Legea nr. 274/2004 − Republicare*)

M. Of. nr. 108 din 17 februarie 2010

 

LEGE

privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii

 

Art. 1. – (1) Se înfiinţează Oficiul Român pentru Adopţii, denumit în continuare Oficiul, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, care se desfiinţează.

(2) Sediul Oficiului este în municipiul Bucureşti.

Art. 2. – (1) Oficiul preia atribuţiile în domeniul adopţiei ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie**) şi ale Comitetului Român pentru Adopţii.

(2) În condiţiile legii, Oficiul preia toate drepturile şi este ţinut de toate obligaţiile fostului Comitet Român pentru Adopţii, potrivit reglementărilor legale şi conform prevederilor actelor juridice emise de acesta sau la care a fost parte.

Art. 3. – (1) Oficiul coordonează şi supraveghează activităţile de adopţie şi realizează cooperarea internaţională în domeniul adopţiei.

(2) Oficiul este autoritatea centrală română însărcinată să ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute în Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, denumită în continuare Convenţia de la Haga.

(3) Oficiul are rolul de a duce la îndeplinire obligaţiile asumate de statul român în materia adopţiei prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte, de a pune în aplicare şi de a urmări şi asigura aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul adopţiei.

Art. 4. – Finanţarea Oficiului se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, precum şi din alte surse, în condiţiile legii***).

Art. 5. – Pentru realizarea obiectivelor în domeniul adopţiei, Oficiul îndeplineşte următoarele funcţii:

a) de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul adopţiei, precum şi coordonarea activităţilor desfăşurate de persoane juridice de drept public sau privat în acest domeniu;

b) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul adopţiei;

c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea armonizării legislaţiei interne în materia adopţiei cu normele şi principiile prevăzute de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în vederea aplicării efective a acestora;

d) de administrare, prin care se asigură gestionarea bunurilor din domeniul public şi privat al statului, pe care le are în administrare sau în folosinţă, după caz.

Art. 6. – (1) Oficiul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) constituie evidenţa centralizată a copiilor pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii de adopţie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată;

b) ţine evidenţa cererilor familiilor sau ale persoanelor care şi-au manifestat dorinţa de a adopta copii şi care sunt apte să adopte;

c) îndrumă şi sprijină în mod corespunzător aceste familii sau persoane în vederea efectuării procedurii necesare adopţiei;

d) încheie acorduri de colaborare cu autorităţile centrale, cu organismele private autorizate sau acreditate din alte state care au atribuţii în domeniul adopţiei, fie direct, fie prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, prin schimb de note sau scrisori diplomatice;

e) autorizează organismele private străine şi române să desfăşoare activităţi în domeniul adopţiei;

f) recomandă direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului familii ori persoane care doresc să adopte;

g) efectuează notificările şi comunicările prevăzute de Legea nr. 273/2004, republicată;

h) urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi adoptator sau familia adoptatoare străină, pe o perioadă de cel puţin 2 ani de la încuviinţarea unei adopţii internaţionale, prin autoritatea publică centrală competentă sau organizaţia acreditată ori autorizată din statul primitor;

i) transmite instanţelor judecătoreşti competente cererile familiilor sau ale persoanelor care doresc să adopte copii aflaţi în evidenţa sa, în cazul adopţiei internaţionale;

j) participă în cauzele care au drept obiect soluţionarea cererilor privind încuviinţarea adopţiei internaţionale aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti;

k) stabileşte măsurile necesare pentru evitarea încuviinţării unor adopţii supuse eşecului, a obţinerii oricăror foloase materiale necuvenite şi a oricăror tendinţe de trafic de copii;

l) eliberează certificate care atestă că adopţia a fost încuviinţată conform normelor impuse de Convenţia de la Haga;

m) depune diligenţele necesare pe lângă autorităţile statului al cărui cetăţean a adoptat un copil aflat în evidenţa sa, pentru ca acesta să beneficieze de garanţiile şi normele echivalente celor existente în cazul unei adopţii naţionale;

n) ţine evidenţa centralizată a tuturor adopţiilor încuviinţate;

o) elaborează proiecte de acte normative, norme şi metodologii în domeniul adopţiei;

p) asigură controlul şi îndrumarea metodologică a activităţilor desfăşurate în cadrul procedurilor de adopţie de către direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organismele private şi propune instituţiilor competente stabilirea răspunderii disciplinare, materiale, contravenţionale sau penale, după caz, a persoanelor vinovate de săvârşirea abaterilor constatate;

q) monitorizează şi controlează respectarea standardelor minime obligatorii privind procedura adopţiei interne;

r) ia măsurile necesare sau, după caz, propune autorităţilor ori instituţiilor competente luarea măsurilor necesare pentru prevenirea sau, după caz, înlăturarea efectelor oricăror acte ori fapte care încalcă principiile şi normele tratatelor internaţionale în domeniul adopţiei, la care România este parte;

s) sprijină copiii adoptaţi în demersurile lor de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut, colaborând în acest scop cu alte persoane juridice publice sau private.

(2) În îndeplinirea atribuţiilor de control care îi revin, Oficiul are dreptul să solicite informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană juridică publică sau privată, acestea având obligaţia de a le pune la dispoziţia personalului Oficiului în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării.

(3) Oficiul îndeplineşte orice alte atribuţii în materia adopţiei prevăzute de legislaţia naţională în vigoare, în tratatele la care România este parte sau în acordurile de colaborare pe care le încheie cu autorităţile publice din alte state.

(4) În vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin şi atingerii scopului pentru care a fost înfiinţat, Oficiul colaborează cu autorităţile publice române şi străine, cu organizaţiile internaţionale, precum şi cu alte persoane juridice străine care desfăşoară activităţi autorizate în domeniul adopţiei, în orice probleme de interes reciproc.

Art. 7. – Persoanele responsabile cu culegerea, evidenţa şi transmiterea informaţiilor referitoare la copiii care au fost sau urmează să fie adoptaţi au obligaţia să păstreze confidenţialitatea acestor informaţii. Nerespectarea acestor obligaţii atrage răspunderea penală, administrativă sau disciplinară, după caz. Sancţiunile privind încetarea raporturilor de serviciu sau a raporturilor contractuale de muncă se cumulează cu răspunderea juridică de altă natură corespunzătoare faptei săvârşite.

Art. 8. – (1) Oficiul este condus de un secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru.

(2) Secretarul de stat conduce întreaga activitate a Oficiului şi îl reprezintă în raporturile cu Guvernul, cu ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii publice, precum şi cu persoane juridice şi fizice, române sau străine.

(3) În exercitarea atribuţiilor care îi revin secretarul de stat emite ordine şi instrucţiuni.

Art. 9. – În structura Oficiului funcţionează un secretar general, funcţionar public, numit în condiţiile legii.

Art. 10. – (1) Personalul Oficiului este format din funcţionari publici şi personal contractual numit, respectiv încadrat, potrivit legii.

(2) Personalul Oficiului este salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare aplicabile personalului din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.

(3) Personalul prevăzut la art. 7 beneficiază de un spor de confidenţialitate de până la 15% din salariul de bază, cuantumul acestuia urmând a se stabili prin ordin al secretarului de stat[1], cu avizul ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului[2].

Art. 11. – (1) Structura organizatorică, numărul maxim de posturi şi Regulamentul de organizare şi funcţionare ale Oficiului se aprobă prin hotărâre a Guvernului[3].

(2) Statul de funcţii se aprobă prin ordin al secretarului de stat.

Art. 12. – Datele de identitate şi informaţiile referitoare la copiii adoptabili, cererile de adopţie aflate în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi documentaţia deţinută trec în evidenţa Oficiului, cu respectarea prevederilor art. 7.

Art. 13. – (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 502/1997 cu privire la organizarea şi funcţionarea Comitetului Român pentru Adopţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 18 septembrie 1997, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, art. 2 din Legea nr. 84/1994 pentru ratificarea Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. – În temeiul art. 6 pct. 1 din convenţie se desemnează Oficiul Român pentru Adopţii ca autoritate centrală însărcinată să ducă la îndeplinire obligaţiile impuse prin convenţie.”

Art. 14. – Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005.