Legea nr. 26/1990 – Republicare *)

M. Of. nr. 49 din 4 februarie 1998

 

L E G E A

privind registrul comerţului

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Comercianţii au obligaţia ca, înainte de începerea comerţului, să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. 

(2) În sensul prezentei legi, comercianţii sunt persoanele fizice care exercită în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste. 

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică meseriaşilor şi ţăranilor care îşi desfac produsele din gospodăria proprie. 

Art. 2. − (1) Registrul comerţului se ţine de către oficiul registrului comerţului, organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, potrivit prevederilor cap. II din prezenta lege. 

(2) Registrul central al comerţului se ţine de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, organizat pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. 

Art. 3. − Comercianţii cer înmatricularea la oficiul registrului comerţului din judeţul sau din municipiul Bucureşti, unde îşi au sediul. 

Art. 4. − (1) Registrul comerţului este public. 

(2) Oficiul registrului comerţului este obligat să elibereze, pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea, copii certificate de pe înregistrările efectuate în registru şi de pe actele prezentate, precum şi certificatele constatatoare că un anumit act sau fapt este sau nu este înregistrat. 

(3) Actele prevăzute la alin. (2) pot fi cerute şi eliberate şi prin corespondenţă. 

Art. 5. − (1) Înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel. 

(2) Persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceştia. 

Art. 6. − Înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti definitive, în afară de cazurile în care legea prevede altfel. 

Art. 7. − (1) Instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită oficiului registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive şi de pe încheierile ce se referă la acte şi menţiuni a căror înregistrare este cerută de lege. 

(2) În aceste încheieri şi hotărâri instanţele judecătoreşti vor dispune şi efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului. 

Art. 8. − (1) Controlul legalităţii operaţiunilor efectuate de oficiul registrului comerţului se face de către unul dintre judecătorii tribunalului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, delegat anual de preşedintele acestui tribunal. 

(2) Judecătorul delegat va controla operaţiunile registrului comerţului cel puţin o dată pe lună. 

(3) Controlul efectuat de judecătorul delegat nu exonerează de răspundere personalul oficiului care conduce şi execută operaţiunile registrului comerţului pentru conformitatea cu legea a datelor înscrise. 

(4) Lucrările de grefă, secretariat şi arhivă ale judecătorului delegat se asigură de către personalul oficiului registrului comerţului. 

CAPITOLUL II

Oficiul registrului comerţului

Art. 9. − (1) Oficiul registrului comerţului se organizează şi funcţionează pe lângă fiecare cameră de comerţ şi industrie teritorială. 

(2) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se organizează şi funcţionează pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României. 

(3) Oficiile registrului comerţului prevăzute la alin. (1) vor comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului orice înmatriculare sau menţiune operată în termen de 15 zile de la efectuare. 

Art. 10. − (1) Structura organizatorică, numărul de personal şi nivelul de salarizare a personalului oficiilor registrului comerţului din judeţe şi din municipiul Bucureşti se stabilesc în mod unitar de către Camera de Comerţ şi Industrie a României. 

(2) În acelaşi mod se stabilesc normele de organizare şi funcţionare interioară a oficiilor. 

(3) Personalul necesar funcţionării oficiilor registrului comerţului se încadrează prin concurs de către camerele de comerţ şi industrie teritoriale. Cheltuielile necesare funcţionării şi fondurile de salarizare se asigură din bugetul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale. 

Art. 11. − (1) Pentru operaţiunile efectuate, oficiul registrului comerţului percepe taxe, potrivit unui tarif stabilit de Camera de Comerţ şi Industrie a României împreună cu Ministerul Finanţelor. 

(2) Din taxele percepute, o cotă de 8% se cuvine Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, se încasează prin oficiul registrului comerţului, care efectuează înregistrarea, şi se virează lunar Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. De asemenea, o cotă de 2% din taxele percepute pentru înregistrările care se efectuează, în baza încheierilor judecătorilor delegaţi, se va vira lunar, de către fiecare cameră de comerţ şi industrie teritorială, Ministerului Justiţiei. 

(3) Taxele, cu excepţia celor datorate Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi Ministerului Justiţiei, se fac venit la bugetul camerelor de comerţ şi industrie pe lângă care este organizat oficiul. 

(4) Nevirarea cotelor prevăzute la alin. (2), până în ultima zi a lunii următoare încasării, atrage plata unei penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere. 

Art. 12. − (1) Registrul comerţului este alcătuit dintr-un registru pentru înregistrarea comercianţilor, persoane fizice, şi un altul pentru înregistrarea comercianţilor, persoane juridice. Pentru fiecare an se deschide un registru. Aceste registre se ţin în sistem computerizat. 

(2) Fiecare comerciant înregistrat va purta un număr de ordine, începând de la numărul 1 în fiecare an. 

(3) Oficiul registrului comerţului va mai ţine şi dosare, pentru fiecare comerciant, cu actele depuse. Înregistrările efectuate în registru vor fi evidenţiate şi în dosarul comerciantului. 

(4) Modul de ţinere a registrelor, precum şi de efectuare a înregistrărilor se stabileşte unitar, pentru toate oficiile, prin norme emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României, împreună cu Ministerul Justiţiei, în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a prezentei legi1). 

CAPITOLUL III

Efectuarea înregistrărilor

Art. 13. − (1) Înmatricularea unui comerciant, persoană fizică, în registrul comerţului, va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul, cetăţenia, data şi locul naşterii, starea civilă, averea şi modul de evaluare a acesteia şi activitatea comercială anterioară;

b) firma comercială şi sediul acesteia;

c) obiectul comerţului, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale, astfel cum sunt prevăzute în autorizaţia pentru exercitarea comerţului;

d) numărul, data şi organul emitent al autorizaţiei pentru exercitarea comerţului. 

(2) Cererea de înmatriculare va fi însoţită de acte doveditoare ale datelor pe care le cuprinde. 

(3) Oficiul va înscrie în registrul comerţului toate datele din cerere. 

Art. 14. − Înmatricularea unei societăţi comerciale în registrul comerţului va cuprinde datele prevăzute în încheierea de înmatriculare a judecătorului delegat. 

Art. 15. − Înmatricularea unei regii autonome, companii naţionale sau societăţi naţionale în registrul comerţului va cuprinde:

a) actul de înfiinţare, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema acesteia;

b) obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;

c) unităţile componente ce pot intra în relaţii contractuale cu terţii, persoanele împuternicite să le reprezinte şi limitele împuternicirilor acordate;

d) numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia persoanelor împuternicite să le reprezinte, precum şi limitele puterilor conferite. 

Art. 16. − Organizaţiile cooperatiste se înmatriculează în registrul comerţului, cu respectarea reglementărilor privind cooperaţia meşteşugărească, cooperaţia de consum şi cooperaţia de credit. 

Art. 17. − Cererea de înmatriculare în registrul comerţului se face, dacă legea nu prevede altfel, în termen de 15 zile:

a) pentru comercianţi, persoane fizice, de la data autorizării;

b) pentru societăţi comerciale, de la data autentificării actului constitutiv;

c) pentru regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale şi organizaţii cooperatiste, de la data actului de înfiinţare. 

Art. 18. − (1) Cererea de înmatriculare a unui comerciant, persoană fizică, va fi făcută personal sau prin împuternicit, cu procură specială şi autentică. 

(2) Pentru dovedirea specimenului de semnătură, comerciantul va semna la oficiul registrului comerţului, în prezenţa judecătorului delegat sau a conducătorului oficiului ori a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura. 

(3) În absenţa comerciantului, semnătura acestuia poate fi înlocuită prin prezentarea unui specimen legalizat de notarul public. 

Art. 19. − (1) Cererea de înmatriculare în registrul comerţului a unei societăţi comerciale va fi semnată cel puţin de un administrator sau, după caz, de reprezentantul acestuia ori, în condiţiile legii, de oricare asociat, iar pentru regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale sau organizaţii cooperatiste, de către persoanele împuternicite, potrivit legii, să le reprezinte. 

(2) Dovedirea specimenului de semnătură a administratorilor şi, după caz, a reprezentanţilor societăţilor comerciale, precum şi a persoanelor împuternicite în condiţiile legii să reprezinte regiile autonome sau organizaţiile cooperatiste se face cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (2) şi (3). 

Art. 20. − (1) Cererea de înmatriculare va fi însoţită de acte doveditoare. 

(2) La orice înmatriculare se vor menţiona numărul şi data încheierii judecătorului delegat. 

Art. 21. − În registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la:

a) donaţia, vânzarea, locaţiunea sau gajul fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înmatriculărilor sau menţiunilor sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ;

b) numele, cetăţenia, data şi locul naşterii împuternicitului; dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursală ori filială, menţiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă sucursala ori filiala. Semnătura reprezentantului va fi dată în forma prevăzută de art. 18 alin. (2) şi (3);

c) brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă, organizaţia cooperatistă sau comerciantul, persoană fizică, are un drept;

d) hotărârea de divorţ al comerciantului, precum şi cea de împărţire a bunurilor comune pronunţate în cursul exercitării comerţului;

e) hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;

f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum şi înscrierea menţiunilor corespunzătoare;

g) hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie;

h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate. 

Art. 22. − (1) Comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare. 

(2) Înregistrarea menţiunilor se poate face şi la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării. 

(3) Menţiunile se vor înregistra din oficiu, în termen de cel mult 15 zile de la data primirii copiei legalizate de pe dispozitivul hotărârii definitive pentru faptele şi actele prevăzute la art. 21 lit. d), e) şi g). 

(4) Faptul că menţiunile pot fi înregistrate şi la cererea altor persoane sau din oficiu nu scuteşte pe comerciant de obligaţia de a cere efectuarea lor. 

Art. 23. − (1) Comerciantul care are sucursale trebuie să ceară înmatricularea acestora la oficiul registrului comerţului de la sediul fiecărei sucursale. 

(2) În cerere, pe lângă datele prevăzute în prezenta lege pentru înmatricularea comerciantului, se va arăta şi oficiul unde a fost înmatriculată firma sediului principal. 

(3) Oficiul registrului comerţului de la sediul sucursalei va transmite oficiului registrului comerţului de la sediul principal al comerciantului un extras de pe înregistrarea efectuată, pentru a fi menţionată în registrul comerţului respectiv. 

Art. 24. − (1) Comerciantul care are sediul principal al comerţului său în străinătate şi înfiinţează o sucursală sau o filială în România va fi supus tuturor dispoziţiilor referitoare la înmatricularea, menţionarea şi publicarea actelor şi faptelor cerute pentru comercianţii din ţară. 

(2) Toate aceste formalităţi se vor face la oficiul registrului comerţului de la sediul sucursalei sau filialei. 

(3) Dacă o societate cu sediul în străinătate înfiinţează mai multe sucursale în ţară, documentele de constituire şi alte acte ale aceleiaşi societăţi, necesare pentru înmatricularea unei sucursale, se depun numai la una dintre sucursale. 

Art. 25. − (1) Oricine se consideră prejudiciat printr-o înmatriculare sau printr-o menţiune din registrul comerţului are dreptul să ceară radierea ei. 

(2) Judecătorul delegat se va pronunţa asupra cererii de radiere printr-o încheiere, cu citarea părţilor. 

(3) Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la tribunal, în termen de 15 zile de la data pronunţării. 

(4) Tribunalul va judeca de urgenţă recursul în camera de consiliu. 

Art. 26. − (1) Data înregistrării în registrul comerţului este data la care înregistrarea a fost efectiv operată în acest registru. 

(2) Înregistrarea în registrul comerţului se operează în termen de 24 de ore de la data încheierii judecătorului delegat, iar în cazul înmatriculării unei societăţi comerciale, în termen de 24 de ore de la data la care încheierea judecătorului delegat a devenit irevocabilă. 

Art. 27. − (1) Camerele de comerţ şi industrie au legitimare procesuală activă şi pot interveni în orice proces privind înregistrări în registrul comerţului, interesul fiind prezumat şi constând în respectarea cerinţelor generale ale activităţii comerciale. 

(2) Cererile introduse de camerele de comerţ şi industrie, în temeiul prezentei legi, nu sunt supuse taxei de timbru şi nici timbrului judiciar. 

Art. 28. − În cererile de înregistrare în registrul comerţului şi în orice alte cereri adresate acestui registru se vor indica persoana şi adresa la care se vor comunica încheierile judecătorului delegat sau alte acte şi înştiinţări. 

Art. 29. − Comerciantul este obligat a menţiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi, tarife, prospecte şi orice alte documente întrebuinţate în comerţ numărul de înregistrare în registrul comerţului şi anul înregistrării. 

CAPITOLUL IV

Regimul firmelor şi emblemelor

Art. 30. − (1) Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează. 

(2) Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de un altul de acelaşi gen. 

(3) Firmele şi emblemele vor fi scrise în primul rând în limba română. 

(4) Dreptul de folosinţă exclusivă asupra firmei şi emblemei se dobândeşte prin înscrierea acestora în registrul comerţului. 

Art. 31. − (1) Firma unui comerciant, persoană fizică, se compune din numele comerciantului scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia. 

(2) Nici o menţiune care ar putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori situaţiei comerciantului nu poate fi adăugată firmei. Se vor putea face menţiuni care să arate mai precis persoana comerciantului sau felul comerţului său. 

Art. 32. − Firma unei societăţi în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu menţiunea „societate în nume colectiv”, scrisă în întregime. 

Art. 33. − Firma unei societăţi în comandită simplă trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în comandită”, scrisă în întregime. 

Art. 34. − Dacă numele unei persoane străine de societate figurează, cu consimţământul său, în firma unei societăţi în nume colectiv ori în comandită simplă, aceasta devine răspunzătoare nelimitat şi solidar de toate obligaţiile societăţii. Aceeaşi regulă este aplicabilă şi comanditarului al cărui nume figurează în firma unei societăţi în comandită. 

Art. 35. − Firma unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate pe acţiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în comandită pe acţiuni”. 

Art. 36. − Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi, şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată” sau „S.R.L.”

Art. 37. − Firma sucursalei din România a unei societăţi străine va trebui să cuprindă şi menţiunea sediului principal din străinătate. 

Art. 38. − (1) Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente. 

(2) Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod. 

Art. 39. − (1) Oficiul registrului comerţului va refuza înscrierea unei firme care, fără a introduce elemente de deosebire, poate produce confuzie cu alte firme înregistrate. 

(2) Verificarea disponibilităţii firmei şi a emblemei se face de către oficiul registrului comerţului, înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificarea firmei şi/sau a emblemei. 

Art. 40. − Nici o firmă nu va putea cuprinde o denumire întrebuinţată de comercianţii din sectorul public. 

Art. 41. − (1) Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va putea să continue activitatea sub firma anterioară, care cuprinde numele unui comerciant, persoană fizică, sau al unui asociat, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a calităţii de succesor. 

(2) Păstrarea firmei precedente este permisă societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau societăţii cu răspundere limitată, fără cerinţa menţionării raportului de succesiune. 

(3) În cazul în care firma unei societăţi cu răspundere limitată cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi, dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile. 

Art. 42. − Firma nu poate fi înstrăinată separat de fondul de comerţ la care este întrebuinţată. 

Art. 43. − (1) Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele înscrise în acelaşi registru al comerţului, pentru acelaşi fel de comerţ, precum şi de emblemele altor comercianţi de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea. 

(2) Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă oriunde ar fi aşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaţii şi în orice alt mod, numai dacă vor fi însoţite în mod vizibil de firma comerciantului. 

(3) Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere având mărimea de cel puţin jumătate din cea a literelor cu care este scrisă emblema. 

CAPITOLUL V

Sancţiuni

Art. 44. − (1) Comercianţii care trebuie să ceară înmatricularea sau înregistrarea unei menţiuni, să depună o semnătură sau anumite acte şi care nu respectă dispoziţiile legii şi termenul prevăzut vor fi obligaţi, prin hotărâre judecătorească, la plata unei amenzi civile de la 50.000 lei la 500.000 lei. 

(2) Amenda civilă este de la 100.000 lei la 1.000.000 lei, în cazul în care înmatricularea, menţiunea, depunerea semnăturii sau a actului sunt în sarcina unei societăţi comerciale. Dacă sunt mai multe persoane obligate la îndeplinire, amenda se aplică fiecăreia dintre ele. 

(3) Amenda prevăzută la alin. (1) se aplică, de asemenea, persoanelor vinovate de nevirarea, în condiţiile art. 11, a cotei din taxele datorate Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi Ministerului Justiţiei sau de necomunicarea datelor prevăzute la art. 9 alin. (3). 

(4) Amenda prevăzută la alin. (2) se aplică şi reprezentanţilor societăţilor comerciale amendate, potrivit dispoziţiilor acelui alineat. 

Art. 45. − Comercianţii care nu se conformează obligaţiilor prevăzute la art. 29 vor fi sancţionaţi, prin hotărâre judecătorească, cu amenda civilă prevăzută la art. 44 alin. (1), iar în caz de repetare a omisiunii, cu amenda prevăzută la art. 44 alin. (2). 

Art. 46. − Sesizarea instanţei pentru aplicarea amenzilor prevăzute la art. 44 se poate face de oricare persoană interesată, precum şi de camera de comerţ şi industrie teritorială pe lângă care funcţionează oficiul registrului comerţului la care s-a cerut sau trebuia să se ceară înmatricularea ori înregistrarea menţiunii sau depunerea semnăturii, precum şi a actului, iar în cazul prevăzut la art. 45, de camera de comerţ şi industrie teritorială pe lângă care funcţionează oficiul registrului comerţului la care s-a făcut înscrierea firmei. 

Art. 47. − Amenzile civile prevăzute la art. 44 şi 45 sunt supuse regimului de drept comun al amenzilor civile, prevăzut de Codul de procedură civilă, şi se aplică de către instanţa pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta. 

Art. 48. − (1) Persoana care, cu rea-credinţă, a făcut declaraţii inexacte, în baza cărora s-a operat o înmatriculare ori s-a făcut o menţiune în registrul comerţului, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. 

(2) Prin hotărârea pronunţată, instanţa va dispune şi rectificarea sau radierea înmatriculării ori menţiunii inexacte. 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 49. − În judeţele în care nu sunt înfiinţate camere de comerţ şi industrie, oficiile registrului comerţului se organizează şi funcţionează pe lângă camera de comerţ şi industrie teritorială, stabilită de Camera de Comerţ şi Industrie a României. 

Art. 50. − (1) Asigurarea spaţiului corespunzător şi a condiţiilor materiale necesare desfăşurării activităţii Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi a fiecărui oficiu al registrului comerţului se face pentru anii 1990−1991 de către prefectură şi, respectiv, de către Primăria Municipiului Bucureşti. 

(2) Bunurile cu care au fost dotate oficiile trec, fără plată, în proprietatea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale până la data de 1 ianuarie 1992. 

Art. 51. − Camera de Comerţ şi Industrie a României şi camerele de comerţ şi industrie teritoriale vor asigura condiţiile necesare funcţionării sistemului informatic unitar al registrului comerţului. 

Art. 52. − Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti devine Oficiul Registrului Comerţului al Municipiului Bucureşti şi Judeţului Ilfov. 

Art. 53. − Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României2).