Legea nr. 24/2007

M. Of. nr. 36 din 18 ianuarie 2007

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. 1. – Prezenta lege reglementează administrarea spaţiilor verzi, obiectiv de interes public, în vederea asigurării calităţii factorilor de mediu şi stării de sănătate a populaţiei. 

Art. 2. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) spaţiu verde – zona verde în cadrul oraşelor şi municipiilor, definită ca o reţea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este determinat de vegetaţie (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă şi erbacee);

b) parc – spaţiul verde, cu suprafaţa de minimum un hectar, format dintr-un cadru vegetal specific şi din zone construite, cuprinzând dotări şi echipări destinate activităţilor cultural-educative, sportive sau recreative pentru populaţie;

c) scuar – spaţiul verde, cu suprafaţa mai mică de un hectar, amplasat în cadrul ansamblurilor de locuit, în jurul unor dotări publice, în incintele unităţilor economice, social-culturale, de învăţământ, amenajărilor sportive, de agrement pentru copii şi tineret sau în alte locaţii;

d) aliniament plantat – plantaţiile pe spaţiul verde cu rol estetic de protecţie, de ameliorare a climatului şi calităţii aerului, amplasate în lungul căilor de circulaţie sau al cursurilor de apă. 

Art. 3. – Spaţiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din zonele urbane:

a) parcuri;

b) scuaruri;

c) aliniamente plantate în lungul bulevardelor şi străzilor;

d) terenuri libere, neproductive din intravilan: mlaştini, stâncării, pante, terenuri afectate de alunecări, sărături care pot fi amenajate cu plantaţii. 

Art. 4. – Spaţiile verzi, în funcţie de dreptul de proprietate asupra terenului, sunt:

a) publice – parcuri, scuaruri, spaţii amenajate cu dominantă vegetală şi zone cu vegetaţie spontană ce intră în domeniul public;

b) private – spaţii verzi ce sunt în proprietatea persoanelor fizice sau juridice. 

Art. 5. – Nu fac obiectul reglementării prezentei legi:

a) vegetaţia din extravilan inclusă în fondul forestier;

b) zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, respectiv râurilor şi bazinelor de apă;

c) perdelele de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă;

d) ariile naturale protejate;

e) zonele de siguranţă şi protecţie a infrastructurii de transport;

f) spaţiile verzi de pe terenurile aflate în proprietate privată şi care nu sunt utilizate în interes public. 

Art. 6. – Statul recunoaşte dreptul fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în spaţiile verzi proprietate publică, dreptul de a contribui la amenajarea spaţiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori şi arbuşti, în condiţiile respectării prevederilor legale în vigoare. 

Art. 7. – Pentru protecţia şi conservarea spaţiilor verzi, persoanele fizice au următoarele obligaţii:

a) să nu arunce niciun fel de deşeuri pe teritoriul spaţiilor verzi;

b) să respecte regulile de apărare împotriva incendiilor pe spaţiile verzi;

c) să nu producă tăieri neautorizate sau vătămări ale arborilor şi arbuştilor, deteriorări ale aranjamentelor florale şi ale gazonului, distrugeri ale muşuroaielor naturale, cuiburilor de păsări şi adăposturilor de animale, ale construcţiilor şi instalaţiilor utilitare şi ornamentale existente pe spaţiile verzi;

d) să nu ocupe cu construcţii provizorii sau permanente zonele inventariate ca spaţii verzi. 

Art. 8. – Persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate, au următoarele obligaţii:

a) să asigure integritatea, refacerea şi îngrijirea spaţiilor verzi aflate în proprietatea lor;

b) să contribuie, prin crearea de spaţii verzi, la prevenirea alunecărilor de teren, combaterea salinizării şi înmlăştinirii prin lucrări de drenaj şi lucrări de combatere a eroziunii solului pe baza avizelor şi a acordurilor autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi gospodărirea apelor;

c) să coopereze cu autorităţile teritoriale şi centrale pentru protecţia mediului, cu cele ale autorităţii centrale pentru amenajarea teritoriului şi cu autorităţile administraţiei publice locale la toate lucrările preconizate în spaţiile verzi şi să facă propuneri pentru îmbunătăţirea amenajării acestora;

d) să nu diminueze suprafeţele inventariate ca zone verzi. 

Art. 9. – Prin administrarea spaţiilor verzi se asigură îndeplinirea următoarelor obiective:

a) protecţia şi conservarea spaţiilor verzi pentru menţinerea biodiversităţii lor;

b) menţinerea şi dezvoltarea funcţiilor de protecţie a spaţiilor verzi privind apele, solul, schimbările climatice, menţinerea peisajelor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei, protecţiei mediului şi asigurării calităţii vieţii;

c) regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii spaţiilor verzi;

d) elaborarea şi aplicarea unui complex de măsuri privind aducerea şi menţinerea spaţiilor verzi în starea corespunzătoare funcţiilor lor;

e) identificarea zonelor deficitare şi realizarea de lucrări pentru extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie;

f) extinderea suprafeţelor ocupate de spaţii verzi, prin includerea în categoria spaţiilor verzi publice a terenurilor cu potenţial ecologic sau sociocultural. 

Art. 10. – (1) Administrarea spaţiilor verzi proprietate publică este exercitată de autorităţile administraţiei publice locale şi de alte organe împuternicite în acest scop. 

(2) Administrarea spaţiilor verzi de pe terenurile proprietate privată este exercitată de către proprietarii acestora, cu respectarea prevederilor actelor normative în vigoare. 

Art. 11. – (1) Persoanele juridice care concesionează terenuri pentru construcţia şi amplasarea în spaţiile verzi a obiectivelor pentru activităţi economice şi socioculturale sunt obligate să obţină avizele, acordurile şi autorizaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafaţa terenurilor şi condiţiile de desfăşurare a activităţii ulterioare se determină în baza unor proiecte de specialitate, de amenajare a teritoriului şi urbanism, avizate şi aprobate conform legii, cu obligativitatea ca suprafeţele cumulate ale acestor construcţii să nu ocupe mai mult de 10% din suprafaţa spaţiului verde respectiv. 

(2) Construcţiile şi amenajările de orice tip, altele decât cele specificate la alin. (1), sunt interzise. 

(3) Transplantarea arborilor şi arbuştilor se va face numai cu acordul administraţiei publice locale şi al autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului. 

(4) Construcţiile neautorizate în spaţiile verzi se demolează şi terenul se va aduce la starea iniţială, cheltuielile totale pentru efectuarea acestor lucrări fiind suportate de proprietarul construcţiei. 

Art. 12. – Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a lua toate măsurile pentru crearea spaţiilor verzi, care se vor realiza în baza documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, prin transformarea terenurilor neproductive, a altor categorii de terenuri şi a celor eliberate de construcţii ori prin aplicarea unor metode alternative, pe baza unor proiecte de specialitate peisagistică şi urbanism. 

Art. 13. – (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să asigure finanţarea materialului dendricol şi a lucrărilor aferente necesare pentru amenajarea terenurilor şi regenerarea vegetaţiei în spaţiile verzi proprietatea acestora. 

(2) Proiectele de amenajare specifică vor fi elaborate de către specialişti în domeniul arhitecturii peisagistice, al urbanismului, al horticulturii şi forestier. 

(3) Lucrările de amenajare se execută cu material forestier şi floricol, adaptat climei, provenit din pepiniere şi alte plantaţii de arbuşti decorativi, care, prin proprietăţile lor biologice şi morfologice, au o valoare estetică şi ecologică şi nu afectează sănătatea populaţiei şi biosistemele existente deja în zonă. 

Art. 14. – (1) Întreţinerea spaţiilor verzi se asigură de către proprietarii şi administratorii acestora. 

(2) Proprietarii şi administratorii de spaţii verzi cu arbori şi arbuşti sunt obligaţi să realizeze măsurile de întreţinere a acestora. 

(3) Proprietarii şi administratorii de spaţii verzi sunt obligaţi să asigure măsurile privind siguranţa persoanelor care pot fi afectate de ruperile şi desprinderile arborilor şi elementelor acestora, ca urmare a gradului de îmbătrânire avansat sau a stării fitosanitare precare. 

(4) Proprietarii şi administratorii de spaţii verzi sunt obligaţi să asigure drenarea apelor în exces de pe suprafaţa spaţiilor verzi, în reţeaua de preluare a apelor pluviale. 

Art. 15. – (1) Protecţia spaţiilor verzi, a dotărilor specifice sau mobilierului urban specific este asigurată de către proprietarii şi administratorii acestora şi prin intermediul instituţiilor de ordine publică abilitate conform legislaţiei în vigoare. 

(2) Instituţiile de ordine publică sunt obligate să acorde ajutorul solicitat de proprietarii şi administratorii spaţiilor verzi în vederea prevenirii şi combaterii acţiunilor ilicite de deteriorare sau distrugere a obiectivelor şi vegetaţiei din spaţiile verzi. 

Art. 16. – (1) Protecţia vegetaţiei spaţiilor verzi împotriva dăunătorilor se efectuează în baza prognozelor şi avertizărilor făcute de unitatea fitosanitară locală cu atribuţii de prevenire, îndrumare şi control de specialitate pentru protecţia plantelor. 

(2) Menţinerea stării de sănătate fitosanitară a vegetaţiei din spaţiile verzi se efectuează de către proprietarii şi administratorii acestora, prin realizarea măsurilor de prevenire a răspândirii şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor plantelor şi prin măsuri de carantină, sub directa îndrumare şi controlul de specialitate al unităţilor fitosanitare pentru protecţia plantelor. 

(3) Protecţia spaţiilor verzi împotriva bolilor şi dăunătorilor se efectuează, de regulă, prin acţiuni preventive, metode biologice şi metodologii integrate. 

Aplicarea substanţelor fitosanitare pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor este strict limitată şi se realizează sub coordonarea instituţiilor fitosanitare şi de protecţia mediului. 

Art. 17. – Controlul realizării măsurilor de protecţie a spaţiilor verzi este exercitat de instituţiile abilitate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, autoritatea publică centrală pentru administraţie şi interne, autorităţile administraţiei publice locale şi de unităţile fitosanitare locale pentru protecţia plantelor. 

Art. 18. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ţină evidenţa spaţiilor verzi de pe teritoriul unităţilor administrative. 

(2) Evidenţa spaţiilor verzi are drept scop organizarea folosirii raţionale a acestora, a regenerării şi protecţiei lor eficiente, cu exercitarea controlului sistematic al schimbărilor calitative şi cantitative, asigurarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor cu informaţii despre spaţiile verzi. 

(3) Autoritatea centrală responsabilă pentru amenajarea teritoriului înfiinţează Registrul naţional al spaţiilor verzi, iar autorităţile administraţiei publice locale, registrele locale ale spaţiilor verzi. 

(4) Registrul naţional al spaţiilor verzi şi registrele locale ale spaţiilor verzi se vor constitui pe baza normelor tehnice elaborate de autoritatea publică centrală care răspunde de amenajarea teritoriului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, şi se vor actualiza anual. Elaborarea registrelor spaţiilor verzi se va finaliza până la data de 1 ianuarie 2008. 

Art. 19. – (1) Obligaţia organizării şi conducerii registrelor spaţiilor verzi revine autorităţilor administraţiei publice locale. 

(2) Registrul naţional al spaţiilor verzi este un sistem informaţional care cuprinde datele tehnice ale spaţiilor verzi conform indicilor de calitate şi cantitate. 

(3) Registrele locale ale spaţiilor verzi vor fi făcute publice şi vor putea fi consultate la sediile autorităţilor administraţiei publice locale. 

Art. 20. – (1) Răspunderea pentru reducerea suprafeţelor spaţiilor verzi revine autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi tuturor persoanelor fizice şi juridice. 

(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor privind spaţiile verzi. 

(3) Înstrăinarea şi atribuirea terenurilor cu spaţii verzi se efectuează în condiţiile prevăzute de lege, cu păstrarea destinaţiei de spaţiu verde. 

(4) Schimbarea destinaţiei terenurilor înregistrate în Registrul naţional al spaţiilor verzi ca spaţiu verde public se poate face conform legii. 

Art. 21. – (1) Activităţile de administrare şi gospodărire a spaţiilor verzi subordonate autorităţilor administraţiei publice locale sunt finanţate din bugetul local pentru:

a) cheltuielile legate de regenerarea, paza şi protecţia spaţiilor verzi şi pentru tratamentele fitosanitare recomandate de unităţile fitosanitare locale pentru protecţia plantelor;

b) efectuarea lucrărilor de proiectare şi de cercetare ştiinţifică în domeniul protecţiei şi amenajării durabile a spaţiilor verzi;

c) investiţiile capitale în domeniul spaţiilor verzi;

d) crearea şi dezvoltarea spaţiilor verzi prin achiziţionarea de terenuri disponibile cu potenţial sociocultural sau ecologic, în vederea atingerii şi respectării normativelor europene existente în domeniu cu privire la necesarul de spaţii verzi;

e) alte obligaţii legate de administrarea şi gospodărirea spaţiilor verzi. 

(2) Activităţile de gospodărire a spaţiilor verzi proprietate privată sunt finanţate de proprietari. 

(3) Finanţarea lucrărilor de regenerare a spaţiilor verzi se realizează cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006. 

(4) Sursele de finanţare necesare pentru aplicarea măsurilor de administrare şi gospodărire a spaţiilor verzi vor fi prevăzute în bugetele locale, începând cu anul 2008. 

Art. 22. – Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională şi penală, după caz. 

Art. 23. – Persoanele fizice şi persoanele juridice răspund contravenţional, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru:

a) folosirea neautorizată a terenurilor cu spaţii verzi;

b) nerespectarea cerinţelor privind proiectarea, construirea şi darea în exploatare a obiectivelor în spaţiile verzi;

c) atribuirea terenurilor pentru construcţii în spaţiile verzi fără coordonarea cu organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru amenajarea teritoriului, ale autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi fără consultarea populaţiei;

d) desfăşurarea neautorizată a activităţilor economice, de turism şi agrement în spaţiile verzi;

e) ocuparea nelegitimă a terenurilor cu spaţii verzi;

f) deteriorarea spaţiilor verzi în urma incendiilor sau comportării iresponsabile cu focul;

g) aruncarea pe spaţiile verzi de mase plastice, hârtii, sticle, resturi animaliere, deşeuri menajere şi orice alte deşeuri;

h) distrugerea sau deteriorarea drumurilor, aleilor, sistemelor de drenaj, instalaţiilor tehnice şi inginereşti din spaţiile verzi;

i) colectarea plantelor medicinale, a fructelor şi a ierbii de gazon;

j) păşunatul pe spaţii verzi;

k) decopertarea litierei şi deteriorarea păturii vii şi a stratului de sol fertil;

l) capturarea animalelor protejate integrate ecosistemului spaţiului verde;

m) plimbarea şi îmbăierea câinilor şi a altor animale în afara spaţiilor amenajate;

n) distrugerea spaţiilor verzi prin poluare cu ape reziduale, chimicale, deşeuri de producţie, produse petroliere sau alte substanţe nocive. 

Art. 24. – (1) Prejudiciile cauzate spaţiilor verzi se recuperează pe baza hotărârii judecătoreşti definitive. 

(2) În cazul deteriorării spaţiilor verzi în urma incendiilor, se stabileşte compensarea nu numai a pagubei pricinuite spaţiilor verzi, ci şi a cheltuielilor suportate pentru stingerea incendiului şi curăţarea teritoriului de deşeurile provenite în urma acestuia şi refacerea zonei verzi. 

(3) În cazul poluării chimice a spaţiilor verzi, se stabileşte nu numai compensarea pagubei pricinuite spaţiilor verzi, ci şi a cheltuielilor suportate pentru reecologizarea zonei şi a lucrărilor pe termen lung necesare pentru decontaminarea zonei, precum şi a cheltuielilor medicale evaluate în cazul afectării populaţiei. 

(4) Producţia lemnoasă şi alte produse dobândite ilicit din exploatarea spaţiilor verzi sunt supuse confiscării şi transmise administratorilor spaţiilor verzi. 

Art. 25. – (1) Nerespectarea prevederilor prezentei legi constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională, după cum urmează:

a) de la 50 lei la 100 lei pentru persoane fizice şi de la 1.000 lei la 10.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. a), b) şi c), art. 8, 11, ale art. 18 alin. (2) şi (3) şi ale art. 23 lit. a), f), g), h), i), k) şi l);

b) de la 200 lei la 1.000 lei pentru persoane fizice şi de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. d) şi ale art. 23 lit. b), c), d), e), j), m) şi n);

c) de la 5.000 lei la 30.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1), (3) şi (4). 

(2) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite în acest scop de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi de către primari sau împuterniciţi ai acestora. 

Art. 26. – Prevederile art. 25 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 27. – Prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor locale şi judeţene pot fi stabilite şi alte fapte ce constituie contravenţii la regimul spaţiilor verzi. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 15 ianuarie 2007. 

Nr. 24.