Legea nr. 285/2004

M. Of. nr. 587 din 30 iunie 2004

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                     SENATUL

 

L E G E

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. − Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (1) al articolului 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. − (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.”

2. Alineatele (3) şi (4) ale articolului 5 vor avea următorul cuprins:

„(3) În lipsa unei convenţii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.

(4) În cazul în care contribuţia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat, cu condiţia să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalţi coautori.”

3. Litera g) a articolului 7 va avea următorul cuprins:

„g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;”

4. După litera i) a articolului 7 se introduce litera j) cu următorul cuprins:

„j) operele de artă digitală.”

5. Litera a) a articolului 9 va avea următorul cuprins:

„a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;”

6. Litera e) a articolului 10 va avea următorul cuprins:

„e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.”

7. Alineatul (2) al articolului 11 va avea următorul cuprins:

„(2) După moartea autorului, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.”

8. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„Art. 12. − Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.”

9. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

„Art. 13. − Utilizarea unei opere dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:

a) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace şi sub orice formă a operei;

b) distribuirea operei;

c) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după operă;

d) închirierea operei;

e) împrumutul operei;

f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

g) radiodifuzarea operei;

h) retransmiterea prin cablu a operei;

i) realizarea de opere derivate.”

10. Articolul 14 va avea următorul cuprins:

„Art. 14. − Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere.”

11. După articolul 14 se introduc articolele 14¹, 14², 14³, 14⁴ şi 14⁵ cu următorul cuprins:

„Art. 14¹. − (1) Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înţelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum şi oferirea publică a acestora.

(2) Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piaţa internă, de către titularul de drepturi sau cu consimţământul acestuia.

Art. 14². − Prin import, în sensul prezentei legi, se înţelege introducerea pe piaţa internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.

Art. 14³. − Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.

Art. 14⁴. − (1) Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înţelege punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituţii care permite accesul publicului în acest scop.

(2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului şi dă dreptul acestuia la o remuneraţie echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunţări.

(3) Remuneraţia echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează, în cazul în care împrumutul este realizat în scop educativ ori cultural, prin biblioteci de drept public.

(4) Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei.

Art. 14⁵. − Nu pot face obiectul închirierii sau împrumutului:

a) proiectele de structuri arhitecturale;

b) originalele sau copiile operelor de design ori de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;

c) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice ori pentru a căror utilizare există un contract;

d) lucrările de referinţă pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituţii;

e) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obişnuite.”

12. Articolul 15 va avea următorul cuprins:

„Art. 15. − (1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunoştinţelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică şi de arhitectură, proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum şi prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere prin mijloace cu fir sau fără fir, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a operelor, astfel încât orice membru al publicului să poată avea acces, din orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

(2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului a operelor nu se consideră epuizat prin nici un act de comunicare publică sau de punere la dispoziţia publicului.”

13. După articolul 15 se introduc articolele 15¹ şi 15² cu următorul cuprins:

„Art. 15¹. − În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înţelege:

a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune, prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării digitale a acestora, inclusiv prin satelit, în scopul recepţionării de către public;

b) transmiterea unei opere sau a reprezentării digitale a acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, în scopul recepţionării de către public.

Art. 15². − Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înţelege retransmiterea simultană, nealterată şi integrală, prin mijloacele prevăzute la art. 15¹ lit. b) sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepţionarea de către public a unei transmisii iniţiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepţionării de către public.”

14. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„Art. 16. − Prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înţelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creaţie intelectuală.”

15. Articolele 17, 18, 19 şi 20 se abrogă.

16. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„Art. 21. − (1) Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opere fotografice beneficiază de un drept de suită reprezentând dreptul de a încasa o cotă din preţul de vânzare obţinut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum şi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.

(2) Dreptul menţionat la alin. (1) se aplică tuturor actelor de revânzare a unei opere originale de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă, precum şi orice comerciant de opere de artă.

(3) Copiile operelor originale de artă sau fotografice, care au fost făcute într-un număr limitat de către însuşi autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt considerate opere de artă originale, în sensul prezentei legi.

(4) Suma datorată în temeiul alin. (1) se calculează conform următoarelor cote, fără a putea depăşi 12.500 euro:

a) de la 300 la 3.000 euro − 5%;

b) de la 3.000,01 la 50.000 euro − 4%;

c) de la 50.000,01 la 200.000 euro − 3%;

d) de la 200.000,01 la 350.000 euro − 1%;

e) de la 350.000,01 la 500.000 euro − 0,5%;

f) peste 500.000 euro − 0,25%.

(5) Vânzătorul trebuie să-i comunice autorului informaţiile prevăzute la alin. (1), în termen de două luni de la data vânzării, şi răspunde de reţinerea din preţul de vânzare, fără adăugarea altor taxe, şi de plata către autor a sumei datorate conform prevederilor alin. (4).

(6) Beneficiarii dreptului de suită sau reprezentanţii acestora pot solicita, timp de 3 ani de la data revânzării, persoanelor prevăzute la alin. (2) informaţii necesare pentru a asigura plata sumelor datorate conform prevederilor alin. (4).

(7) Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.”

17. Alineatul (1) al articolului 25 va avea următorul cuprins:

„Art. 25. − (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 şi 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.”

18. Articolul 26 va avea următorul cuprins:

„Art. 26. − (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţă publică, în mod legal, sub pseudonim sau fără indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică a acestora.

(2) În cazul în care identitatea autorului este adusă la cunoştinţă publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nici o îndoială asupra identităţii autorului, se aplică dispoziţiile art. 25 alin. (1).”

19. Articolul 29 se abrogă.

20. Articolul 30 va avea următorul cuprins:

„Art. 30. − Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani.”

21. Articolul 33 va avea următorul cuprins:

„Art. 33. − (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţâmânt, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;

d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerile specifice realizate de către biblioteci accesibile publicului, de către instituţii de învăţământ sau muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic direct ori indirect;

f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;

g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;

h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;

i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;

b) de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;

c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;

d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică;

e) de opere, în cazul utilizării în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.

(3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii şi constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnic şi al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei reţele între terţi, de către un intermediar sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat, şi care nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.

(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e),

f), i) şi la alin. (2) trebuie să se menţioneze sursa şi numele autorului, cu excepţia cazului în care acest lucru se dovedeşte a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menţioneze şi locul unde se găseşte originalul.”

22. Articolul 34 va avea următorul cuprins:

„Art. 34. − (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentrul cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.

(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri grafice ale operelor, precum şi pentru aparatele de sine stătătoare, indiferent de modul de funcţionare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere, în situaţia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraţie compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.”

23. Articolul 36 se abrogă.

24. Articolul 38 va avea următorul cuprins:

„Art. 38. − (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fără fir, în scopul realizării, o singură dată, a comunicării autorizate către public. În cazul unei noi emiteri a operei astfel înregistrate este necesară o nouă autorizare. Dacă în termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.

(2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare documentară excepţională.”

25. Articolul 40 va avea următorul cuprins:

„Art. 40. − În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.”

26. Alineatul (1) al articolului 41 va avea următorul cuprins:

„Art. 41. − (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise, modalităţile de utilizare, durata şi întinderea cesiunii, precum şi remuneraţia titularului dreptului de autor. Absenţa oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.”

27. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 43 vor avea următorul cuprins:

„Art. 43. − (1) Remuneraţia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileşte prin acordul părţilor. Cuantumul remuneraţiei se calculează fie proporţional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.

(2) Când remuneraţia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei. Aceasta se va face avându-se în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata utilizării, precum şi alte circumstanţe ale cazului.”

28. Articolul 44 va avea următorul cuprins:

„Art. 44. − (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparţin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terţi, numai cu consimţământul angajatorului şi cu recompensarea acestuia pentru contribuţia la costurile creaţiei. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor.

(2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenţa precizării termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.

(3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa unei clauze contrare, angajatorul este îndreptăţit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obţinute din utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul atribuţiilor de serviciu.

(4) La expirarea termenului menţionat la alin. (2) drepturile patrimoniale revin autorului.

(5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaţiei sale.”

29. Articolul 46 va avea următorul cuprins:

„Art. 46. − (1) În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparţin autorului.

(2) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât şi termenul de acceptare a operei.

(3) Persoana care comandă opera are dreptul să denunţe contractul, dacă opera nu îndeplineşte condiţiile stabilite. În caz de denunţare a contractului, sumele încasate de autor rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.”

30. Alineatele (1), (2), (3) şi (6) ale articolului 47 vor avea următorul cuprins:

„Art. 47. − (1) Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.

(2) Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forţă majoră.

(3) Desfiinţarea contractului de cesiune, menţionată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a doi ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicaţiile cotidiene, acest termen va fi de trei luni, iar în cazul publicaţiilor periodice, de un an.

.........................................................................................

(6) Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un drept de utilizare asupra operei.”

31. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 48 vor avea următorul cuprins:

„Art. 48. − (1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de a reproduce şi de a distribui opera.

(2) Nu constituie contract de editare convenţia prin care titularul dreptului de autor îl împuterniceşte, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce şi, eventual, a distribui opera.”

32. Articolul 50 va avea următorul cuprins:

„Art. 50. − Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o utilizeze în orice alt mod trebuie să facă obiectul unei prevederi contractuale exprese.”

33. Alineatele (1) şi (5) ale articolului 56 vor avea următorul cuprins:

„Art. 56. − (1) În lipsa unei clauze contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediţii convenite.

.........................................................................................

(5) În cazul în care editorul intenţionează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de doi ani de la data publicării, şi dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului la preţul pe care l-ar fi obţinut prin vânzarea pentru distrugere.”

34. Articolul 58 va avea următorul cuprins:

„Art. 58. − (1) Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiţiile convenite.

(2) Se pot încheia contracte generale de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală şi prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condiţiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. c).”

35. Alineatele (1), (2) şi (3) ale articolului 59 vor avea următorul cuprins:

„Art. 59. − (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări publice.

(2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura reprezentare ori execuţie a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum şi remuneraţia autorului.

(3) Întreruperea reprezentărilor sau execuţiilor, timp de dou ani consecutivi, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita desfiinţarea contractului şi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.”

36. Articolul 63 va avea următorul cuprins:

„Art. 63. − (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită utilizarea, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Beneficiarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remuneraţie autorului pe perioada cât foloseşte acel exemplar al operei.

(2) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziţiilor de drept comun privind contractul de locaţiune.

(3) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepţia dreptului de distribuire, dacă nu s-a convenit altfel.”

37. Articolul 64 va avea următorul cuprins:

„Art. 64. − Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete.”

38. Alineatele (1) şi (4) ale articolului 67 vor avea următorul cuprins:

„Art. 67. − (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuţi la art. 66 refuză să definitiveze contribuţia sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraţie pentru contribuţia avută.

..........................................................................................

(4) Autorii operei audiovizuale, alţii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoştinţă publică, precum şi utilizării specifice a versiunii definitive a operei, integral sau parţial.”

39. Articolul 70 va avea următorul cuprins:

„Art. 70. − (1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale şi producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceştia îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum şi dreptul de a autoriza dublarea şi subtitrarea, în schimbul unei remuneraţii echitabile.

(2) În lipsa unei clauze contrare, autorii operei audiovizuale, precum şi alţi autori ai unor contribuţii la aceasta, îşi păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuţii, precum şi dreptul de a autoriza şi/sau de a interzice utilizări în afara celei specifice a operei, integral sau parţial, cum ar fi utilizarea unor fragmente din opera cinematografică pentru publicitate, alta decât pentru promovarea operei, în condiţiile prezentei legi.”

40. Articolul 71 va avea următorul cuprins:

„Art. 71. − (1) În lipsa unei clauze contrare, remuneraţia pentru fiecare mod de utilizare a operei audiovizuale este proporţională cu încasările brute rezultate din utilizarea operei.

(2) Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situaţia încasărilor percepute după fiecare mod de utilizare. Autorii primesc remuneraţiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. Pentru dreptul de închiriere, autorii primesc remuneraţia conform prevederilor art. 111¹.

(3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de cinci ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.”

41. La articolul 73, partea introductivă şi literele a) şi c) vor avea următorul cuprins:

„Art. 73. − Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza şi de a autoriza:

a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau transmiterea în reţea;

..........................................................................................

c) distribuirea şi închirierea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă.”

42. Articolul 74 va avea următorul cuprins:

„Art. 74. − În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.”

43. Partea introductivă a alineatului (1) al articolului 75 va avea următorul cuprins:

„Art. 75. − (1) În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:”

44. Articolul 76 va avea următorul cuprins:

„Art. 76. − În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.”

45. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 77 vor avea următorul cuprins:

„Art. 77. − (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.

(2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de instalare, afişare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.”

46. Partea introductivă a articolului 78 va avea următorul cuprins:

„Art. 78. − Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:”

47. Litera c) a articolului 79 va avea următorul cuprins:

„c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor.”

48. Articolul 80 va avea următorul cuprins:

„Art. 80. − Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.”

49. Alineatul (1) al articolului 86 va avea următorul cuprins:

„Art. 86. − (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică.”

50. Articolul 88 va avea următorul cuprins:

„Art. 88. − (1) Utilizarea unei opere care conţine un portret necesită consimţământul persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o utilizeze fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa.

(2) În lipsa unei clauze contrare, consimţământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraţie pentru a poza.

(3) Consimţământul prevăzut la alin. (1) nu este necesar pentru utilizarea unei opere care conţine portretul:

a) unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice;

b) unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.”

51. Articolul 89 va avea următorul cuprins:

„Art. 89. − Utilizarea unei corespondenţe adresate unei persoane necesită consimţământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă persoana destinatară nu şi-a exprimat o altă dorinţă.”

52. Articolul 90 va avea următorul cuprins:

„Art. 90. − Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară a unei corespondenţe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d), în ceea ce priveşte utilizarea operei ce conţine portretul sau a corespondenţei, după caz.”

53. Denumirea titlului II va avea următorul cuprins:

„TITLUL II

Drepturile conexe dreptului de autor şi drepturi sui-generis”

54. Alineatul (2) al articolului 92 va avea următorul cuprins:

„(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în condiţiile prevăzute la art. 39−43, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.”

55. Articolul 93 se abrogă.

56. Articolul 94 va avea următorul cuprins:

„Art. 94. − Sunt recunoscuţi şi protejaţi, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiştii interpreţi sau executanţi, pentru propriile interpretări ori execuţii, producătorii de înregistrări sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, şi organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.”

57. Litera d) a articolului 96 se abrogă.

58. Alineatul (2) al articolului 97 va avea următorul cuprins:

„(2) După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv.”

59. Articolul 98 va avea următorul cuprins:

„Art. 98. − (1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele:

a) fixarea interpretării sau a execuţiei sale;

b) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, a interpretării sau a execuţiei fixate:

c) distribuirea interpretării sau a execuţiei fixate;

d) închirierea interpretării sau a execuţiei fixate;

e) împrumutul interpretării sau al execuţiei fixate;

f) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a interpretării sau a execuţiei fixate;

g) radiodifuzarea şi comunicarea publică a interpretării sau a execuţiei sale, în afara cazului în care interpretarea sau execuţia a fost deja fixată sau radiodifuzată;

h) punerea la dispoziţia publicului a interpretării sau a execuţiei sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuţiei fixate.

(2) În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea, prin orice mijloc, de sunete, imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări digitale ale acestora, în orice fel de suport, inclusiv electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor către public, într-un mod oarecare.

(3) Definiţiile de la art. 14, 14¹, 14², 14³, 14⁴, 15 alin. (1), art. 15¹ şi 15² se aplică, prin analogie, şi drepturilor prevăzute la alin. (1).”

60. Articolul 99 va avea următorul cuprins:

„Art. 99. − (1) În sensul prezentei legi, execuţia sau interpretarea unei opere este colectivă, în cazul în care interpretările ori execuţiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura interpretării sau execuţiei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre artiştii participanţi asupra ansamblului interpretării sau execuţiei.

(2) În vederea exercitării drepturilor exclusive privind autorizarea prevăzută la art. 98, artiştii interpreţi sau executanţi care participă, în mod colectiv, la aceeaşi interpretare ori execuţie, cum ar fi membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei trupe teatrale, trebuie să mandateze, în scris, dintre ei, un reprezentant, cu acordul majorităţii membrilor.

(3) Sunt exceptaţi de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul şi soliştii.”

61. Articolul 100 va avea următorul cuprins:

„Art. 100. − În cazul unei interpretări sau execuţii efectuate de un artist, în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale prevăzute la art. 98, care sunt transmise angajatorului, trebuie să fie expres prevăzute în contractul individual de muncă.”

62. − Articolul 101 va avea următorul cuprins:

„Art. 101. − În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remuneraţii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestaţiei sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere şi împrumut.”

63. Articolul 103 va avea următorul cuprins:

„Art. 103. − (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor digitale ale acestor sunete, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare. Nu se consideră înregistrare sonoră o fixare audiovizuală sau partea sonoră a acesteia ori reprezentarea sa digitală.

(2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.”

64. Articolul 104 va avea următorul cuprins:

„Art. 104. − În cazul reproducerii şi distribuirii înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerţ, precum şi numele ori denumirea producătorului.”

65. Articolul 105 va avea următorul cuprins:

„Art. 105. − (1) În condiţiile prevăzute la art. 92 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:

a) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilor înregistrări sonore;

b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;

c) închirierea propriilor înregistrări sonore;

d) împrumutul propriilor înregistrări sonore;

e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore;

f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepţia celor publicate în scop comercial;

g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.

(2) Definiţiile de la art. 14, 14¹, 142^, 14³, 14⁴, art. 15 alin. (1), art. 15¹ şi 15² se aplică, prin analogie, şi drepturilor prevăzute la alin. (1).

(3) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.

(4) Dispoziţiile alin. (1) lit. e) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scopuri comerciale, în bagajul personal legal admis.”

66. După articolul 106 se introduce capitolul III¹, cu articolele 106¹−106⁴, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL III¹

Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale

Art. 106¹. − (1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda şi suportul utilizate pentru această fixare.

(2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet şi, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice şi financiare necesare.

Art. 106². − În cazul reproducerii şi distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea producătorului, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerţ, precum şi numele ori denumirea producătorului.

Art. 106³. − (1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:

a) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilor înregistrări audiovizuale;

b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale;

c) închirierea propriilor înregistrări audiovizuale;

d) împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale;

e) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor înregistrări audiovizuale;

f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale;

g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale.

(2) Definiţiile de la art. 14, 14¹, 142, 14³, 14⁴, 15 alin. (1), art. 15¹ şi 15² se aplică, prin analogie, şi drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 106⁴. − (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări audiovizuale este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a avut loc prima fixare.

(2) În cazul în care înregistrarea audiovizuală este adusă la cunoştinţă publică în această perioadă, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică.”

67. După titlul capitolului IV al titlului II se introduc articolele 106⁵ şi 106⁶ cu următorul cuprins:

„Art. 106⁵. − (1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.

(2) Cuantumul acestei remuneraţii se stabileşte prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 131, 131¹ şi 131².

(3) Colectarea remuneraţiei unice se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 133.

(4) Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc, printr-un protocol, care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, proporţia repartizării remuneraţiei între cele două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii nu depun protocolul la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, remuneraţia se împarte, în mod egal, între cele două categorii de beneficiari.

Art. 106⁶. − Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări sonore sau audiovizuale pe piaţa internă, de către titularul de drepturi ori cu consimţământul acestuia.”

68. Articolul 107 va avea următorul cuprins:

„Art. 107. − (1) Autorii operelor reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum şi cei ai operelor reproduse de pe hârtie, pe orice alt tip de suport, au dreptul, împreună cu editorii, producătorii şi cu artiştii interpreţi sau executanţi, după caz, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privată, efectuată în condiţiile prevăzute la art. 34 alin. (2). Dreptul la remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu poate face obiectul unei renunţări din partea beneficiarilor.

(2) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se plăteşte de către fabricanţii şi importatorii de suporturi sau aparate, prevăzute la art. 34 alin. (2), indiferent dacă procedeul folosit este unul analog sau digital.

(3) Importatorii şi fabricanţii de suporturi şi aparate, prevăzute la art. 34 alin. (2), sunt obligaţi să se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Registrul Naţional al Copiei Private, şi pot desfăşura activităţile respective de import sau de producţie numai după obţinerea de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a Certificatului de înregistrare. Acest certificat se eliberează de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat legal şi a Certificatului unic de înregistrare la registrul comerţului.

(4) Lista suporturilor şi a aparatelor pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată, precum şi cuantumul acestei remuneraţii se negociază, anual, între organismele de gestiune colectivă care reprezintă fiecare categorie de beneficiari şi asociaţiile importatorilor şi fabricanţilor de suporturi sau aparate.

(5) Negocierea prevăzută la alin. (4) se desfăşoară în cadrul unei comisii constituite prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă, din oficiu, în prima decadă a lunii ianuarie a anului calendaristic pentru care se negociază. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Comisia de negociere este constituită din:

a) câte un reprezentant al organismelor de gestiune colectivă care funcţionează pe un domeniu;

b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative ale fabricanţilor şi importatorilor de aparate sau, în lipsa acestor structuri, câte un reprezentant al primilor trei importatori sau fabricanţi majori din domeniu, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri.

(6) În vederea desfăşurării negocierilor prevăzute la alin. (5), organismele de gestiune colectivă şi asociaţiile fabricanţilor şi importatorilor, prevăzute la alin. (4), vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în ultima lună a anului anterior negocierilor, propuneri privind lista suporturilor şi aparatelor, precum şi cuantumurile remuneraţiilor ce urmează a fi negociate.

(7) Remuneraţiile negociate de părţi sunt procentuale şi trebuie să se înscrie între următoarele limite:

A. pentru suporturi:

a) coli de hârtie pentru copiator, format A4: de la 0,5% la 1%;

b) alte suporturi: de la 3% la 7%;

B. pentru aparate: de la 0,5% la 1,5%.

(8) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se calculează la valoarea în vamă, în cazul importurilor şi, respectiv, la valoarea facturată fără T.V.A., cu ocazia punerii în circulaţie a produselor de către producători, se menţionează distinct pe factură şi se plăteşte în luna următoare datei de facturare.

(9) Negocierile pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei compensatorii se convoacă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi se desfăşoară potrivit procedurilor prevăzute la art. 131¹.”

69. După articolul 107 se introduc articolele 107¹ şi 107² cu următorul cuprins:

„Art. 107¹. − (1) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată se colectează de către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după înregistrări sonore şi audiovizuale şi de către un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hârtie. Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atribuţii de colector unic, sunt desemnate potrivit prevederilor art. 133.

(2) Importatorii şi fabricanţii de suporturi şi aparate pentru care se datorează remuneraţia compensatorie pentru copia privată au obligaţia să comunice, lunar, o dată cu plăţile efectuate organismului de gestiune colector unic, o listă privind produsele facturate, importate sau fabricate în România. Pentru verificarea exactităţii datelor din lista privind produsele importate sau fabricate facturate, pe care se bazează plăţile, organismul de gestiune care este colector unic are dreptul să solicite Oficiului Român pentru Drepturile de Autor informaţii şi documente justificative.

(3) Pentru întârzierile la plată de până la şase luni, părţile care au negociat remuneraţiile compensatorii pot conveni penalităţi. Pentru neplata, mai mult de şase luni, a remuneraţiilor compensatorii, organismul de gestiune colector unic poate depune reclamaţie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, solicitând efectuarea unor controale şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale.

Art. 107². − (1) Remuneraţia compensatorie pentru copia privată încasată de organismele de gestiune colectoare unice se repartizează beneficiarilor, astfel:

a) în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic, 40% din remuneraţie revine, în părţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, 30% revine artiştilor interpreţi sau executanţi, iar restul de 30% revine producătorilor de înregistrări sonore;

b) în cazul suporturilor şi aparatelor pentru copii înregistrate audiovizual, prin procedeu analogic, remuneraţia se împarte în mod egal între următoarele categorii: autori, artişti interpreţi sau executanţi şi producători;

c) în cazul copiilor înregistrate, prin procedeu analogic, pe hârtie, remuneraţia se împarte în mod egal între autori şi editori, iar sumele cuvenite editorilor se repartizează prin asociaţiile de editori, pe baza unui protocol încheiat cu acestea;

d) în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remuneraţia se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii prevăzute la lit. a), b) şi c), iar, în interiorul fiecărei categorii, conform celor stabilite la literele amintite.

(2) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţări din partea beneficiarilor.”

70. Articolul 108 va avea următorul cuprins:

„Art. 108. − Remuneraţia compensatorie pentru copia privată nu se plăteşte în cazul în care suporturile audio, video sau digitale neînregistrate, fabricate în ţară sau importate, se comercializează angro către producătorii de înregistrări sonore şi audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni.”

71. Articolul 109 se abrogă.

72. Articolul 110 va avea următorul cuprins:

„Art. 110. − Dispoziţiile art. 107 nu se aplică importului de suporturi şi aparate ce permit realizarea de copii, efectuat fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.”

73. Articolul 111 se abrogă.

74. După articolul 111 se introduce articolul 111¹ cu următorul cuprins:

„Art. 111¹. − (1) În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a transferat ori a cedat dreptul său de închiriere sau împrumut, în ceea ce priveşte o fonogramă ori o videogramă, unui producător de fonograme sau de înregistrări audiovizuale, acesta păstrează dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă.

(2) Dreptul de a obţine o remuneraţie echitabilă pentru închiriere nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor sau artiştilor interpreţi ori executanţi, în calitate de beneficiari.

(3) Autorii şi artiştii interpreţi sau executanţi vor primi remuneraţiile cuvenite fie direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceştia, fie de la utilizatori, numai prin organismele de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remuneraţiei şi producători.”

75. Articolul 112 va avea următorul cuprins:

„Art. 112. − Dispoziţiile art. 33, 34 şi 37 se aplică, prin analogie, artiştilor interpreţi sau executanţi, precum şi producătorilor de înregistrări sonore şi audiovizuale.”

76. După articolul 112 se introduce articolul 112¹ cu următorul cuprins:

„Art. 112¹. − În cazul în care titularii de drepturi beneficiază, prin efectul legii, de o remuneraţie obligatorie, aceştia nu se pot opune utilizărilor care o generează.”

77. Articolul 113 va avea următorul cuprins:

„Art. 113. − Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarele:

a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune;

b) reproducerea integrală sau parţială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc şi sub orice formă, a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet;

f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;

g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport;

h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public.”

78. După articolul 113 se introduc articolele 113¹ şi 113² cu următorul cuprins:

„Art. 113¹. − (1) Prin reemitere, în sensul prezentei legi, se înţelege emiterea simultană, de către un organism de radiodifuziune, a unui program al altui organism de radiodifuziune.

(2) Definiţiile de la art. 14, 14¹, 14², 14³, 14⁴, 15 alin. (1), 15¹, art. 15² şi 98 alin. (2) se aplică, prin analogie, şi drepturilor prevăzute la art. 113.

Art. 113². − (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor programe de radiodifuziune sau de televiziune, realizate fără autorizarea lor şi fixate pe orice tip de suport.

(2) Dispoziţiile art. 113 lit. d) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.”

79. Articolul 114 va avea următorul cuprins:

„Art. 114. − Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune ori de televiziune.”

80. Articolul 115 va avea următorul cuprins:

„Art. 115. − Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor acestuia, pe piaţa internă, de către titularul de drepturi sau cu consimţământul acestuia.”

81. Articolul 116 va avea următorul cuprins:

„Art. 116. − Dispoziţiile cuprinse în art. 33, 34 şi 37 se aplică, prin analogie, şi organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.”

82. Articolul 118 va avea următorul cuprins:

„Art. 118. − (1) În cazul în care semnalele purtătoare de emisiuni sau de servicii de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanţul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului prin organismul respectiv sau cu consimţământul său.

(2) Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afara României, este asigurată astfel:

a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură ascensională situate pe teritoriul României, responsabilitatea revine persoanei care utilizează staţia;

b) dacă nu se apelează la o staţie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizată de către un organism cu sediul în România, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.”

83. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 119 vor avea următorul cuprins:

„Art. 119. − (1) Titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit unui organism de radiodifuziune sau de televiziune, numai printr-un contract încheiat fie prin intermediul unui organism de gestiune colectivă, fie individual.

(2) Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă şi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru comunicarea publică prin satelit a unei categorii de opere aparţinând unui anumit domeniu, îşi poate produce efectele şi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivă, dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu radiodifuzarea terestră efectuată de către acelaşi organism emiţător. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea, în orice moment, să înlăture producerea efectelor contractului-cadru, printr-un contract individual.”

84. Articolul 120 se abrogă.

85. Articolul 121 va avea următorul cuprins:

„Art. 121. − (1) Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmisiei prin cablu, pe baza contractelor încheiate numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

(2) Cuantumul remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe, pentru retransmiterea prin cablu, se stabileşte printr-o metodologie unică, negociată între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, pe de o parte, şi structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu, pe de altă parte, potrivit procedurilor prevăzute la art. 131, 131¹ şi 131².

(3) În cadrul negocierilor prevăzute la alin. (2), se va ţine seama de prevederile art. 131¹ alin. (1). Organismele de gestiune colectivă pot solicita tarife forfetare sau procentuale în limită maximă de 1,5% pentru drepturile de autor şi, respectiv, 0,5% pentru drepturile conexe, raportate la veniturile obţinute de utilizatori, din activitatea de retransmitere a serviciilor de programe.

(4) Organismul de gestiune colectivă care este colector unic, precum şi proporţia repartizării remuneraţiei între categoriile de beneficiari se stabilesc potrivit prevederilor art. 133.

(5) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.”

86. După articolul 121 se introduce articolul 121¹ cu următorul cuprins:

„Art. 121¹. − (1) Prevederile art. 121 alin. (1) nu se aplică drepturilor exercitate de organismele de radiodifuziune sau de televiziune cu privire la propriile emisiuni şi servicii de programe, indiferent dacă drepturile în cauză le aparţin ori le-au fost cesionate de alţi titulari de drepturi de autor sau de drepturi conexe. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu, cu excepţia cazurilor în care retransmiterea prin cablu este obligatorie prin lege.

(2) Autorizarea acordată de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, pentru radiodifuzarea, pe teritoriul României, de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune situat în România, a unui serviciu de programe purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe, include şi autorizarea pentru retransmiterea prin cablu, fără plată, de către distribuitorii prin cablu, a vreunei remuneraţii separate către aceşti titulari.”

87. Articolul 122 se abrogă.

88. După articolul 122 se introduce capitolul VI al titlului II, cu articolele 122¹−122⁴, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL VI

Drepturile sui-generis ale fabricanţilor bazelor de date

Art. 122¹. − (1) Dispoziţiile prezentului capitol privesc protecţia juridică a bazelor de date, în orice formă a lor.

(2) În sensul prezentei legi, prin bază de date se înţelege o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o modalitate sistematică ori metodică şi în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate.

(3) Protecţia prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcţionarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice.

(4) În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiţie substanţială cantitativă şi calitativă în vederea obţinerii, verificării sau prezentării conţinutului unei baze de date.

Art. 122². − (1) Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza şi de a interzice extragerea şi/sau reutilizarea totalităţii sau a unei părţi substanţiale din aceasta, evaluată calitativ sau cantitativ.

(2) În sensul prezentei legi, se înţelege prin:

a) extragere: transferul permanent sau temporar al totalităţii ori al unei părţi, evaluată calitativ sau cantitativ, substanţiale din conţinutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau sub orice formă;

b) reutilizare: orice formă de punere la dispoziţia publicului a totalităţii sau a unei părţi, evaluată calitativ sau cantitativ, substanţiale a conţinutului bazei de date prin distribuirea de copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziţia publicului a conţinutului bazei, astfel încât oricine să poată avea acces la aceasta în locul şi la momentul ales în mod individual. Prima vânzare pe piaţa internă a unei copii a bazei de date de către titularul dreptului sui-generis sau cu consimţământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestei copii.

(3) Împrumutul public al unei baze de date nu este un act de extragere sau de reutilizare.

(4) Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică în mod independent de posibilitatea de a proteja baza de date sau conţinutul acesteia prin dreptul de autor sau alte drepturi. Protecţia bazelor de date prin dreptul prevăzut la alin. (1) nu prejudiciază drepturile existente cu privire la conţinutul lor.

(5) Nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată şi sistematică, de părţi nesubstanţiale ale conţinutului bazei de date dacă aceasta ar presupune acte contrarii unei utilizări normale a acestei baze sau ar cauza un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.

Art. 122³. − (1) Fabricantul unei baze de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate nu poate împiedica utilizarea legitimă a acesteia, prin extragerea sau reutilizarea de părţi nesubstanţiale din conţinutul său, oricare ar fi scopul utilizării. În cazul în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă sau să reutilizeze numai o parte a bazei de date, dispoziţiile prezentului alineat se aplică acestei părţi.

(2) Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate nu poate efectua acte care intră în conflict cu utilizarea normală a acestei baze de date sau care lezează în mod nejustificat interesele legitime ale fabricantului bazei de date.

(3) Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate nu poate să aducă prejudicii titularilor unui drept de autor sau conex care se referă la opere sau la prestaţii conţinute în această bază de date.

(4) Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate poate, fără autorizarea fabricantului bazei de date, să extragă sau să reutilizeze o parte substanţială a conţinutului acesteia:

a) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării private a conţinutului unei baze de date neelectronice;

b) în cazul în care extragerea în scopul utilizării se face pentru învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică, cu condiţia indicării sursei şi în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;

c) în cazul în care se face o extragere sau reutilizare având ca scop apărarea ordinii publice şi a siguranţei naţionale ori în cadrul unor proceduri administrative sau jurisdicţionale.

Art. 122⁴. − (1) Drepturile fabricantului bazei de date iau naştere o dată cu definitivarea bazei de date. Durata protecţiei este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor definitivării bazei de date.

(2) În cazul în care baza de date a fost pusă la dispoziţia publicului în orice modalitate înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), durata protecţiei se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care baza de date a fost pusă la dispoziţia publicului pentru prima oară.

(3) Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei baze de date, constând, în special, în adăugări, suprimări sau schimbări succesive şi pentru care se poate considera că s-a efectuat o nouă investiţie substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate de protecţie proprii bazei de date rezultate din această investiţie.”

89. Articolul 123 va avea următorul cuprins:

„Art. 123. − (1) Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă, în condiţiile prezentei legi.

(2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoştinţă publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuţii fixate ori radiodifuzate anterior, precum şi pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoştinţă publică.

(3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă.”

90. După articolul 123 se introduc articolele 123¹, 123², 123³ şi 124⁴ cu următorul cuprins:

„Art. 123¹. − (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la remuneraţie compensatorie pentru copia privată;

b) dreptul la remuneraţie echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 14⁴ alin. (2);

c) dreptul de suită;

d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale;

e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice;

f) dreptul la remuneraţie echitabilă recunoscut artiştilor interpreţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică şi radiodifuzarea fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora;

g) dreptul de retransmitere prin cablu.

(2) Pentru catogoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.

Art. 123². − (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi:

a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme;

b) dreptul de comunicare publică a operelor;

c) dreptul de împrumut, cu excepţia cazului prevăzut la art. 123¹ alin. (1) lit. b);

d) dreptul de radiodifuzare a operelor;

e) dreptul la remuneraţie echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 111¹ alin. (1).

(2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat şi pot elabora metodologii, în limita repertoriului gestionat. Organismele de gestiune colectivă vor pune la dispoziţia utilizatorilor, la cererea acestora, repertoriul de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum şi lista titularilor de drepturi de autor şi de drepturi conexe, români şi străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea şi controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii.

(3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creaţie intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existenţa mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepţia cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.

Art. 123³. − Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepţia celor prevăzute la art. 123¹ şi 123², pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi.

Art. 123⁴. − În negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege, existenţa organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaţi.”

91. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 125 vor avea următorul cuprins:

„Art. 125. − (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.”

92. După articolul 125 se introduce articolul 125¹ cu următorul cuprins:

„Art. 125¹. − Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să comunice publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date:

a) categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă;

b) drepturile patrimoniale pe care le gestionează;

c) categoriile de utilizatori care au obligaţii de plată către titularii de drepturi;

d) actele normative în temeiul cărora funcţionează şi colectează remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi;

e) modalităţile de colectare şi persoanele responsabile de această activitate, pe plan local şi central;

f) programul de lucru.”

93. Articolul 126 va avea următorul cuprins:

„Art. 126. − (1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul România, care:

a) urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine;

c) au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;

d) au capacitate economică de gestionare colectivă şi dispun de mijloacele umane şi materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al ţării;

e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează şi care doresc să le încredinţeze un mandat.

(2) Repertoriul menţionat la alin. (1) lit. b) se depune în format scris şi electronic, stabilit prin decizie a directorului general, şi conţine, cel puţin, numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiştilor interpreţi şi executanţi, a fonogramelor sau videogramelor.

(3) Avizul de constituire şi funcţionare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.”

94. Articolul 127 va avea următorul cuprins:

„Art. 127. − (1) Statutul organismului de gestiune colectivă trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la:

a) denumirea, domeniul şi obiectul de activitate şi drepturile pe care le gestionează pe baza repertoriului constituit în acest scop;

b) condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalităţii de tratament;

c) drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă;

d) modalitatea de desemnare şi atribuţiile administratorului general responsabil de funcţionarea organismului de gestiune colectivă, precum şi ale organelor de administrare şi de reprezentare;

e) patrimoniul iniţial şi resursele economice prevăzute;

f) regulile aplicabile repartizării drepturilor colectate, proporţional cu utilizarea reală a repertoriului titularilor de drepturi, precum şi regulile privind regimul sumelor nerepartizate sau nerevendicate;

g) reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi negociate cu utilizatorii şi reguli privind reprezentarea în cadrul negocierilor;

h) modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri;

i) modalităţile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcţionării;

j) orice alte dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei în vigoare.

(2) Din consiliul director al organismului de gestiune colectivă nu poate face parte administratorul general sau orice altă persoană care are calitatea de angajat retribuit al organismului. Nu au calitatea de angajaţi retribuiţi membrii organismului de gestiune colectivă care primesc indemnizaţie de participare la activităţile din cadrul organelor de conducere alese.

(3) Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării, de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu cel puţin două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor eliberează acest aviz în termen de 10 zile de la solicitare, iar avizul se depune la instanţa judecătorească în vederea înregistrării modificării. În cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie motivat.

(4) Orice modificare a statutului efectuată şi înregistrată la instanţa judecătorească fără avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este nulă de drept.”

95. Articolul 128 se abrogă.

96. Articolul 129 va avea următorul cuprins:

„Art. 129. − (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, este acordat direct, prin contract scris de către titularii de drepturi.

(2) Fiecare titular de drepturi care a acordat un mandat organismului de gestiune colectivă are dreptul la un vot în cadrul adunării generale. Artiştii interpreţi sau executanţi care au participat la o execuţie sau o interpretare colectivă a unei opere au dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale, prin reprezentantul desemnat conform procedurii prevăzute la art. 99 alin. (2).

(3) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, poate fi acordat şi indirect de către titulari, prin contracte scrise, încheiate între organisme de gestiune colectivă din România şi organisme străine care gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora. Mandatul indirect nu conferă drept de vot titularilor de drepturi.

(4) Orice titular de drepturi de autor sau de drepturi conexe poate încredinţa prin mandat administrarea drepturilor sale privind repertoriul propriu unui organism de gestiune colectivă. Organismul respectiv este obligat să accepte administrarea acestor drepturi pe baza gestiunii colective în limita obiectului său de activitate.

(5) Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă.”

97. După articolul 129 se introduce articolul 129¹ cu următorul cuprins:

„Art. 129¹. − În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la nici un organism, competenţa revine organismului din domeniu, cu cel mai mare număr de membri. Revendicarea de către titularii de drepturi nereprezentaţi a sumelor cuvenite se poate face în termen de trei ani de la colectarea lor. După acest termen, sumele nerepartizate sau nerevendicate sunt utilizate potrivit hotărârii adunării generale.”

98. Articolul 130 va avea următorul cuprins:

„Art. 130. − (1) Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii:

a) să acorde autorizaţii neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii, prin licenţă neexclusivă, în formă scrisă;

b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi;

c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au mandatat sau pe baza convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;

d) să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor cuvenite, ca urmare a utilizării repertoriului propriu, în afara teritoriului României, prin încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate;

e) să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut;

f) să asigure accesul propriilor membri la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora;

g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;

h) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor necesare, în format scris şi electronic, pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care le colectează, în vederea repartizării; informaţiile şi documentele transmise vor fi însoţite de adresă de înaintare, purtând numele reprezentantului legal, semnătura şi ştampila;

i) să asigure transparenţa activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu autorităţile publice care au drept de control şi, prin acestea, cu utilizatorii;

j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate.

(2) Contractele de reprezentare încheiate de organismele similare din străinătate, prevăzute la alin. (1) lit. d), se încheie în formă scrisă, cu menţionarea modului de realizare a schimbului de informaţii privind repertoriul părţilor, a drepturilor gestionate, a duratei şi a modalităţilor de plată.”

99. Articolul 131 va avea următorul cuprins:

„Art. 131 − (1) În vederea iniţierii procedurilor de negociere, organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoţită de metodologiile propuse a fi negociate, potrivit prevederilor art. 130 alin. (1) lit. b).

(2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de maximum cinci zile de la primirea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă. Comisia de negociere este constituită din:

a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcţionează pentru câte o categorie de drepturi;

b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative ale utilizatorilor, numit dintre acestea, sau, în lipsa acestora, câte un reprezentant al primilor trei utilizatori majori din domeniu, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri, precum şi al societăţilor publice de radiodifuziune şi de televiziune, după caz.

(3) În vederea desemnării în cadrul comisiei menţionate la alin. (2), organismele de gestiune colectivă vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, o dată cu metodologiile, lista structurilor asociative ale utilizatorilor sau pe cea a utilizatorilor majori, care urmează a fi convocaţi pentru negocieri, precum şi elementele de identificare a acestora.

(4) Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părţilor prin scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de organismele de gestiune colectivă.”

100. După articolul 131 se introduc articolele 131¹, 131², 131³ şi 131⁴ cu următorul cuprins:

„Art. 131¹. − (1) Metodologiile se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu reprezentanţii prevăzuţi la art. 131 alin. (2) lit. b), ţinându-se seama de următoarele criterii principale:

a) categoria titularilor de drepturi, membri sau nemembri, şi domeniul pentru care se poartă negocierea;

b) categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalţi utilizatori desemnaţi să negocieze;

c) repertoriul, confirmat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, gestionat de organismul de gestiune colectivă, pentru membrii proprii, precum şi pentru membrii altor organisme străine similare, în baza contractelor de reprezentare;

d) proporţia utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă;

e) proporţia utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligaţiile de plată prin contracte directe cu titularii de drepturi;

f) veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul ce face obiectul negocierii;

g) cheltuielile ocazionate de utilizare, în cazul în care nu există venituri.

(2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita, de la aceeaşi categorie de utilizatori, cu excepţia distribuitorilor prin cablu, tarife forfetare sau procentuale între 1% şi 10%, pentru drepturile de autor şi, respectiv, între 0,5% şi 3%, pentru drepturile conexe, raportate la veniturile obţinute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul, iar, în lipsa acestor venituri, la cheltuielile ocazionate de utilizare.

(3) Tarifele forfetare sau procentuale prevăzute la alin. (2) pot fi solicitate numai dacă şi în măsura în care drepturile de autor sau drepturile conexe protejate se află în termenele de protecţie prevăzute de lege.

(4) Remuneraţiile datorate titularilor de drepturi, potrivit prevederilor alin. (2) şi (3), se calculează prin aplicarea procentelor negociate la acea parte din veniturile obţinute de utilizatori, corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului protejat în activitatea utilizatorilor.

Art. 131². − (1) Negocierea metodologiilor se desfăşoară conform programului stabilit între părţi pe o durată de maximum 45 de zile calendaristice de la data constituirii comisiei.

(2) Înţelegerea părţilor cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.

(3) În situaţia în care, în urma negocierilor, comisia nu a convenit o formă unică a metodologiilor, oricare dintre părţi poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor iniţierea procedurii de mediere efectuată de către arbitri, la care Oficiul Român pentru Drepturile de Autor participă cu rol consultativ.

(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor convoacă părţile în vederea desemnării, prin tragere la sorţi, a cinci arbitri titulari, care vor constitui completul de mediere, şi a trei arbitri de rezervă. Aceştia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorţi, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorţi se face şi în cazul absenţei părţilor convocate.

(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor convoacă, la sediul său, arbitrii desemnaţi şi părţile, în vederea constituirii completului de mediere. Completul de mediere stabileşte onorariul, în limitele uzanţelor profesionale pentru activităţile arbitrale, primul termen şi locul medierii, şi informează părţile.

(6) Cele două părţi aflate în mediere, organismele de gestiune colectivă şi, respectiv, utilizatorii, contribuie, în mod egal, la plata onorariului stabilit de arbitri. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de mediere. Neplata în termen atrage decăderea părţii care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe şi de a formula concluzii pe durata medierii.

(7) Arbitrii au obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la primul termen al medierii, să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologiilor supuse medierii, în vederea comunicării către părţi. În mod excepţional, arbitrii pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile. Arbitrii îşi pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale.

(8) Hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologiilor se comunică părţilor de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat şi nu se pot acorda reduceri la plata remuneraţiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.

(9) În termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale, părţile pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei, în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel este definitivă şi irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în cinci zile de la data comunicării.

Art. 131³. − Organismele de gestiune colectivă sau, după caz, structurile asociative ale utilizatorilor, utilizatorii majori ori societăţile publice de radiodifuziune sau de televiziune pot formula o nouă cerere de iniţiere a procedurilor de negociere a tarifelor şi metodologiilor numai după trei ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I. Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii.

Art. 131⁴. − Remuneraţiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organismele de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflaţie, stabilit la nivel naţional. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.”

101. Articolul 132 se abrogă.

102. Articolul 133 va avea următorul cuprins:

„Art. 133. − (1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori se face de către un singur organism de gestiune colectivă, pentru aceeaşi categorie de utilizatori, cu excepţia sumelor datorate pentru utilizările prin radiodifuzare şi prin proiecţie publică în cinematografe, care se colectează de către organismele de gestiune colectivă, pentru fiecare categorie de titulari de drepturi.

(2) Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor:

a) proporţia repartizării remuneraţiei între categoriile de beneficiari;

b) organismul de gestiune colectivă care urmează a fi numit, dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector unic;

c) modalitatea de evidenţiere şi justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector unic.

(3) În cazul în care organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menţionat la alin. (2), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează, dintre acestea, prin decizie a directorului general, drept colector unic, un organism de gestiune colectivă.

(4) Pentru situaţia prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare, prin care se stabileşte numai proporţia repartizării sumelor colectate. Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidenţiază distinct şi trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector unic.

(5) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, potrivit prevederilor art. 107¹ alin. (1), art. 121 alin. (4) şi alin. (1) şi (3) ale prezentului articol, se evidenţiază în conturi analitice distincte.

(6) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligaţia să asigure transparenţa activităţilor de colectare, precum şi a costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare, iar acestea au obligaţia de a sprijini activitatea de colectare.

(7) Prevederile art. 134 alin. (2) lit. f) se aplică în mod corespunzător şi organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici.

(8) Organismele de gestiune colectivă pot înfiinţa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să funcţioneze potrivit prevederilor legale referitoare la federaţiile de persoane juridice de drept privat fără scop

17 patrimonial, precum şi potrivit prevederilor exprese privind organizarea şi funcţionarea organismelor de gestiune colectivă, din prezenta lege.”

103. Alineatul (2) al articolului 134 va avea următorul cuprins:

„(2) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:

a) deciziile privind metodele şi regulile de colectare a remuneraţiei şi a altor sume de la utilizatori şi cele de repartizare a acestora între titularii de drepturi, cât şi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, în cadrul adunării generale, potrivit statutului;

b) comisionul datorat de titularii de drepturi, care sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare ale acestuia, prevăzute la art. 127 alin. (1) lit. i), cumulat cu comisionul datorat organismului de gestiune colectivă care este colector unic, potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) lit. c) şi alin. (4), nu poate fi mai mare de 30% din sumele colectate anual;

c) în lipsa unei hotărâri exprese a adunării generale, sumele colectate de un organism de gestiune colectivă nu pot fi utilizate în scopuri comune, altele decât acoperirea costurilor reale ale colectării şi repartizării către membri a sumelor cuvenite; adunarea generală poate decide ca maximum 30% din sumele colectate să poată fi utilizate în scopuri comune şi numai în limita obiectului de activitate;

d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează individual titularilor de drepturi, proporţional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în termen de maximum şase luni de la data colectării; titularii de drepturi pot pretinde plata sumelor colectate nominal sau a căror repartizare nu presupune o documentare specială, în termen de 30 de zile de la data colectării;

e) comisionul datorat de titularii de drepturi se reţine acestora, din sumele cuvenite fiecăruia, după calcularea repartiţiei individuale, iar suma rezultată se impozitează potrivit legii;

f) veniturile rezultate din plasamentele sumelor nerevendicate şi nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obţinute din alte operaţiuni efectuate în limita obiectului de activitate, precum şi cele obţinute cu titlu de prejudicii sau daune ca urmare a încălcării drepturilor de autor sau conexe, se cuvin şi se repartizează titularilor de drepturi şi nu pot constitui venituri ale organismului de gestiune colectivă.”

104. După articolul 134 se introduce articolul 134¹ cu următorul cuprins:

„Art. 1341. − (1) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să publice, în format electronic, pe pagina proprie de Internet, următoarele informaţii actualizate:

a) statutul;

b) lista membrilor organelor de conducere centrale şi locale, componenţa comisiilor interne şi lista responsabililor locali;

c) situaţia anuală privind soldul sumelor nerepartizate, sumele colectate pe categorii de utilizatori, sumele reţinute, costul gestiunii şi sumele repartizate pe categorii de titulari;

d) darea de seamă anuală;

e) informaţiile privind adunarea generală, cum ar fi: data şi locul convocării, ordinea de zi, proiectele de hotărâre şi hotărârile adoptate;

f) alte date necesare informării membrilor.

(2) Orice membru are dreptul de a solicita, în nume personal sau prin reprezentant autorizat, informaţii detaliate şi documente privind sumele ce i-au fost repartizate în ultimele 12 luni, provenienţa, modul de calcul al drepturilor şi reţinerile aplicate, precum şi verificarea concordanţei acestor date cu prevederile regulamentului de repartizare.

(3) Într-un interval de timp de 30 de zile înainte de adunarea generală, orice membru are dreptul să consulte, la sediul organismului de gestiune colectivă:

a) darea de seamă anuală;

b) bilanţul contabil;

c) raportul organelor de conducere şi al comisiei de cenzori;

d) textul şi expunerea de motive a hotărârilor ce urmează a fi supuse aprobărilor adunării generale;

e) salariile individuale ale angajaţilor;

f) situaţia sumelor din conturile bancare, a plasamentelor şi a dobânzilor obţinute la închiderea ultimului exerciţiu financiar;

g) situaţia privind categoriile de utilizatori, numărul plătitorilor din fiecare categorie şi suma globală colectată de la fiecare categorie;

h) situaţia litigiilor cu utilizatorii.

(4) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (3) se face, în regim de confidenţialitate, pe bază de cerere scrisă şi cu limitarea accesului la datele personale ale angajaţilor organismului de gestiune colectivă.

(5) Membrii care consideră că li s-ar fi încălcat dreptul de acces la informaţiile solicitate pot sesiza, în termen de trei zile, comisia permanentă specială privind accesul la informaţii, desemnată de adunarea generală, formată din cinci membri, care nu sunt angajaţi şi nu fac parte din organele de conducere. Comisia este obligată să răspundă, în termen de şapte zile, atât celui care a formulat sesizarea, cât şi administratorului general. Comisia întocmeşte un raport anual asupra activităţii sale, pe care îl înaintează adunării generale şi Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.”

105. Articolul 135 va avea următorul cuprins:

„Art. 135. − (1) Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în primul trimestru al fiecărui an, după desfăşurarea adunării generale:

a) darea de seamă anuală, aprobată de adunarea generală;

b) raportul anual al comisiei de cenzori, prezentat adunării generale;

c) hotărârile judecătoreşti privind înregistrarea modificărilor la statut, avizate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;

d) repertoriul actualizat;

e) contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d) se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în formatul stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului.”

106. Articolul 136 se abrogă.

107. Alineatele (2) şi (3) ale articolului 137 vor avea următorul cuprins:

„(2) Organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi structura personalului se stabilesc prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(3) Directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului coordonator.”

108. Alineatul (4) al articolului 137 se abrogă.

109. Articolul 138 va avea următorul cuprins:

„Art. 138. − (1) Atribuţiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele:

a) reglementează activitatea din domeniu, prin decizii ale directorului general;

b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;

c) ţine evidenţa repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă;

d) organizează şi administrează, contra cost, înregistrarea, în registrele naţionale şi în alte evidenţe naţionale specifice, prevăzute de lege;

e) avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă;

f) avizează, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, potrivit legii, înscrierea în Registrul aflat la grefa judecătoriei, a asociaţiilor şi fundaţiilor constituite în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce priveşte asociaţiile pentru combaterea pirateriei;

g) controlează din oficiu, pe cheltuială proprie, respectarea legislaţiei din domeniu şi aplică sancţiuni contravenţionale potrivit legii;

h) controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz;

i) controlează la cerere, pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, activităţile care constituie încălcări ale legislaţiei în domeniu, şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;

j) încheie acte de constatare a infracţiunilor din domeniu, ridică mijloace materiale de probă şi le înaintează organelor de urmărire penală;

k) administrează baza de date, la nivel naţional, privind contravenţiile sancţionate în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe;

l) asigură secretariatul procedurilor de mediere desfăşurate potrivit legii;

m) efectuează, contra cost, constatări tehnico-ştiinţifice şi expertize, prin specialişti proprii, la solicitarea organelor de cercetare penală sau a instanţelor judecătoreşti;

n) desfăşoară activităţi de informare privind legislaţia din domeniu, pe cheltuială proprie, precum şi activităţi de instruire, pe cheltuiala celor interesaţi;

o) desfăşoară activităţi de reprezentare în relaţiile cu organizaţiile de specialitate similare şi cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul român este parte;

p) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

(2) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc tarifele operaţiunilor ce pot fi efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, contra cost.”

110. După articolul 138 se introduc articolele 138¹, 138², 138³ şi 138⁴ cu următorul cuprins:

„Art. 138¹. − Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 138, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate.

Art. 138². − (1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. h), se desfăşoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată şi obiectivele controlului. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum şi controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamaţii, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte.

(2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente şi informaţii solicitate de organele de control şi să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situaţiile constatate, atât administratorului general, cât şi altor persoane angajate.

(3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observaţiile administratorului general, se consemnează într-un proces-verbal.

(4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate aplica sancţiuni contravenţionale în termen de 30 de zile de la constatare.

Art. 138³. − În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124 şi 126 sau încalcă obligaţiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134¹ sau 135, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage avizul prevăzut la art. 125, până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.

Art. 138⁴. − (1) Pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează un corp de arbitri, format din 20 de membri, numiţi prin ordin al ministrului coordonator. Numirea se face dintre candidaţii cu pregătire juridică şi cu minimum 10 ani de activitate în domeniul dreptului civil, propuşi de organismele de gestiune colectivă, de structurile asociative ale utilizatorilor şi de societăţile publice de radiodifuziune şi de televiziune. Propunerile se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu o prezentare a candidatului propus şi cu acceptul scris al acestuia, incluzând informaţii privind modalităţile de convocare.

(2) Arbitrii nu au calitatea de salariaţi ai Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi au dreptul la un onorariu pentru participarea la medierea metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(3) Corpul de arbitri va fi reconstituit în cazul în care numărul arbitrilor permanent disponibili este mai mic de 16.”

111. Titlul capitolului III al titlului III va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL III

Măsuri de protecţie, proceduri şi sancţiuni”

112. După titlul capitolului III se introduce secţiunea I, cu articolele 138⁵ şi 138⁶, cu următorul cuprins:

„Secţiunea I

Măsuri tehnice de protecţie şi informaţii privind regimul drepturilor

Art. 138⁵. − (1) Autorul unei opere, artistul interpret sau executant, producătorul de fonograme ori de înregistrări audiovizuale, organismul de radiodifuziune sau de televiziune şi fabricantul de bază de date pot să instituie măsuri tehnice de protecţie a drepturilor recunoscute prin prezenta lege.

(2) Prin măsuri tehnice, în sensul prezentei legi, se înţelege utilizarea oricărei tehnologii, a unui dispozitiv sau a unei componente care, în cadrul funcţionării sale normale, este destinată să prevină sau să împiedice actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege.

(3) Măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea unei opere sau a oricărui alt obiect al protecţiei este controlată de către titularul de drepturi prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecţie, precum criptarea, codarea, bruierea sau orice transformare a operei ori a altui obiect al protecţiei sau printr-un mecanism de control al copierii, dacă măsurile îndeplinesc obiectivul de asigurare a protecţiei.

(4) Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecţie au obligaţia de a pune la dispoziţia beneficiarilor excepţiilor prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a),

c) şi e), art. 33 alin. (2) lit. d) şi e) şi art. 38 mijloacele necesare pentru accesul legal la operă sau la oricare alt obiect al protecţiei.

Art. 138⁶. − (1) Titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege pot să furnizeze, în format electronic, asociat unei opere sau oricărui alt obiect al protecţiei sau în contextul comunicării publice a acestora, informaţii privind regimul drepturilor.

(2) Prin informaţii privind regimul drepturilor, în sensul prezentei legi, se înţelege orice informaţie furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt obiect al protecţiei prin prezenta lege, a autorului sau a altui titular de drepturi, precum şi condiţiile şi modalităţile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect al protecţiei, precum şi orice număr sau cod reprezentând aceste informaţii.”

113. După articolul 138⁶ se introduce titlul secţiunii a II-a cu următorul cuprins:

„Secţiunea a II-a

Proceduri şi sancţiuni”

114. Articolul 139 va avea următorul cuprins:

„Art. 139. − (1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun.

(2) Titularii ale căror drepturi au fost încălcate pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului calculat potrivit normelor legale; în cazul în care prejudiciul nu poate fi determinat în acest fel, aceştia pot pretinde acordarea de despăgubiri reprezentând triplul remuneraţiilor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite.

(3) În cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanţei de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz.

(4) Titularii de drepturi pot solicita instanţei judecătoreşti ordonarea unor măsuri de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt, atunci când există un risc de încălcare a drepturilor prevăzute de prezenta lege şi dacă există un risc de distrugere a elementelor de probă.

(5) Pentru ordonarea măsurilor provizorii şi a măsurilor asiguratorii prevăzute la alin. (3), precum şi pentru dispunerea măsurilor de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt prevăzute la alin. (4), precum şi pentru exercitarea căilor de atac asupra măsurilor luate, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore.

(6) Instanţele judecătoreşti sunt abilitate să adopte măsurile prevăzute la alin. (3) şi (4), fără citarea părţii adverse, în cazurile în care acest lucru va fi necesar, în special atunci când orice întârziere este de natură să cauzeze un prejudiciu ireparabil sau când există riscul demonstrabil de distrugere a elementelor de probă.

(7) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) şi (4), instanţele judecătoreşti vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi, cu suficientă certitudine, că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. În acest caz, instanţele judecătoreşti pot să ceară reclamantului să depună o cauţiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât.

(8) Instanţa poate să autorizeze ridicarea de obiecte şi înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original sau în copie.

(9) Măsurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt dispuse de instanţă vor fi duse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii drepturilor ce se presupune că au fost încălcate ori cu privire la care există pericolul de a fi încălcate sau reprezentanţii acestor titulari au dreptul de a participa la punerea în executare a măsurilor de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt.

(10) Titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:

a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate;

b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;

c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal;

d) publicarea în mijloace de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta.

(11) Dispoziţiile alin. (10) lit. c) nu se aplică pentru construcţiile realizate cu încălcarea drepturilor privind opera de arhitectură, protejate prin prezenta lege, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanţele cazului respectiv.”

115. După articolul 139 se introduc articolele 139¹, 139², 1393, 139⁴, 139⁵, 139⁶, 139⁷, 139⁸ şi 139⁹ cu următorul cuprins:

„Art. 139¹. − (1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile şi actele juridice, pe toată durata şi în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială.

(2) Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi pentru retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părţilor, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situaţie de încălcare a drepturilor sale.

Art. 139². − Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 20.000.000 lei la 200.000.000 lei următoarele fapte:

a) încălcarea prevederilor art. 21;

b) încălcarea prevederilor art. 88 şi 89;

c) încălcarea prevederilor art. 129 alin. (4) şi (5), art. 130, alin. (1) lit. a), b), c), e), f), h) şi i), art. 134, art. 134¹ alin. (1) şi art. 135 alin. (1);

d) încălcarea prevederilor art. 107 alin. (3);

e) fixarea, fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.

Art. 139³. − (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 25.000.000 lei la 250.000.000 lei următoarele fapte:

a) neplata remuneraţiei compensatorii pentru copia privată;

b) neplata de către utilizatori a sumelor prevăzute în tarife şi metodologii, stabilite potrivit prevederilor art. 131².

(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 lei la 250.000.000 lei următoarele fapte:

a) neprezentarea de către utilizatori a informaţiilor şi documentelor prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. h);

b) neprezentarea de către utilizatori către titularii de drepturi sau către reprezentanţii acestora a listelor cuprinzând repertoriul utilizat sau prezentarea eronată ori incompletă;

c) încălcarea prevederilor art. 138¹ şi art. 138² alin. (2).

(3) În cazul în care contravenientul desfăşoară o activitate care se bazează exclusiv pe utilizarea de opere sau de produse purtătoare de drepturi conexe, pentru repetarea săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în termen de un an, organul constatator aplică şi sancţiunea complementară a suspendării activităţii contravenientului, până la plata sumelor datorate.

Art. 139⁴. − Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 250.000.000 lei şi cu confiscarea mărfurilor pirat sau a dispozitivelor pirat de control al accesului următoarele fapte:

a) distribuirea de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului ori deţinerea acestora în scopul distribuirii, atunci când aceste activităţi se desfăşoară în public, cu excepţia magazinelor specializate în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau conexe, pentru care fapta constituie infracţiune;

b) oferirea spre vânzare sau închiriere de mărfuri pirat prin prezentarea copertelor şi a cataloagelor de mărfuri pirat;

c) punerea la dispoziţie de către agenţii economici a spaţiilor, echipamentelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau serviciilor proprii, în vederea săvârşirii de către o altă persoană fizică sau juridică a unei contravenţii prevăzute de prezenta lege.

Art. 139⁵. − (1) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 139²−139⁴ se aplică şi persoanelor juridice. În cazul în care contravenientul, persoană juridică, desfăşoară activităţi care implică, conform obiectului său de activitate, comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, limitele amenzilor contravenţionale se măresc de patru ori.

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 139² se constată şi se aplică de persoanele împuternicite de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 139³−139⁴ se constată, iar sancţiunile se aplică de persoanele împuternicite de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sau de structurile specializate din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor. În acest caz, în vederea elaborării de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a bazei de date necesare aplicării prevederilor art. 139⁶ alin. (4), acesta va încheia un protocol cu Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Art. 139⁶. − (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani realizarea, în scopuri comerciale, cu orice mijloace şi în orice mod, de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, precum şi importul, tranzitul sau orice altă modalitate de introducere a acestora pe piaţa internă.

(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani distribuirea sau deţinerea, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat ori de dispozitive pirat de control al accesului, în magazine specializate în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.

(3) Constituie infracţiune şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani depozitarea şi transportul, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului.

(4) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani, dacă anterior s-au aplicat două sancţiuni contravenţionale pentru fapte de acelaşi fel, săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte:

a) distribuirea de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului sau deţinerea acestora în scopul distribuirii, atunci când aceste activităţi se desfăşoară în public;

b) oferirea spre vânzare sau închiriere de mărfuri pirat prin prezentarea copertelor şi a cataloagelor de mărfuri pirat.

(5) În cazul în care oricare dintre faptele prevăzute la alin. (1)−(3) au produs consecinţe deosebit de grave, acestea se sancţionează cu închisoare de la 5 la 10 ani. În acest caz, calculul prejudiciului se efectuează ţinându-se seama de mărfurile pirat deţinute în condiţiile prevăzute la alin. (1)−(3) şi de preţul în lei per unitate al produselor originale similare la data săvârşirii faptei.

(6) Închirierea de mărfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum şi oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunţuri publice ori prin mijloace electronice de comunicare constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei.

(7) În sensul prezentei legi, prin mărfuri pirat se înţelege: toate copiile realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, după un produs purtător al dreptului de autor sau al drepturilor conexe.

(8) În sensul prezentei legi, prin dispozitive pirat de control al accesului se înţelege orice dispozitiv neautorizat realizat pentru facilitarea accesului la servicii de programe de televiziune cu acces condiţionat.

(9) Scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de agenţii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.

Art. 139⁷. − Refuzul de a declara provenienţa mărfurilor pirat ori a dispozitivelor pirat de control al accesului se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 200.000.000 lei.

Art. 139⁸. − Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 400.000.000 lei punerea la dispoziţia publicului, fără consimţământul titularilor de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de baze de date, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.

Art. 139⁹. − Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 400.000.000 lei reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea.”

116. Articolul 140 va avea următorul cuprins:

„Art. 140. − (1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, dacă aceste fapte nu constituie o infracţiune mai gravă:

a) distribuirea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;

b) importul, pe piaţa internă, a copiilor operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe, realizate cu consimţământul titularilor;

c) închirierea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe;

d) comunicarea publică a operelor, altele decât cele muzicale, sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;

e) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;

f) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;

g) realizarea de opere derivate;

h) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.

(2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înţelege interpretările sau execuţiile artistice fixate, fonogramele, videogramele ori propriile emisiuni sau servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune şi de televiziune.”

117. Articolul 141 va avea următorul cuprins:

„Art. 141. − Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor.”

118. Articolul 142 se abrogă.

119. Articolul 143 va avea următorul cuprins:

„Art. 143. − (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta persoanei care produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deţine, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie, inclusiv, în mediul digital.

(2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta persoanei care, în cunoştinţă de cauză şi fără a avea consimţământul titularilor de drepturi:

a) înlătură, în cunoştinţă de cauză şi cu scop comercial, de pe opere sau alte produse protejate, ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil;

b) distribuie, importă în scopul distribuirii, radiodifuzează ori comunică public sau pune la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales în mod individual, fără drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate, pentru care informaţiile existente sub formă electronică, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost înlăturate ori modificate fără autorizaţie, ştiind că acest lucru permite, facilitează, provoacă sau ascunde o infracţiune prevăzută în prezenta lege.”

120. După articolul 143, se introduce art. 143¹ cu următorul cuprins:

„Art. 143¹. − (1) Nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 139⁶, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.

(2) Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 139⁶ şi care, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

121. Articolul 144 va avea următorul cuprins:

„Art. 144. − În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 139⁹, 140 şi 141, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în sensul prezentei legi. Împăcarea părţilor sau retragerea plângerii înlătură răspunderea penală.”

122. Articolul 145 va avea următorul cuprins:

„Art. 145. − (1) Constatarea infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se face de către structurile specializate ale Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, precum şi de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în condiţiile prevăzute de art. 214 din Codul de procedură penală.

(2) Constatarea infracţiunilor prevăzute la art. 139⁶ alin. (6), art. 139⁸, art. 139⁹ şi art. 143 se face şi de către Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiilor, în condiţiile prevăzute de art. 214 din Codul de procedură penală.

(3) Actele încheiate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în exercitarea atribuţiilor sale de control, urmează regimul prevăzut de art. 214 din Codul de procedură penală.”

123. La articolul 146, partea introductivă şi litera c) ale literei B vor avea următorul cuprins:

„B. interpretărilor sau execuţiilor artiştilor interpreţi ori executanţi:

.........................................................................................

c) nu au fost fixate în înregistrări sonore, dar sunt transmise prin emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate de prezenta lege;”

124. La articolul 146, părţile introductive ale literelor C şi D vor avea următorul cuprins:

„C. înregistrărilor sonore sau audiovizuale:

.........................................................................................

D. programelor de radiodifuziune şi de televiziune:”

125. Articolul 147 va avea următorul cuprins:

„Art. 147. − Cetăţenii străini, titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, beneficiază de protecţia prevăzută prin convenţiile, tratatele şi acordurile internaţionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiţia ca aceştia să beneficieze, la rândul lor, de tratament naţional în statele respective.”

126. După articolul 147 se introduce articolul 147¹ cu următorul cuprins:

„Art. 147¹. − În completarea prevederilor prezentei legi, se pot adopta reglementări speciale pentru stabilirea unor măsuri în vederea combaterii importului, producerii, reproducerii, distribuirii sau închirierii de mărfuri pirat ori de dispozitive pirat de control al accesului.”

127. Articolul 148 va avea următorul cuprins:

„Art. 148. − (1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înfiinţează Registrul Naţional de Opere, administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Înregistrarea este facultativă şi se face contra cost, potrivit normelor metodologice şi tarifelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Existenţa şi conţinutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.

(3) Autorii şi alţi titulari de drepturi sau deţinătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanţelor, constând într-un simbol reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.

(4) Producătorii de înregistrări sonore, artiştii interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiştilor interpreţi ori executanţi, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelişul care le conţine, menţiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanţelor şi constând într-un simbol reprezentat prin litera P, în mijlocul unui cerc, însoţit de numele lor, de locul şi anul primei publicări.

(5) Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanţelor, prin simbolurile menţionate la alin. (3) şi (4) sau prin menţiunile prevăzute la art. 104 şi 106², există şi aparţin persoanelor care le-au utilizat.

(6) Dispoziţiile alin. (3), (4) şi (5) nu condiţionează existenţa drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege.

(7) Autorii de opere şi titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, îşi pot înregistra şi numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoştinţă publică.”

128. Alineatele (1) şi (3) ale articolului 149 vor avea următorul cuprins:

„Art. 149. − (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislaţiei anterioare îşi produc toate efectele conform aceleia, cu excepţia clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de utilizare a totalităţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor.

............................................................................................

(3) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi pentru care nu au expirat termenele de protecţie calculate conform procedurilor legislaţiei anterioare se prelungeşte până la termenul de protecţie prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.”

Art. II. − Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. III. − Organismele de gestiune colectivă care funcţionează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să-şi modifice statutul în conformitate cu dispoziţiile art. 127, în termen de 90 de zile.

Art. IV. − În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectivă sunt obligate să iniţieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi. Până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabelele şi metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare.

Art. V. − Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

Bucureşti, 23 iunie 2004.

Nr. 285.