizorilor de servicii de informaţii privind abonaţii sau de registre ale abonaţilor, la cererea rezonabilă a acestora, toate informaţiile relevante, într-o formă convenită cu solicitantul, în condiţiile echitabile, obiective, orientate către costuri şi nediscriminatorii.

(3) Toţi utilizatorii finali conectaţi la o reţea publică de telefonie au dreptul de acces la serviciile de informaţii privind abonaţii, în conformitate cu art. 6 alin. (2), precum şi la serviciile de relaţii cu clienţii.

(4) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

Art. 24. – (1) Utilizatorii finali ai serviciilor de telefonie destinate publicului, inclusiv utilizatorii telefoanelor publice cu plată, au dreptul de a efectua în mod gratuit, indiferent de tipul reţelei sau al echipamentului terminal utilizat, apeluri către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(2) Furnizorii de reţele publice de telefonie au obligaţia de a pune la dispoziţia Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă informaţii privind localizarea apelantului, în măsura în care este tehnic posibil, pentru toate apelurile către numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112.

(3) ANRCTI va lua toate măsurile necesare pentru a asigura informarea adecvată a publicului despre existenţa şi modul de utilizare a numărului unic pentru apeluri de urgenţă 112 în reţelele publice de telefonie.

Art. 25. – (1) Codul standard de acces internaţional este „00”. Apelurile între puncte geografice apropiate, aflate de o parte şi de alta a frontierei de stat a României, pot fi efectuate pe baza unor acorduri speciale, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice care oferă servicii pe baza acordurilor respective având obligaţia de a informa în mod prompt şi complet utilizatorii finali despre existenţa şi conţinutul acestor acorduri.

(2) Furnizorii de reţele publice de telefonie au obligaţia de a transmite la destinaţie toate apelurile efectuate către Spaţiul european de numerotaţie telefonică (ETNS), fără a se aduce atingere dreptului acestora de a recupera costurile determinate de transportul apelurilor prin propriile reţele.

Art. 26. – Furnizorii de reţele publice de telefonie şi de servicii de telefonie destinate publicului vor asigura, atunci când este tehnologic şi economic fezabil, recepţionarea apelurilor internaţionale către numere nongeografice pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor în care abonatul care recepţionează astfel de apeluri a decis, din motive comerciale, restricţionarea apelurilor primite din anumite puncte geografice.

Art. 27. – (1) ANRCTI poate impune furnizorilor de reţele publice de telefonie obligaţia de a pune la dispoziţie utilizatorilor finali, acolo unde este tehnic fezabil şi economic viabil:

a) servicii de semnalizare tip multifrecvenţă bitonală (DTMF), potrivit standardelor europene sau standardelor naţionale care implementează în statele membre ale Uniunii Europene acest standard;

b) servicii de identificare a liniei care apelează, în condiţiile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 506/2004, cu completările ulterioare.

(2) În măsura în care este tehnic fezabil, furnizorii de reţele publice de telefonie vor furniza date şi semnale pentru a facilita furnizarea serviciilor prevăzute la alin. (1) între statele membre ale Uniunii Europene.

(3) ANRCTI poate retrage obligaţiile impuse potrivit alin. (1), cu privire la întreg teritoriul naţional sau la o parte a acestuia, după parcurgerea procedurii de consultare prevăzute la art. 50 din Ordonanţa-cadru, în cazul în care consideră că aceste servicii sunt disponibile la un nivel satisfăcător.

Art. 28. – (1) ANRCTI va impune furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului, inclusiv furnizorilor de servicii de telefonie mobilă destinate publicului, obligaţia de a asigura abonaţilor lor, la cerere, posibilitatea de a-şi păstra numărul de telefon, indiferent de furnizorul serviciului, astfel:

a) la un anumit punct geografic, în cazul numerelor geografice;

b) la orice punct geografic, în cazul numerelor nongeografice.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul transferului numerelor între reţelele de comunicaţii electronice care sunt utilizate pentru furnizarea la un punct fix de servicii de telefonie şi reţelele de telefonie mobilă.

(3) ANRCTI va impune obligaţii specifice pentru ca tarifele de interconectare legate de furnizarea serviciului de portabilitate a numerelor să fie orientate către costuri şi sumele datorate de abonaţi pentru acest serviciu să fie accesibile.

(4) ANRCTI poate impune furnizorilor de servicii de telefonie destinate publicului obligaţia de a publica informaţii detaliate referitoare la tarifele practicate pentru serviciul de portabilitate a numerelor.

(5) ANRCTI nu va impune la furnizarea cu amănuntul a serviciului de portabilitate a numerelor tarife care să aducă atingere concurenţei, precum tarife specifice sau tarife comune.

Art. 29. – Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr.130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, republicată, precum şi ale celorlalte acte normative cu incidenţă în domeniu se aplică în mod corespunzător.

CAPITOLUL V

Regimul sancţionator

Art. 30. – (1) Următoarele fapte constituie contravenţii:

1. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 5;

2. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 6;

3. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (1);

4. neasigurarea posibilităţii de iniţiere a apelurilor de urgenţă, în condiţiile prevăzute la art. 7 alin. (3);

5. neimplementarea măsurilor specifice prevăzute la art. 8;

6. neaplicarea tarifelor comune, nerespectarea plafoanelor tarifare sau a formulelor de control al creşterii tarifelor stabilite în condiţiile art. 9 alin. (2);

7. neoferirea de opţiuni tarifare sau de pachete tarifare speciale, în condiţiile art. 9 alin. (3);

8. nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (4);

9. nemodificarea sau nerenunţarea la anumite tarife sau scheme tarifare, în condiţiile art. 9 alin. (5);

10. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1);

11. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (3);

12. emiterea gratuită de facturi detaliate care nu conţin toate informaţiile stabilite în condiţiile art. 10 alin. (4) sau perceperea unui tarif pentru emiterea facturilor detaliate care conţin numai informaţiile stabilite în condiţiile art. 10 alin. (4);

13. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (5);

14. neoferirea către consumatori a posibilităţii de a plăti în avans tariful de utilizare a reţelei publice de telefonie şi a serviciilor de telefonie destinate publicului, în condiţiile art. 10 alin. (6);

15. neoferirea către consumatori a posibilităţii de a plăti eşalonat tariful de conectare la reţeaua publică de telefonie, în condiţiile art. 10 alin. (7);

16. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (8) şi (9);

17. neincluderea în contractele încheiate cu utilizatorii finali a facilităţilor aplicabile în caz de neplată a facturii telefonice, în condiţiile art. 10 alin. (10);

18. nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (11);

19. încălcarea de către un furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice a obligaţiei prevăzute la art. 10 alin. (12);

20. încălcarea obligaţiilor de a transmite ANRCTI şi de a publica informaţiile prevăzute la art. 11 alin. (3), în condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (4);

21. neîndeplinirea obiectivelor de performanţă prevăzute la art. 11 alin. (5);

22. refuzul de a se supune auditului privind realizarea obiectivelor de performanţă în condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (6);

23. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 15 alin. (2), (3) sau (5);

24. refuzul de a se supune auditului prevăzut la art. 15 alin. (6);

25. nepublicarea declaraţiei pe propria răspundere în condiţiile prevăzute la art. 15 alin. (7);

26. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 16 alin. (1)–(6) sau (8);

27. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 18 alin. (1) sau (3);

28. nerespectarea prevederilor art. 19;

29. încălcarea obligaţiei de a pune la dispoziţie publicului informaţiile prevăzute la art. 20 alin. (1)–(3), în condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (4);

30. nepublicarea, în condiţiile art. 21, a informaţiilor privind calitatea serviciilor oferite;

31. nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (1) şi (2) şi ale art. 24 alin. (2);

32. nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (1);

33. nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (2);

34. nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (3);

35. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 25 alin. (1);

36. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 25 alin. (2);

37. nerespectarea prevederilor art. 26;

38. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 27 alin. (1);

39. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 28 alin. (1);

40. încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 28 alin. (3);

41. încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 28 alin. (4).

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:

a) faptele prevăzute la pct. 13 şi la pct. 30–41, cu amendă de la 500 lei la 50.000 lei;

b) faptele prevăzute la pct. 1–12 şi la pct. 14–29, cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, pentru furnizorii cu o cifră de afaceri de până la 5.000.000 lei;

c) faptele prevăzute la pct. 1–12 şi la pct. 14–29, prin derogare de la dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă în cuantum de până la 2% din cifra de afaceri, iar în cazul unor încălcări repetate, cu amendă în cuantum de până la 5% din cifra de afaceri, pentru furnizorii cu o cifră de afaceri de peste 5.000.000 lei.

Art. 31. – (1) Contribuţiile datorate de către furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice pentru compensarea costului net al furnizării serviciilor din sfera serviciului universal constituie creanţe bugetare, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002[1] privind colectarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2003, cu modificările ulterioare, aplicându-li-se în mod corespunzător prevederile acesteia.

(2) Dacă în termen de 90 de zile de la data scadenţei furnizorul nu achită contribuţia şi accesoriile acesteia, ANRCTI îi poate suspenda sau retrage dreptul de a mai furniza reţele sau servicii de comunicaţii electronice pe baza autorizaţiei generale.

Art. 32. – (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 30 alin. (1) se realizează de către agenţii constatatori ai ANRCTI împuterniciţi în acest scop.

(2) Sancţiunile pentru contravenţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) pct. 1–27 se aplică prin decizie a preşedintelui ANRCTI.

(3) Sancţiunile pentru contravenţiile prevăzute la art. 30 alin. (1) pct. 28–41 se aplică prin rezoluţie scrisă a preşedintelui ANRCTI, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Sancţiunile prevăzute la art. 31 alin. (2) se aplică de către preşedintele ANRCTI.

(5) În măsura în care prin prezenta lege nu se prevede altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 30 li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28.

Art. 33. – Regimul sancţionator instituit prin prezentul capitol se completează în mod corespunzător cu prevederile art. 59 şi art. 59 1 din Ordonanţa-cadru.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 34. – (1) ANRCTI va lua în considerare, cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 50 din Ordonanţa-cadru, punctele de vedere ale utilizatorilor finali, inclusiv persoanele cu handicap, ale asociaţiilor acestora, ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, ale producătorilor şi ale furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice în legătură cu probleme privind drepturile utilizatorilor finali referitoare la serviciile de comunicaţii electronice destinate publicului, în special atunci când aceste probleme au un impact semnificativ pe piaţă.

(2) Părţile interesate pot dezvolta, cu sprijinul ANRCTI, mecanisme care pot implica consumatori, grupuri de utilizatori şi furnizori de servicii, pentru a îmbunătăţi calitatea generală a serviciilor prin elaborarea de coduri de conduită şi standarde de operare, precum şi prin monitorizarea aplicării acestora.

Art. 35. – ANRCTI stabileşte o procedură transparentă, simplă şi necostisitoare, în scopul soluţionării corecte şi prompte a litigiilor nerezolvate pe cale amiabilă dintre utilizatorii finali şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, ocazionate de aplicarea prezentei legi, cu implicarea organismelor ce reprezintă interesele utilizatorilor finali, precum şi a altor entităţi relevante din domeniul protecţiei consumatorilor, după caz. ANRCTI poate stabili un sistem de rambursare a cheltuielilor făcute de utilizatorii finali sau de despăgubire pentru prejudiciile suferite de aceştia în raporturile cu furnizorii de servicii de comunicaţii electronice, aplicabil în cazuri întemeiate.

Art. 36. – (1) ANRCTI va notifica de îndată Comisiei Europene furnizorii de serviciu universal desemnaţi să presteze serviciile prevăzute la art. 3 alin. (2).

(2) ANRCTI va notifica Comisiei Europene furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice desemnaţi ca având putere semnificativă pe pieţele relevante cu amănuntul din sectorul comunicaţiilor electronice şi obligaţiile impuse acestora în conformitate cu prevederile cap. III, precum şi, în cel mai scurt timp, orice modificare a obligaţiilor impuse sau a furnizorilor cărora li se aplică aceste obligaţii.

Art. 37. – Condiţiile generale referitoare la interoperabilitatea echipamentelor de televiziune digitală ale consumatorilor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 38. – (1) Tarifele practicate pe pieţele relevante cu amănuntul de către furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice identificaţi ca având putere semnificativă pe aceste pieţe nu sunt supuse aprobării prealabile a ANRCTI.

(2) ANRCTI poate obliga furnizorii de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice identificaţi ca având putere semnificativă pe pieţele relevante cu amănuntul să notifice către ANRCTI tarifele practicate pe aceste pieţe în acelaşi moment în care aceste tarife sunt notificate către clienţi, în vederea controlării de către ANRCTI a respectării obligaţiilor legale care le revin.

(3) ANRCTI are obligaţia să îşi exprime punctul de vedere asupra tarifelor notificate, până la data intrării în vigoare a acestora.

Art. 39. – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: liniuţa a 5-a „Servicii telefonice de bază”, liniuţa a 6-a „Servicii poştale de bază” şi liniuţa a 7-a „Servicii de radiocomunicaţii şi telecomunicaţii” din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.115 din 7 martie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Prezenta lege transpune Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva privind serviciul universal), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 108 din 24 aprilie 2002.

Notă:

Reproducem mai jos dispoziţiile art. V şi VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 133/2007, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 304/2003:

„Art. V. – În cazul în care furnizorii de serviciu universal beneficiază de sprijin financiar din partea statului, acesta va fi acordat numai cu respectarea condiţiilor prevăzute în legislaţia aplicabilă în domeniul ajutorului de stat, în vigoare la data acordării acestuia.

Art. VI. – (1) Pentru anul 2006, cuantumul tarifului de monitorizare definitiv se va determina până la data de 30 noiembrie 2006, pe baza cifrelor de afaceri sau a veniturilor realizate din furnizarea de reţele sau servicii de comunicaţii electronice ori din furnizarea de servicii poştale în anul 2005, prin decizie a preşedintelui ANRC.[2]

(2) Diferenţa dintre tariful de monitorizare estimativ pentru anul 2006 şi tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) se achită în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei sau, după caz, se restituie în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Tariful de monitorizare prevăzut la alin. (1) va fi avut în vedere la determinarea cuantumului plăţilor anticipate pe care furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi furnizorii de servicii poştale au obligaţia să le efectueze în contul tarifului de monitorizare pentru anul 2007.[3]