Legea nr. 291/2007 – Republicare *)

M. Of. nr. 321 din 5 mai 2014

LEGE

privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. ‒ (1) Prezenta lege constituie cadrul general privind condiţiile în care forţele armate străine pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau tranzita teritoriul României. 

(2) Prevederile prezentei legi se aplică în măsura în care tratatele ratificate de Parlamentul României nu dispun altfel. 

Art. 2. ‒ În sensul prezentei legi, următoarele expresii se definesc după cum urmează:

a) forţă armată străină înseamnă forţa şi componenta civilă, cu produsele militare, echipamentele şi materialele din înzestrare, precum şi cele pentru asigurarea sprijinului acestora, care aparţin unui stat străin sau care sunt sub comanda unei organizaţii internaţionale, aflate pe teritoriul României pentru îndeplinirea unor misiuni oficiale;

b) forţă înseamnă personalul militar aparţinând armatei unui stat străin sau care este sub comanda unei organizaţii internaţionale, aflat pe teritoriul României în legătură cu îndatoririle oficiale;

c) componentă civilă înseamnă personalul civil angajat de partea trimiţătoare în folosul forţei; nu fac parte din această categorie persoanele fără cetăţenie, cetăţenii români, precum şi cetăţenii străini rezidenţi permanent în România;

d) parte trimiţătoare înseamnă statul căruia îi aparţine forţa armată străină sau organizaţia internaţională sub egida căreia aceasta acţionează;

e) autorităţi militare ale părţii trimiţătoare înseamnă structurile sau persoanele părţii trimiţătoare care sunt împuternicite să aplice legile şi reglementările acesteia cu privire la membrii forţei armate străine;

f) tranzit înseamnă trecerea forţei armate străine dintr-o ţară în alta prin teritoriul României, fără alte staţionări decât cele necesare acestei activităţi;

g) operaţiuni înseamnă operaţii militare, exerciţii, activităţi de instruire şi ceremoniale;

h) înţelegeri tehnice înseamnă documentele bi ‒ sau multilaterale care, fără a crea sau modifica raporturi juridice de drept internaţional public, stabilesc condiţiile concrete în care forţele armate străine intră, staţionează, desfăşoară operaţiuni sau tranzitează teritoriul României. 

CAPITOLUL II

Aprobarea intrării forţelor armate străine pe teritoriul României

Art. 3. ‒ Înfiinţarea pe teritoriul României a unor comandamente ori baze militare străine sau reprezentanţe militare ale unor organizaţii internaţionale se face cu aprobarea Parlamentului. 

Art. 4. ‒ (1) Intrarea şi staţionarea forţelor armate străine în România sau tranzitarea teritoriului naţional de către acestea, în scopul pregătirii şi/sau desfăşurării de operaţii militare, potrivit angajamentelor asumate de România prin tratate internaţionale, se aprobă de către Preşedintele României la propunerea prim-ministrului, după consultarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Preşedintele României informează Parlamentul despre decizie, în termen de 5 zile de la luarea acesteia, iar dacă Parlamentul este în vacanţă, de la începerea sesiunii ordinare sau extraordinare, după caz. 

(2) În situaţia în care activităţile prevăzute la alin. (1) nu se execută în baza prevederilor unor tratate internaţionale la care România este parte, Preşedintele României solicită încuviinţarea Parlamentului. 

(3) Guvernul informează preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului despre situaţia forţelor armate străine aflate pe teritoriul României, semestrial sau ori de câte ori este nevoie. 

Art. 5. ‒ (1) Intrarea şi staţionarea forţelor armate străine în România sau tranzitarea teritoriului naţional de către acestea, în scopul desfăşurării de operaţiuni, altele decât cele prevăzute la art. 4, se aprobă de:

a) ministrul apărării naţionale, la propunerea şefului Statului Major General, pentru forţele armate aparţinând statelor membre NATO şi Uniunii Europene, statelor membre ale Parteneriatului pentru Pace sau statelor cu care România a încheiat acorduri în domeniu, precum şi tranzitul exclusiv al echipamentelor, materialelor şi tehnicii militare;

b) Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale, pentru alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a). 

(2) Ministrul apărării naţionale informează trimestrial Consiliul Suprem de Apărare a Ţării despre aprobările date. 

Art. 6. ‒ Tranzitul aeronavelor şi navelor aparţinând forţelor armate străine sau care prestează servicii pentru acestea se desfăşoară în condiţiile stabilite prin înţelegeri tehnice şi reglementări specifice traficului aerian şi naval. 

Art. 7. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale colaborează cu alte autorităţi publice cu privire la activităţile legate de intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine. 

(2) Colaborarea prevăzută la alin. (1) presupune informarea autorităţilor publice despre acţiunile respective şi convenirea cu acestea a unor activităţi comune. 

Art. 8. ‒ (1) Condiţiile concrete în care forţele armate străine intră, staţionează, desfăşoară operaţiuni sau tranzitează teritoriul României, inclusiv aspectele de reciprocitate prevăzute de prezenta lege, se stabilesc prin înţelegeri tehnice încleiate de către Ministerul Apărării Naţionale cu reprezentanţii autorizaţi ai părţii trimiţătoare. 

(2) Procedura încheierii înţelegerilor tehnice prevăzute la alin. (1) este stabilită prin hotărâre a Guvernului. 

(3) La stabilirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Apărării Naţionale va urmări respectarea obligaţiilor asumate de România prin tratate şi, în măsura în care acestea nu dispun altfel, prevederile legii române. 

(4) În situaţia în care operaţiunile desfăşurate de forţele armate străine nu se execută în baza unor tratate internaţionale, condiţiile prevăzute la alin. (1) nu pot excede limitărilor stabilite prin prezenta lege şi, dacă este cazul, prevederilor stabilite prin alte acte normative incidente în materie. 

CAPITOLUL III

Comisia interministerială pentru legătura cu forţele armate străine

Art. 9. ‒ Pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi şi a tratatelor referitoare la statutul forţelor armate străine pe teritoriul României se înfiinţează Comisia interministerială pentru legătura cu forţele armate străine, denumită în continuare Comisia. 

Art. 10. ‒ (1) Comisia este formată din reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Economiei şi Ministerul Finanţelor Publice, Ministerului Afacerilor Interne şi ai altor instituţii publice, după caz. 

(2) Comisia are un secretariat tehnic permanent la Ministerul Apărării Naţionale. 

(3) Preşedinţia Comisiei este asigurată de un secretar de stat din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. 

(4) Modul de organizare şi funcţionare a Comisiei se stabileşte prin hotărâre a Guvernului1).

Art. 11. ‒ Comisia are următoarele atribuţii principale:

a) asigură coordonarea activităţii autorităţilor publice române în soluţionarea tuturor aspectelor practice ivite în relaţiile cu forţele armate străine aflate pe teritoriul României;

b) la cerere, asigură consultanţă pentru încheierea înţelegerilor tehnice;

c) soluţionează pe cale amiabilă, prin intermediul secretariatului tehnic permanent, potrivit legii, cererile de despăgubire pentru daunele cauzate de către membrii forţei armate străine;

d) propune, dacă este cazul, iniţierea unor acte normative în domeniu. 

CAPITOLUL IV

Intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României

SECŢIUNEA 1

Condiţii referitoare la intrarea sau ieşirea din România

Art. 12. ‒ (1) Intrarea sau ieşirea din România a membrilor forţei armatei străine este permisă în condiţiile prevăzute de legislaţia română privitoare la regimul străinilor şi de înţelegerile în vigoare între România şi alte state, în privinţa regimului călătoriilor cetăţenilor. Solicitările de viză de intrare în România pentru membrii forţelor armate străine ce urmează a desfăşura operaţiuni sau tranzita teritoriul României vor fi soluţionate în regim de prioritate şi gratuitate de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale statului român în străinătate, după informarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe. Pe durata desfăşurării de operaţiuni, membrii forţelor armate străine pot fi exceptaţi de la aplicarea reglementărilor referitoare la înregistrarea străinilor, pe bază de reciprocitate. 

(2) În condiţii de reciprocitate, unităţile şi subunităţile forţei armate străine, precum şi mijloacele de transport ale acesteia fac obiectul unui control sumar la frontieră, în condiţiile legii. Ministerul Apărării Naţionale va comunica, în timp util, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv Direcţia Generală a Vămilor, datele despre sosirea acestora. 

(3) Membrii forţei armate străine şi bunurile acestora, inclusiv mijloacele de transport, intră în România prin punctele pentru trecerea frontierei deschise traficului internaţional, stabilite şi comunicate din timp de către autorităţile române competente.

(4) Trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin alte locuri, în condiţii stabilite prin acorduri şi înţelegeri tehnice între România şi statele vecine, precum şi prin aeroporturile care nu operează în regim de trafic internaţional, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Ministerului Afacerilor Interne şi a Direcţiei Generale a Vămilor, la solicitarea scrisă a Ministerului Apărării Naţionale. 

(5) În condiţii de reciprocitate, la intrarea şi ieşirea în/din România a forţelor armate străine, formalităţile vamale se îndeplinesc în procedură simplificată, stabilită prin ordin al conducătorului Direcţiei Generale a Vămilor. 

(6) La trecerea frontierei de stat a României, ţinuta militară este obligatorie pentru unităţile şi subunităţile forţei. 

(7) Pe timpul desfăşurării activităţilor în România, membrii forţei pot purta şi ţinută civilă, în aceleaşi condiţii ca şi militarii români. 

Art. 13. ‒ (1) Membrii forţei intră în România pe baza unui document de trecere a frontierei de stat acceptat de statul român şi a ordinului de deplasare individual sau colectiv care să certifice statutul acestora. 

(2) Componenta civilă, în funcţie de cetăţenia fiecărei persoane în parte, intră în România pe baza unui document de trecere a frontierei de stat, acceptat de statul român. 

(3) Membrii forţei armate străine se legitimează pe teritoriul României cu documentele pe baza cărora au fost îndreptăţiţi să treacă frontiera de stat. 

(4) În cazul staţionării pe perioade mai mari de 60 de zile, membrilor forţei armate străine li se eliberează, de către Ministerul Apărării Naţionale, cărţi de identitate speciale. Formatul şi condiţiile de eliberare a acestora sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 14. ‒ (1) Echipamentele, materialele, mijloacele de transport, precum şi alte bunuri mobile necesare pentru uzul forţei armate străine pot fi scutite de la plata drepturilor de import, pe bază de reciprocitate. 

(2) Pentru mărfurile introduse în regim vamal de admitere temporară şi care nu mai sunt exportate din România, reprezentantul forţei armate străine va depune la autoritatea vamală documentele pentru plasarea acestora sub regimul de punere în liberă circulaţie. 

(3) Orice alte bunuri, în afara celor destinate uzului exclusiv al forţei armate străine, sunt supuse regimului vamal aplicabil persoanelor fizice, atât la introducerea, cât şi la scoaterea acestora din România. 

SECŢIUNEA 2

Autovehicule, nave şi aeronave

Art. 15. ‒ (1) Autovehiculele militare ale părţii trimiţătoare pot trece frontiera de stat şi pot circula pe drumurile publice dacă îndeplinesc condiţiile pentru a fi admise în circulaţia internaţională, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte. 

(2) Autovehiculele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) pot circula pe drumurile publice cu avizul structurilor de resort din cadrul Ministerului Transporturilor şi ale Ministerului Afacerilor Interne, la cererea scrisă a Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în termen de 15 zile de la data solicitării. 

(3) Dacă masa totală pe axe şi/sau dimensiunile depăşesc limitele stabilite prin legislaţia română, deplasarea se face pe bază de autorizaţie specială de transport, eliberată de administratorul drumului, fără plata tarifelor aferente, în condiţiile stabilite de acesta. 

(4) Emiterea autorizaţiei prevăzute la alin. (3) se realizează numai în baza informării de către Ministerul Apărării Naţionale a administratorului drumului cu privire la efectuarea transportului. 

(5) Autovehiculele menţionate în prezentul articol vor fi prevăzute, pe lângă numerele de înmatriculare, cu un semn distinctiv al apartenenţei statale. 

Art. 16. ‒ Dacă pentru folosirea drumurilor publice sunt stabilite taxe, forţa armată străină poate solicita, prin intermediul Ministerului Apărării Naţionale, scutirea de la plata acestora, pe principiul reciprocităţii. 

Art. 17. ‒ (1) Navele aparţinând forţei armate străine aflate în misiune, care folosesc porturile româneşti, pot beneficia, potrivit înţelegerilor tehnice, de facilităţile acordate navelor militare româneşti. 

(2) Plata pentru serviciile şi materialele asigurate unei nave se efectuează în condiţiile stabilite prin înţelegeri tehnice. 

Art. 18. ‒ Aeronavele aparţinând forţei armate străine pot fi scutite de la plata tarifelor, taxelor şi redevenţelor stabilite pentru utilizarea facilităţilor aeroportuare, în condiţiile legii. 

Art. 19. ‒ Aeronavele forţei armate străine pot folosi în situaţie de avarie aeroporturile civile, cu permisiunea autorităţilor militare şi civile competente. 

Art. 20. ‒ (1) Pentru circulaţia cu autovehicule de serviciu, nave şi aeronave, încheierea asigurărilor de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente este facultativă. 

(2) În cazul producerii unor daune, solicitarea pretenţiilor se va efectua, în lipsa asigurărilor prevăzute la alin. (1), în conformitate cu prevederile secţiunii a 10-a din prezentul capitol. 

Art. 21. ‒ Documentele emise de către autorităţile competente ale părţii trimiţătoare care permit deţinătorilor să conducă vehicule, nave sau aeronave sau să utilizeze echipament militar, sunt recunoscute ca valabile şi pe teritoriul României. 

SECŢIUNEA 3

Deplasarea

Art. 22. ‒ (1) Structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale sunt abilitate să planifice, să coordoneze, să controleze şi să monitorizeze deplasările de trupe, echipamente militare şi materiale aparţinând forţelor armate străine, pe căile de comunicaţie feroviare, rutiere, aeriene şi navale, în condiţiile prevăzute de lege. 

(2) Ministerul Apărării Naţionale comunică autorităţilor competente, instituţiilor şi operatorilor economici interesaţi cererile forţei armate străine privind deplasarea şi operarea autovehiculelor, navelor, aeronavelor şi echipamentelor militare şi asigură aranjamentele necesare. 

(3) Detaliile deplasării forţei armatei străine pe teritoriul României, inclusiv traseele care vor fi urmate, precum şi serviciile şi/sau echipamentele solicitate şi puse la dispoziţie vor fi stabilite prin înţelegeri tehnice încheiate anterior executării deplasării. 

(4) Documentele şi termenele în care partea trimiţătoare sau autorităţile militare ale forţei armate străine pot solicita autorizarea şi sprijinul pentru efectuarea deplasării se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale. 

(5) Ministerul Apărării Naţionale asigură executarea pazei şi/sau a însoţirii pe teritoriul României a transporturilor de produse militare. 

SECŢIUNEA 4

Armament, echipamente şi tehnică de luptă

Art. 23. ‒ Membrii forţei pot deţine şi purta armamentul şi muniţia necesare îndeplinirii misiunilor, dacă sunt autorizaţi prin ordinul primit, potrivit prevederilor stabilite prin reglementările specifice ale statului trimiţător, cu respectarea legislaţiei române şi a înţelegerilor tehnice încheiate. 

Art. 24. ‒ (1) Condiţiile şi termenele în care partea trimiţătoare trebuie să trimită, înaintea sosirii pe teritoriul României, listele cu armament şi tehnică de luptă se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale. 

(2) Operaţiunile de export, punere în liberă circulaţie, admitere temporară, tranzitul şi transbordările de produse militare care intră în compunerea forţelor armate străine ale statelor care nu sunt membre NATO se execută pe baza aprobării autorităţilor publice abilitate potrivit legii, cu permis pentru operaţiuni necomerciale, de tranzit şi de transbordare, eliberat de autorităţile competente. 

(3) Operaţiunile de scoatere sau introducere, în regim definitiv ori temporar, tranzitul şi transbordările de produse militare care intră în compunerea forţelor armate străine ale statelor membre NATO se exceptează de la prevederile legislaţiei române referitoare la regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare. 

SECŢIUNEA 5

Comunicaţii

Art. 25. ‒ (1) Solicitările în domeniul comunicaţiilor ale forţelor armate străine care acţionează pe teritoriul României sunt soluţionate pe baza legislaţiei în vigoare, aplicabile Armatei României. 

(2) Forţa armată străină poate utiliza pe teritoriul României, în condiţiile legii, mijloacele şi instalaţiile proprii de comunicaţii, precum şi spectrul radioelectronic, pe baza aprobărilor autorităţii competente române, solicitate prin Ministerul Apărării Naţionale. 

(3) Forţa armată străină poate solicita, prin Ministerul Apărării Naţionale, acces la serviciile publice de poştă şi telecomunicaţii, la aceleaşi tarife aplicate Ministerului Apărării Naţionale. 

(4) Alocarea benzilor de frecvente, precum şi asignarea efectivă a frecvenţelor necesare se fac din spectrul radioelectronic cu statut guvernamental alocat pentru apărare naţională, aşa cum este prevăzut în Tabelul naţional de atribuire a benzilor de frecvenţe în vigoare. Alocarea unor benzi de frecvenţe, precum şi asignarea efectivă a unor frecvenţe, în afara spectrului radioelectronic menţionat se fac prin intermediul organelor competente din Ministerul Apărării Naţionale, în conformitate cu legislaţia română privind procedura de licenţiere a utilizării frecvenţelor, precum şi a tarifării acestora. 

SECŢIUNEA 6

Asistenţa medicală şi de sănătate publică

Art. 26. ‒ La intrarea pe teritoriul României, autorităţile române, după o notificare prealabilă, solicită părţii trimiţătoare un document medical, emis de autorităţile medicale ale părţii trimiţătoare, prin care să se confirme că membrii forţei armate străine nu suferă de boli transmisibile şi nu vin din zone cu focare epidemice în evoluţie. 

Art. 27. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale, prin reţeaua sanitară proprie, are obligaţia să supravegheze şi să controleze bolile transmisibile depistate de unităţile proprii. 

(2) Structurile din reţeaua sanitară proprie a Ministerului Apărării Naţionale vor comunica direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, toate evenimentele legate de bolile transmisibile care pot constitui risc pentru sănătatea publică. 

(3) Direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, colaborează cu structurile de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale pentru supravegherea, controlul şi stoparea eventualelor evenimente epidemiologice pe teritoriul de responsabilitate. 

Art. 28. ‒ (1) Serviciile medicale se acordă membrilor forţei armate străine, conform legii, contra cost sau cu rambursarea ulterioară, în cursul anului financiar respectiv, potrivit înţelegerilor tehnice dintre părţi. 

(2) Pentru acordarea serviciilor prevăzute la alin. (1), autorităţile militare ale forţei armate străine pot încheia contracte direct cu furnizorii de servicii medicale. 

(3) În cazul solicitării de asistenţă medicală de urgenţă, membrii forţei armate străine pot primi, pe bază de reciprocitate, asistenţă necesară în unităţi medicale militare sau civile locale. 

(4) Serviciile medicale de urgenţa în unităţile medicale militare se efectuează gratuit. Plata serviciilor medicale acordate după rezolvarea urgenţei se suportă de către partea trimiţătoare, în cursul exerciţiului bugetar respectiv. 

Art. 29. ‒ (1) Autorităţile militare ale părţii trimiţătoare au dreptul şi obligaţia de a dispune de corpul unui membru al forţelor sale armate decedat în România, precum şi de bunurile sale proprietate personală. 

(2) În condiţii de reciprocitate, nu vor fi efectuate autopsii asupra membrilor forţelor armate străine decedaţi în România fără acordul scris al autorităţilor militare ale părţii trimiţătoare. 

SECŢIUNEA 7

Protecţia mediului

Art. 30. ‒ (1) Pe timpul activităţilor desfăşurate pe teritoriul României, membrii forţei armate străine sunt obligaţi să respecte şi să aplice prevederile legislaţiei române referitoare la protecţia mediului înconjurător. 

(2) În cazul în care forţa armată străină urmează să desfăşoare activităţi pentru care se cere aviz de mediu, acesta se obţine prin intermediul Ministerului Apărării Naţionale. 

Art. 31. ‒ Membrii forţei armate străine sunt obligaţi să ia toate măsurile pentru evitarea unor accidente ecologice. 

SECŢIUNEA 8

Facilităţi oferite de către Ministerul Apărării Naţionale

Art. 32. ‒ (1) În cadrul activităţilor specifice, Ministerul Apărării Naţionale poate pune la dispoziţia forţelor armate străine, gratuit sau contra cost, după caz, poligoane, terenuri, clădiri, tehnică, armament, echipamente şi materiale, precum şi alte bunuri şi elemente de infrastructură din patrimoniul propriu. Folosinţa exclusivă a acestora de către forţele armate străine pentru o perioadă mai mare de 6 luni se face cu aprobarea Guvernului. 

(2) Pentru bunurile şi serviciile prevăzute la alin. (1) puse la dispoziţie contra cost de către Ministerul Apărării Naţionale, cu excepţia cazurilor când prin tratate se prevede altfel, plata se efectuează în numerar şi/sau prin virament. 

(3) Pentru asigurarea desfăşurării activităţilor, forţa armată străină, pe bază de reciprocitate, poate achiziţiona bunuri şi servicii în aceleaşi condiţii în care acestea sunt achiziţionate de Ministerul Apărării Naţionale. 

(4) Selecţionarea ofertanţilor este de competenţa autorităţilor militare ale părţii trimiţătoare. 

SECŢIUNEA 9

Forţa de muncă

Art. 33. ‒ Forţa armată străină poate angaja în serviciul său personal din rândul populaţiei civile locale, în condiţiile prevăzute de legislaţia română privind încadrarea în muncă, salarizarea şi securitatea socială. 

SECŢIUNEA 10

Daune/Pretenţii

Art. 34. ‒ (1) Statul român poate renunţa, în condiţii de reciprocitate, la orice pretenţii împotriva părţii trimiţătoare pentru pagube produse asupra oricărei proprietăţi care îi aparţine şi care se află în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, dacă paguba a fost produsă:

a) de un membru al forţei armate străine în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu;

b) în urma utilizării unui vehicul, a unei nave sau aeronave care aparţine părţii trimiţătoare şi este folosită de forţa armată străină a acesteia, cu condiţia ca vehiculul, nava sau aeronava care a produs paguba să fie utilizată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ori ca paguba să fi fost provocată unei proprietăţi utilizate în acelaşi scop. 

(2) Statul român poate renunţa, în condiţii de reciprocitate, la pretenţiile care decurg din operaţiunile de salvare maritimă, dacă nava sau încărcătura aparţine părţii trimiţătoare şi a fost utilizată de forţa armată străină pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. 

Art. 35. ‒ În condiţii de reciprocitate, statul român renunţă la orice pretenţii faţă de partea trimiţătoare pentru rănirea sau decesul unui membru al forţelor armate române, dacă acesta a acţionat în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu. 

Art. 36. ‒ (1) Persoanele fizice şi juridice pot pretinde despăgubiri în urma daunelor cauzate lor de membrii forţei armate străine. 

(2) Petentul prezintă pretenţiile sale secretariatului tehnic permanent al Comisiei, care propune ministrului apărării naţionale constituirea unui grup pentru daune, în componenţa căruia intră specialişti din domeniile interesate. 

Art. 37. ‒ (1) În termen de 60 de zile de la depunerea cererii de despăgubire, grupul pentru daune analizează cererea, luând în considerare toate cauzele care au dus la producerea daunelor, şi întocmeşte un act de constatare în care stabileşte nivelul despăgubirilor. La lucrările grupului pentru daune participă petentul şi pot fi invitaţi şi reprezentanţi ai forţei armate străine. Pe baza actului de constatare, ministrul apărării naţionale ia decizia referitoare la plata despăgubirii. 

(2) În cazul prejudiciului cauzat unei persoane ca urmare a implicării unui membru al părţii trimiţătoare într-un accident de circulaţie, limita despăgubirilor nu poate fi mai mică decât cea stabilită prin legislaţia română. 

(3) Cu excepţia cauzelor în care tratatele prevăd altă procedură, despăgubirea este plătită petentului de către Ministerul Apărării Naţionale, care se adresează autorităţilor militare ale părţii trimiţătoare pentru recuperarea costurilor suportate. 

(4) Cu sumele recuperate în cursul aceluiaşi an bugetar se reconstituie plăţile de casă efectuate, iar sumele recuperate în anii următori celui în care au fost efectuate plăţile se virează ca venit la bugetul de stat. 

(5) În cazul în care nu este de acord cu nivelul despăgubirilor stabilite prin decizia ministrului apărării naţionale, petentul se poate adresa instanţelor de judecată. Valoarea despăgubirii stabilită de instanţă este obligatorie şi se va plăti în condiţiile prevăzute la alin. (3). 

Art. 38. ‒ În condiţii de reciprocitate, membrii forţei armate străine nu vor face obiectul niciunor măsuri de executare silită a hotărârilor judecătoreşti pronunţate împotriva lor în România, într-o problemă decurgând din îndeplinirea îndatoririlor oficiale. 

SECŢIUNEA 11

Jurisdicţie

Art. 39. ‒ (1) Pe timpul cât se află pe teritoriul României, membrii forţei armate străine sunt obligaţi să respecte legislaţia română, precum şi principiile general recunoscute ale dreptului internaţional. 

(2) Membrii forţei armate străine nu pot organiza sau finanţa pe teritoriul României partide politice sau grupări similare acestora şi nu pot organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau securităţii naţionale a României. 

Art. 40. ‒ Dacă, potrivit tratatelor ratificate de Parlamentul României, determinarea jurisdicţiei penale depinde de stabilirea faptului că prezumtiva infracţiune este rezultatul unei acţiuni sau a unei omisiuni în timpul exercitării îndatoririlor oficiale, certificatul emis de autorităţile militare ale părţii trimiţătoare va fi considerat ca o dovadă suficientă a faptei. 

Art. 41. ‒ (1) Membrilor forţei armate străine li se aplică aceleaşi norme ca şi cetăţenilor români, atât pentru acţiunea penală, cât şi pentru cea civilă, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege. 

(2) Competenţa de urmărire penală şi de judecată aparţine instanţelor de judecată militare române şi parchetelor de pe lângă acestea, potrivit legii, dacă prin tratatele sau convenţiile internaţionale la care România este parte nu se prevede altfel. 

Art. 42. ‒ Pentru faptele care constituie contravenţii şi care nu atrag competenţa de jurisdicţie a autorităţilor militare ale statului trimiţător membrii forţei armate străine răspund în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. 

Art. 43. ‒ (1) În situaţiile în care tratatele la care România este parte prevăd posibilitatea renunţării la jurisdicţie, renunţarea la exercitarea jurisdicţiei într-un anumit caz, ca urmare a cererii formulate în acest sens de către autorităţile militare competente ale statului trimiţător, se face de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordonanţă motivată. 

(2) Renunţarea la jurisdicţie nu poate interveni pentru infracţiunile săvârşite împotriva cetăţenilor români sau a celor care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, care au avut ca urmare moartea victimei, ori pentru alte infracţiuni săvârşite împotriva persoanei, de o gravitate deosebită. 

Art. 44. ‒ (1) În cazul infracţiunilor săvârşite de către membrii forţei armate străine, urmărirea penală se desfăşoară de către procuror. 

(2) Documentele ce urmează a fi folosite la soluţionarea cauzelor de către autorităţile judiciare ale statului trimiţător vor fi transmise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a fi comunicate organelor de cercetare penală ale statului trimiţător. 

Art. 45. ‒ (1) Un membru al forţei armate străine poate fi reţinut, conform procedurii de drept comun, cel mult 24 de ore, cu notificarea imediată a autorităţii militare a părţii trimiţătoare. 

(2) Dacă autoritatea militară a statului trimiţător nu solicită, motivat temeinic, în termen de 24 de ore de la notificare, preluarea în custodie a persoanei respective, instanţa poate dispune, faţă de membrul forţei armate a statului trimiţător, luarea măsurii arestării preventive. Dispoziţiile Codului de procedură penală privind luarea, prelungirea, revocarea şi încetarea măsurii arestării preventive se aplică în mod corespunzător. 

(3) Dacă autoritatea militară a statului trimiţător a primit notificarea prevăzută la alin. (1), iar împotriva membrului forţei armate a statului respectiv nu s-a luat măsura arestării preventive, aceasta are obligaţia de a asigura menţinerea în custodie a persoanei respective şi prezentarea acesteia în faţa autorităţilor judiciare române, până la soluţionarea definitivă a cauzei. 

Art. 46. ‒ (1) Autorităţile militare ale statului trimiţător au obligaţia să notifice Ministerului Justiţiei, în termen de 24 de ore de la data săvârşirii, orice faptă care întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni săvârşite de către un membru al forţelor armate proprii, indiferent dacă fapta a fost comisă în interiorul ori în afara facilităţilor ori a zonelor stabilite. 

(2) Ministerul Justiţiei încunoştiinţează de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea luării măsurilor care se impun potrivit legii. 

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică chiar dacă organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu ori au fost sesizate pe altă cale. 

Art. 47. ‒ În cazul în care o infracţiune este comisă de mai mulţi membri ai forţei armate străine împreună cu cetăţeni români, procurorul va putea dispune şi disjungerea cauzei, astfel încât urmărirea penală şi judecata să se facă separat, de către autorităţile statului trimiţător şi, respectiv, de autorităţile judiciare române. 

Art. 48. ‒ Autorităţile militare ale părţii trimiţătoare şi autorităţile judiciare române îşi acordă sprijin reciproc pentru efectuarea investigaţiilor, strângerea probelor, inclusiv în sechestrarea şi, atunci când este cazul, predarea obiectelor ce au legătură cu infracţiunea. 

Art. 49. ‒ După rămânerea definitivă a unei sentinţe prin care se dispune o pedeapsă privativă de libertate, autorităţile competente ale statului trimiţător, condamnatul sau familia acestuia pot solicita transferul executării pedepsei în ţara de origine, cu respectarea condiţiilor prevăzute de legea română. 

Art. 50. ‒ Organele de urmărire penală sau instanţele de judecată pot solicita informaţii ori opinii Comisiei, menite să clarifice circumstanţele de fapt în care s-au comis faptele de către membrii forţelor armate străine sau alte aspecte de natură să contribuie la soluţionarea cauzei. 

SECŢIUNEA 12

Securitate

Art. 51. ‒ (1) Autorităţile competente române vor manifesta diligenţa necesară pentru a se asigura că securitatea forţei armate străine nu este ameninţată de nicio persoană sau grup de persoane care încearcă să pătrundă în zona de dislocare ori care tulbură ordinea şi liniştea publică în imediata apropiere a acesteia. 

(2) În vederea asigurării securităţii forţei armate străine, Ministerul Apărării Naţionale, în colaborare cu autorităţile competente, poate lua măsuri de delimitare şi protecţie, cu mijloace specifice, a zonelor de dispunere. 

Art. 52. ‒ Ministerul Apărării Naţionale pune la dispoziţia autorităţilor competente date referitoare la forţa armată străină, pentru ca acestea să poată lua măsurile necesare de protecţie, atât pe timpul deplasării, cât şi în zona de dislocare a forţei armate străine. 

Art. 53. ‒ (1) Forţa armată străină, în baza reglementărilor şi înţelegerilor tehnice încheiate, îşi poate lua, în cadrul perimetrelor proprii, măsuri pentru paza bunurilor şi menţinerea ordinii şi siguranţei. 

(2) În afara perimetrelor, asigurarea pazei şi securităţii se realizează numai împreună cu organele specializate din sistemul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale. 

(3) Solicitările părţii trimiţătoare privind securitatea circulaţiei, protecţia personalului, tehnicii militare, echipamentului, proprietăţii, precum şi a documentelor şi informaţiilor fac obiectul unor înţelegeri tehnice cu autorităţile române competente.

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 54. ‒ (1) Ministerul Apărării Naţionale prevede în bugetul propriu fondurile necesare pentru punerea în aplicarea prevederilor prezentei legi. 

(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin prin prezenta lege, Ministerul Apărării Naţionale şi celelalte autorităţi publice pot încheia protocoale de cooperare. 

Art. 55. ‒ La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă art. 5 din Legea apărării naţionale a României nr. 45/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 7 iulie 1994, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 61/2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 28 aprilie 2000. 

---

*) Republicată în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. 

Legea nr. 291/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 8 noiembrie 2007. 

1) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 806/2009 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale pentru legătura cu forţele armate străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 5 august 2009.