Legea nr. 300/2005

M. Of. nr. 955 din 27 octombrie 2005

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

L E G E

privind instituirea sistemului de certificate de import şi de export pentru produse agricole

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Obiective

Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează instituirea sistemului de certificate de import şi de export pentru produse agricole, care constituie autorizare şi dă naştere unei obligaţii, respectiv de a importa sau de a exporta sub certificat, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, cantitatea specificată de produse sau de mărfuri menţionate. 

(2) Prezenta lege modifică art. 3 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, cu modificările şi completările ulterioare. 

(3) Operaţiunile de import şi de export cu produse agricole se efectuează în baza certificatului de import sau a certificatului de export. 

(4) Produsele agricole pentru care se eliberează certificate de import şi de export se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu avizul Ministerului Economiei şi Comerţului şi al Ministerului Finanţelor Publice. 

Art. 2. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:

a) autoritate competentă – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

b) extras – documentul emis în baza unui certificat de import sau de export existent, având aceeaşi forţă juridică ca şi certificatul după care a fost emis şi fiind eliberat pentru cantităţi mai mici decât cele prevăzute pe certificat;

c) operaţiuni de natură necomercială – introducerea sau scoaterea în/din teritoriul vamal al României de bunuri fie de către persoane fizice, fie de către persoane juridice, în afara activităţii de comerţ exterior, în condiţiile prevăzute de reglementările vamale. 

CAPITOLUL II

Domeniul de aplicare a certificatelor

Art. 3. – (1) Produsele agricole care sunt supuse prelucrării în cadrul operaţiunilor de perfecţionare activă, astfel cum este definită la art. 111 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, fac obiectul emiterii de certificate de import. 

(2) La exportul produselor compensatoare, aşa cum sunt definite la art. 111 din Legea nr. 141/1997, cu modificările şi completările ulteioare, rezultate în urma unei operaţiuni de perfecţionare activă prevăzute la alin. (1), este necesar certificat de export, cu excepţia cazului în care produsul compensator rezultat nu este supus regimului de emitere a certificatelor la export. 

Art. 4. – (1) Nu se eliberează certificat pentru operaţiuni de natură necomercială sau când cantităţile specificate nu depăşesc o cantitate maximă prestabilită. 

(2) Lista produselor şi cantităţilor maxime din acestea, care pot fi importate sau exportate fără a fi necesară eliberarea unui certificat, va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu avizul Ministerului Economiei şi Comerţului şi al Ministerului Finanţelor Publice. 

(3) Nu se eliberează certificat de export pentru produsele agricole expediate de persoanele fizice autorizate în condiţiile legii, în scopul distribuirii acestora ca ajutor umanitar, când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) nu se solicită plata unei prime de export în cazul în care produsele respective beneficiază de o asemenea facilitate; menţiunea „fără primă“ se va înscrie în declaraţia vamală de export;

b) expedierile sunt ocazionale şi includ produse variate care nu depăşesc cantitatea de 30 tone/mijloc de transport;

c) autoritatea competentă are dovezi suficiente asupra destinaţiei şi/sau folosinţei produselor şi asupra desfăşurării corespunzătoare a operaţiunii. 

Art. 5. – Nu se eliberează certificate pentru produsele importate care au statut de bunuri returnate. 

Art. 6. – (1) Certificatul de export nu este necesar în cazul reexportului dacă, la momentul acceptării declaraţiei de reexport pentru un produs, exportatorul prezintă dovada că pentru marfa în cauză există o decizie favorabilă privind returnarea contravalorii taxelor vamale de import, pentru produsul respectiv. 

(2) Certificatul de export este necesar în cazul reexportului, dacă produsul în cauză este supus sistemului de certificate de export şi dacă declaraţia de reexport este acceptată de autorităţile competente înainte de adoptarea unei decizii privind returnarea taxelor vamale de import; în acest caz, primele de export nu sunt permise. 

CAPITOLUL III

Aria de aplicare a certificatelor şi extraselor

Art. 7. – (1) Certificatul de import sau de export reprezintă documentul care autorizează efectuarea operaţiunii de import sau de export. Certificatul dă naştere obligaţiei deţinătorului de a importa sau de a exporta în perioada de valabilitate cantitatea specificată pe certificat din produsele respective, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. 

(2) În cazul în care produsul pentru care s-a emis certificatul beneficiază şi de o primă de export, atunci certificatul de export determină şi dreptul posesorului de a primi prima de export. 

Art. 8. – (1) Eliberarea certificatului de import sau de export dă naştere obligaţiei de a importa sau de a exporta produsul care face obiectul certificatului în ţara sau în grupul de ţări specificat în certificat, în cantităţile aprobate. 

(2) În cazul în care obligaţia de a importa sau de a exporta nu a fost îndeplinită, garanţia se reţine în conformitate cu prevederile legii privind instituirea sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole. 

Art. 9. – (1) În cazul în care cantitatea efectiv importată sau exportată este mai mare cu nu mai mult de 5% faţă de cantitatea înscrisă în certificat, cantitatea respectivă se consideră a fi importată sau exportată în cadrul certificatului. 

(2) În cazul în care cantitatea efectiv importată sau exportată este mai mică cu nu mai mult de 5% faţă de cantitatea înscrisă în certificat, obligaţia de a importa sau de a exporta se consideră îndeplinită. 

Art. 10. – În cazul în care cantitatea înscrisă în certificat este un număr cu zecimale, rezultatul calculului pragului de 5% va fi rotunjit în plus la primul număr întreg, iar în cazul animalelor, la numărul întreg de capete. 

Art. 11. – În cazul în care un certificat de import sau de export se utilizează în prima zi lucrătoare care urmează ultimei zile a termenului de valabilitate, se consideră că certificatul a fost utilizat în ultima zi a termenului de valabilitate înscris pe certificat. 

Art. 12. – (1) Obligaţiile care derivă dintr-un certificat nu sunt transferabile. 

(2) Drepturile care derivă dintr-un certificat pot fi transferate de către titularul certificatului în cadrul termenului de valabilitate; transferul poate fi făcut în favoarea unui singur beneficiar pentru fiecare certificat sau extras al acestuia. 

(3) Pot face obiectul transferului numai drepturile aferente cantităţilor care nu au fost importate sau exportate. 

(4) Beneficiarul unui transfer menţionat la alin. (2) nu poate transfera drepturile sale către terţe persoane, ci numai către titularul iniţial, iar în aceste cazuri autoritatea competentă înscrie pe certificatul de import sau de export următoarea menţiune: „drepturi transferate titularului iniţial la data de ...“. 

(5) Transferul drepturilor se face numai cu aprobarea autorităţii competente, care înscrie pe certificat sau pe extras, după caz, numele şi adresa beneficiarului transferului sau formula menţionată la alin. (4), precum şi data la care s-a făcut menţiunea, certificată prin ştampilă. 

(6) Transferul drepturilor este valabil de la data înscrierii pe certificat a menţiunilor prevăzute la alin. (4) şi (5). 

Art. 13. – Certificatele eliberate de autoritatea competentă sunt valabile numai pe teritoriul României. 

CAPITOLUL IV

Cererea pentru eliberarea certificatelor

Art. 14. – Cererile pentru eliberarea sau retragerea certificatelor se prezintă de către operatorul economic la autoritatea competentă şi sunt acceptate de aceasta dacă sunt respectate condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 

Art. 15. – (1) Cererile pentru eliberarea certificatelor, care conţin alte condiţii decât cele stipulate în prezenta lege se resping. 

(2) Cererile pentru eliberarea certificatelor sunt acceptate numai în cazul în care se face dovada constituirii unei garanţii în favoarea autorităţii competente, în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 

(3) Garanţiile aferente importului şi exportului de produse agricole sunt reglementate prin lege. 

Art. 16. – (1) Cererile pentru eliberarea certificatelor de import sau de export, care sunt transmise în vederea derulării unei operaţiuni de ajutor umanitar, aşa cum este aceasta definită la art. 10 alin. (4) din Acordul privind agricultura, încheiat în cadrul Rundei Uruguay, ale cărei rezultate au fost aprobate prin Legea nr. 133/1994 pentru ratificarea Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, a Acordului internaţional privind carnea de bovină şi a Acordului internaţional privind produsele lactate, încheiate la Marrakech la 15 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 27 decembrie 1994, conţin menţiunea „Certificat GATT – ajutor alimentar“. 

(2) Certificatul obţinut se utilizează numai pentru operaţiunea umanitară pentru care a fost emis. 

Art. 17. – (1) Formularele-tip privind cererea pentru eliberarea certificatelor, precum certificatele şi extrasele din acestea se stabilesc în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 

(2) Formularele se completează conform instrucţiunilor prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 

Art. 18. – Certificatele se întocmesc în două exemplare, din care primul, denumit exemplarul titularului şi marcat nr. 1, se eliberează solicitantului, iar al doilea, denumit exemplarul autorităţii competente şi marcat nr. 2, se reţine de către autoritatea competentă. 

Art. 19. – (1) Extrasele aferente unui certificat se emit de către autoritatea competentă, la solicitarea titularului certificatului sau a beneficiarului transferului de drepturi. În vederea eliberării unui extras, solicitantul trebuie să prezinte autorităţii competente exemplarul nr. 1 al certificatului. 

(2) Extrasele se eliberează în două exemplare: primul, denumit exemplarul titularului, inscripţionat cu nr. 1, se predă solicitantului, iar cel de-al doilea, denumit exemplarul autorităţii competente, se inscripţionează cu nr. 2 şi se reţine de către autoritatea competentă. 

(3) Autoritatea competentă menţionează pe exemplarul nr. 1 al certificatului cantitatea aferentă extrasului, la care se adaugă toleranţa acceptată; cuvântul extras va fi menţionat lângă cantitatea înscrisă pe exemplarul nr. 1 al certificatului. 

(4) Nu mai pot fi emise noi extrase din extrasul unui certificat. 

(5) Exemplarul nr. 1 al extrasului, care a fost utilizat sau care a expirat, se returnează autorităţii competente, împreună cu exemplarul nr. 1 al certificatului aferent, astfel încât autoritatea competentă să poată face modificarea necesară a cantităţilor înscrise în certificat. 

Art. 20. – (1) În scopul calculării termenului de valabilitate, certificatele se consideră eliberate în ziua depunerii cererii pentru eliberarea certificatului, ziua respectivă fiind inclusă în calculul termenului de valabilitate. Certificatele nu pot fi utilizate decât după emiterea lor efectivă. 

(2) În condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, autoritatea competentă poate decide ca termenul de valabilitate al certificatelor să înceapă în ziua în care acestea au fost emise efectiv, caz în care ziua emiterii se ia în considerare la calculul termenului de valabilitate. 

CAPITOLUL V

Utilizarea certificatelor

Art. 21. – Exemplarul nr. 1 al certificatului se remite în scopul efectuării menţiunilor necesare biroului vamal care a acceptat, în cazul certificatului de import, declaraţia vamală de import, iar în cazul certificatului de export, declaraţia vamală de export. 

Art. 22. – Biroul vamal competent înscrie pe exemplarul nr. 1 al certificatului cantitatea netă a mărfurilor, înscrisă în declaraţia vamală, pentru care s-a acordat liberul de vamă, şi îl înapoiază operatorului economic. 

Art. 23. – (1) Informaţiile înscrise pe certificat sau pe extras nu pot fi modificate după eliberarea acestora decât de către autoritatea competentă. 

(2) În cazul în care este pusă la îndoială acurateţea informaţiilor de pe certificat sau de pe extras, acesta trebuie returnat autorităţii competente de către titular sau de către biroul vamal. 

(3) Dacă autoritatea competentă consideră necesară efectuarea unei rectificări, atunci certificatul respectiv împreună cu toate extrasele emise în baza acestuia se retrag, se anuleză şi se emit altele noi în aceeaşi zi; noile certificate sau extrase poartă menţiunea „certificat corectat la data de...“, respectiv „extras corectat la data de...“, şi se înscriu pe acestea toate menţiunile existente pe documentele iniţiale. 

(4) În cazul în care nu este necesară efectuarea de rectificări, în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3), autoritatea competentă înscrie pe certificat sau pe extras menţiunea „verificat la data de...“, conform prevederilor art. 22, şi aplică ştampila. 

Art. 24. – (1) La cererea autorităţii competente, titularul este obligat să returneze certificatul şi extrasele aferente. 

(2) În cazul în care un document care face obiectul prevederilor art. 22 este reţinut de autoritatea competentă, aceasta eliberează, la cererea expresă a titularului de certificat, un document care să dovedească acest fapt. 

CAPITOLUL VI

Pierderea certificatelor

Art. 25. – (1) La cererea titularului certificatului sau a beneficiarului transferului de drepturi, autoritatea competentă eliberează un certificat sau extras înlocuitor al certificatului ori al extrasului care a fost pierdut, cu respectarea prevederilor alin. (2). 

(2) Autoritatea competentă poate refuza eliberarea certificatului sau a extrasului înlocuitor, dacă solicitantul nu a făcut dovada că a luat toate măsurile necesare astfel încât să împiedice pierderea certificatului sau extrasului original. 

(3) Certificatul sau extrasul înlocuitor conţine aceleaşi informaţii şi menţiuni ca şi documentul pe care îl înlocuieşte şi se eliberează pentru o cantitate de produse egală cu cantitatea neexportată prevăzută în certificat. 

(4) Solicitanţii trebuie să menţioneze această cantitate în scris. În cazul în care cantitatea menţionată de solicitant este mai mare decât cea care reiese din informaţiile autorităţii competente, cantitatea care se înscrie în certificatul sau în extrasul înlocuitor va fi cea confirmată de autoritatea competentă. 

(5) În cazul în care certificatul sau extrasul înlocuitor al unui certificat ori extras original este pierdut, nu se eliberează un nou document înlocuitor al certificatului sau extrasului respectiv. 

(6) Eliberarea unui certificat sau extras înlocuitor se face cu condiţia constituirii unei garanţii în favoarea autorităţii competente. Modalităţile specifice de stabilire a garanţiei se definesc în normele metodologice de aplicare a legii privind instituirea sistemului de garanţii pentru importul şi exportul produselor agricole. 

Art. 26. – (1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), autoritatea competentă nu eliberează certificat sau extras înlocuitor pentru produsele pentru care eliberarea de certificate este suspendată. 

(2) În cazul în care titularul certificatului sau al extrasului demonstrează autorităţii competente că certificatul ori extrasul a fost utilizat parţial sau că fost neutilizat şi că acesta nu mai poate fi utilizat, în special datorită distrugerii totale ori parţiale, autoritatea competentă care a eliberat certificatul înlocuitor ori extrasul iniţial eliberează un certificat înlocuitor ori extras înlocuitor pentru cantitatea de produse rămasă disponibilă din certificatul sau extrasul original. 

Art. 27. – (1) În cazul în care certificatul sau un extras din acesta este pierdut, iar documentul pierdut a fost utilizat în totalitate ori parţial, în mod excepţional, autoritatea competentă poate furniza părţii interesate un duplicat al documentului original, care conţine aceleaşi informaţii şi menţiuni ca şi documentul original; acest document va fi inscripţionat cu menţiunea „duplicat.“

(2) Duplicatele nu pot fi utilizate pentru efectuarea de operaţiuni de import şi de export. 

(3) Duplicatele vor fi prezentate birourilor vamale unde declaraţia prevăzută la art. 21 a fost acceptată în baza certificatului sau extrasului pierdut, care înscriu în duplicat menţiunile ce au fost făcute pe original. 

(4) Duplicatul astfel completat înlocuieşte exemplarul nr. 1 al certificatului sau extrasului pierdut şi reprezintă dovada pentru eliberarea garanţiei. 

CAPITOLUL VII

Forţa majoră

Art. 28. – (1) În cazul în care, ca rezultat al unui eveniment pe care operatorul economic îl consideră caz de forţă majoră, exportul sau importul nu poate fi efectuat în termenul de valabilitate al certificatului, titularul poate solicita autorităţii competente prelungirea termenului de valabilitate al certificatului sau anularea acestuia. 

(2) Se consideră forţă majoră evenimentul imprevizibil, inevitabil şi insurmontabil, care generează imposibilitatea temporară sau definitivă de îndeplinire, parţială ori totală, a obligaţiilor asumate de operatorul economic. 

(3) Operatorii economici trebuie să furnizeze în termen autorităţii competente dovezi privind evenimentul considerat caz de forţă majoră, care în cazuri justificate poate fi de maximum 6 luni de la expirarea termenului de valabilitate al certificatului. 

(4) În cazul în care operatorii economici nu pot face dovada producerii cazului de forţă majoră în termenul prevăzut la alin. (3), deşi au depus toate eforturile în acest sens, autoritatea competentă poate decide prelungirea termenului pentru furnizarea dovezilor. 

(5) Nu se primesc cereri de prelungire a termenului de valabilitate al unui certificat după 30 de zile de la data expirării acestuia. 

(6) În cazul în care circumstanţele reprezentând forţa majoră ţin de ţara de origine a produsului, ţara din care provine importul sau de cea de destinaţie a exportului, circumstanţele respective pot fi acceptate numai în cazul în care autoritatea competentă primeşte în scris o notificare oficială din partea ţării în cauză. 

(7) Autoritatea competentă decide dacă circumstanţele invocate constituie caz de forţă majoră. 

Art. 29. – (1) Decizia de a anula sau de a prelungi termenul de valabilitate al certificatului se referă numai la cantitatea de produse care nu a putut fi importată sau exportată ca rezultat al apariţiei cazului de forţă majoră. 

(2) Prelungirea termenului de valabilitate al certificatului se menţionează pe certificat. 

(3) În cazul în care se prelungeşte termenul de valabilitate al unui certificat de export pentru produse care beneficiază de primă de export, drepturile aferente acestuia nu pot fi transferate. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 30. – La articolul 3 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 25 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, litera k) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„k) eliberează certificate de import şi de export pentru produse agricole începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 300/2005 privind instituirea sistemului de certificate de import şi de export pentru produse agricole;“. 

Art. 31. – Pentru acoperirea cheltuielilor de implementare a sistemului de certificate de import şi de export pentru produse agricole, bugetul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură se va majora cu sumele necesare. 

Art. 32. – În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul, la propunerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, va adopta prin hotărâre a Guvernului normele metodologice de aplicare a prezentei legi. 

Art. 33. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Menţiune:

Prezenta lege transpune simplificat Regulamentul (CE) nr. 1.291/2000 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de certificate de import şi export şi de certificate de fixare în avans pentru produsele agricole, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. 152/2000. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 24 octombrie 2005

Nr. 300.