TITLUL I

Dispoziţii generale

Legalitatea executării pedepselor

Art. 1. − Executarea pedepselor se realizează în conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale Codului de procedură penală şi ale prezentei legi. 

Temeiul executării pedepselor

Art. 2. − Pedepsele se execută numai în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive de condamnare. 

Respectarea demnităţii umane

Art. 3. − Pedepsele se execută în condiţii care să asigure respectarea demnităţii umane. 

Interzicerea supunerii la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente

Art. 4. − (1) Se interzice supunerea oricărei persoane aflate în executarea unei pedepse la tortură, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente.

(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale. 

Interzicerea discriminării în executarea pedepselor

Art. 5. − (1) În timpul executării pedepselor este interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de orientare sexuală, de opinie, de apartenenţă politică, de avere, de origine socială sau alte temeiuri. 

(2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se pedepseşte potrivit legii penale. 

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor

Art. 6. − (1) Executarea pedepselor se desfăşoară sub supravegherea, controlul şi autoritatea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor. (2) În cadrul fiecărei judecătorii, unul sau mai mulţi judecători sunt desemnaţi anual, de către preşedintele curţii de apel, ca judecător delegat pentru executarea pedepselor. 

(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi exercită atribuţiile stabilite prin lege. 

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripţia căreia funcţionează un penitenciar supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor privative de libertate în penitenciar, stabileşte măsurile de personalizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate prevăzute în prezenta lege, controlează condiţiile în care aceste măsuri sunt aplicate şi exercită alte atribuţii stabilite prin lege. 

(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripţia căreia funcţionează un centru de reţinere şi arestare preventivă sau un centru de arestare preventivă supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea măsurilor preventive privative de libertate în aceste centre şi exercită alte atribuţii stabilite prin lege. 

(6) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripţia căreia funcţionează un penitenciar, un centru de reţinere şi arestare preventivă sau un centru de arestare preventivă soluţionează plângerile formulate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate sau de persoanele arestate preventiv împotriva măsurilor luate de administraţia locurilor de deţinere privitoare la exercitarea drepturilor şi la sancţiunile disciplinare. 

TITLUL II

Executarea pedepselor principale neprivative de libertate

CAPITOLUL I

Executarea muncii în folosul comunităţii

SECŢIUNEA 1

Organizarea executării muncii în folosul comunităţii

Stabilirea activităţilor în folosul comunităţii

Art. 7. − (1) Munca în folosul comunităţii se execută în domeniul serviciilor publice gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, în cadrul instituţiilor publice la nivel local sau în cadrul asociaţiilor şi fundaţiilor, abilitate în acest scop de instanţa de judecată potrivit art. 8. 

(2) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor stabileşte anual lista activităţilor în folosul comunităţii care pot fi executate în circumscripţia în care îşi exercită competenţa teritorială, pe baza comunicărilor efectuate de autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile publice la nivel local, precum şi a cererilor formulate de asociaţiile şi fundaţiile abilitate. 

(3) Lista activităţilor în folosul comunităţii cuprinde:

a) natura activităţilor care pot fi executate în domeniul fiecărui serviciu public gestionat de autorităţile administraţiei publice locale, în cadrul fiecărei instituţii publice la nivel local, precum şi în cadrul fiecărei asociaţii şi fundaţii abilitate;

b) numărul de persoane care pot executa munca în folosul comunităţii în domeniul fiecărui serviciu public gestionat de autorităţile administraţiei publice locale, în cadrul fiecărei instituţii publice la nivel local, precum şi în cadrul fiecărei asociaţii şi fundaţii abilitate;

c) numele, prenumele şi funcţia persoanei desemnate pentru organizarea muncii în folosul comunităţii de fiecare autoritate a administraţiei publice locale, de fiecare instituţie publică la nivel local, de fiecare asociaţie şi fundaţie abilitată. 

(4) Dacă serviciul public în cadrul căruia persoana condamnată execută munca în folosul comunităţii este concesionat unei societăţi comerciale cu capital integral sau parţial privat, contravaloarea prestaţiilor efectuate se virează la bugetul unităţii administrativ-teritoriale în circumscripţia căreia se execută munca în folosul comunităţii. 

Procedura de abilitare a asociaţiilor şi fundaţiilor

Art. 8. − (1) Abilitarea asociaţiilor şi fundaţiilor se acordă de instanţa de judecată în circumscripţia căreia asociaţia sau fundaţia are sediul, la cerere, pe baza raportului judecătorului delegat pentru executarea pedepselor şi a următoarelor documente care se anexează la cererea de abilitare:

a) o copie după încheierea privind înscrierea asociaţiei sau a fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;

b) o copie după actul constitutiv şi statutul asociaţiei sau al fundaţiei;

c) bilanţul şi bugetul de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani;

d) un raport privind natura activităţilor în folosul comunităţii care urmează să fie organizate în cadrul asociaţiei sau al fundaţiei şi condiţiile în care acestea pot fi executate. 

(2) Abilitarea se acordă prin încheiere, pe o perioadă de 3 ani. 

(3) Abilitarea poate fi retrasă de instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor. 

Supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităţii

Art. 9. − (1) Supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităţii se efectuează de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, direct sau prin intermediul consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite în acest scop de unităţile de poliţie în a căror circumscripţie se execută munca în folosul comunităţii. 

(2) Supravegherea şi controlul executării muncii în folosul comunităţii se realizează pe baza programului de supraveghere şi control întocmit de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. 

(3) Persoanele desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c) au obligaţia de a informa de îndată judecătorul delegat pentru executarea pedepselor cu privire la cazurile care atrag revocarea muncii în folosul comunităţii potrivit Codului penal şi de a-i comunica datele şi informaţiile solicitate cu privire la executarea muncii în folosul comunităţii. 

SECŢIUNEA a 2-a

Modul de executare a pedepsei muncii în folosul comunităţii

Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor

Art. 10. − (1) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripţia căreia persoana condamnată are domiciliul stabileşte, prin încheiere, ca urmare a comunicării condamnării şi pe baza mandatului de executare a pedepsei muncii în folosul comunităţii:

a) serviciul public gestionat de o autoritate a administraţiei publice locale, instituţia publică la nivel local, asociaţia sau fundaţia unde persoana condamnată urmează să execute munca în folosul comunităţii;

b) natura muncii în folosul comunităţii pe care persoana condamnată trebuie să o execute, ţinând seama de aptitudinile, starea de sănătate şi pregătirea profesională a acesteia;

c) programul de executare a muncii în folosul comunităţii. 

(2) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor prevăzută în alin. (1) se comunică persoanei condamnate la pedeapsa muncii în folosul comunităţii şi persoanei desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c). 

(3) Încheierea prevăzută în alin. (1) poate fi modificată oricând, în timpul executării pedepsei muncii în folosul comunităţii, de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, din oficiu sau la cererea persoanei condamnate ori a persoanei desemnate potrivit art. 7 alin. (3) lit. c). 

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor procedează potrivit alin. (1) ca urmare a comunicării hotărârii de condamnare. 

Obligaţia de prezentare a persoanei condamnate la pedeapsa muncii în folosul comunităţii

Art. 11. − (1) Persoana condamnată la pedeapsa muncii în folosul comunităţii este obligată să se prezinte la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor în termen de 3 zile de la primirea încheierii prevăzute în art. 10 alin. (1). 

(2) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor comunică persoanei condamnate data şi ora la care aceasta trebuie să înceapă executarea muncii în folosul comunităţii, precum şi numele şi datele de identificare ale persoanei prevăzute în art. 7 alin. (3) lit. c) la care persoana condamnată trebuie să se prezinte pentru începerea executării muncii în folosul comunităţii. 

Examenul medical

Art. 12. − Înainte de a începe executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii, persoana condamnată efectuează un examen medical, pentru a se stabili dacă este aptă, din punct de vedere medical, să execute munca în folosul comunităţii stabilită de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor şi dacă nu suferă de o boală care pune în pericol sănătatea persoanelor la locul unde urmează să fie executată munca în folosul comunităţii. 

Durata muncii în folosul comunităţii

Art. 13. − (1) Munca în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 180 de zile, în cazul condamnaţilor majori şi de cel mult 120 de zile, în cazul condamnaţilor minori. 

(2) Programul zilnic de muncă, în zilele lucrătoare, nu poate depăşi 3 ore pe zi, în cazul condamnaţilor majori care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională şi 2 ore pe zi, în cazul condamnaţilor minori care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională. 

(3) Munca în folosul comunităţii se execută după programul zilnic al activităţii remunerate, al cursurilor de învăţământ sau de calificare profesională ale persoanei condamnate. 

(4) Programul zilnic de muncă în zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu desfăşoară o activitate remunerată ori nu urmează cursuri de învăţământ sau de calificare profesională nu poate depăşi 8 ore, în cazul condamnaţilor majori, şi 6 ore, în cazul condamnaţilor minori. 

(5) Munca în folosul comunităţii nu poate fi executată în zilele de duminică şi în zilele declarate sărbători legale. 

Locul de executare a muncii în folosul comunităţii

Art. 14. − (1) Munca în folosul comunităţii se execută la serviciul public gestionat de o autoritate a administraţiei publice locale, instituţia publică la nivel local, asociaţia sau fundaţia stabilită prin încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor. 

(2) Locul de executare a muncii în folosul comunităţii trebuie să fie situat în circumscripţia judecătoriei unde persoana condamnată are domiciliul. 

(3) Dacă munca în folosul comunităţii nu poate fi executată în circumscripţia judecătoriei unde persoana condamnată are domiciliul, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor din această circumscripţie stabileşte locul de executare a muncii în folosul comunităţii în circumscripţia altei judecătorii din circumscripţia tribunalului unde persoana condamnată are domiciliul, cu avizul judecătorului delegat pentru executarea pedepsei de la locul unde urmează să fie executată munca în folosul comunităţii. 

(4) La stabilirea locului de executare a muncii în folosul comunităţii, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor ţine seama de distanţa între domiciliul persoanei condamnate şi locul de executare a muncii în folosul comunităţii, de distanţa între locul de muncă, instituţia de învăţământ sau de calificare profesională a persoanei condamnate şi locul de executare a muncii în folosul comunităţii şi de posibilităţile de asigurare a transportului între aceste locuri. 

Condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii

Art. 15. − (1) Munca în folosul comunităţii se execută cu respectarea normelor de protecţie a muncii. 

(2) Munca în folosul comunităţii nu poate fi executată în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi. 

Calea de atac împotriva  măsurilor privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii şi a încheierilor judecătorului delegat pentru executarea pedepselor

Art. 16. − (1) Împotriva măsurilor privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, care soluţionează plângerea prin încheiere, după ascultarea persoanei condamnate. 

(2) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. 

(3) Împotriva încheierilor judecătorului delegat pentru executarea pedepselor prevăzute în art. 10 şi în alin. (1) din prezentul articol persoana condamnată poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de executare a muncii în folosul comunităţii. 

(4) Plângerea prevăzută în alin. (3) se judecă potrivit art. 460 alin. 1 şi alin. 3−6 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. 

(5) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. 

(6) Instanţa, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi, după caz, modifică încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor prevăzută în art. 10 sau dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii privitoare la condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. 

(7) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs. 

Sesizarea pentru revocarea muncii în folosul comunităţii

Art. 17. − Dacă persoana condamnată la pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu execută această pedeapsă sau, în timpul executării, are o conduită necorespunzătoare prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor defectuoasă, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor sesizează de îndată instanţa de judecată, pentru revocarea muncii în folosul comunităţii. 

Atestarea executării muncii în folosul comunităţii

Art. 18. − După executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii, autoritatea administraţiei publice locale care gestionează serviciul public, instituţia publică la nivel local, asociaţia sau fundaţia unde persoana condamnată a executat munca în folosul comunităţii are obligaţia de a comunica judecătorului delegat pentru executarea pedepselor şi persoanei condamnate un document care atestă că munca în folosul comunităţii a fost executată. 

Alte cazuri de efectuare a muncii în folosul comunităţii

Art. 19. − Dispoziţiile prezentei secţiuni referitoare la executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii se aplică în mod corespunzător în cazul înlocuirii pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă cu munca în folosul comunităţii şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii. 

CAPITOLUL II

Executarea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă

Modul de executare a pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă

Art. 20. − (1) Executarea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendă în cazul nerespectării termenului de achitare integrală a acesteia sau a unei rate când plata amenzii a fost eşalonată se face potrivit dispoziţiilor privind executarea silită a creanţelor bugetare. 

(2) Executorii bugetari au obligaţia să comunice instanţei de executare, la data achitării integrale a amenzii, executarea acesteia şi să înştiinţeze instanţa cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea. 

TITLUL III

Executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţă potrivit Codului penal

Controlul executării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse potrivit Codului penal

Art. 21. − (1) Controlul executării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, care pot fi dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, al suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii, al amânării aplicării pedepsei şi al liberării condiţionate, se asigură de regulă, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor de la judecătoria în circumscripţia căreia persoana condamnată are domiciliul şi de consilierii de reintegrare socială şi supraveghere. 

(2) Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii, a amânării aplicării pedepsei sau a liberării condiţionate, persoana condamnată sau, după caz, inculpatul poate solicita asistenţă şi consiliere, care se acordă, potrivit legii, de consilierii de reintegrare socială şi supraveghere. 

Sesizarea instanţei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse de instanţă

Art. 22. − În cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor prevăzute în Codul penal, dispuse în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau al suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu obligaţia condamnatului de a efectua o muncă în folosul comunităţii, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, din oficiu sau la solicitarea consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, sesizează instanţa în vederea revocării suspendării ori a prelungirii termenului de încercare cu cel mult 3 ani. 

Raportul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privind respectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor dispuse în cazul amânării aplicării pedepsei

Art. 23. − În cazul amânării aplicării pedepsei, la data fixată de instanţă, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor şi consilierii de reintegrare socială şi supraveghere prezintă un raport comun cu privire la modul în care inculpatul a respectat măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute în Codul penal, dispuse în cazul amânării aplicării pedepsei. 

Măsurile de supraveghere şi obligaţiile dispuse faţă de minor

Art. 24. − Dispoziţiile art. 21−23 se aplică în mod corespunzător în cazul măsurilor de supraveghere şi al obligaţiilor dispuse faţă de minor în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei, al suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi al amânării aplicării pedepsei. 

TITLUL IV

Executarea pedepselor principale privative de libertate

CAPITOLUL I

Organizarea executării pedepselor privative de libertate

Penitenciarele

Art. 25. − (1) Pedeapsa principală privativă de libertate a închisorii, a închisorii stricte, a detenţiunii severe şi a detenţiunii pe viaţă se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare. 

(2) Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 

(3) Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 

(4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi nevoile speciale de protecţie ale anumitor categorii de persoane condamnate. 

Penitenciarele speciale

Art. 26. − (1) Pentru anumite categorii de persoane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 25 alin. (2). 

(2) Penitenciarele speciale sunt:

a) penitenciare pentru minori;

b) penitenciare pentru femei;

c) penitenciare-spital. 

Secţiile speciale de arestare preventivă

Art. 27. − (1) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 

(2) În secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deţinute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest în altă cauză, precum şi arestaţii preventiv aflaţi în curs de judecată. 

Comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Art. 28. − În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: conducătorul penitenciarului, adjunctul acestuia responsabil cu aplicarea regimului de detenţie, medicul penitenciarului, un consilier de reintegrare socială şi supraveghere, un reprezentant al compartimentului socioeducativ şi al compartimentului de siguranţă a deţinerii. 

Administraţia Naţională a Penitenciarelor

Art. 29. − (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea activităţii penitenciarelor. 

(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei. 

(4) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite. 

(5) Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. 

Siguranţa penitenciarelor

Art. 30. − (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor, precum şi măsurile de pază, supraveghere şi escortare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate. 

(2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei. 

(3) Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare. 

(4) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

Protecţia martorilor care execută pedepse privative de libertate

Art. 31. − Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate. 

CAPITOLUL II

Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

Dispoziţii generale privind regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

Art. 32. − (1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate cuprind ansamblul de reguli care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. 

(2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemul progresiv, persoanele condamnate având posibilitatea, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, să treacă dintr-un regim în altul. 

(3) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate trebuie să asigure respectarea şi protejarea vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor private de libertate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată. 

Felurile regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate

Art. 33. − (1) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt:

a) regimul de maximă siguranţă;

b) regimul închis;

c) regimul semideschis;

d) regimul deschis. 

(2) Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferenţiază în raport cu gradul de limitare a libertăţii de mişcare a persoanelor condamnate, modul de desfăşurare a activităţiilor şi condiţiile de detenţie. 

Regimul de maximă siguranţă

Art. 34. − (1) Regimul de maximă siguranţă se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii severe. 

(2) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim de maximă siguranţă sunt supuse unor măsuri stricte de pază, supraveghere şi escortare, sunt cazate, de regulă, individual, prestează muncă şi desfăşoară activităţile socioeducative în grupuri mici, în spaţii anume stabilite în interiorul penitenciarului, sub supraveghere continuă. 

(3) Pe durata executării pedepsei în regim de maximă siguranţă, persoanele condamnate poartă costum penitenciar distinct. 

Regimul închis

Art. 35. − (1) Regimul închis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani. 

(2) Regimul închis se poate aplica şi persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, după executarea efectivă a cel puţin 12 ani de detenţie în regim de maximă siguranţă, precum şi persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii severe, după executarea efectivă a cel puţin o treime de detenţie în regim de maximă siguranţă. 

(3) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează munca şi desfăşoară activităţi socioeducative în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi supraveghere. 

(4) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub pază şi supraveghere continuă, cu aprobarea conducătorului penitenciarului. 

(5) Pe durata executării pedepsei în regim închis, persoanele condamnate poartă costum penitenciar distinct. 

Regimul semideschis

Art. 36. − (1) Regimul semideschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte care nu depăşeşte 5 ani. 

(2) Regimul semideschis se poate aplica şi persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani, precum şi persoanelor prevăzute în art. 35 alin. (2), care mai au de executat cel mult 2 ani până la realizarea fracţiunii de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru liberarea condiţionată. 

(3) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate în comun, se pot deplasa neînsoţite în interiorul penitenciarului, prestează munca şi desfăşoară activităţile socioeducative, sub supraveghere, în grupuri, în spaţii din interiorul penitenciarului care rămân deschise în timpul zilei. 

(4) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis pot presta munca şi în afara penitenciarului, sub supraveghere. 

(5) Pe durata executării pedepsei în regim semideschis, persoanele condamnate poartă costum penitenciar distinct. 

Regimul deschis

Art. 37. − (1) Regimul deschis se aplică persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii. 

(2) Regimul deschis se poate aplica persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii, precum şi persoanelor condamnate care mai au de executat cel mult un an până la realizarea fracţiunii de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru liberarea condiţionată. 

(3) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim deschis pot presta munca şi pot desfăşura activităţile socioeducative în afara penitenciarului, sub supraveghere. 

(4) Pe durata executării pedepsei în regim deschis, persoanele condamnate poartă costum civil. 

Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Art. 38. − (1) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, ţinând seama de raportul comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 

(2) Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se poate dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) persoana condamnată a executat efectiv partea din pedeapsă prevăzută în art. 35 alin. (2) sau, după caz, mai are de executat partea din pedeapsă prevăzută în art. 36 alin. (2) ori în art. 37 alin. (2) până la realizarea fracţiunii de pedeapsă prevăzute în Codul penal pentru liberarea condiţionată sau a comis acte ori fapte care o fac incompatibilă cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate închis, semideschis şi deschis;

b) raportul comisiei prevăzute în alin. (1) constată că buna conduită a persoanei condamnate permite schimbarea regimului în care aceasta execută pedeapsa privativă de libertate, persoana condamnată a făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităţii socioeducative, al instruirii şcolare şi al formării profesionale ori că prin conduita sa afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia, fiind necesară schimbarea regimului;

c) persoana condamnată a comis abateri disciplinare grave, constând în acte sau fapte care afectează convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia şi o fac incompatibilă cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate închis, semideschis şi deschis. 

(3) Regimul stabilit pentru situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c) nu poate fi mai sever decât cel hotărât iniţial de către instanţa de judecată prin pronunţarea pedepsei privative de libertate. 

(4) Instanţa dispune cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor, după ascultarea persoanei condamnate. 

(5) Dispoziţiile art. 460 alin. 1 şi alin. 3−6 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător. 

(6) Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia cererea sau sesizarea poate fi reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de un an. 

(7) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs. 

Personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate

Art. 39. − (1) Personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se stabileşte de comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în funcţie de infracţiunea săvârşită, durata pedepsei aplicate, starea de recidivă, conduita, personalitatea, vârsta, starea de sănătate şi posibilităţile de reintegrare socială ale persoanei condamnate. 

(2) Persoana condamnată este inclusă, ţinând seama de criteriile prvăzute în alin. (1), în programe care urmăresc, în principal:

a) desfăşurarea de activităţi socioeducative, acordarea de asistenţă şi consiliere psihologică, acordarea de consiliere şi asistenţă în vederea ocupării unui loc de muncă sau al desfăşurării unei activităţi profesionale după punerea în libertate;

b) instruirea şcolară;

c) formarea profesională. 

(3) Programele prevăzute în alin. (2) sunt realizate de compartimentele socioeducative ale penitenciarelor, cu participarea consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile. 

(4) Pentru fiecare persoană condamnată se întocmeşte un plan de evaluare şi intervenţie socioeducativă de către compartimentul cu atribuţii în acest domeniu din cadrul penitenciarului. 

Personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în cazul minorilor

Art. 40. − (1) Minorii aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate sunt incluşi, pe durata executării pedepsei, în programe speciale de asistenţă, consiliere şi supraveghere a minorilor, în funcţie de vârsta şi de personalitatea fiecăruia. 

(2) Programele speciale prevăzute în alin. (1) sunt realizate de compartimentele socioeducative ale penitenciarelor, cu participarea consilierilor de reintegrare socială şi supraveghere, a voluntarilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile. 

(3) Dispoziţiile art. 39 se aplică în mod corespunzător în cazul persoanelor condamnate prevăzute în alin. (1). 

CAPITOLUL III

Condiţiile de detenţie

Primirea persoanelor condamnate

Art. 41. − (1) Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după ce li se stabileşte identitatea. 

(2) Persoanele condamnate sunt primite cu dosarele individuale întocmite de organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate. 

(3) Primirea persoanelor condamnate se face în spaţii special amenajate, femeile fiind separate de bărbaţi, iar minorii fiind separaţi de majori. 

(4) Imediat după primire, persoanei condamnate i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul unde este deţinută şi schimbarea acestuia. 

(5) Comunicarea prevăzută în alin. (4) se face în scris sau telefonic, în mod gratuit. 

Locul de executare a pedepselor privative de libertate

Art. 42. − (1) Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. 

(2) Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate. 

(3) Detenţiunea pe viaţă şi detenţiunea severă se execută în penitenciare anume destinate sau în secţii speciale ale celorlalte penitenciare. 

Transferarea persoanelor condamnate

Art. 43. − (1) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 

(2) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activităţii unui organ judiciar, se dispune de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la solicitarea organului judiciar. 

Modul de executare a pedepselor privative de libertate

Art. 44. − (1) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnaţii bărbaţi. 

(2) Minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale. 

Cazarea persoanelor condamnate

Art. 45. − (1) Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun. 

(2) Camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate trebuie să dispună de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător. 

(3) Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziţie un pat. 

Ţinuta persoanelor condamnate

Art. 46. − (1) Persoanele condamnate poartă costum penitenciar adecvat anotimpului şi activităţilor pe care le desfăşoară. Costumul penitenciar nu poate fi degradant sau umilitor. 

(2) În raport cu regimul de executare a pedepselor privative de libertate, persoanele condamnate pot purta costum civil în tot cursul zilei. 

Alimentaţia persoanelor condamnate

Art. 47. − (1) Administraţia fiecărui penitenciar asigură condiţii adecvate şi personalul necesar pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei, potrivit normelor de igienă a alimentaţiei. 

(2) Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei. 

Refuzul de hrană

Art. 48. − (1) În situaţia în care o persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate refuză să primească hrana, conducătorul penitenciarului are obligaţia să o audieze de îndată şi să îi solicite o declaraţie scrisă, pentru a cunoaşte motivele care au determinat luarea acestei hotărâri şi pentru a stabili primele măsuri pentru rezolvarea situaţiei. 

(2) Ieşirea din refuzul de hrană se consemnează într-o declaraţie scrisă. 

(3) Declaraţiile prevăzute în alin. (1) şi (2) se înaintează judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, care audiază persoana condamnată. 

(4) Conducătorul penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată, care refuză să primească hrana, să fie separată de celelalte persoane condamnate, sub supravegherea permanentă a medicului, care asigură persoanei condamnate asistenţa medicală corespunzătoare, astfel încât viaţa acesteia să nu fie pusă în pericol. 

Imobilizarea persoanelor condamnate

Art. 49. − Persoanele condamnate pot fi temporar imobilizate cu mijloacele din dotare:

a) din considerente de ordin medical, la propunerea motivată a medicului de specialitate;

b) pentru a întrerupe acţiunile de vătămare corporală a altei persoane sau a sa ori de distrugere a unor bunuri;

c) pentru prevenirea evadării în timpul transferului, în cazuri temeinic justificate. 

CAPITOLUL IV

Drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate

Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate

Art. 50. − (1) Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege, de Codul de procedură penală şi de alte legi. 

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. 

(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. 

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului;

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. 

(5) Împotriva hotărârii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii. 

Asigurarea respectării drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate

Art. 51. − (1) Respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate este asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor. 

(2) Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale care îşi desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor omului pot vizita penitenciarele şi pot lua contact cu persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, cu acordul directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 

(3) Întrevederile dintre reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale prevăzute în alin. (2) şi persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se desfăşoară în condiţii de confidenţialitate, sub supraveghere vizuală. 

Libertatea conştiinţei şi libertatea credinţelor religioase

Art. 52. − (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi îngrădite. 

(2) Persoanele condamnate au dreptul la libertatea credinţelor religioase, fără a aduce atingere libertăţii credinţelor religioase a celorlalte persoane condamnate. 

(3) Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului consimţământ, la servicii sau întruniri religioase organizate în penitenciare şi pot procura şi deţine publicaţii cu caracter religios, precum şi obiecte de cult. 

Dreptul la informaţie

Art. 53. − (1) Dreptul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate de a avea acces la informaţiile de interes public nu poate fi îngrădit. 

(2) Accesul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile legii. 

(3) Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiilor legale privind liberul acces la informaţiile de interes public pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. 

(4) Dreptul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate la informaţii de interes public se realizează şi prin publicaţii, emisiuni radiofonice şi televizate sau orice alte mijloace autorizate de către administraţia penitenciarului. 

Măsuri pentru asigurarea accesului la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor privative de libertate

Art. 54. − (1) Dispoziţiile Codului penal referitoare la executarea pedepselor privative de libertate, ale prezentei legi şi ale Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale Hotărârii Guvernului nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi dispoziţiile ordinelor emise în temeiul prezentei legi şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului sunt aduse la cunoştinţa persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sau sunt puse la dispoziţie acestora, în limba română sau în limba pe care o înţeleg, imediat după primirea în penitenciar. 

(2) Textele dispoziţiilor legale la care se face referire în alin. (1) se pun la dispoziţie persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, în penitenciare, în locuri accesibile. 

(3) În cazul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate care au deficienţe de comunicare, aducerea la cunoştinţă a dispoziţiilor legale la care se face referire în alin. (1) se realizează prin folosirea unor modalităţi care să permită înţelegerea acestora. 

(4) Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor alin. (1) şi (3) se consemnează într-un proces-verbal. 

Dreptul de petiţionare

Art. 55. − (1) Dreptul de petiţionare al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. 

(2) Forma şi conţinutul petiţiei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate. 

(3) Petiţiile şi răspunsul la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute. 

(4) În sensul prezentei legi, termenul petiţie include orice cerere sau sesizare adresată autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România. 

Dreptul la corespondenţă

Art. 56 − (1) Dreptul la corespondenţă al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. 

(2) Forma şi conţinutul corespondenţei nu pot fi modificate decât de persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate. 

(3) Corespondenţa are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. 

(4) În scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei, a drogurilor, substanţelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a căror deţinere este interzisă, corespondenţa poate fi deschisă, fără a fi citită, în prezenţa persoanei condamnate. 

(5) Corespondenţa poate fi deschisă şi reţinută dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Persoana aflată în executarea pedepsei privative de libertate este înştiinţată, în scris, de îndată, cu privire la luarea acestor măsuri, iar corespondenţa reţinută se clasează într-un dosar special care se păstrează de administraţia penitenciarului. 

(6) Deschiderea şi reţinerea corespondenţei, potrivit dispoziţiilor alin. (5), se pot face numai pe baza dispoziţiilor emise, în scris şi motivat, de către conducătorul penitenciarului. 

(7) Dispoziţiile alin. (4) şi (5) nu se aplică în cazul corespondenţei cu apărătorul sau cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului. 

Măsuri pentru asigurarea exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă

Art. 57. − (1) Pentru asigurarea exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, conducătorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de cutii poştale în interiorul penitenciarului. 

(2) Petiţiile şi corespondenţa sunt colectate de către personalul furnizorului de servicii poştale, căruia i se asigură accesul în interiorul penitenciarului. 

(3) Personalul furnizorului de servicii poştale este însoţit în interiorul penitenciarului de o persoană anume desemnată de conducătorul penitenciarului. 

(4) Răspunsul la petiţii şi corespondenţa adresată persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se predă, de îndată, destinatarului, sub semnătură. 

(5) Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloace băneşti necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiţionare prin cereri şi sesizări adresate organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţă este acceptată ori recunoscută de România şi cele pentru exercitarea dreptului la corespondenţă cu familia şi cu apărătorul sunt suportate de către administraţia penitenciarului. 

Dreptul la convorbiri telefonice

Art. 58. − (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice cu cartelă instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial. 

(2) Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, conducătorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice cu cartelă în interiorul penitenciarului. 

(3) Numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate se stabilesc de către administraţia penitenciarului, în funcţie de numărul persoanelor deţinute şi al posturilor telefonice publice instalate. 

(4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate. 

Dreptul de a primi vizite

Art. 59. − (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi vizite, în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuală a personalului administraţiei penitenciarului. 

(2) Persoanele aflate în vizită sunt supuse controlului specific. 

(3) Durata şi periodicitatea vizitelor se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(4) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi, oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale apărătorului. 

Dreptul de a primi bunuri

Art. 60. − (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul de a primi bunuri. 

(2) Numărul şi greutatea pachetelor care pot fi primite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate, precum şi bunurile care pot fi primite, păstrate şi folosite de aceste persoane se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(3) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot primi sume de bani, care se consemnează în fişa contabilă nominală. 

(4) Cotele din sumele de bani cuvenite persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate pentru munca prestată, sumele primite de la persoane fizice sau juridice în timpul executării pedepsei şi sumele aflate asupra lor la primirea în penitenciar pot fi folosite pentru exercitarea dreptului de petiţionare, a dreptului la corespondenţă şi a dreptului la convorbiri telefonice, pentru efectuarea examenului medical prevăzut în art. 62 alin. (4), pentru cumpărarea de bunuri, sprijinirea familiei sau alte asemenea scopuri, pentru repararea pagubelor cauzate bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului şi pentru plata transportului până la domiciliu la punerea în libertate. 

Dreptul la asistenţă medicală

Art. 61. − (1) Dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat. 

(2) Asistenţa medicală în penitenciare se asigură ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii. 

(3) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente. 

Examenul medical

Art. 62. − (1) Examenul medical al persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizează la primirea în penitenciare şi, în timpul executării pedepsei, în mod periodic. 

(2) Examenul medical se realizează în condiţii de confidenţialitate. 

(3) Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile persoanei condamnate în legătură cu acestea. 

(4) În cazurile prevăzute în alin. (3), persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate are dreptul de a cere să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de aceasta sau de un medic legist. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar se consemnează în fişa medicală a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce persoana condamnată a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură. 

(5) Cheltuielile ocazionate de examenul medical prevăzut în alin. (4) se suportă de către solicitant. 

Asistenţa medicală în cazuri speciale

Art. 63. − (1) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate beneficiază de asistenţă medicală prenatală şi postnatală, luându-se măsuri pentru ca naşterea să aibă loc în afara penitenciarului. Administraţia penitenciarului ia măsuri pentru ca persoana condamnată, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul până la vârsta de 12 luni. 

(2) La împlinirea vârstei de 12 luni sau anterior, copilul poate fi dat în îngrijire, cu acordul mamei, familiei sau persoanei indicate de aceasta. 

(3) În cazul în care copilul nu poate fi dat în îngrijirea familiei sau persoanei indicate de mamă, copilul poate fi încredinţat pe toată durata de detenţie a mamei, cu acordul acesteia, unei instituţii specializate, cu înştiinţarea autorităţilor competente pentru protecţia copilului. 

Dreptul la asistenţă diplomatică

Art. 64. − (1) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care au altă cetăţenie decât cea română au dreptul de a se adresa reprezentanţelor diplomatice sau consulare în România ale statului ai cărui cetăţeni sunt şi de a fi vizitaţi de funcţionarii acestor reprezentanţe diplomatice sau consulare. 

(2) Administraţia penitenciarului are obligaţia să coopereze cu instituţiile prevăzute în alin. (1) pentru realizarea asistenţei diplomatice a persoanelor condamnate. 

(3) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cu statut de refugiaţi sau apatrizi, precum şi persoanele condamnate care au altă cetăţenie decât cea română, al căror stat nu este reprezentat diplomatic sau consular în România, pot solicita administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională competentă şi pot fi vizitaţi de reprezentanţii acesteia. 

Dreptul la încheierea unei căsătorii

Art. 65. − (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate au dreptul la încheierea unei căsătorii în penitenciar, în condiţiile legii. 

(2) Administraţia penitenciarului are obligaţia de a asigura condiţiile necesare încheierii căsătoriei. 

(3) După încheierea căsătoriei soţii pot rămâne în penitenciar, într-o cameră separată, timp de 48 de ore, cu acordul conducătorului penitenciarului. 

(4) În certificatul de căsătorie, la locul încheierii căsătoriei se înscrie localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul. 

(5) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis pot încheia căsătoria în localitatea în care domiciliază sau în localitatea în a cărei rază teritorială este situat penitenciarul, cu acordul conducătorului penitenciarului, şi pot primi în acest scop o învoire de până la 5 zile. 

Obligaţiile persoanelor condamnate

Art. 66. − (1) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate au următoarele obligaţii:

a) să respecte prevederile prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după aducerea lor la cunoştinţă potrivit art. 54;

b) să respecte regulile de igienă colectivă şi individuală;

c) să se supună percheziţiei corporale ori de câte ori această măsură este necesară;

d) să întreţină în mod corespunzător bunurile încredinţate de administraţia penitenciarului şi bunurile din dotarea unităţilor unde prestează munca. 

(2) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate răspund civil, material, disciplinar sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în timpul executării pedepselor privative de libertate, potrivit legii. 

Drepturile şi obligaţiile persoanelor internate în centrele de reeducare

Art. 67. − Dispoziţiile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător persoanelor internate în centrele de reeducare. 

CAPITOLUL V

Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate

Dispoziţii generale privind munca prestată

Art. 68. − (1) Munca prestată de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este remunerată, cu excepţia activităţilor cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului sau desfăşurate în folosul comunităţii. 

(2) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate care sunt apte de a munci, cu acordul lor, pot presta o muncă în raport cu calificarea şi aptitudinile lor, precum şi activităţi necalificate. 

(3) Dispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii se aplică în mod corespunzător. 

(4) Persoana condamnată care, în timpul executării pedepsei, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate în condiţiile legii. 

(5) Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sunt recunoscute, în condiţiile legii, de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei sau de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. 

Munca prestată în cazuri speciale

Art. 69. − Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt însărcinate, cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii în vârstă de până la 12 luni, precum şi minorii condamnaţi la pedepse privative de libertate nu pot presta munca în timpul nopţii sau în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamnaţi. 

Durata muncii prestate

Art. 70. − (1) Durata muncii prestate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate este de 8 ore pe zi şi nu mai mult de 40 de ore pe săptămână. 

(2) Pentru persoanele prevăzute în art. 69, durata zilei de muncă nu poate depăşi 6 ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână. 

(3) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, pe baza acordului scris al acestora, pot presta munca în program de 10 ore pe zi şi nu mai mult de 50 de ore pe săptămână, acordându-li-se drepturile băneşti cuvenite pentru acest program de muncă. 

(4) Munca în timpul nopţii poate fi prestată cu acordul scris al persoanelor condamnate, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte şi 35 de ore pe săptămână. 

(5) Persoanele condamnate beneficiază de cel puţin o zi pe săptămână pentru odihnă. 

Regimul de prestare a muncii

Art. 71. − (1) Munca persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate în penitenciare se realizează:

a) în regim de prestări de servicii pentru agenţii economici, persoane fizice sau persoane juridice, în interiorul sau exteriorul penitenciarului;

b) în regie proprie;

c) în interesul penitenciarului, pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;

d) în folosul comunităţii. 

(2) Administraţia penitenciarului poate încheia contracte de prestări de servicii cu agenţi economici, persoane fizice sau persoane juridice, interesaţi în folosirea la muncă a persoanelor condamnate. 

Plata muncii prestate

Art. 72. − (1) Veniturile realizate de persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pentru munca prestată nu constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. 

(2) Veniturile realizate de persoanele condamnate din munca prestată sunt la nivelul salariilor din sectorul bugetar pentru aceeaşi activitate, în raport cu programul de muncă şi cu complexitatea lucrărilor efectuate. 

(3) Veniturile realizate nu pot fi mai mici decât salariul minim pe economie, în raport cu programul de muncă. 

Repartizarea veniturilor

Art. 73. − (1) Veniturile prevăzute în art. 72 se încasează de către administraţia penitenciarului în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate şi se repartizează după cum urmează:

a) 30% din venit revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 90% din acesta, iar 10% se consemnează pe numele său, urmând să fie încasat, împreună cu eventuala dobândă aferentă, în momentul punerii în libertate;

b) 70% din venit revine Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează şi se utilizează potrivit dispoziţiilor legale privind finanţele publice. 

(2) În cazul în care persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la data primirii în penitenciar, o cotă de 50% din procentul prevăzut la alin. (1) lit. a) se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părţii civile. 

Recuperarea pagubelor

Art. 74. − (1) Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor la locul de detenţie sau la locul de muncă. 

(2) Prejudiciul cauzat la locul de detenţie se repară pe baza ordinului de imputare emis de către conducătorul penitenciarului. Ordinul constituie titlu executoriu. 

(3) Împotriva ordinului de imputare, persoana condamnată poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripţia căreia este situat penitenciarul. 

(4) Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredinţate spre folosinţă sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii. 

CAPITOLUL VI

Activităţile socioeducative, instruirea şcolară şi formarea profesională a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate

Activităţile socioeducative

Art. 75. − (1) Activităţile socioeducative, acordarea de asistenţă şi consiliere psihologică, acordarea de consiliere şi asistenţă în vederea ocupării unui loc de muncă sau al desfăşurării unei activităţi profesionale după punerea în libertate se organizează în fiecare penitenciar şi au ca scop reintegrarea socială a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate. 

(2) În fiecare penitenciar funcţionează o bibliotecă. Fondul de carte este asigurat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, din venituri proprii, sponsorizări şi donaţii. 

Instruirea şcolară

Art. 76. − (1) În penitenciare se organizează cursuri de şcolarizare pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal. 

(2) Cursurile de şcolarizare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se organizează şi se desfăşoară în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării împreună cu Ministerul Justiţiei, cu personal didactic asigurat şi salarizat de inspectoratul şcolar în a cărui rază teritorială este situat penitenciarul. 

(3) În diplome nu se fac menţiuni cu privire la absolvirea cursurilor în stare de deţinere. 

(4) Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot urma cursuri de învăţământ universitar în forma frecvenţă redusă. 

(5) Cheltuielile legate de instruirea şcolară sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, iar în cazul cursurilor de învăţământ universitar, de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori juridice. 

Formarea profesională

Art. 77. − (1) Formarea profesională a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate se realizează prin cursuri de calificare şi recalificare a acestora, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor. 

(2) Cursurile se organizează la unităţile care funcţionează în cadrul penitenciarelor sau la unităţi stabilite în acest scop prin acorduri încheiate între administraţia penitenciarului şi fiecare unitate în parte. 

(3) Cheltuielile legate de formarea profesională sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, de persoanele condamnate sau de alte persoane fizice ori juridice. 

Instruirea şcolară şi formarea profesională în cazul minorilor

Art. 78. − (1) Minorilor condamnaţi la pedepse privative de libertate li se asigură condiţii pentru efectuarea studiilor şi pentru dobândirea unei calificări profesionale, în funcţie de opţiunile şi aptitudinile lor. 

(2) Cheltuielile legate de instruirea şcolară şi formarea profesională a persoanelor prevăzute în alin. (1) sunt suportate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi de Administraţia Naţională a Penitenciarelor. 

CAPITOLUL VII

Recompense şi sancţiuni disciplinare

SECŢIUNEA 1

Recompense

Felurile recompenselor

Art. 79. − (1) Persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, care au o bună conduită şi au făcut eforturi serioase pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităţii socioeducative, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, li se pot acorda următoarele recompense:

a) încredinţarea unei responsabilităţi în cadrul activităţilor prevăzute în art. 75;

b) suplimentarea drepturilor la pachete şi vizite;

c) permisiunea de ieşire din penitenciar pentru o zi;

d) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile;

e) permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile. 

(2) Recompensele prevăzute în alin. (1) lit. a)−c) pot fi acordate de către conducătorul penitenciarului, la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, iar recompensele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) pot fi acordate de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 

Permisiunea de ieşire din penitenciar

Art. 80. − (1) Permisiunea de ieşire din penitenciar poate fi acordată în condiţiile art. 79, în următoarele cazuri:

a) prezentarea persoanei condamnate în vederea ocupării unui loc de muncă după punerea în libertate;

b) susţinerea unui examen de către persoana condamnată;

c) menţinerea relaţiilor de familie ale persoanei condamnate;

d) pregătirea reintegrării sociale a persoanei condamnate;

e) participarea persoanei condamnate la înhumarea unui membru de familie − soţ/soţie, copii, părinţi − sau pentru rezolvarea altor situaţii grave, familiale sau de altă natură. 

(2) Permisiunea de ieşire din penitenciar pe durata unei zile se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de libertate în regim închis după ce au executat jumătate din durata executării pedepsei. 

(3) Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 5 zile se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de libertate în regim semideschis, după ce au executat jumătate din durata executării pedepsei. 

(4) Permisiunea de ieşire din penitenciar pe o durată de cel mult 10 zile se poate acorda persoanelor condamnate care execută pedepse privative de libertate în regim deschis. 

(5) Permisiunea de ieşire din penitenciar, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e), poate fi acordată, în mod excepţional, pe o durată de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, indiferent de durata executată din pedeapsă, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 79 alin. (1). 

SECŢIUNEA a 2-a

Abateri şi sancţiuni disciplinare

Abateri disciplinare

Art. 81. − (1) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar;

b) tulburarea în orice mod a programelor socioeducative care se derulează în penitenciar;

c) procurarea sau deţinerea de bani, bunuri sau de alte valori, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;

d) nerespectarea normelor de igienă colectivă sau individuală;

e) comunicarea cu exteriorul în alte condiţii şi prin alte mijloace decât cele prevăzute de lege;

f) utilizarea în alte condiţii decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;

g) nerespectarea oricărei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a dispoziţiilor acesteia şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după aducerea acestora la cunoştinţă potrivit art. 54, dacă este de natură să aducă atingere ordinii sau siguranţei penitenciarului;

(2) Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă a persoanelor condamnate. 

(3) Pentru faptele care, potrivit legii penale, constituie infracţiuni, personalul administraţiei penitenciare are obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală. În acest caz poate fi aplicată, în mod provizoriu, una dintre sancţiunile prevăzute în art. 82. 

Sancţiuni disciplinare

Art. 82. − (1) Sancţiunile care pot fi aplicate în cazul săvârşirii abaterilor disciplinare sunt:

a) avertismentul;

b) suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, pe o perioadă de cel mult o lună;

c) suspendarea dreptului de a presta o muncă, pe o perioadă de cel mult o lună;

d) suspendarea dreptului de a primi bunuri pe o perioadă de cel mult 2 luni;

e) suspendarea dreptului de a cumpăra bunuri, cu excepţia celor necesare pentru igiena individuală, exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă, pe o perioadă de cel mult 2 luni;

f) suspendarea dreptului de a primi vizite, pe o perioadă de cel mult 3 luni;

g) izolarea pentru maximum 10 zile. 

(2) Aplicarea sancţiunilor disciplinare nu poate îngrădi dreptul la apărare, dreptul de petiţionare, dreptul la corespondenţă, dreptul la asistenţă medicală, dreptul la hrană, dreptul la lumină şi dreptul la plimbarea zilnică. 

(3) Limitele sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. b)−f) se reduc la jumătate în cazul minorilor. 

(4) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. d)−f) nu se aplică femeilor însărcinate sau celor care au în îngrijire copii în vârstă de până la 12 luni. 

(5) Sancţiunea disciplinară prevăzută în alin. (1) lit. g) nu poate fi aplicată minorilor, femeilor însărcinate ori femeilor care au în îngrijire copii în vârstă de până la 12 luni. 

(6) Sancţiunea disciplinară prevăzută în alin. (1) lit. g) poate fi aplicată numai cu avizul medicului. Medicul penitenciarului vizitează zilnic şi ori de câte ori este necesar persoanele condamnate care execută această sancţiune disciplinară. 

(7) Sancţiunile cu caracter colectiv şi sancţiunile corporale sunt interzise. 

(8) Mijloacele de imobilizare din dotare, precum şi orice mijloc degradant sau umilitor nu pot fi folosite ca sancţiune disciplinară. 

Constatarea abaterilor disciplinare

Art. 83. − (1) Abaterile disciplinare se constată de către personalul administraţiei penitenciare şi se consemnează într-un raport de incident. 

(2) Raportul de incident se depune la conducătorul penitenciarului, în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii. 

(3) Nerespectarea termenului prevăzut în alin. (2) poate atrage luarea unei măsuri disciplinare împotriva personalului administraţiei penitenciare care răspunde pentru nerespectarea termenului. 

Procedura disciplinară

Art. 84. − (1) Procedura disciplinară se declanşează de conducătorul penitenciarului, care sesizează comisia de disciplină. 

(2) Comisia de disciplină este formată din adjunctul conducătorului penitenciarului responsabil cu aplicarea regimurilor de deţinere, în calitate de preşedinte, şeful serviciului socioeducativ şi un psiholog sau asistent social ori educator în locul de deţinere, în calitate de membri. 

(3) Conducătorul penitenciarului desemnează, în termen de 5 zile, o persoană din cadrul personalului penitenciarului să efectueze cercetarea prealabilă, care, în termen de 10 zile de la sesizare, prezintă comisiei de disciplină rezultatele acesteia şi propunerile sale. 

(4) Comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate şi a oricărei alte persoane care are cunoştinţă despre împrejurările în care a fost săvârşită fapta, aplică, prin hotărâre scrisă, una dintre sancţiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară. 

(5) La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de gravitatea abaterii, de persoana condamnatului, de abaterile disciplinare săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii şi în timpul procedurii disciplinare. 

(6) Sancţiunile disciplinare aplicate se înscriu într-un registru special, iar hotărârile comisiei de disciplină se includ în dosarul individual al persoanei condamnate. 

(7) În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, sesizează organul de urmărire penală competent. 

Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină

Art. 85. − (1) Împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii conducătorului penitenciarului, care este obligat să o soluţioneze în termen de 3 zile. 

(2) Împotriva hotărârii conducătorului penitenciarului, persoana condamnată poate face plângere în termen de 48 de ore de la comunicare, la judecătorul delegat pentru executarea pedepsei. 

(3) Plângerea se soluţionează în termen de 5 zile de la introducerea acesteia. 

(4) Persoana condamnată este ascultată în mod obligatoriu la judecarea plângerii. 

(5) Hotărârea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor este definitivă. 

CAPITOLUL VIII

Liberarea condiţionată

Condiţiile de acordare a liberării condiţionate

Art. 86. − (1) Condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama de durata din pedeapsa care mai rămâne de executat, vârsta, starea sănătăţii, forma de vinovăţie şi antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal. 

(2) În timpul liberării condiţionate, instanţa poate să-l oblige pe condamnat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în Codul penal. 

Partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate

Art. 87. − (1) Pedeapsa care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează:

a) în cazul în care munca este remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă, în cazul condamnaţilor majori şi 4 zile executate pentru 3 zile de muncă, în cazul condamnaţilor minori;

b) în cazul activităţilor cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, precum şi în cazul celor prestate în folosul comunităţii se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă, în cazul condamnaţilor majori şi 3 zile executate pentru 2 zile de muncă, în cazul condamnaţilor minori;

c) în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. 70 alin. (3), se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;

d) în cazul în care munca este prestată în condiţiile prevăzute în art. 70 alin. (4), se consideră 3 zile executate pentru 2 nopţi de muncă;

e) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice sau invenţii şi inovaţii brevetate, se consideră 3 zile executate pentru 2 zile de muncă. 

(2) Reducerea fracţiunii de pedeapsă care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate nu poate fi revocată. 

Procedura de propunere a liberării condiţionate

Art. 88. − (1) Liberarea condiţionată se acordă potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală, la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 

(2) Comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cu participarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, în calitate de preşedinte, propune liberarea condiţionată ţinând seama de fracţiunea din pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care poate fi considerată ca executată pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate şi de eforturile acesteia pentru reintegrarea socială, în special în cadrul activităţii socioeducative, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, de responsabilităţile încredinţate, de recompensele acordate şi de sancţiunile disciplinare aplicate, de antecedentele sale penale, precum şi de posibilităţile de reintegrare a persoanei condamnate. 

(3) Propunerea comisiei de admitere sau respingere a liberării condiţionate, cuprinsă într-un proces-verbal scris şi motivat, împreună cu documentele care atestă menţinunile cuprinse în raport, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere şi se comunică persoanei condamnate. 

(4) În vederea soluţionării cererii de liberare condiţionată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate. 

CAPITOLUL IX

Documentele întocmite de administraţia penitenciarului

Dosarul individual al persoanei condamnate

Art. 89. − (1) Administraţia penitenciarului completează pentru fiecare persoană condamnată care execută o pedeapsă privativă de libertate în penitenciar dosarul individual prevăzut la art. 41 alin. (2). 

(2) Dosarul individual al persoanei condamnate cuprinde:

a) datele şi actul de identitate ale persoanei condamnate;

b) fotografii din faţă şi din profil;

c) copie după hotărârea judecătorească de condamnare la pedeapsa privativă de libertate;

d) mandatul de executare a pedepsei;

e) anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea pedepsei;

f) cazierul judiciar;

g) fişa dactiloscopică;

h) documentele întocmite în urma examenelor medicale;

i) documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 54 alin. (1) sau (3);

j) documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanei condamnate la pedeapsa privativă de libertate;

k) documentele referitoare la participarea persoanei condamnate la activităţile socioeducative, la instruirea şcolară şi formarea profesională a acesteia;

l) documentele referitoare la acordarea recompenselor şi la sancţiunile disciplinare aplicate în timpul executării pedepsei privative de libertate;

m) alte documente întocmite în timpul executării pedepsei privative de libertate care privesc regimul de executare a acesteia. 

(3) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate şi apărătorul acesteia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de conducătorul penitenciarului, la dosarul individual. 

(4) Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei condamnate, al judecătorului delegat cu executarea pedepselor şi al directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 

(5) Datele cu caracter personal ale persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate sunt confidenţiale, potrivit legii. 

Registrele privind persoanele condamnate la pedepse privative de libertate

Art. 90. − Administraţia fiecărui penitenciar întocmeşte următoarele registre privind persoanele condamnate la pedepse privative de libertate:

a) registrul de evidenţă a primirii persoanelor condamnate, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana condamnată a fost primită în penitenciar;

b) registrul de evidenţă a recompenselor acordate persoanelor condamnate;

c) registrul de evidenţă a sancţiunilor disciplinare aplicate persoanelor condamnate;

d) registrul de evidenţă a liberării condiţionate a persoanelor condamnate;

e) registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor condamnate. 

Documente privind decesul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate

Art. 91. − (1) În cazul decesului unei persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, conducătorul penitenciarului înştiinţează de îndată judecătorul delegat pentru executarea pedepselor şi Comisia comună a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sănătăţii de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar, precum şi familia persoanei decedate sau o persoană apropiată acesteia. 

(2) Certificatul constatator al morţii şi procesul-verbal al Comisiei comune a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sănătăţii de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar sunt obligatorii. 

(3) Componenţa, organizarea şi funcţionarea Comisiei comune a Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Sănătăţii de analiză a deceselor survenite în sistemul penitenciar se stabilesc prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii. 

(4) Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absenţa lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul. 

(5) În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei, urmaşii acestuia beneficiază de pensie de urmaş, potrivit legii. 

TITLUL V

Executarea măsurilor preventive privative de libertate

Centrele de reţinere şi arestare preventivă şi centrele de arestare preventivă

Art. 92. − (1) Reţinerea şi arestarea preventivă în cursul urmăririi penale se execută în centrele de reţinere şi de arestare preventivă, care se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar arestarea preventivă în cursul judecăţii se execută în centrele de arestare preventivă sau în secţii speciale de arestare preventivă din penitenciare, care se organizează şi funcţionează în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 

(2) Centrele de reţinere şi arestare preventivă se înfiinţează prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, iar centrele de arestare preventivă se înfiinţează prin ordin al ministrului justiţiei. 

(3) Organizarea şi funcţionarea centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi a centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei. 

(4) Măsurile necesare pentru siguranţa centrelor de reţinere şi arestare preventivă, precum şi pentru siguranţa centrelor de arestare preventivă se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului justiţiei. 

Executarea reţinerii şi a arestării preventive

Art. 93. − (1) Reţinerea se execută în temeiul ordonanţei prin care s-a dispus reţinerea, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. 

(2) Arestarea preventivă se execută în temeiul mandatului de arestare, emis potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală. 

(3) Primirea în centrele de reţinere şi arestare preventivă sau în centrele de arestare preventivă a persoanelor faţă de care s-au dispus aceste măsuri preventive se face pe baza ordonanţei prevăzute în alin. (1) sau, după caz, a mandatului de arestare prevăzut în alin. (2), după ce li se stabileşte identitatea. 

(4) Centrele de reţinere şi arestare preventivă şi centrele de arestare preventivă sunt obligate să asigure exercitarea drepturilor prevăzute în Codul de procedură penală. 

(5) Dispoziţiile din titlul IV, cap. III-VII referitoare la condiţiile de detenţie, drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate, muncă şi activităţi socioeducative, recompensare şi sancţiuni disciplinare se aplică în mod corespunzător, în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prevăzute în prezentul titlu. 

(6) Persoanele reţinute sau arestate preventiv poartă costum civil. 

(7) Persoanele arestate preventiv, la cererea lor, pot presta o muncă sau pot desfăşura activităţi socioeducative, în interiorul centrelor de reţinere şi arestare preventivă sau al centrelor de arestare preventivă, cu avizul judecătorului delegat cu executarea pedepselor. 

Dosarul individual al persoanei arestate preventiv

Art. 94. − (1) Administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă sau a centrului de arestare preventivă completează pentru fiecare persoană arestată preventiv dosarul individual prevăzut în art. 41 alin. (2). 

(2) Dosarul individual al persoanei arestate preventiv cuprinde:

a) datele şi actul de identitate ale persoanei arestate preventiv;

b) fotografii din faţă şi din profil;

c) copie după hotărârea prin care s-a dispus arestarea preventivă sau prelungirea arestării preventive;

d) mandatul de arestare;

e) anul, luna, ziua şi ora la care a început executarea arestării preventive;

f) cazierul judiciar;

g) fişa dactiloscopică;

h) documentele întocmite în urma examenelor medicale obligatorii prevăzute la art. 62;

i) documentele din care rezultă îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 54 alin. (1) sau (3);

j) documentele referitoare la măsurile luate de către administraţia centrului de reţinere şi arestare preventivă sau a centrului de arestare preventivă cu privire la exercitarea drepturilor persoanei arestate preventiv;

k) documentele referitoare la aplicarea sancţiunilor disciplinare în timpul executării arestării preventive;

l) alte documente întocmite în timpul executării arestării preventive. 

(3) Persoana arestată preventiv şi apărătorul acesteia au acces, în prezenţa persoanei anume desemnate de conducătorul centrului de reţinere şi arestare preventivă sau de arestare preventivă, la dosarul individual. 

(4) Instanţa de judecată are acces la dosarul individual al persoanei arestate preventiv. 

(5) Dosarul individual poate fi consultat, cu excepţia situaţiilor în care acesta este cerut de organele abilitate potrivit legii, numai cu acordul persoanei arestate preventiv şi al judecătorului delegat cu executarea pedepselor. 

(6) Datele cu caracter personal ale persoanelor arestate preventiv sunt confidenţiale, potrivit legii. 

Registrele privind persoanele reţinute sau arestate preventiv

Art. 95. − Administraţia fiecărui centru de reţinere şi arestare preventivă şi a fiecărui centru de arestare preventivă întocmeşte următoarele registre privind persoanele reţinute sau arestate preventiv:

a) registrul de evidenţă a primirii persoanelor reţinute sau arestate preventiv, în care se consemnează anul, luna, ziua şi ora la care persoana reţinută sau arestată a fost primită în centru;

b) registrul de evidenţă a punerii în libertate a persoanelor reţinute sau arestate preventiv. 

TITLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Dispoziţii tranzitorii

Art. 96. − În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor stabileşte pentru fiecare persoană condamnată la o pedeapsă privativă de libertate regimul de executare, conform dispoziţiilor Codului penal şi ale prezentei legi. 

Dispoziţii finale

Art. 97. − (1) Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a noului Cod penal. 

(2) Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispoziţiilor acesteia. 

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 62 din 2 mai 1973, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare. 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU