Legea nr. 24/2006

M. Of. nr. 277 din 28 martie 2006

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

L E G E

privind ratificarea actelor adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. 1. – Se ratifică al şaptelea Protocol adiţional la Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 1. 

Art. 2. – Se ratifică Convenţia Poştală Universală şi protocolul său final, adoptate de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 2. 

Art. 3. – Se ratifică Regulamentul interior al congreselor, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 3. 

Art. 4. – Se ratifică Regulamentul general al Uniunii Poştale Universale, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 4. 

Art. 5. – Se ratifică Aranjamentul privind serviciile de plată ale poştei, adoptat de Congresul Uniunii Poştale Universale la Bucureşti la 5 octombrie 2004, prevăzut în anexa nr. 5. 

Art. 6. – Următoarele documente vor fi adoptate prin ordin al ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei: 

– Regulamentul poştei de scrisori şi protocolul său final; 

– Regulamentul privind coletele poştale şi protocolul său final; 

– Regulamentul serviciilor de plată ale poştei. 

Art. 7. – Anexele nr. 1–5 fac parte integrantă din prezenta lege. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 23 februarie 2006. 

Nr. 24. 

N O T Ă:

Caracterele aldine care figurează în text marchează modificările decise în cadrul Congresului de la Bucureşti comparativ cu textul care i-a fost supus spre aprobare în cursul Congresului Doc. 30 ataşament 1 şi Congres Doc. 30 ataşament 1, corectura 1

ANEXA Nr. 1

A L  Ş A P T E L E A  P R O T O C O L  A D I Ţ I O N A L

la Constituţia Uniunii Poştale Universale*)

 

Plenipotenţiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Poştale Universale, reuniţi la Bucureşti, în baza art. 30.2 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, semnată la Viena la 1 iulie 1964, au adoptat, sub rezerva ratificării, următoarele amendamente la această Constituţie. 

ARTICOLUL I

(preambul modificat) 

În vederea dezvoltării comunicării între popoare printr-o funcţionare eficientă a serviciilor poştale şi pentru a contribui la realizarea scopurilor nobile ale colaborării internaţionale în domeniul economic, social şi cultural, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre ale Uniunii Poştale Universale au adoptat, sub rezerva ratificării, următoarea Constituţie. 

Misiunea Uniunii este aceea de a stimula dezvoltarea durabilă a serviciilor poştale universale de calitate, eficiente şi accesibile, cu scopul de a facilita comunicarea între locuitorii întregii lumi prin: 

– garantarea liberei circulaţii a trimiterilor poştale pe teritoriul poştal unic, compus din reţele interconectate; 

– încurajarea adoptării de norme comune rezonabile şi a utilizării tehnologiei;

– asigurarea cooperării şi interacţiunii între participanţi; 

– promovarea unei cooperări tehnice eficiente; 

– satisfacerea nevoilor evolutive ale consumatorilor. 

ARTICOLUL II

(Articolul 1 bis adăugat) 

Definiţii

1. Pentru scopul actelor Uniunii Poştale Universale, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:

1.1. serviciu poştal: toate serviciile poştale al căror scop este fixat de către organele Uniunii. 

Principalele obligaţii ale serviciilor poştale constau în îndeplinirea anumitor obiective sociale şi economice ale statelor membre, prin asigurarea colectării, sortării, transmiterii şi livrării de trimiteri poştale;

1.2. stat membru: un stat care îndeplineşte condiţiile menţionate la art. 2 din Constituţie;

1.3. teritoriu poştal unic (unul şi acelaşi teritoriu poştal): Obligaţia părţilor semnatare ale actelor UPU de a asigura schimbul reciproc de trimiteri ale poştei de scrisori, inclusiv libertatea de tranzit, şi de a trata trimiterile poştale aflate în tranzit din alte state conform propriilor trimiteri poştale, fără discriminare;

1.4. libertatea de tranzit: principiu conform căruia o administraţie poştală intermediară este obligată să transporte trimiterile poştale primite în tranzit de la altă administraţie poştală UPU, asigurându-le un tratament similar celui acordat trimiterilor interne;

1.5. trimiterea poştei de scrisori: trimiteri definite în cadrul Convenţiei;

1.6. serviciu poştal internaţional: operaţiunile sau serviciile poştale reglementate de acte; o parte din aceste operaţiuni sau servicii. 

ARTICOLUL III

(Articolul 22 modificat) 

Actele Uniunii

1. Constituţia este Actul fundamental al Uniunii. Ea conţine regulile organice ale Uniunii şi nu va putea face obiectul rezervelor. 

2. Regulamentul general conţine dispoziţiile care asigură aplicarea Constituţiei şi funcţionarea Uniunii. Este obligatorie pentru toate statele membre şi nu va putea face obiectul rezervelor. 

3. Convenţia Poştală Universală, Regulamentul poştei de scrisori şi Regulamentul referitor la coletele poştale conţin regulile comune aplicabile serviciului poştal internaţional, precum şi dispoziţiile referitoare la serviciile poştei de scrisori şi colete poştale. Aceste acte sunt obligatorii pentru toate statele membre. 

4. Aranjamentele Uniunii şi regulamentele lor de aplicare reglementează serviciile, altele decât poşta de scrisori şi coletele poştale, între statele membre care sunt parte la aranjamentele respective. Acestea nu sunt obligatorii decât pentru aceste state. 

5. Regulamentele care conţin măsurile de aplicare necesare implementării Convenţiei şi aranjamentelor sunt adoptate de către Consiliul de Exploatare Poştală, ţinând cont de deciziile luate de Congres. 

6. Eventualele protocoale finale anexate actelor Uniunii, vizate la paragrafele 3, 4 şi 5, conţin rezervele la aceste acte. 

ARTICOLUL IV

(Articolul 30 modificat) 

Modificarea Constituţiei

1. Pentru a fi adoptate, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezenta Constituţie trebuie aprobate de către cel puţin două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot. 

2. Amendamentele adoptate de către un congres fac obiectul unui protocol adiţional şi, cu excepţia cazului în care Congresul decide altfel, intră în vigoare în acelaşi timp cu actele reînnoite cu ocazia aceluiaşi congres. Ele sunt ratificate cât mai curând posibil de către statele membre şi instrumentele acestei ratificări sunt tratate conform procedurilor menţionate la art. 26. 

ARTICOLUL V

(Articolul 31 modificat) 

Modificarea Regulamentului general, a Convenţiei şi aranjamentelor

1. Regulamentul general, Convenţia şi aranjamentele fixează condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aprobarea propunerilor ce le revin. 

2. Convenţia şi aranjamentele intră în vigoare simultan şi au aceeaşi durată. Din ziua fixată de către Congres pentru punerea în aplicare a acestor acte, actele corespunzătoare Congresului precedent sunt abrogate. 

ARTICOLUL VI

Aderarea la protocolul adiţional şi la celelalte acte ale Uniunii

1. Ţările membre ce nu au semnat prezentul protocol pot să adere în orice moment. 

2. Ţările membre care apar în calitate de părţi în cadrul actelor reînnoite de către Congres, dar care nu le-au semnat, sunt obligate să adere în cel mai scurt timp posibil. 

3. Documentele de aderare referitoare la cazurile prezentate la paragrafele 1 şi 2 trebuie să fie adresate directorului general al Biroului Internaţional. Acesta notifică această depunere guvernelor statelor membre. 

ARTICOLUL VII

Aplicarea şi durata protocolului adiţional la Constituţia Uniunii Poştale Universale

Prezentul protocol adiţional va intra în vigoare la 1 ianuarie 2006 şi va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată. 

Motiv pentru care plenipotenţiarii guvernelor ţărilor membre au redactat prezentul protocol adiţional, protocol care va avea aceeaşi forţă şi valoare ca şi cum prevederile sale ar fi fost introduse în textul aceleiaşi constituţii, şi au semnat prezentul protocol adiţional într-un singur exemplar original care va fi depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi eliberată fiecărei părţi de către Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale. 

Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004. 

 

ANEXA Nr. 2

C O N V E N Ţ I A   P O Ş T A L Ă   U N I V E R S A L Ă*)

 

Subsemnaţii, plenipotenţiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, conform art. 22.3 al Constituţiei Uniunii Poştale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, au hotărât, de comun acord şi sub rezerva art. 25.4 din cadrul Constituţiei menţionate mai sus, în prezenta Convenţie, regulile aplicabile serviciului poştal internaţional. 

PARTEA I

Reguli comune aplicabile serviciului poştal internaţional

CAPITOL UNIC

Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1

Definiţii

1. Pentru scopurile Convenţiei Poştale Universale, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează:

1.1. serviciu poştal universal: furnizarea permanentă către clienţi de servicii poştale pe bază de calitate, în orice punct de pe teritoriul unei ţări, la preţuri accesibile;

1.2. depeşa închisă: sac sau ansamblu de saci ori alţi recipienţi etichetaţi, sigilaţi cu plumb sau casete, conţinând trimiteri poştale;

1.3. tranzit deschis: tranzit, printr-o ţară intermediară, de trimiteri al căror număr sau greutate nu justifică confecţionarea unei depeşe închise pentru ţara de destinaţie;

1.4. trimitere poştală: termen generic ce desemnează fiecare dintre expediţiile efectuate de către poştă (trimiterea poştei de scrisori, colet poştal, mandat poştal etc.);

1.5. taxe finale: remuneraţie datorată administraţiei poştale de destinaţie de către administraţia poştală expeditoare drept compensaţie pentru cheltuielile legate de prelucrarea trimiterilor poştei de scrisori primite în ţara de destinaţie;

1.6. taxe de tranzit: remuneraţie pentru prestaţiile efectuate de către un organism transportator al ţării tranzitate (administraţie poştală, alt serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian al depeşelor;

1.7. cota-parte teritorială de sosire: remuneraţie datorată administraţiei poştale de destinaţie de către administraţia poştală expeditoare, cu titlu de compensare a cheltuielilor de prelucrare a unui colet poştal în ţara de destinaţie;

1.8. cota-parte teritorială de tranzit: remuneraţie datorată pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator în ţara tranzitată (administraţie poştală, un alt serviciu sau combinarea celor două) privind tranzitul teritorial, maritim şi/sau aerian, pentru îndrumarea unui colet poştal pe teritoriul său;

1.9. cota-parte maritimă: remuneraţie datorată pentru prestaţiile efectuate de un organism transportator (administraţie poştală, alt serviciu sau combinarea celor două) care participă la transportul maritim al unui colet poştal. 

ARTICOLUL 2

Desemnarea entităţii sau entităţilor responsabile de îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din aderarea la Convenţie

1. Ţările membre notifică Biroului Internaţional, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organismului guvernamental însărcinat să supervizeze activitatea poştală. În plus, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, ţările membre vor comunica Biroului Internaţional numele şi adresa operatorului sau operatorilor oficial desemnaţi să asigure exploatarea serviciilor poştale şi să îndeplinească pe teritoriul sau pe teritoriile lor obligaţiile rezultate din actele Uniunii. Între două congrese, orice modificare referitoare la organismele guvernamentale şi la operatorii desemnaţi oficial trebuie să fie notificată Biroului Internaţional cât mai repede posibil. 

ARTICOLUL 3

Serviciul poştal universal

1. Pentru a întări conceptul de unicitate a teritoriului poştal al Uniunii, statele membre veghează ca toţi utilizatorii/clienţii să se bucure de dreptul la un serviciu poştal universal care corespunde unei oferte de servicii poştale de bază de calitate, furnizate în mod permanent în orice punct de pe teritoriul lor, la tarife accesibile. 

2. În acest scop, statele membre stabilesc, în cadrul legislaţiei lor poştale naţionale sau prin alte mijloace obişnuite, dimensiunea serviciilor poştale corespunzătoare, precum şi condiţiile de calitate şi tarife accesibile, ţinând seama în acelaşi timp de nevoile populaţiei şi de condiţiile lor naţionale. 

3. Statele membre veghează ca oferta de servicii poştale şi normele de calitate să fie respectate de către operatorii însărcinaţi să asigure serviciul poştal universal. 

4. Statele membre veghează ca furnizarea serviciului poştal universal să fie asigurată într-o manieră viabilă, garantându-se astfel continuitatea lui. 

ARTICOLUL 4

Libertatea de tranzit

1. Principiul libertăţii de tranzit este enunţat în primul articol al Constituţiei. El antrenează obligaţia, pentru fiecare administraţie poştală, de a îndruma mereu, pe căile cele mai rapide şi prin mijloacele cele mai sigure pe care le utilizează pentru propriile trimiteri, depeşele închise şi trimiterile poştei de scrisori în tranzit deschis care îi sunt predate de către o altă administraţie poştală. Acest principiu se aplică, de asemenea, trimiterilor sau depeşelor îndrumate greşit. 

2. Statele membre care nu participă la schimbul de scrisori conţinând materii biologice perisabile sau materii radioactive au posibilitatea să nu admită aceste trimiteri în tranzit deschis pe teritoriul lor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru trimiterile poştei de scrisori, altele decât scrisorile, cărţile poştale şi cecograme. Aceasta se aplică, de asemenea, imprimatelor, periodicelor, revistelor, pachetelor mici şi sacilor M al căror conţinut nu îndeplineşte dispoziţiile legale care reglementează condiţiile publicării lor sau circulaţiei lor în ţara traversată. 

3. Libertatea de tranzit a coletelor poştale de îndrumat pe căi terestre şi maritime este limitată în cadrul teritoriului ţărilor care participă la acest serviciu. 

4. Libertatea de tranzit a coletelor-avion este garantată pe întreg teritoriul Uniunii. Totuşi, statele membre care nu participă la serviciul de colete poştale nu pot fi obligate să asigure îndrumarea, pe cale de suprafaţă, a coletelor-avion. 

5. Dacă un stat membru nu respectă dispoziţiile referitoare la libertatea de tranzit, celelalte state membre au dreptul să suprime serviciul poştal cu această ţară. 

ARTICOLUL 5

Apartenenţa trimiterilor poştale. Retragerea. Modificarea sau corectarea adresei. Reexpedierea. Returnarea către expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite

1. Orice trimitere poştală aparţine expeditorului atâta timp cât nu a fost distribuită celui în drept, cu excepţia cazului în care trimiterea a fost reţinută prin aplicarea legislaţiei ţării de origine sau destinaţie şi, în cazul aplicării art. 15.2.1.1 sau 15.3, în conformitate cu legislaţia ţării de tranzit. 

2. Expeditorul unei trimiteri poştale poate să o retragă din serviciu sau poate să modifice ori să corecteze adresa. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevăzute în regulamente. 

3. Statele membre vor asigura redirecţionarea trimiterilor poştale, în cazul în care adresa destinatarului s-a schimbat, şi returnarea către expeditor a trimiterilor ce nu au fost distribuite. Taxele şi celelalte condiţii sunt prevăzute în regulamente. 

ARTICOLUL 6

Taxe

1. Taxele referitoare la diferitele servicii poştale internaţionale şi serviciile speciale sunt fixate de către administraţiile poştale, în conformitate cu principiile enunţate în Convenţie şi în regulamente. Ele trebuie, în principiu, să fie corelate cu costurile aferente furnizării acestor servicii. 

2. Administraţia de origine fixează taxele de francare pentru transportul trimiterilor poştei de scrisori şi a coletelor poştale. Taxele de francare cuprind distribuirea trimiterilor la domiciliul destinatarilor, dacă acest serviciu de distribuire este organizat în ţara de destinaţie pentru trimiterile despre care este vorba. 

3. Taxele aplicate, inclusiv cele menţionate cu titlu indicativ în acte, trebuie să fie cel puţin egale cu cele aplicate trimiterilor din regimul intern care prezintă aceleaşi caracteristici (categorie, cantitate, timp de îndrumare etc.). 

4. Administraţiile poştale sunt autorizate să depăşească toate taxele indicative care figurează în acte. 

5. Peste limita minimă a taxelor fixate în paragraful 3, administraţiile poştale au posibilitatea de a acorda taxe reduse, bazate pe legislaţia lor internă, pentru trimiterile din categoria poştei de scrisori şi pentru coletele poştale depuse în ţara lor. Au mai ales posibilitatea de a acorda tarife preferenţiale clienţilor lor care au un trafic poştal important. 

6. Este interzis să se perceapă de la clienţi taxe poştale indiferent de ce natură, altele decât cele care sunt prevăzute în acte. 

7. În afara cazurilor prevăzute în acte, fiecare administraţie poştală păstrează taxele pe care le-a perceput. 

ARTICOLUL 7

Scutirea de taxe poştale

1. Principiu

1.1. Cazurile de scutire de taxe poştale, ca scutire de la plata francării, sunt prevăzute în mod expres de către Convenţie. Cu toate acestea, regulamentele pot fixa dispoziţii care să prevadă atât scutirea de la plata francării, cât şi scutirea de la plata taxelor de tranzit, a taxelor terminale şi a cotelor-părţi de sosire pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale, referitoare la serviciul poştal, trimise de către administraţiile poştale şi uniunile restrânse. În plus, trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale expediate de către Biroul Internaţional al UPU cu destinaţia către uniunile restrânse şi administraţiile poştale sunt considerate ca trimiteri referitoare la serviciul poştal şi sunt scutite de toate taxele poştale. Totuşi, administraţia de origine are posibilitatea de a percepe suprataxe aeriene pentru aceste ultime trimiteri. 

2. Prizonieri de război şi internaţii civili

2.1. Sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene, trimiterile poştei de scrisori, coletele poştale şi trimiterile serviciilor financiare poştale adresate prizonierilor de război sau expediate de către aceştia, fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulamentele Convenţiei şi Acordului privind serviciile de plată ale poştei. Beligeranţii primiţi şi internaţii într-o ţară neutră sunt asimilaţi prizonierilor de război propriu-zişi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor precedente. 

2.2. Dispoziţiile prevăzute la pct. 2.1 se aplică şi trimiterilor poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale provenind din alte ţări, adresate persoanelor civile internate prevăzute de Convenţia de la Geneva din data de 12 august 1949 referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război sau expediate de către ele fie direct, fie prin intermediul birourilor menţionate în regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de plată ale poştei. 

2.3. Birourile menţionate în regulamentele Convenţiei şi Aranjamentului privind serviciile de plată ale poştei beneficiază şi de scutire de taxe poştale pentru trimiterile poştei de scrisori, coletelor poştale şi trimiterilor serviciilor financiare poştale în ceea ce priveşte persoanele vizate la paragrafele 2.1 şi 2.2, pe care le expediază sau le primesc, fie direct, fie cu titlu de intermediari. 

2.4. Coletele sunt admise cu scutire de taxe poştale până la greutatea de 5 kg. Limita de greutate este extinsă la 10 kg pentru timiterile al căror conţinut este indivizibil şi pentru cele care sunt adresate unui lagăr sau oamenilor săi de încredere pentru a fi distribuite prizonierilor. 

2.5. În cadrul reglării conturilor dintre administraţiile poştale, coletele de serviciu şi coletele pentru prizonierii de război şi internaţii civil nu determină alocarea vreunei cote-părţi, excepţie făcând taxele de transport aplicabile coletelor-avion. 

3. Cecograme

3.1. Cecogramele sunt scutite de toate taxele poştale, cu excepţia suprataxelor aeriene. 

ARTICOLUL 8

Timbre poştale

1. Termenul „timbru poştal” este protejat în virtutea prezentei Convenţii şi este rezervat exclusiv timbrelor ce îndeplinesc condiţiile acestui articol şi ale regulamentelor. 

2. Timbrul poştal:

2.1. este emis exclusiv de către o autoritate emitentă competentă, în conformitate cu actele UPU; emiterea de timbre poştale include şi punerea lor în circulaţie;

2.2. este un atribut al suveranităţii şi constituie:

2.2.1. o dovadă a plăţii francării corespunzătoare valorii sale intrinseci, atunci când el este aplicat pe o trimitere poştală conform actelor Uniunii;

2.2.2. o sursă de venituri suplimentare pentru administraţiile poştale, ca obiect filatelic;

2.3. trebuie pus în circulaţie pe teritoriul de origine al administraţiei poştale emitente pentru o utilizare în scopul francării poştale sau în scop filatelic. 

3. Ca atribut al suveranităţii, timbrul poştal poate conţine:

3.1. numele ţării membre sau teritoriului de care aparţine administraţia poştală emitentă, în caractere latine;

3.1.1. facultativ, stema oficială a ţării membre de care aparţine administraţia poştală emitentă;

3.1.2. în principiu, valoarea sa facială în caractere latine sau în cifre arabe;

3.1.3. facultativ, cuvântul „Poştă“ în caractere latine sau altele. 

4. Stemele de stat, semnele oficiale de control şi emblemele organizaţiilor interguvernamentale care figurează pe timbrele poştale sunt protejate conform Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii intelectuale. 

5. Subiectele şi motivele timbrelor poştale trebuie:

5.1. să fie în conformitate şi în spiritul preambulului Constituţiei UPU şi a deciziilor luate de către organele Uniunii;

5.2. să fie în strânsă legătură cu identitatea culturală a ţării administraţiei poştale emitente sau să contribuie la promovarea culturii ori la menţinerea păcii;

5.3. să aibă, în cazul comemorării personalităţilor sau evenimentelor străine în ţara ori pe teritoriul administraţiei poştale emitente, o legătură directă cu respectiva ţară sau teritoriu;

5.4. să fie lipsite de caracter politic sau ofensator pentru o personalitate ori o ţară;

5.5. să aibă o semnificaţie majoră pentru ţara de care aparţine administraţia poştală emitentă sau pentru aceasta din urmă. 

6. Ca subiect al dreptului de proprietate intelectuală timbrul poştal poate conţine:

6.1. indicaţia dreptului administraţiei poştale emitente de a utiliza drepturile de proprietate respective, de exemplu:

6.1.1. drepturile de autor, prin aplicarea siglei de drepturi de autor ©indicarea proprietarului drepturilor de autor şi menţionarea anului de emitere;

6.1.2. marca înregistrată pe teritoriul ţării membre de care aparţine administraţia poştală emitentă, prin aplicarea siglei de înregistrare a mărcii ®după numele mărcii;

6.2. numele artistului;

6.3. numele tipografului. 

7. Mărcile francării poştale, amprentele maşinilor de francare şi amprentele preselor de tipografie sau a altor procedee tipografice ori de timbrare conforme cu actele UPU nu pot fi utilizate decât cu autorizaţia administraţiei poştale. 

ARTICOLUL 9

Securitate poştală

1. Statele membre adoptă şi pun în aplicare o strategie de acţiune în domeniul securităţii, la toate nivelurile exploatării poştale, pentru a păstra şi a creşte încrederea publicului în serviciile poştale şi în interesul tuturor agenţilor implicaţi. O astfel de strategie va trebui să implice schimbul de informaţii referitoare la menţinerea siguranţei şi securităţii transportului şi tranzitului depeşelor între statele membre. 

ARTICOLUL 10

Mediu

Statele membre trebuie să adopte şi să pună în practică o strategie de mediu dinamică la toate nivelurile de exploatare poştală şi să promoveze sensibilizarea faţă de problemele de mediu în cadrul serviciilor poştale. 

ARTICOLUL 11

Infracţiuni

1. Trimiteri poştale

1.1. Statele membre se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni actele de mai jos şi pentru a-i urmări şi a-i pedepsi pe autorii lor:

1.1.1. introducerea în trimiterile poştale de stupefiante, substanţe psihotrope sau materiale explozibile, inflamabile ori alte substanţe periculoase, neautorizate în mod expres de Convenţie;

1.1.2. introducerea în trimiterile poştale de obiecte cu caracter pedofil sau pornografic reprezentând copii. 

2. Francarea în general şi modalităţile de francare în particular

2.1. Statele membre se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a preveni, reprima şi pedepsi infracţiunile referitoare la modurile de francare prevăzute în prezenta Convenţie, respectiv:

2.1.1. timbrele poştale, în circulaţie sau retrase din circulaţie;

2.1.2. mărcile de francare;

2.1.3. amprentele maşinilor de francare sau preselor de tipografie;

2.1.4. cupoanele-răspuns internaţionale. 

2.2. În scopurile prezentei Convenţii, prin infracţiune referitoare la mijloacele de francare se înţelege unul dintre actele de mai jos, comis cu intenţia de a obţine un câştig ilegal pentru autorul actului sau pentru o terţă persoană. Trebuie pedepsite:

2.2.1. falsificarea, imitarea ori contrafacerea mijloacelor de francare sau orice alt act ilicit ori care constituie un delict legat de fabricarea lor neautorizată;

2.2.2. utilizarea, punerea în circulaţie, comercializarea, distribuirea, difuzarea, transportul, prezentarea sau expunerea, inclusiv în scopuri publicitare, de mijloace de francare falsificate, imitate ori contrafăcute;

2.2.3. utilizarea sau punerea în circulaţie în scopuri poştale de mijloace de francare deja utilizate;

2.2.4. tentativele care vizează comiterea uneia dintre infracţiunile prezentate mai sus. 

3. Reciprocitate

3.1. În ceea ce priveşte sancţiunile, nici o distincţie nu va fi făcută între actele prevăzute la paragraful 2, fie că este vorba despre mijloace de francare naţionale sau străine; această dispoziţie nu poate fi supusă nici unei condiţii de reciprocitate legale sau convenţionale. 

PARTEA a II-a

Reguli aplicabile poştei de scrisori şi coletelor poştale

CAPITOLUL I

Oferta de servicii

ARTICOLUL 12

Servicii de bază

1. Statele membre asigură admiterea, prelucrarea, tansportul şi distribuirea trimiterilor poştei de scrisori. 

2. Trimiterile poştei de scrisori cuprind:

2.1. trimiteri prioritare şi nonprioritare, până la 2 kg;

2.2. scrisori, cărţi poştale, imprimate şi pachete mici, până la 2 kg;

2.3. cecograme, până la 7 kg;

2.4. saci speciali conţinând ziare, periodice, cărţi şi documente tipărite similar, pe adresa aceluiaşi destinatar şi aceleiaşi destinaţii, denumiţi „saci M”, până la 30 kg. 

3. Trimiterile poştei de scrisori sunt clasificate în funcţie de rapiditatea prelucrării lor sau în funcţie de conţinutul lor, conform Regulamentului poştei de scrisori. 

4. Limite de greutate superioare celor indicate în paragraful 2 se aplică facultativ anumitor categorii de trimiteri ale poştei de scrisori, în condiţiile specificate de Regulamentul poştei de scrisori. 

5. Statele membre asigură şi admiterea, prelucrarea, transportul şi distribuţia coletelor poştale până la 20 kg, fie conform dispoziţiilor Convenţiei, fie, în cazul coletelor pe care le expediază, şi după un acord bilateral, utilizând orice alt mijloc mai avantajos pentru clientul lor. 

6. Limite de greutate superioară a 20 kg se aplică facultativ anumitor categorii de colete poştale, în condiţiile specificate de Regulamentul privind coletele poştale. 

7. Orice stat ale cărui administraţii poştale nu oferă serviciul de transport de colete are libertatea să execute clauzele Convenţiei utilizând întreprinderile de transport. În acelaşi timp poate limita acest serviciu la coletele ce provin sau care sunt destinate localităţilor deservite de aceste întreprinderi. 

8. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute în paragraful 5, ţările care, înainte de 1 ianuarie 2001, nu făceau parte din Acordul cu privire la coletele poştale nu sunt obligate să asigure serviciul de colete poştale. 

ARTICOLUL 13

Servicii suplimentare

1. Statele membre asigură următoarele servicii suplimentare obligatorii:

1.1. serviciu de recomandare pentru trimiterile-avion şi trimiterile prioritare pe care le expediază în cadrul poştei de scrisori;

1.2. serviciu de recomandare pentru trimiterile poştei de scrisori nonprioritare şi de suprafaţă către destinaţii pentru care nu este prevăzut nici un serviciu prioritar sau de curier-avion;

1.3. serviciu de recomandare pentru toate trimiterile poştei de scrisori care sosesc. 

2. Furnizarea unui serviciu de recomandare pentru trimiterile nonprioritare şi de suprafaţă ale poştei de scrisori pentru destinaţii pentru care un serviciu prioritar sau de curierat par avion este asigurat este facultativă. 

3. Statele membre pot asigura următoarele servicii suplimentare facultative în cadrul relaţiilor dintre acele administraţii care au convenit să asigure aceste servicii:

3.1. serviciul de trimiteri cu valoare declarată pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;

3.2. serviciul de trimiteri cu predare garantată pentru trimiterile poştei de scrisori;

3.3. serviciul de trimiteri cu plata la primire pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;

3.4. serviciul de trimiteri expres pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;

3.5. serviciul de predare la destinatar pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate, cu predare garantată sau cu valoare declarată;

3.6. serviciul de trimiteri scutite de taxe şi drepturi pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete;

3.7. serviciul de colete fragile şi colete voluminoase;

3.8. serviciul din lotul „de depunere“ pentru trimiterile grupate de la un singur expeditor, destinate străinătăţii. 

4. Următoarele trei servicii suplimentare au şi aspecte obligatorii şi facultative:

4.1. serviciul de corespondenţă comercială – răspuns internaţional (C.C.R.I.), care este, în special, facultativ; dar toate administraţiile sunt obligate a asigura serviciul de retur pentru trimiterile CCRI;

4.2. serviciul de cupoane-răspuns internaţionale; aceste cupoane pot fi schimbate în orice stat membru, dar vânzarea lor este facultativă;

4.3. confirmarea de primire pentru trimiterile poştei de scrisori recomandate sau cu livrare atestată, pentru colete şi trimiterile cu valoare declarată; toate administraţiile poştale acceptă confirmările de primire pentru trimiterile care sosesc; totuşi, prestarea unui serviciu de confirmare de primire pentru trimiterile care pleacă este facultativă. 

5. Aceste servicii şi taxele corespunzătoare sunt descrise în regulamente. 

6. Dacă elementele de serviciu indicate mai jos fac obiectul unor taxe speciale în regim intern, administraţiile poştale sunt autorizate să perceapă aceleaşi taxe pentru trimiterile internaţionale, în condiţiile descrise în cadrul regulamentelor:

6.1. distribuirea pachetelor mici cântărind peste 500 g;

6.2. depunerea de trimiteri ale poştei de scrisori după ultima limită de oră;

6.3. depunerea de trimiteri în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor;

6.4. colectarea la domiciliul expeditorului;

6.5. retragerea unei trimiteri a poştei de scrisori în afara orelor normale de deschidere a ghişeelor;

6.6. post restant;

6.7. magazinajul trimiterilor poştei de scrisori cântărind mai mult de 500 g şi al coletelor poştale;

6.8. livrarea coletelor ca răspuns la avizul de sosire;

6.9. asigurarea împotriva riscurilor de forţă majoră. 

ARTICOLUL 14

Curier electronic, EMS, logistică integrată şi noi servicii

1. Administraţiile poştale pot conveni între ele să participe la următoarele servicii, care sunt descrise în regulamente:

1.1. curier electronic, care este un serviciu ce implică transmiterea electronică a mesajelor;

1.2. EMS, care este un serviciu poştal expres destinat documentelor şi mărfurilor şi care constituie, pe cât este posibil, cel mai rapid dintre serviciile poştale prin mijloace fizice; administraţiile poştale au posibilitatea de a furniza acest serviciu pe baza Acordului Standard EMS multilateral sau pe baza acordurilor bilaterale;

1.3. serviciul de logistică integrată, care răspunde pe deplin nevoilor clienţilor în materie de logistică şi cuprinde etapele care preced şi care urmează transmiterii fizice de mărfuri şi documente;

1.4. marca poştală electronică, care atestă în mod probatoriu realitatea unui fapt electronic, într-o formă dată, la un moment dat, şi la care au luat parte una sau mai multe părţi. 

2. Administraţiile poştale pot, de comun acord, să creeze un serviciu nou, care nu este prevăzut în mod expres în actele Uniunii. Taxele referitoare la noul serviciu sunt stabilite de către fiecare administraţie interesată, ţinând seama de cheltuielile de exploatare a serviciului. 

ARTICOLUL 15

Trimiteri neadmise. Interdicţii

1. Dispoziţii generale

1.1. Trimiterile care nu îndeplinesc condiţiile cerute prin Convenţie şi regulamente nu sunt admise. De asemenea, nu sunt admise trimiterile expediate în vederea unui act fraudulos sau cu intenţia de neplată integrală a sumelor datorate. 

1.2. Excepţiile de la interdicţiile anunţate de prezentul articol sunt prevăzute în regulamente. 

1.3. Toate administraţiile poştale au posibilitatea extinderii interdicţiilor enunţate în prezentul articol, care pot fi aplicate imediat după includerea lor în culegerea de acte corespunzătoare. 

2. Interdicţii care vizează toate categoriile de trimiteri

2.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisă în toate categoriile de trimiteri:

2.1.1. stupefiantele şi substanţe psihotrope;

2.1.2. obiectele obscene sau imorale;

2.1.3. obiectele al căror import sau circulaţie este interzisă în ţara de destinaţie;

2.1.4. obiectele care, prin natura lor sau a ambalajului lor, pot prezenta pericol pentru agenţi ori marele public, pot păta sau deteriora celelalte trimiteri, echipamentul poştal ori bunurile care aparţin terţilor;

2.1.5. documentele ce au caracter de corespondenţă actuală şi personală schimbate între persoane, altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia. 

3. Materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase

3.1. Introducerea de materiale explozibile, inflamabile sau radioactive şi alte substanţe periculoase, precum şi de materiale radioactive este interzisă în toate categoriile de trimiteri. 

3.2. În mod excepţional, următoarele substanţe şi materiale sunt admise:

3.2.1. materialele radioactive expediate în trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale menţionate la art. 16.1;

3.2.2. substanţele biologice expediate în trimiterile poştei de scrisori menţionate la art. 16.2. 

4. Animale vii

4.1. Introducerea de animale vii este interzisă în toate categoriile de trimiteri. 

4.2. În mod excepţional, animalele de mai jos sunt admise în trimiterile poştei de scrisori, altele decât trimiterile cu valoare declarată:

4.2.1. albinele, lipitorile şi viermii de mătase;

4.2.2. paraziţii şi distrugătorii de insecte nocive, destinaţi controlului acestor insecte şi schimbului dintre instituţiile oficial recunoscute;

4.2.3. muştele din familia Drosophilidae utilizate pentru cercetarea biomedicală şi schimbate între instituţii recunoscute oficial. 

4.3. În mod excepţional, următoarele animale vor fi admise în colete:

4.3.1. animalele vii al căror transport prin poştă este autorizat prin regulamentele poştale ale ţărilor interesate. 

5. Introducerea corespondenţei în colete:

5.1. Introducerea obiectelor menţionate mai jos este interzisă în coletele poştale:

5.1.1. documentele ce au caracter de corespondenţă actuală şi personală;

5.1.2. corespondenţa de orice natură schimbată între persoane, altele decât expeditorul şi destinatarul sau persoanele care locuiesc cu aceştia. 

6. Monede, cecuri de bancă şi alte obiecte de valoare

6.1. Este interzisă introducerea de monede, cecuri de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase;

6.1.1. în trimiterile poştei de scrisori fără valoare declarată;

6.1.1.1. totuşi, dacă legislaţia internă a ţării de origine şi de destinaţie permite, aceste obiecte pot fi expediate într-un plic închis ca trimiteri recomandate;

6.1.2. în coletele fără valoare declarată, cu excepţia cazului în care legislaţia internă a ţărilor de origine şi de destinaţie permite;

6.1.3. în coletele fără valoare declarată schimbate între două ţări care admit declaraţia de valoare;

6.1.3.1. în plus, fiecare administraţie are dreptul să interzică introducerea de lingouri de aur în coletele cu sau fără valoare declarată, care provin din sau au ca destinaţie teritoriul său ori sunt transmise în tranzit prin teritoriul său; ea poate limita valoarea reală a acestor trimiteri. 

7. Imprimate şi cecograme

7.1. Imprimatele şi cecogramele:

7.1.1. nu pot purta nici o adnotaţie şi nici să conţină vreun element de corespondenţă;

7.1.2. nu pot conţine nici un timbru poştal, nici o formulă de francare, obliterate sau nu, nici o hârtie reprezentând o valoare, exceptând cazul în care trimiterea include o carte poştală, un plic sau o bandă prefrancată pentru returul său şi pe care este imprimată adresa expeditorului trimiterii sau a agentului său în ţara de depunere ori de destinaţie a trimiterii originale. 

8. Prelucrarea trimiterilor admise din greşeală

8.1. Prelucrarea trimiterilor admise din greşeală este prevăzută în regulamente. Totuşi, trimiterile care conţin obiectele menţionate la paragrafele 2.1.1, 2.1.2 şi 3.1 nu sunt în nici un caz îndrumate la destinaţie, nici distribuite destinatarilor, nici returnate la origine. Dacă obiectele menţionate la paragrafele 2.1.1 şi 3.1 sunt descoperite între trimiterile în tranzit, acestea din urmă vor fi prelucrate în concordanţă cu legislaţia naţională a ţării de tranzit. 

ARTICOLUL 16

Materiale radioactive şi materiale biologice admise

1. Materialele radioactive sunt admise în trimiterile poştei de scrisori şi în coletele poştale în cadrul relaţiilor dintre administraţiile poştale care s-au declarat de acord cu admiterea acestor trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens, în următoarele condiţii:

1.1. materialele radiactive sunt condiţionate şi ambalate în conformitate cu dispoziţiile respective din regulamente;

1.2. atunci când sunt expediate în trimiterile poştei de scrisori, ele sunt supuse tarifului trimiterilor prioritare sau tarifului de scrisori şi de recomandare;

1.3. materialele radioactive conţinute în trimiterile poştei de scrisori sau în coletele poştale tebuie să fie îndrumate pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană, sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare;

1.4.1. materialele radioactive nu pot fi depuse decât de expeditori autorizaţi corespunzător. 

2. Materialele biologice sunt admise în trimiterile poştei de scrisori în următoarele condiţii:

2.1. materialele biologice perisabile, substanţele infecţioase şi gazul carbonic solid (zăpada carbonică), atunci când este folosit pentru îngheţarea substanţelor infecţioase, nu pot fi trimise prin curierat decât în cadrul schimburilor dintre laboratoarele calificate, oficial recunoscute. Aceste mărfuri periculoase pot fi acceptate prin curier în vederea trimiterii lor par avion, cu condiţia ca legislaţia naţională, instrucţiunile tehnice în vigoare ale Organizaţiei aviaţiei civile internaţionale (OACI) şi reglementările IATA cu privire la mărfurile periculoase să permită acest lucru;

2.2. materialele biologice perisabile şi substanţele infecţioase condiţionate şi ambalate conform dispoziţiilor respective din Regulament sunt supuse tarifului de trimiteri prioritare sau tarifului de scrisoare şi de recomandare. Este permisă supunerea la tratamentul poştal a acestor trimiteri, cu achitarea unei suprataxe;

2.3. admiterea de materiale biologice perisabile şi de substanţe infecţioase este limitată la statele membre ale căror administraţii poştale s-au declarat de acord să accepte aceste trimiteri fie în relaţiile lor reciproce, fie într-un singur sens;

2.4. aceste substanţe sau materii sunt trimise pe calea cea mai rapidă, în mod normal pe cale aeriană, sub rezerva achitării suprataxelor aeriene corespunzătoare şi beneficiind de prioritate la distribuire. 

ARTICOLUL 17

Reclamaţii

1. Fiecare administraţie poştală este obligată să accepte reclamaţiile referitoare la o trimitere depusă în serviciul său sau în cadrul unei alte administraţii poştale, cu condiţia ca aceste reclamaţii să fie prezentate într-un interval de 6 luni începând cu ziua a doua de la data de depunere a trimiterii. Perioada de 6 luni priveşte relaţiile dintre reclamanţi şi administraţiile poştale şi nu include transmiterea reclamaţiilor între administraţiile poştale. 

1.1. Totuşi, acceptarea reclamaţiilor privind neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple nu este obligatorie. Astfel, administraţiile poştale care acceptă reclamaţii referitoare la neprimirea unei trimiteri a poştei de scrisori simple au dreptul de a limita anchetele lor în cadrul cercetărilor privind serviciul de rebuturi. 

2. Reclamaţiile sunt admise în condiţiile prevăzute de regulamente. 

3. Prelucrarea reclamaţiilor este gratuită. Totuşi, cheltuielile suplimentare ocazionate de o cerere de transmisie prin serviciul EMS sunt, în principiu, în sarcina solicitantului. 

ARTICOLUL 18

Control vamal. Drepturi vamale şi alte drepturi

1. Administraţia poştală a ţării de origine şi cea a ţării de destinaţie sunt autorizate să supună trimiterile controlului vamal, conform legislaţiei din aceste ţări. 

2. Trimiterile supuse controlului vamal pot fi supuse, cu titlu poştal, unei taxe de prezentare la vamă a cărei valoare indicativă este fixată prin regulamente. Această taxă nu este percepută decât cu titlul de prezentare la vamă şi de vămuire a trimiterilor care au fost supuse drepturilor vamale sau oricărui alt drept de aceeaşi natură. 

3. Administraţiile poştale care au obţinut autorizaţia de a efectua vămuirea în numele clienţilor lor sunt autorizate să perceapă de la aceştia o taxă bazată pe costurile reale ale operaţiei. 

4. Administraţiile poştale sunt autorizate să perceapă de la expeditorii sau destinatarii trimiterilor, după caz, drepturile vamale şi orice alte eventuale drepturi. 

ARTICOLUL 19

Schimbul de depeşe închise cu unităţile militare

1. Depeşele închise ale poştei de scrisori pot fi schimbate prin intermediul serviciilor teritoriale, maritime sau aeriene ale altor ţări:

1.1. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii unităţilor militare puse la dispoziţie Organizaţiei Naţiunilor Unite;

1.2. între comandanţii acestor unităţi militare;

1.3. între oficiile poştale ale unuia dintre statele membre şi comandanţii diviziilor navale, aeriene sau terestre, de nave de război sau de avioane militare ale aceleiaşi ţări, staţionate în străinătate;

1.4. între comandanţii de divizii navale, aeriene sau terestre, de nave de război ori de avioane militare ale aceleiaşi ţări. 

2. Trimiterile poştei de scrisori cuprinse în depeşele vizate la paragraful 1 trebuie să fie exclusiv pe adresa sau provenite de la membrii unităţilor militare sau ai statelor majore şi echipajelor de vapoare ori avioane de destinaţie sau expeditori ai depeşelor. Tarifele şi condiţiile de expediere la care sunt supuse sunt determinate, conform propriei reglementări, de către administraţia poştală a ţării care a pus la dispoziţie unitatea militară sau căreia îi aparţin navele ori avioanele. 

3. Cu excepţia unei înţelegeri speciale, administraţia poştală a ţării care a pus la dispoziţie unitatea militară sau căreia îi aparţin vapoarele de război ori avioanele militare este datoare, faţă de administraţiile implicate, pentru taxele de tranzit al depeşelor, taxele terminale şi taxele de tansport aerian. 

ARTICOLUL 20

Norme şi obiective în materie de calitate a serviciului

1. Administraţiile trebuie să fixeze şi să publice normele şi obiectivele lor în materie de distribuire a trimiterilor poştei de scrisori şi coletelor sosite. 

2. Aceste norme şi obiective, mărite cu timpul cerut în mod normal pentru vămuire, nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât cele aplicate trimiterilor comparabile din serviciul lor intern. 

3. Administraţiile de origine trebuie, de asemenea, să fixeze şi să publice normele în totalitate pentru trimiterile prioritare şi trimiterile par avion ale poştei de scrisori, precum şi pentru coletele şi coletele economice/de suprafaţă. 

4. Administraţiile poştale evaluează aplicarea normelor privind calitatea serviciului. 

CAPITOLUL 2

Responsabilitate

ARTICOLUL 21

Responsabilitatea administraţiilor poştale. Despăgubiri

1. Generalităţi

1.1. În afara cazurilor prevăzute la art. 22, administraţiile poştale răspund pentru:

1.1.1. pierderea, spolierea sau avarierea trimiterilor recomandate, a coletelor simple şi a trimiterilor cu valoare declarată;

1.1.2. pierderea trimiterilor cu predare atestată;

1.1.3. returnarea unui colet al cărui motiv de nedistribuire nu a fost precizat;

1.2. administraţiile poştale nu îşi asumă responsabilitatea dacă este vorba de alte trimiteri decât cele menţionate la paragrafele 1.1.1. şi 1.1.2;

1.3. în toate cazurile ce nu au fost prevăzute de prezenta convenţie, administraţiile poştale nu îşi asumă responsabilitatea. 

1.4. Atunci când pierderea sau avaria totală a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu sau a unei trimiteri cu valoare declarată ce rezultă dintr-un caz de forţă majoră care nu permite despăgubiri, expeditorul are dreptul la restituirea taxelor achitate, cu excepţia taxei de asigurare. 

1.5. Sumele de despăgubire ce trebuie plătite nu pot fi superioare sumelor menţionate în Regulamentul poştei de scrisori şi în Regulamentul privind coletele poştale. 

1.6. În caz de responsabilitate, pierderile indirecte sau beneficiile nerealizate nu sunt luate în considerare în suma despăgubirii ce trebuie plătită. 

1.7. Toate dispoziţiile legate de responsabilitatea administraţiilor poştale sunt stricte, obligatorii şi complete. Administraţiile poştale nu îşi asumă în nici un caz responsabilitatea – chiar în caz de greşeală gravă (de eroare gravă) – în afara limitelor stabilite în cadrul Convenţiei şi a regulamentelor. 

2. Trimiteri recomandate

2.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avariere totală a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despăgubire stabilită prin Regulamentul poştei de scrisori. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei fixate prin Regulamentul poştei de scrisori, administraţiile au posibilitatea de a plăti această sumă mai mică şi de a fi rambursate pe această bază de către celelalte administraţii eventual implicate. 

2.2. În caz de spoliere parţială sau de avariere parţială a unei trimiteri recomandate, expeditorul are dreptul la o despăgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei. 

3. Trimiteri cu predare atestată

3.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu predare atestată, expeditorul are dreptul numai la restituirea taxelor achitate. 

4. Colete simple

4.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despăgubire fixată prin Regulamentul privind coletele poştale. Dacă expeditorul reclamă o sumă inferioară celei fixate în Regulamentul privind coletele poştale, administraţiile poştale au posibilitatea de a plăti această sumă mai mică şi de a fi rambursate pe această bază de către celelalte administraţii eventual implicate. 

4.2. În caz de spoliere parţială sau de avarie parţială a unui colet simplu, expeditorul are dreptul la o despăgubire care corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avariei. 

4.3. Administraţiile poştale pot conveni să aplice în relaţiile lor reciproce valoarea per colet fixată prin Regulamentul privind coletele poştale, fără să ia în considerare greutatea coletului. 

5. Trimiteri cu valoare declarată

5.1. În caz de pierdere, de spoliere totală sau de avarie totală a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu, sumei în DST, a valorii declarate. 

5.2. În caz de spoliere parţială sau de avarie parţială a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul are dreptul la o despăgubire ce corespunde, în principiu, valorii reale a spolierii sau avarierii. Ea nu poate totuşi în nici un caz să depăşească suma în DST a valorii declarate. 

6. În cazurile vizate de paragrafele 4 şi 5, despăgubirea este calculată în funcţie de preţul curent, convertit în DST, al obiectelor sau mărfurilor de aceeaşi natură, în momentul şi în locul în care trimiterea a fost acceptată pentru transport. În absenţa preţului curent, despăgubirea este calculată în funcţie de valoarea normală a obiectelor sau mărfurilor evaluate pe aceeaşi bază. 

7. Când o despăgubire este datorată pentru pierderea, spolierea totală sau avarierea totală a unei trimiteri recomandate, a unui colet simplu ori a unei trimiteri cu valoare declarată, expeditorul sau, după caz, destinatarul are dreptul, în plus, la restituirea taxelor şi drepturilor achitate, cu excepţia taxei de recomandare ori de asigurare. La fel se procedează şi pentru trimiterile recomandate, coletele simple sau trimiterile cu valoare declarată refuzate de către destinatari din cauza stării proaste, dacă acest fapt este imputabil serviciului poştal şi angajează responsabilitatea acestuia. 

8. Prin derogare de la dispoziţiile prevăzute la paragrafele 2, 4 şi 5, destinatarul are dreptul la o despăgubire după ce a primit o trimitere recomandată, un colet simplu sau o trimitere cu valoare declarată, spoliat ori avariat. 

9. Administraţia poştală de origine are posibilitatea de a plăti expeditorilor din ţara sa despăgubirile prevăzute de legislaţia sa internă pentru trimiterile recomandate şi coletele fără valoare declarată, cu condiţia ca ele să nu fie inferioare celor care sunt fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1. Se aplică aceleaşi prevederi şi în cazul administraţiei poştale de destinaţie, atunci când despăgubirea este plătită destinatarului. Sumele fixate la paragrafele 2.1 şi 4.1 rămân totuşi aplicabile:

9.1. în caz de recurs împotriva administraţiei responsabile;

9.2. dacă expeditorul renunţă la drepturile sale în favoarea destinatarului sau invers. 

10. Nici o rezervă privind plata despăgubirilor către administraţiile poştale, cu excepţia unui acord bilateral, nu poate fi aplicabilă acestui articol. 

ARTICOLUL 22

Cazuri de neangajare a răspunderii administraţiilor poştale

1. Administraţiile poştale încetează să fie responsabile pentru trimiterile recomandate, trimiterile cu predare atestată, coletele şi trimiterile cu valoare declarată cărora le-a făcut livrarea în condiţiile prevăzute de reglementarea lor pentru trimiterile de aceeaşi natură. Responsabilitatea este totuşi menţinută:

1.1. atunci când o spoliere sau avarie se constată fie înainte de livrare, fie în timpul livrării trimiterii;

1.2. atunci când, dacă reglementările interne o permit, destinatarul, eventual expeditorul, dacă este cazul unui retur la origine, formulează rezerve la preluarea unei trimiteri spoliate sau avariate;

1.3. atunci când, dacă reglementările interne o permit, trimiterea recomandată a fost distribuită într-o cutie poştală şi când destinatarul reclamă că nu a primit-o;

1.4. când destinatarul sau, în caz de retur la origine, expeditorul unui colet sau al unei trimiteri cu valoare declarată, în ciuda predării făcute în mod reglementar, declară fără întârziere administraţiei care i-a livrat trimiterea că a constatat o pagubă; el trebuie să aducă dovada că spolierea sau avarierea nu s-a produs după livrarea trimiterii; termenul „fără întârziere“ este interpretat conform legislaţiei naţionale. 

2. Administraţiile poştale nu sunt responsabile:

2.1. în caz de forţă majoră, sub rezerva art. 13.6.9;

2.2. când proba responsabilităţii lor nefiind administrată altfel, ele nu pot să îşi dea seama de trimiteri, ca urmare a distrugerii documenelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forţă majoră;

2.3. când paguba a fost cauzată din greşeala sau neglijenţa expeditorului ori provine de la natura conţinutului;

2.4. când este vorba de trimiteri care intră sub incidenţa interdicţiilor prevăzute la art. 15;

2.5. în caz de reţinere, în virtutea legislaţiei ţării de destinaţie, conform notificării administraţiei acestei ţări;

2.6. când este vorba de trimiteri cu valoare declarată care fac obiectul unei declarări frauduloase declarând valori superioare în raport cu valoarea reală a conţinutului;

2.7. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termen de 6 luni începând cu ziua a doua după depunerea trimiterii;

2.8. când este vorba de colete ale prizonierilor de război şi ale internaţilor civili;

2.9. când se bănuieşte că expeditorul a acţionat cu intenţii frauduloase în scopul de a primi o despăgubire. 

3. Administraţiile poştale nu îşi asumă nici o răspundere cu privire la declaraţiile vamale, indiferent sub ce formă ar fi făcute, şi de deciziile luate de serviciile vamale cu ocazia verificării trimiterilor supuse controlului vamal. 

ARTICOLUL 23

Responsabilitatea expeditorului

1. Expeditorul unei trimiteri este responsabil pentru prejudiciile corporale suportate de agenţii poştali şi pentru toate pagubele cauzate celorlalte trimiteri poştale, precum şi echipamentului poştal ca urmare a expedierii de obiecte neadmise în cadrul transportului sau al nerespectării condiţiilor de admitere. 

2. În caz de pagube cauzate altor trimiteri poştale, expeditorul este responsabil în aceleaşi limite ca şi administraţiile poştale pentru fiecare trimitere avariată. 

3. Expeditorul rămâne responsabil chiar dacă oficiul de depunere a acceptat o astfel de trimitere. 

4. În schimb, când condiţiile de acceptare au fost respectate de către expeditor, acesta nu este responsabil în măsura în care a existat o greşeală sau neglijenţă a administraţiilor poştale sau a transportatorilor în prelucrarea trimiterilor după ce au fost acceptate. 

ARTICOLUL 24

Plata despăgubirii

1. Sub rezerva dreptului de recurs împotriva administraţiei responsabile, obligaţia de a plăti despăgubirea şi de a restitui taxele şi drepturile revine, după caz, administraţiei de origine sau administraţiei de destinaţie. 

2. Expeditorul are posibilitatea să renunţe la drepturile sale de despăgubire în favoarea destinatarului. Invers, destinatarul are posibilitatea de a renunţa la drepturile sale în favoarea expeditorului. Expeditorul sau destinatarul poate autoriza o terţă persoană să primească despăgubirea dacă legislaţia internă permite acest lucru. 

ARTICOLUL 25

Recuperarea eventuală a despăgubirii de la expeditor sau de la destinatar

1. Dacă, după plata despăgubirii, o trimitere recomandată, un colet sau o trimitere cu valoare declarată ori o parte a conţinutului considerat anterior ca fiind pierdut a fost regăsit, expeditorul sau, după caz, destinatarul este avizat că trimiterea este ţinută la dispoziţia sa o perioadă de 3 luni, contra rambursării valorii despăgubirii plătite. În acelaşi timp este întrebat cui trebuie să fie predată trimiterea. În caz de refuz sau în lipsa răspunsului în termenul prevăzut, acelaşi demers este efectuat pe lângă destinatar sau expeditor, după caz, acordându-i aceeaşi perioadă de răspuns. 

2. Dacă expeditorul şi destinatarul renunţă să preia trimiterea sau nu răspund în limitele de timp fixate în paragraful 1, aceasta devine proprietatea administraţiei sau, dacă este cazul, a administraţiilor care au suportat paguba. 

3. În caz de descoperire ulterioară a unei trimiteri cu valoare declarată, al cărei conţinut este recunoscut ca fiind de valoare inferioară în raport cu suma despăgubirii plătite, expeditorul sau destinatarul, după caz, trebuie să ramburseze suma acestei despăgubiri contra preluării trimiterii, fără prejudicierea consecinţelor care decurg din declararea frauduloasă a valorii. 

ARTICOLUL 26

Reciprocitate aplicabilă rezervelor privind responsabilitatea

1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 22–25, orice stat membru care îşi rezervă dreptul de-a nu plăti despăgubiri cu titlu de responsabilitate nu are drept la o despăgubire de această natură de la alt stat membru care acceptă să îşi asume responsabilitatea conform dispoziţiilor articolelor sus-menţionate. 

CAPITOLUL 3

Dispoziţii particulare referitoare la poşta de scrisori

ARTICOLUL 27

Depunerea în străinătate a trimiterilor poştei de scrisori

1. Nici un stat membru nu este obligat să îndrume nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii rezidenţi pe teritoriul lor le depun sau fac să fie depuse într-o ţară străină, cu scopul de a beneficia de condiţiile tarifare mai favorabile, care sunt aplicabile acolo. 

2. Dispoziţiile prevăzute la paragraful 1 se aplică fără distincţie fie trimiterilor poştei de scrisori pregătite în ţara de rezidenţă a expeditorului şi transportate apoi de-a lungul frontierei, fie trimiterilor poştei de scrisori confecţionate într-o ţară străină. 

3. Administraţia de destinaţie are dreptul să solicite expeditorului şi, în lipsa acestuia, administraţiei de depunere, plata tarifelor sale interne. Dacă nici expeditorul nici administraţia de depunere nu acceptă să plătească aceste tarife într-un termen fixat de către administraţia de destinaţie, aceasta poate fie să returneze trimiterile administraţiei de depunere, având dreptul să fie rambursată cu cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislaţii. 

4. Nici un stat membru nu este obligat nici să îndrume, nici să distribuie destinatarilor trimiterile poştei de scrisori pe care expeditorii le-au depus sau au făcut să fie depuse în cantitate mare în altă ţară decât cea în care sunt rezidenţi, dacă valoarea taxelor terminale de încasat se dovedeşte mai mică decât cea care ar fi trebuit încasată în cazul în care trimiterile ar fi fost depuse în ţara de rezidenţă a expeditorului. Administraţiile de destinaţie au dreptul de a cere administraţiei de depunere o remuneraţie în raport cu costurile suportate, ce nu va putea fi superioară valorii celei mai ridicate din următoarele două formule: fie 80% din tariful intern aplicabil trimiterilor echivalente, fie 0,14 DST per trimitere plus 1 DST per kilogram. Dacă administraţia de depunere nu acceptă să plătească suma reclamată, într-un termen fixat de administraţia de destinaţie, aceasta poate fie să returneze trimiterile administraţiei de depunere, având dreptul să fie rambursată pentru cheltuielile de retur, fie să le trateze conform propriei legislaţii. 

PARTEA a III-a

Remuneraţie

CAPITOLUL I

Dispoziţii specifice poştei de scrisori

ARTICOLUL 28

Cheltuieli terminale. Dispoziţii generale

1. Sub rezerva excepţiilor prevăzute în regulamente, fiecare administraţie care primeşte de la o altă administraţie trimiteri din categoria poştei de scrisori are dreptul de a percepe de la administraţia expeditoare o remuneraţie pentru cheltuielile ocazionate de curierul internaţional primit. 

2. Pentru aplicarea dispoziţiilor referitoare la plata taxelor terminale, administraţiile poştale sunt clasificate ca ţări şi teritorii din sistemul vizat sau ţări şi teritorii îndreptăţite să facă parte din sistemul tranzitoriu, conform listei stabilite pentru acest scop de Congres prin Rezoluţia sa C 12/2004. În dispoziţiile referitoare la cheltuielile terminale, ţările şi teritoriile sunt denumite „ţări“. 

3. Dispoziţiile prezentei convenţii, referitoare la plata cheltuielilor terminale, constituie măsuri tranzitorii ce conduc la adoptarea unui sistem de plăţi care ţine seama de elementele proprii ale fiecărei ţări. 

4. Accesul la regimul intern

4.1. Fiecare administraţie pune la dispoziţie celorlalte administraţii ansamblul de tarife, termeni şi condiţii pe care le oferă în regimul său intern, în condiţii identice, clienţilor săi naţionali. 

4.2. O administraţie expeditoare poate, în condiţii comparabile, să solicite administraţiei de destinaţie a sistemului vizat să beneficieze de aceleaşi condiţii pe care aceasta din urmă le-a prevăzut pentru clienţii săi naţionali pentru trimiteri echivalente. 

4.3. Administraţiile din sistemul tranzitoriu trebuie să indice dacă ele autorizează accesul în condiţiile menţionate în paragraful 4.1. 

4.3.1. Atunci când administraţia unei ţări din sistemul tranzitoriu declară că autorizează accesul la condiţiile oferite în regimul său intern, această autorizaţie se aplică ansamblului administraţiilor Uniunii într-o manieră nediscriminatorie. 

4.4. Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacă condiţiile de acces la regimul său intern sunt îndeplinite de către administraţia de origine. 

5. Taxele cheltuielilor terminale corespunzătoare curierului în număr nu trebuie să fie superioare taxelor celor mai avantajoase aplicate de către administraţia de destinaţie în virtutea acordurilor bilaterale sau multilaterale referitoare la cheltuielile terminale. Administraţiei de destinaţie îi revine sarcina de a decide dacă administraţia de origine a îndeplinit sau nu condiţiile de acces. 

6. Remuneraţia pentru cheltuielile terminale se va baza pe performanţele de calitate ale serviciului în ţara de destinaţie. De aceea, Consiliul de Exploatare Poştală va fi autorizat să acorde prime la remuneraţia indicată în art. 29 şi 30, cu scopul de a încuraja participarea la sistemul de control şi pentru a recompensa administraţiile care îşi ating obiectivul lor de calitate. Consiliul de Exploatare Poştală poate, de asemenea, să fixeze penalităţi în cazul unei calităţi insuficiente, dar remuneraţia nu poate să fie sub remuneraţia minimală indicată în art. 29 şi 30. 

7. Orice administraţie poate renunţa total sau parţial la remuneraţia prevăzută la paragraful 1. 

8. Administraţiile interesate pot, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, să aplice alte sisteme de remunerare pentru reglarea conturilor cu titlu de cheltuieli terminale. 

ARTICOLUL 29

Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile schimburilor dintre ţările din sistemul vizat

1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, inclusiv curierul în număr, cu excepţia sacilor M, este stabilită în funcţie de aplicarea taxelor per trimitere şi per kilogram, care reflectă costurile de prelucrare în ţara de destinaţie; aceste costuri trebuie să fie în relaţie cu tarifele interne. Calculul taxelor se efectuează conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori. 

2. Taxele per trimitere şi per kilogram sunt calculate pornind de la un procent din taxa unei scrisori prioritare de 20 g din regimul intern, după cum urmează:

2.1. pentru 2006: 62%

2.2. pentru 2007: 64%

2.3. pentru 2008: 66%

2.4. pentru 2009: 68%

3. Taxele nu vor putea depăşi:

3.1. pentru 2006: 0,226 DST per trimitere şi 1,768 DST per kilogram;

3.2. pentru 2007: 0,231 DST per trimitere şi 1,812 DST per kilogram;

3.3. pentru 2008: 0,237 DST per trimitere şi 1,858 DST per kilogram;

3.4. pentru 2009: 0,243 DST per trimitere şi 1,904 DST per kilogram. 

4. Pentru perioada 2006–2009 taxele ce vor fi aplicate nu vor putea fi inferioare a 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. Cu condiţia ca majorarea taxelor să nu depăşească 100% din taxa unei scrisori prioritare de 20 g în regimul intern al ţării respective, taxele minime vor atinge următoarele valori:

4.1. pentru 2006: 0,151 DST per trimitere şi 1,536 DST per kilogram;

4.2. pentru 2007: 0,154 DST per trimitere şi 1,566 DST per kilogram;

4.3. pentru 2008: 0,158 DST per trimitere şi 1,598 DST per kilogram;

4.4. pentru 2009: 0,161 DST per trimitere şi 1,630 DST per kilogram. 

5. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram. 

5.1. Sacii M cântărind mai puţin de 5 kg sunt consideraţi ca având 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor finale. 

6. O remuneraţie suplimentară de 0,5 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentară de 1 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată. 

7. Dispoziţiile prevăzute între ţările din sistemul vizat se aplică oricărei ţări din sistemul tranzitoriu care declară că doreşte să se alăture sistemului vizat. Consiliul de Exploatare Poştală poate fixa măsurile tranzitorii în cadrul Regulamentului poştei de scrisori. 

8. Nici o rezervă, cu excepţia cazului unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol. 

ARTICOLUL 30

Cheltuieli terminale. Dispoziţii aplicabile fluxului de curierat spre, de la şi între ţările aflate în sistemul de tranzit

1. Remuneraţia

1.1. Remuneraţia pentru trimiterile poştei de scrisori, cu excepţia sacilor M, este de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. 

1.1.1. Pentru fluxurile inferioare a 100 tone per an, cele două componente sunt convertite într-o taxă totală de 3,727 DST per kilogram, pe baza unui număr mediu mondial de 15,21 trimiteri per kilogram. 

1.1.2. Pentru fluxurile superioare a 100 tone per an, taxa totală de 3,727 DST per kilogram este aplicată dacă nici administraţia de destinaţie, nici administraţia de origine nu cere o revizuire a taxelor pe baza numărului real de trimiteri per kilogram pentru fluxul în cauză. În plus, această taxă se aplică atunci când numărul real de trimiteri per kilogram este situat între 13 şi 17. 

1.1.3. Când una dintre administraţii solicită aplicarea numărului real de trimiteri per kilogram, calculul remuneraţiei fluxului în cauză este efectuat conform mecanismului de revizuire prevăzut în Regulamentul poştei de scrisori. 

1.1.4. Revizuirea diminuării taxei totale indicate la paragraful 1.1.2 nu poate fi invocată de o ţară din sistemul vizat împotriva unei ţări din sistemul tranzitoriu, cu condiţia ca aceasta din urmă să nu ceară o revizuire în sens invers. 

1.2. Pentru sacii M, taxa de aplicat este de 0,793 DST per kilogram. 

1.2.1. Sacii M cântărind mai puţin de 5 kg sunt consideraţi ca având o greutate de 5 kg pentru remunerarea cheltuielilor terminale. 

1.3. O remuneraţie suplimentară de 0,5 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile recomandate şi o remuneraţie suplimentară de 1 DST per trimitere este prevăzută pentru trimiterile cu valoare declarată. 

2. Mecanismul de armonizare a sistemelor

2.1. Atunci când o administraţie din sistemul vizat destinatară a unui flux de curier mai mare de 50 tone pe an constată că greutatea anuală a acestui flux depăşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, ea poate aplica curierului care depăşeşte acest prag sistemul de remuneraţie prevăzut la art. 29, cu condiţia să nu fi aplicat mecanismul de revizuire. 

2.2. Atunci când o administraţie din sistemul tranzitoriu, care primeşte într-un an un flux de curier mai mare de 50 tone de la altă ţară din sistemul tranzitoriu, stabileşte că greutatea anuală a acestui flux depăşeşte pragul calculat conform condiţiilor precizate în Regulamentul poştei de scrisori, poate aplica curierului care depăşeşte acest prag suplimentul de remuneraţie prevăzut în cadrul art. 31, cu condiţia ca ea să nu fi aplicat mecanismul de revizuire. 

3. Curierul în număr

3.1. Remuneraţia pentru curierul în număr în ţările din sistemul vizat este stabilită ca urmare a aplicării taxelor per trimitere şi per kilogram prevăzute la art. 29. 

3.2. Administraţiile din sistemul tranzitoriu pot solicita pentru curierul în număr primit o remuneraţie de 0,147 DST per trimitere şi 1,491 DST per kilogram. 

4. Nici o rezervă, excepţie fiind în cazul unui acord bilateral, nu este aplicabilă acestui articol. 

ARTICOLUL 31

Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului

1. Cu excepţia sacilor M şi trimiterilor în număr, cheltuielile terminale plătibile de către toate ţările şi teritoriile ţărilor clasate de către Consiliul Economic şi Social în categoria ţărilor cel mai puţin dezvoltate fac obiectul unei majorări ce corespunde la 16,5% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicată la art. 30, pentru alimentarea Fondului pentru ameliorarea calităţii serviciului în ţările cel mai puţin dezvoltate. Nici o plată de această natură nu are loc între ţările cel mai puţin dezvoltate. 

2. Ţările membre UPU şi teritoriile cuprinse în Uniune au posibilitatea de a depune în cadrul Consiliului de administraţie o cerere justificată pentru ca ţările şi teritoriile lor să fie considerate că au nevoie de resurse suplimentare. Ţările clasate MCARB 1 (fostele ţări în curs de dezvoltare) au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului în aceleaşi condiţii ca şi ţările cel mai puţin dezvoltate. 

În plus, ţările clasate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare ca fiind în categoria ţărilor ce contribuie net au posibilitatea de a prezenta o cerere Consiliului de administraţie pentru a beneficia de Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului în aceleaşi condiţii ca ţările eligibile în MCARB 1. Cererile acceptate ca fiind favorabile în virtutea prezentului articol au efect în prima zi a anului civil următor după decizia Consiliului de administraţie. Consiliul de administraţie evaluează cererea şi decide, pe baza unor criterii de apreciere severe, dacă o ţară poate sau nu fi considerată ca ţară mai puţin dezvoltată sau eligibilă în cadrul MCARB 1, în funcţie de caz, în ceea ce priveşte Fondul pentru ameliorarea calităţii serviciului. Consiliul de administraţie revizuieşte şi actualizează în fiecare an lista ţărilor membre UPU şi a teritoriilor cuprinse în cadrul Uniunii. 

3. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în număr, cheltuielile terminale plătibile de către ţările şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către ţările şi teritoriile clasificate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare în categoria ţărilor altele decât ţările cel mai puţin dezvoltate care pot beneficia de resurse MCARB 1 fac obiectul unei majorări ce corespunde la 8% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicată în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calităţii serviciului în ţările din această ultimă categorie. 

4. Cu excepţia sacilor M şi a trimiterilor în număr, cheltuielile terminale plătibile de către ţările şi teritoriile clasificate de Congres în categoria ţărilor industrializate în scopul remunerării cheltuielilor terminale către ţările şi teritoriile clasificate de acelaşi congres în categoria ţărilor în curs de dezvoltare altele decât cele indicate la paragrafele 1 şi 2 fac obiectul unei majorări ce corespunde la 1% din taxa de 3,727 DST per kilogram indicată în art. 30, cu titlu de alimentare a respectivului fond pentru ameliorarea calităţii serviciului. 

5. Ţările şi teritoriile abilitate să beneficieze de resursele MCARB 1 pot căuta să-şi amelioreze calitatea serviciului lor prin intermediul proiectelor regionale sau multinaţionale în favoarea ţărilor cel mai puţin dezvoltate şi a ţărilor cu venit scăzut. Aceste proiecte vor fi profitabile direct tuturor părţilor care contribuie la finanţarea lor prin intermediul Fondului pentru ameliorarea calităţii serviciului. 

6. Proiectele regionale ar trebui în special să favorizeze concretizarea programelor UPU de îmbunătăţire a calităţii serviciului şi de punere în practică a sistemelor de contabilitate analitică în ţările în curs de dezvoltare. Consiliul de Exploatare Poştală va adopta în anul 2006, cel mai târziu, proceduri adaptate pentru finanţarea acestor proiecte. 

ARTICOLUL 32

Cheltuieli de tranzit

1. Depeşele închise şi trimiterile în tranzit deschis, schimbate între două administraţii sau între două oficii ale aceleiaşi ţări prin intermediul serviciilor uneia sau mai multor administraţii (servicii terţe), sunt supuse plăţii cheltuielilor de tranzit. Acestea constituie o remuneraţie pentru prestaţiile privind tranzitul teritorial, tranzitul maritim şi tranzitul aerian. 

CAPITOLUL 2

Alte dispoziţii

ARTICOLUL 33

Taxe de bază şi dispoziţii privind cheltuielile de transport aerian

1. Taxa de bază ce va fi aplicată în reglarea conturilor dintre administraţiile pentru transporturi aeriene este aprobată de Consiliul de Exploatare Poştală. Ea este calculată de către Biroul internaţional conform unei formule specificate în Regulamentul poştei de scrisori. 

2. Calculul cheltuielilor de transport aerian al depeşelor închise, al trimiterilor prioritare, al trimiterilor par avion şi al coletelor par avion în tranzit deschis, precum şi metodele de decontare aferente sunt descrise în Regulamentul poştei de scrisori şi în Regulamentul privind coletele poştale. 

3. Cheltuielile de transport pentru tot parcursul aerian sunt:

3.1. în cazul depeşelor închise, în sarcina administraţiei ţării de origine, inclusiv atunci când aceste depeşe tranzitează una sau mai multe administraţii poştale intermediare;

3.2. în cazul trimiterilor prioritare şi al trimiterilor par avion în tranzit deschis, inclusiv cele care sunt greşit îndrumate, în sarcina administraţiei care predă trimiterile unei alte administraţii. 

4. Aceleaşi reguli sunt aplicabile trimiterilor scutite de cheltuieli de tranzit teritorial şi maritim, dacă sunt îndrumate par avion. 

5. Fiecare administraţie de destinaţie care asigură transportul aerian al curierului internaţional în interiorul ţării sale are dreptul la rambursarea costurilor suplimentare ocazionate de acest transport, cu condiţia ca distanţa medie ponderată a parcursurilor efectuate să depăşească 300 km. Consiliul de Exploatare Poştală poate înlocui distanţa medie ponderată prin alt criteriu pertinent. În afara unui acord prealabil privind gratuitatea, cheltuielile trebuie să fie uniforme pentru toate depeşele prioritare şi depeşele par avion care provin din străinătate, fie că acest curier este reîndrumat sau nu pe cale aeriană. 

6. Totuşi, când compensarea cheltuielilor terminale percepute de administraţia de destinaţie este bazată în special pe costurile sau pe tarifele interne, nu se efectuează nici o rambursare suplimentară pentru cheltuielile de transport aerian intern. 

7. Administraţia de destinaţie exclude, în vederea calculării distanţei medii ponderate, greutatea tuturor depeşelor pentru care calculul compensării cheltuielilor terminale se bazează în special pe costurile sau tarifele interne ale administraţiei de destinaţie. 

ARTICOLUL 34

Cote-părţi teritoriale şi maritime ale coletelor poştale

1. Coletele schimbate între două administraţii poştale sunt supuse cotelor-părţi teritoriale de sosire, calculate prin combinarea taxei de bază per colet şi a taxei de bază per kilogram, stabilite prin Regulament. 

1.1. Ţinând cont de taxele de bază de mai sus, administraţiile poştale pot, în plus, să fie autorizate să beneficieze de taxe suplimentare per colet şi per kilogram, conform dispoziţiilor prevăzute în Regulament. 

1.2. Cotele-părţi vizate la paragrafele 1 şi 1.1 sunt în sarcina administraţiei ţării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu. 

1.3. Cotele-părţi teritoriale de sosire trebuie să fie uniforme pentru ansamblul teritoriului fiecărei ţări. 

2. Coletele schimbate între două administraţii sau între două birouri ale aceleiaşi ţări prin intermediul serviciilor terestre ale uneia sau mai multor administraţii sunt supuse, în profitul ţărilor ale căror servicii participă la transportul teritorial, la cotele-părţi teritoriale de tranzit fixate prin Regulament, conform treptei de distanţă. 

2.1. Pentru coletele în tranzit deschis, administraţiile intermediare sunt autorizate să reclame cota-parte forfetară per trimitere fixată prin Regulament. 

2.2. Cotele-părţi teritoriale de tranzit sunt în sarcina administraţiei ţării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu. 

3. Fiecare ţară ale cărei servicii participă la transportul maritim al coletelor este autorizată să solicite cotele-părţi maritime. Aceste cote-părţi sunt în sarcina administraţiei ţării de origine doar dacă Regulamentul privind coletele poştale nu prevede derogări de la acest principiu. 

3.1. Pentru fiecare serviciu maritim utilizat, cota-parte maritimă este stabilită prin Regulamentul privind coletele poştale conform treptei de distanţă. 

3.2. Administraţiile poştale au dreptul de a majora cu maximum 50% cota-parte maritimă calculată conform paragrafului 3.1. Dimpotrivă, o pot reduce cât doresc. 

ARTICOLUL 35

Competenţa Consiliului de Exploatare Poştală de a fixa taxe şi cote-părţi

1. Consiliul de Exploatare Poştală are autoritatea de a fixa următoarele taxe şi cote-părţi, care trebuie plătite de către administraţiile poştale conform condiţiilor enunţate în regulamente:

1.1. cheltuieli de tranzit pentru prelucrarea şi transportul depeşelor poştei de scrisori de către cel puţin o ţară terţă;

1.2. taxa de bază şi cheltuielile de transport aerian aplicabile curierului-avion;

1.3. cotele-părţi teritoriale de sosire pentru prelucrarea coletelor sosite;

1.4. cotele-părţi teritoriale de tranzit pentru prelucrarea şi transportul coletelor de către ţara terţă;

1.5. cotele-părţi maritime pentru transportul maritim al coletelor. 

2. Revizuirea, care va putea fi făcută graţie unei metodologii care asigură o remuneraţie echitabilă administraţiilor care efectuează serviciile, va trebui să se bazeze pe date economice şi financiare fiabile şi reprezentative. Eventuala modificare care ar putea fi decisă va intra în vigoare la o dată stabilită de către Consiliul de Exploatare Poştală. 

PARTEA a IV-a

Dispoziţii finale

ARTICOLUL 36

Condiţii de aprobare a propunerilor privind Convenţia şi regulamentele

1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezenta Convenţie trebuie să fie aprobate de către majoritatea statelor membre prezente şi votante care au dreptul la vot. Cel puţin jumătate din statele membre reprezentate în Congres care au dreptul la vot trebuie să fie prezente în momentul votului. 

2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul poştei de scrisori şi la Regulamentul privind coletele poştale trebuie să fie aprobate de către majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Poştală care au drept de vot. 

3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între două congrese şi referitoare la prezenta Convenţie şi la protocolul său final trebuie să reunească:

3.1. două treimi din voturi, cel puţin jumătate din statele membre ale Uniunii care au drept de vot şi au participat la votare, dacă este vorba despre modificări;

3.2. majoritatea voturilor, dacă este vorba despre interpretarea dispoziţiilor. 

4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la paragraful 3.1., orice stat-membru a cărui legislaţie naţională este încă incompatibilă cu modificarea propusă are posibilitatea să facă o declaraţie scrisă directorului general al Biroului internaţional, în care să indice faptul că nu este posibil să accepte această modificare, în 90 de zile începând din ziua notificării acesteia. 

ARTICOLUL 37

Rezerve prezentate în timpul Congresului

1. Orice rezervă incompatibilă cu obiectul şi scopul Uniunii nu va fi autorizată. 

2. Ca regulă generală, ţările membre care nu pot să împărtăşească punctul lor de vedere celorlalte ţări membre trebuie să facă eforturi, în măsura posibilului, să se alăture opiniei majorităţii. Rezerva trebuie să se facă în caz de necesitate absolută şi să fie motivată în mod corespunzător. 

3. Rezerva cu privire la articolele prezentei convenţii trebuie să fie supusă Congresului sub forma unei propuneri scrise, în una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional, conform dispoziţiilor referitoare la acest lucru ale Regulamentului intern al Congresului. 

4. Ca să devină efectivă, rezerva supusă Congresului trebuie să fie aprobată de majoritatea cerută în acest caz pentru modificarea articolului la care se referă rezerva. 

5. În principiu, rezerva este aplicabilă pe o bază de reciprocitate între ţara membră care a emis-o şi celelalte ţări membre. 

6. Rezerva la prezenta convenţie va fi introdusă în protocolul final, pe baza propunerii aprobate de Congres. 

ARTICOLUL 38

Punerea în aplicare şi durata Convenţiei

1. Prezenta Convenţie va fi pusă în aplicare la 1 ianuarie 2006 şi va rămâne în vigoare până la punerea în aplicare a actelor următorului congres. 

Drept care, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre au semnat prezenta Convenţie într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi predată fiecărei părţi de către Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale. 

Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004. 

 

P R O T O C O L U L  F I N A L  A L  C O N V E N Ţ I E I  P O Ş T A L E  U N I V E R S A L E*)

 

În momentul semnării Convenţiei Poştale Universale încheiate astăzi, subsemnaţii plenipotenţiari au convenit cele ce urmează:

ARTICOLUL I

Apartenenţa trimiterilor poştale. Retragerea. 

Modificarea sau corectarea adresei

1. Dispoziţiile art. 5.1 şi 2 nu se aplică pentru Antigua şi Barbuda, Bahrain (Regat), Barbados, Belize, Botswana, Brunei Darussalam, Canada, Hong Kong, China, Dominica, Egipt, Fidji, Gambia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Teritoriile de peste mare dependente de Marea Britanie, Grenada, Guiana, Irlanda, Jamaica, Kenya, Kiribati, Kuwait, Lesoto, Malaiezia, Malawi, Mauritius, Nauru, Nigeria, Noua Zeelandă, Papua-Noua Guinee, Saint Cristophe-et-Nevis, St. Lucia, St. Vincent şi Grenadine, Insulele Solomon, Samoa, Seychelles, Sierra Leone, Singapore, Swaziland, Tanzania (Rep. Unită), Trinidad Tobago, Tuvalu, Uganda, Vanuatu şi Zambia. 

2. Dispoziţiile art. 5.1 şi 2 nu se aplică nici pentru Austria, Danemarca şi Iran (Rep. Islamică), a căror legislaţie nu permite retragerea sau modificarea adresei trimiterilor poştei de scrisori la solicitarea expeditorului, începând din momentul în care destinatarul a fost informat de sosirea unei trimiteri pe adresa sa. 

3. Art. 5.1 nu se aplică pentru Australia, Ghana şi Zimbabwe. 

4. Art. 5.2 nu se aplică pentru Bahamas, Irak, Myanmar şi Republica Populară Democrată Coreeană, ale căror legislaţii nu permit retragerea sau modificarea adresei trimiterilor poştei de scrisori la cererea expeditorului. 

5. Art. 5.2 nu se aplică în America (Statele Unite). 

6. Art. 5.2 se aplică Australiei în măsura în care este compatibil cu legislaţia internă a acestei ţări. 

7. Prin derogare de la art. 5.2, El Salvador, Panama (Rep.), Filipine, Rep. Dem. Congo şi Venezuela sunt autorizate să nu returneze coletele poştale după ce destinatarul a cerut vămuirea lor, dat fiind că legislaţia lor vamală se opune acestui lucru. 

ARTICOLUL II

Taxe

1. Prin derogare de la art. 6, administraţiile poştale din Australia, Canada şi Noua Zeelandă sunt autorizate să perceapă taxe poştale, altele decât cele prevăzute în regulamente, atunci când taxele respective sunt admisibile conform legislaţiei ţării lor. 

ARTICOLUL III

Excepţie de la scutirea de taxe poştale în favoarea cecogramelor

1. Prin derogare de la art. 7, administraţiile poştale din Indonezia, Saint Vincent şi Grenadine şi Turcia, care nu acordă în serviciul lor intern scutirea de francare poştală a cecogramelor, au posibilitatea de a percepe taxele de francare şi taxele pentru serviciile speciale, care nu pot fi totuşi superioare celor din serviciul lor intern. 

2. Prin derogare de la art. 7, administraţiile poştale din Germania, America (Statele Unite), Australia, Austria, Canada, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Japonia şi Elveţia au posibilitatea de a percepe taxele pentru serviciile speciale care sunt aplicate cecogramelor în serviciul lor intern. 

ARTICOLUL IV

Servicii de bază

1. Contrar dispoziţiilor art. 12, Australia nu aprobă extinderea serviciilor de bază la coletele poştale. 

2. Dispoziţiile art. 12.2.4 nu se aplică Marii Britanii, a cărei legislaţie naţională impune o limită de greutate inferioară. Legislaţia referitoare la sănătate şi securitate limitează la 20 kg greutatea sacilor de curier. 

ARTICOLUL V

Pachete mici

1. Prin derogare de la art. 12 al Convenţiei, administraţia poştală din Afganistan este autorizată să limiteze la 1 kg greutatea maximă pentru pachetele mici care sosesc şi pleacă. 

ARTICOLUL VI

Confirmarea de primire

1. Administraţia poştală din Canada este autorizată să nu aplice art. 13.1.1 în ceea ce priveşte coletele, dat fiind că ea nu oferă serviciul de confirmare de primire pentru colete în regimul său intern. 

ARTICOLUL VII

Serviciul de corespondenţă comercială – răspuns internaţional

(CCRI) 

1. Prin derogare de la art. 13.4.1, administraţia poştală din Bulgaria (Rep.) asigură serviciul CCRI după o negociere cu administraţia poştală interesată. 

ARTICOLUL VIII

Interdicţii (poşta de scrisori) 

1. În mod excepţional, administraţiile poştale din Liban şi Republica Populară Democrată Coreeană nu acceptă trimiteri recomandate care conţin monede ori bancnote sau orice valoare la purtător ori cecuri de călătorie sau platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. Ele nu sunt obligate prin dispoziţiile Regulamentului poştei de scrisori, într-un mod riguros, în ceea ce priveşte responsabilitatea lor în caz de spoliere sau de avarie a trimiterilor recomandate, la fel şi pentru trimiterile care conţin obiecte din sticlă sau fragile. 

2. Cu titlu excepţional, administraţiile poştale din Arabia Saudită, Bolivia, China (Rep. Pop.), cu excepţia regiunii administrative speciale Hong Kong, Irak, Nepal, Pakistan, Sudan şi Vietnam nu acceptă trimiteri recomandate conţinând monede, bilete de bancă, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur, argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase, bijuterii şi alte obiecte preţioase. 

3. Administraţia poştală din Myanmar îşi rezervă dreptul de a nu accepta trimiteri cu valoare declarată conţinând obiectele preţioase menţionate la art. 15.5, pentru că legislaţia sa internă se opune admiterii acestui gen de trimiteri. 

4. Administraţia poştală din Nepal nu acceptă trimiteri recomandate sau cu valoare declarată conţinând monede ori bancnote, fără un acord special încheiat în acest caz. 

5. Administraţia poştală din Uzbekistan nu acceptă trimiteri recomandate sau cu valoare declarată care conţin monede, bancnote, cecuri, timbre poştale ori monede străine şi îşi declină orice responsabilitate în caz de pierdere sau de avarie a acestui gen de trimiteri. 

5. Administraţia poştală din Iran (Republica Islamică) nu acceptă trimiteri care conţin obiecte ce contravin religiei islamice. 

7. Administraţia poştală din Filipine îşi rezervă dreptul de a nu accepta trimiteri din poşta de scrisori (simple, recomandate sau cu valoare declarată) care conţin monede, bancnote sau orice valoare la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase ori alte obiecte preţioase. 

8. Administraţia poştală din Australia nu acceptă nici o trimitere poştală care conţine lingouri sau bilete de bancă. În plus, ea nu acceptă trimiterile recomandate având ca destinaţie Australia, nici trimiterile în tranzit deschis care conţin obiecte de valoare, precum bijuterii, metale preţioase, pietre preţioase sau semipreţioase, titluri, monede ori alte efecte negociabile. Ea îşi declină orice responsabilitate în ceea ce priveşte trimiterile depuse şi care violează prezenta rezervă. 

9. Administraţia poştală din China (Rep. Pop.), exceptând Regiunea administrativă specială Hong Kong, nu acceptă trimiteri cu valoare declarată care conţin monede, bancnote, bilete de bancă, valori la purtător sau cecuri de călătorie, în conformitate cu reglementările sale interne. 

10. Administraţiile poştale din Letonia şi Mongolia îşi rezervă dreptul de a nu accepta trimiteri simple, recomandate sau cu valoare declarată, care conţin monede, bancnote, valori la purtător şi cecuri de călătorie, dat fiind că legislaţia lor naţională se opune acestui lucru. 

11. Administraţia poştală din Brazilia îşi rezervă dreptul de a nu accepta curierul simplu, recomandat sau cu valoare declarată, ce conţine monede, bancnote în circulaţie şi orice valori la purtător. 

12. Administraţia poştală din Vietnam îşi rezervă dreptul de a nu accepta scrisori conţinând obiecte şi mărfuri. 

ARTICOLUL IX

Interdicţii (colete poştale) 

1. Administraţiile poştale din Myanmar şi Zambia sunt autorizate să nu accepte colete cu valoare declarată, ce conţin obiectele preţioase menţionate la art. 15.6.1.3.1, dat fiind că reglementările lor interne se opun acestui lucru. 

2. În mod excepţional, administraţiile poştale din Liban şi Sudan nu acceptă colete care conţin monede, bancnote şi orice tip de valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur sau argint, prelucrate ori nu, pietre preţioase şi alte obiecte preţioase, ori care conţin lichide şi elemente uşor lichefiabile sau obiecte din sticlă ori asemănătoare sau fragile. Ele nu sunt obligate să respecte dispoziţiile respective din Regulamentul privind coletele poştale. 

3. Administraţia poştală din Brazilia este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată, care conţin monede şi bancnote în circulaţie, precum şi orice valoare la purtător, dat fiind că reglementările sale interne se opun acestui lucru. 

4. Administraţia poştală din Ghana este autorizată să nu accepte colete cu valoare declarată, care conţin monede sau bancnote în circulaţie, dat fiind că reglementările sale interne se opun acestui lucru. 

5. În plus faţă de obiectele menţionate la art. 15, administraţia poştală din Arabia Saudită nu acceptă colete care conţin monede, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre şi alte obiecte preţioase. Ea nu acceptă nici colete care conţin medicamente de orice fel, decât dacă sunt însoţite de o reţetă medicală emisă de o autoritate oficială competentă; nu acceptă nici produse destinate stingerii focului, lichide chimice sau obiecte care contravin principiilor religiei islamice. 

6. În afara obiectelor citate la art. 15, administraţia poştală din Oman nu acceptă colete ce conţin:

6.1. medicamente de orice tip, decât dacă ele sunt însoţite de o reţetă medicală emisă de o autoritate medicală competentă;

6.2. produse destinate stingerii focului şi lichide chimice;

6.3. obiecte ce contravin principiilor religiei islamice. 

7. În afară de obiectele citate la art. 15, administraţia poştală din Iran (Republica Islamică) este autorizată să nu accepte colete ce conţin obiectele care contravin principiilor religiei islamice. 

8. Administraţia poştală din Filipine este autorizată să nu accepte coletele care conţin monede, bancnote sau orice valoare la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase ori alte obiecte preţioase sau care conţin lichide şi elemente uşor lichefiabile ori obiecte din sticlă sau asimilabile ori fragile. 

9. Administraţia poştală din Australia nu acceptă nici o trimitere poştală conţinând lingouri sau bilete de bancă. 

10. Administraţia poştală din China (Rep. Pop.) nu acceptă coletele simple care conţin monede, bancnote sau valori la purtător, cecuri de călătorie, platină, aur ori argint, prelucrate sau nu, pietre preţioase ori alte obiecte preţioase. În plus, mai puţin în ceea ce priveşte Regiunea administrativă specială Hong Kong, coletele cu valoare declarată ce conţin monede, bancnote, valori la purtător sau cecuri de călătorie nu sunt nici ele acceptate. 

11. Administraţia poştală din Mongolia îşi rezervă dreptul de a nu accepta, potrivit legislaţiei sale naţionale, colete ce conţin monede, bancnote, titluri la vedere şi cecuri de călătorie. 

12. Administraţia poştală din Letonia nu acceptă nici colete simple, nici colete cu valoare declarată, ce conţin monede, bancnote, valori la purtător (cecuri) sau devize străine, şi îşi declină orice responsabilitate în caz de pierdere sau de avariere a acestor trimiteri. 

ARTICOLUL X

Obiecte pasibile de drepturi vamale

1. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din ţările următoare nu acceptă trimiteri cu valoare declarată, ce conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Bangladesh şi Salvador. 

2. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din ţările următoare nu acceptă scrisori simple şi recomandate, ce conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Afganistan, Albania, Azerbaidjan, Belarus, Cambogia, Chile, Columbia, Cuba, El Salvador, Estonia, Italia, Letonia, Nepal, Uzbekistan, Peru, Rep. Pop. Dem. Coreană, San Marino, Turkmenistan, Ucraina, Venezuela. 

3. Cu referire la art. 15, administraţiile poştale din următoarele ţări nu acceptă scrisori simple ce conţin obiecte pasibile de drepturi vamale: Benin, Burkina Fasso, Coasta de Fildeş (Rep.), Djibouti, Mali şi Mauritania. 

4. Contrar dispoziţiilor prevăzute la paragrafele 1–3, trimiterea de seruri, vaccinuri, precum şi medicamente de necesitate urgentă care sunt dificil de procurat sunt admise în toate cazurile. 

ARTICOLUL XI

Reclamaţii

1. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din Arabia Saudită, Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Egipt, Gabon, Teritoriile de dincolo de mare dependente de Regatul Unit, Grecia, Iran (Rep. Islamică), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar, Uzbekistan, Filipine, Rep. Pop. Dem. Coreeană, Sudan, Siria (Rep. Arabă), Ciad, Turkmenistan, Ucraina şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamaţie de la clienţii lor pentru trimiterile poştei de scrisori. 

2. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din Argentina, Austria, Azerbaidjan, Slovacia şi Cehia (Rep.) îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă specială atunci când, cu ocazia unor demersuri întreprinse ca urmare a unei reclamaţii, se dovedeşte că aceasta a fost neîntemeiată. 

3. Administraţiile poştale din Afganistan, Arabia Saudită, Bulgaria (Rep.), Cap Verde, Congo (Rep.), Egipt, Gabon, Iran (Rep. Islamică), Kirghizistan, Mongolia, Myanmar, Uzbekistan, Sudan, Surinam, Siria (Rep. Arabă), Turkmenistan, Ucraina şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de reclamaţie de la clienţii lor pentru colete. 

4. Prin derogare de la art. 17.3, administraţiile poştale din America (Statele Unite), Brazilia şi Panama îşi rezervă dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxă de reclamaţie pentru trimiterile poştei de scrisori şi colete poştale depuse în ţările care aplică acest fel de taxe în concordanţă cu dispoziţiile paragrafelor 1–3 din cadrul acestui articol. 

ARTICOLUL XII

Taxe de prezentare la vamă

1. Administraţia poştală din Gabon îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de prezentare în vamă de la clienţii săi. 

2. Administraţiile poştale din Congo (Rep.) şi Zambia îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă de prezentare în vamă de la clienţii lor, pentru colete. 

ARTICOLUL XIII

Depunerea în străinătate a trimiterilor poştei de scrisori

1. Administraţiile poştale din America (Statele Unite), Australia, Austria, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Grecia şi Noua Zeelandă îşi rezervă dreptul de a percepe o taxă, în raport cu costurile de muncă ocazionate, de la toate administraţiile poştale care, în virtutea art. 27.4, le returnează obiecte care, la origine, nu au fost expediate ca trimiteri poştale de către serviciile lor. 

2. Prin derogare de la art. 27.4, administraţia poştală din Canada îşi rezervă dreptul de a percepe de la administraţia de origine o remuneraţie care să îi permită să recupereze cel puţin costurile care i-au fost ocazionate de prelucrarea unor astfel de trimiteri. 

3. Art. 27.4 autorizează administraţia poştală de destinaţie să reclame administraţiei de depunere o remuneraţie corespunzătoare pentru distribuirea de trimiteri din poşta de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare. Australia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord îşi rezervă dreptul de a limita această plată la suma corespunzătoare tarifului intern al ţării de destinaţie, aplicabil trimiterilor echivalente. 

4. Art. 27.4 autorizează administraţia poştală de destinaţie să reclame administraţiei de depunere o remuneraţie corespunzătoare pentru distribuirea trimiterilor poştei de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare. Următoarele ţări îşi rezervă dreptul să limiteze această plată la limitele autorizate în Regulament pentru curierul în număr: America (Statele Unite), Bahamas, Barbados, Brunei Darussalam, China (Rep. Pop.), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Teritoriile de dincolo de mare dependente de Regatul Unit, Grenada, Guiana, India, Malaezia, Nepal, Noua Zeelandă, Olanda, Antilele Olandeze şi Aruba, St. Lucia, Saint-Vincent şi Grenadine, Singapore, Sri Lanka, Surinam şi Tailanda. 

5. Contrar rezervelor de la paragraful 4, următoarele ţări îşi rezervă dreptul de a aplica integral dispoziţiile art. 27 al Convenţiei curierului primit din ţările membre ale Uniunii: Germania, Arabia Saudită, Argentina, Austria, Benin, Brazilia, Burkina Fasso, Camerun, Cipru, Coasta de Fildeş (Rep.), Danemarca, Egipt, Franţa, Grecia, Guineea, Israel, Italia, Japonia, Iordania, Liban, Luxemburg, Mali, Maroc, Mauritania, Monaco, Norvegia, Portugalia, Senegal, Siria (Rep. Arabă) şi Togo. 

6. În scopul aplicării art. 27.4, administraţia poştală din Germania îşi rezervă dreptul de a solicita administraţiei poştale din ţara de depunere a trimiterilor o remuneraţie cu o valoare echivalentă celei pe care ea ar primi-o de la administraţia poştală a ţării în care este rezident expeditorul. 

7. În ciuda rezervelor făcute la art. XIII, China (Rep. Pop.) îşi rezervă dreptul de a limita orice plată pentru distribuţia trimiterilor poştei de scrisori depuse în străinătate în cantitate mare, la limitele autorizate de Convenţia UPU şi Regulamentul poştei de scrisori pentru curierul în număr. 

ARTICOLUL XIV

Cote-părţi teritoriale de sosire excepţionale

1. Prin derogare de la art. 34, administraţia poştală din Afganistan îşi rezervă dreptul de a percepe 7,50 DST drept cotă-parte teritorială de sosire excepţională, suplimentară per colet. 

ARTICOLUL XV

Tarife speciale

1. Administraţiile poştale din America (Statele Unite), Belgia şi Norvegia au posibilitatea de a percepe pentru coletele par avion cote-părţi teritoriale mai ridicate decât pentru coletele de suprafaţă. 

2. Administraţia poştală din Liban este autorizată să perceapă pentru colete până la 1 kg taxa aplicabilă coletelor cântărind peste 1 până la 3 kg. 

3. Administraţia poştală din Panama (Rep.) este autorizată să perceapă 0,20 DST per kilogram pentru colete de suprafaţă transportate pe cale aeriană (S.A.L.) în tranzit. 

Drept care plenipotenţiarii de mai jos au redactat prezentul protocol, care va avea aceeaşi forţă şi aceeaşi valoare ca şi cum dispoziţiile sale ar fi fost incluse în cadrul textului Convenţiei, şi l-au semnat într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi predată fiecărei părţi de către Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale. 

Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004. 

 

ANEXA Nr. 3

R E G U L A M E N T U L  I N T E R I O R  A L  C O N G R E S E L O R*)

 

ARTICOLUL 1

Dispoziţii generale

Prezentul regulament interior, denumit în continuare „Regulament“, este stabilit prin aplicarea actelor Uniunii şi le este subordonat. În caz de divergenţe între una dintre dispoziţiile sale şi o dispoziţie a actelor, aceasta din urmă are autoritate. 

ARTICOLUL 2

Delegaţii

1. Prin termenul „delegaţie“ se înţelege persoana sau ansamblul de persoane desemnat de un stat membru pentru a participa la Congres. Delegaţia se compune dintr-un şef de delegaţie şi, dacă este cazul, dintr-un adjunct al şefului de delegaţie, din unul sau mai mulţi delegaţi şi, eventual, din unul sau mai mulţi funcţionari ataşaţi (inclusiv experţi, secretari etc.). 

2. Şefii de delegaţie, adjuncţii lor, precum şi delegaţii sunt reprezentanţi ai statelor membre conform art. 14.2 din Constituţie, dacă ei au puteri care să răspundă condiţiilor fixate în cadrul art. 3 din prezentul regulament. 

3. Funcţionarii ataşaţi sunt admişi la şedinţe şi au dreptul de a participa la deliberări, dar nu au, în principiu, drept de vot. Totuşi, ei pot să fie autorizaţi de către şeful lor de delegaţie să voteze în numele ţării lor în şedinţele comisiilor. Asemenea autorizaţii trebuie să fie înaintate în scris preşedintelui Comisiei interesate înainte de începerea şedinţei. 

ARTICOLUL 3

Puterile delegaţiilor

1. Împuternicirile delegaţilor trebuie să fie semnate de şeful statului, de şeful guvernului sau de Ministerul Afacerilor Externe din ţara interesată. Ele trebuie să fie redactate în forma corectă. Împuternicirile delegaţiilor abilitate să semneze actele (plenipotenţiarii) trebuie să indice puterea acestei semnături (semnătura sub rezerva ratificării sau aprobării, semnătură „ad referendum“, semnătura definitivă). În absenţa unei astfel de precizări, semnătura este considerată ca supusă ratificării sau aprobării. Împuternicirile care autorizează semnarea actelor în mod implicit trebuie să cuprindă dreptul de a decide şi dreptul de vot. Delegaţii cărora autorităţile competente le-au încredinţat depline puteri fără să precizeze nivelul acestor puteri sunt autorizaţi să delibereze, să voteze şi să semneze acte numai dacă din textul prin care se acordă împuternicirile nu rezultă contrariul. 

2. Împuternicirile trebuie să fie depuse încă de la deschiderea Congresului pe lângă autoritatea desemnată în acest scop. 

3. Delegaţii care nu au împuterniciri sau care şi-au depus împuternicirile lor pot, dacă guvernul lor a anunţat guvernul ţării gazdă, să ia parte la deliberări şi să voteze în momentul în care încep să participe la lucrările Congresului. Acelaşi lucru va fi valabil şi pentru cei ale căror împuterniciri prezintă nereguli. Aceşti delegaţi nu vor mai fi autorizaţi să voteze începând din momentul în care Congresul a aprobat ultimul raport al Comisiei de verificare a puterilor, care constată ca împuternicirile lor sunt greşite sau prezintă nereguli, atât timp cât situaţia nu este regularizată (ultimul raport trebuie să fie aprobat de Congres înainte de alegeri, altele decât cea a preşedintelui Congresului, şi înainte de aprobarea proiectelor cu privire la acte). 

4. Împuternicirile unui stat membru care este reprezentat la Congres de către delegaţia unui alt stat membru (procură) va prezenta aceeaşi formă cu cele menţionate în paragraful 1. 

5. Împuternicirile şi procurile adresate prin telegramă nu sunt admise. În schimb, vor fi acceptate telegramele care răspund unei cereri de informare cu privire la o problemă ce ţine de împuterniciri. 

6. Delegaţia care, după ce şi-a depus puterile, este împiedicată să asiste la una sau mai multe şedinţe are dreptul să fie reprezentată de către delegaţia unei alte ţări, cu condiţia să îl informeze în scris pe preşedintele reuniunii. Totuşi, o delegaţie poate reprezenta doar o singură ţară, alta decât a sa. 

7. Delegaţii statelor membre care nu sunt parte la acord pot lua parte, fără drept de vot, la deliberările Congresului referitoare la acel acord. 

ARTICOLUL 4

Ordinea de aranjare

1. La şedinţele Congresului şi comisiilor, delegaţiile sunt aranjate în ordinea alfabetică franceză a statelor membre reprezentate. 

2. Preşedintele Consiliului de administraţie trage la sorţi, la momentul oportun, numele statului care va ocupa primul loc în faţa tribunei prezidenţiale cu ocazia şedinţelor Congresului şi comisiilor. 

ARTICOLUL 5

Observatorii de drept

1. Reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt admişi în calitate de observator la lucrările Congresului. 

2. Uniunile restrânse sunt admise în calitate de observator la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale. 

3. Liga Statelor Arabe şi Uniunea Africană (UA) sunt admise ca observatori la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale. 

4. Membrii Comitetului consultativ vor fi admişi ca observatori la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale. 

5. Observatorii menţionaţi la paragrafele 1–4 nu vor putea vota, dar pot lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii. 

6. În situaţii excepţionale, dreptul observatorilor menţionaţi la paragraful 4 de a participa la anumite reuniuni sau părţi din cadrul reuniunilor poate fi limitat dacă este necesar să se păstreze confidenţialitatea cu privire la subiectul reuniunii. Aceştia vor fi informaţi în acest sens în cel mai scurt timp posibil. Această restricţie poate fi decisă de la caz la caz de oricare organ interesat sau de preşedintele acestuia. Aceste decizii vor fi examinate de Biroul Congresului, care este abilitat să confirme sau să infirme aceste decizii printr-un vot cu majoritate simplă. 

ARTICOLUL 6

Invitaţi

1. Reprezentanţii agenţiilor specializate ale Naţiunilor Unite şi organizaţiile interguvernamentale vor fi desemnate de Consiliul de administraţie să ia parte la anumite întâlniri ale Congresului şi comisiilor sale atunci când sunt discutate puncte de interes pentru acestea. 

2. Reprezentanţii oricărui organism internaţional, ai oricărei asociaţii ori unităţi sau orice persoană calificată, desemnaţi de Consiliul de administraţie, vor fi admişi la anumite întruniri ale Congresului sau ale comisiilor sale. 

3. Invitaţii la care se referă paragrafele 1 şi 2 nu vor putea vota, dar vor putea lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii. 

ARTICOLUL 7

Decanul Congresului

1. Administraţia poştală a ţării gazdă a Congresului va sugera desemnarea decanului Congresului în acord cu Biroul Internaţional. Consiliul de administraţie va aproba această numire în timpul necesar. 

2. La deschiderea primei şedinţe plenare a fiecărui Congres, decanul va prezida Congresul până când acesta îşi alege preşedintele. El va exercita funcţiile care îi sunt atribuite de prezentul regulament. 

ARTICOLUL 8

Preşedinţii şi vicepreşedinţii Congresului şi ai comisiilor

1. În prima sa adunare plenară, Congresul va alege, la propunerea decanului, preşedintele Congresului, apoi va aproba, la propunerea Consiliului de administraţie, desemnarea statelor membre care îşi vor asuma vicepreşedinţia Congresului, precum şi preşedinţia şi vicepreşedinţia comisiilor. Aceste funcţii sunt atribuite ţinându-se seama, pe cât este posibil, de repartiţia geografică echitabilă a statelor membre. 

2. Preşedinţii deschid şi închid şedinţele pe care le prezidează, conduc discuţiile, dau cuvântul oratorilor, supun la vot propunerile şi anunţă ce majoritate este necesară pentru adoptarea lor, proclamă deciziile şi, sub rezerva aprobării Congresului, dau eventual o interpretare acestor decizii. 

3. Preşedinţii vor veghea la respectarea prezentului regulament şi la menţinerea ordinii în cursul şedinţelor. 

4. Orice delegaţie poate să facă apel, în faţa Congresului sau a Comisiei, împotriva unei decizii luate de către preşedintele acestora, pe baza unei dispoziţii din Regulament sau a unei interpretări din cadrul acestuia; decizia preşedintelui va rămâne, totuşi, valabilă doar dacă ea nu este anulată de majoritatea membrilor prezenţi care votează. 

5. Dacă un stat membru însărcinat cu preşedinţia nu mai este în măsură să îşi asume această funcţie, unul dintre vicepreşedinţi va fi desemnat de Congres sau de Comisie să îl înlocuiască. 

ARTICOLUL 9

Biroul Congresului

1. Biroul este organul central însărcinat să conducă lucrările Congresului. El este compus din preşedintele şi vicepreşedinţii Congresului, precum şi din preşedinţii comisiilor. El se reuneşte periodic pentru a examina derularea lucrărilor Congresului şi a comisiilor acestuia şi pentru a formula recomandări care să favorizeze această desfăşurare. El îl ajută pe preşedinte să elaboreze ordinea de zi a fiecărei şedinţe plenare şi să coordoneze lucrările comisiilor. El face recomandări referitoare la închiderea Congresului. 

2. Secretarul general al Congresului şi secretarul general adjunct menţionaţi la art. 12.1 asistă la reuniunile Biroului. 

ARTICOLUL 10

Membrii comisiilor

1. Statele membre reprezentate în Congres sunt de drept membre al comisiilor însărcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constituţie, Regulamentul general şi Convenţie. 

2. Statele membre reprezentate în Congres care fac parte din unul sau mai multe acorduri facultative sunt de drept membre ale Comisiei şi/sau comisiiilor însărcinate cu revizuirea acestor acorduri. Dreptul de vot al membrilor acestei sau acestor comisii este limitat la acordul ori acordurile la care sunt parte. 

3. Delegaţiile care nu sunt membre ale comisiilor care se ocupă cu acordurile au posibilitatea să asiste la şedinţele acestor comisii şi să ia parte la deliberări fără drept de vot. 

ARTICOLUL 11

Grupele de lucru

Congresul şi fiecare comisie pot constitui grupe de lucru pentru studiul problemelor speciale. 

ARTICOLUL 12

Secretariatul Congresului şi al comisiilor

1. Directorul general şi directorul general adjunct al Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar general şi de secretar general adjunct în cadrul Congresului. 

2. Secretarul general şi secretarul general adjunct asistă la şedinţele Congresului şi Biroului Congresului, luând parte la deliberări fără drept de vot. De asemenea, ei pot, în aceleaşi condiţii, să asiste la şedinţele comisiilor sau să fie reprezentaţi în cadrul lor de către un funcţionar (oficial) superior al Biroului Internaţional. 

3. Lucrările secretariatului Congresului, Biroului Congresului şi comisiilor sunt asigurate de personalul Biroului Internaţional, în colaborare cu administraţia poştală a ţării gazdă. 

4. Funcţionarii superiori ai Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar al Congresului, al Biroului Congresului şi al comisiilor. Ei îl asistă pe preşedinte în timpul şedinţelor şi sunt responsabili cu redactarea rapoartelor. 

5. Secretarii Congresului şi comisiilor sunt asistaţi de secretari adjuncţi. 

ARTICOLUL 13

Limbile de deliberare

1. Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute la paragraful 2, limbile franceză, engleză, spaniolă şi rusă sunt admise pentru deliberări, prin intermediul unui sistem de interpretare simultană sau consecutivă. 

2. Deliberările Comisiei de redactare se desfăşoară în limba franceză. 

3. Sunt autorizate şi celelalte limbi pentru deliberările indicate în paragraful 1. Limba ţării gazdă are drept de prioritate în această privinţă. Delegaţiile care utilizează alte limbi asigură interpretarea simultană în una dintre limbile menţionate la paragraful 1, fie prin sistemul de interpretare simultană, când pot fi aduse modificări de ordin tehnic, fie prin interpreţi particulari. 

4. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a echipamentului tehnic sunt în sarcina Uniunii. 

5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizează aceeaşi limbă, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. 

ARTICOLUL 14

Limbile de redactare a documentelor Congresului

1. Documentele elaborate în timpul Congresului, inclusiv proiectele de hotărâri supuse aprobării Congresului, sunt publicate în limba franceză de secretariatul Congresului. 

2. În acest scop, documentele care provin de la delegaţiile statelor membre trebuie să fie prezentate în limba franceză, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de traducere ataşate secretariatului Congresului. 

3. Aceste servicii, organizate pe cheltuiala lor de către grupurile lingvistice constituite conform dispoziţiilor corespunzătoare din Regulamentul general, pot, de asemenea, să traducă documente ale Congresului în limbile lor respective. 

ARTICOLUL 15

Propuneri

1. Toate problemele aduse în faţa Congresului fac obiectul unor propuneri. 

2. Toate propunerile publicate de Biroul Internaţional înainte de deschiderea Congresului sunt considerate ca supuse Congresului. 

3. Cu două luni înainte de deschiderea Congresului, nici o propunere nu va fi luată în consideraţie, în afara celor care sunt supuse amendamentelor propunerilor anterioare. 

4. Se consideră amendament orice propunere de modificare care, fără să modifice fondul propunerii, comportă o suprimare, o adăugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei părţi a acestei propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi considerată ca amendament dacă ea este incompatibilă cu sensul sau intenţia propunerii originale. În cazuri îndoielnice, tranşarea problemei îi revine Congresului sau Comisiei. 

5. Amendamentele prezentate în Congres, referitoare la propuneri deja făcute, trebuie să fie înaintate în scris, în limba franceză, la secretariat, înainte de ora 12,00 a zilei anterioare în raport cu ziua aleasă pentru deliberarea lor, pentru a fi distribuite în aceeaşi zi delegaţilor. Acest termen nu se aplică amendamentelor ce rezultă direct din discuţiile în cadrul Congresului sau în Comisie. În acest ultim caz, dacă se solicită, autorul amendamentului trebuie să prezinte textul în scris în limba franceză sau, în caz de dificultate, în orice limbă aleasă pentru dezbateri. Preşedintele interesat va citi sau va prezenta spre citire textul. 

6. Procedura prevăzută la paragraful 5 se aplică şi în prezentarea propunerilor care nu vizează modificarea textului actelor (proiecte de rezoluţie, de recomandări, legăminte etc.). 

7. Orice propunere sau amendament trebuie să primească forma definitivă a textului care va fi introdus în actele Uniunii, sub rezerva revizuirii de către Comisia de redactare. 

ARTICOLUL 16

Examinarea propunerilor în Congres şi în comisii

1. Propunerile de ordin redacţional (al căror număr este urmat de litera R) sunt atribuite Comisiei de redactare fie direct, dacă din partea Biroului Internaţional nu există nici o îndoială privind natura lor (o listă a lor este stabilită de Biroul Internaţional în atenţia Comisiei de redactare), fie dacă, conform avizului Biroului Internaţional, există îndoieli privind natura lor, după ce celelalte comisii au confirmat natura lor pur redacţională (o listă a lor este redactată în atenţia comisiilor interesate). Totuşi, dacă asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce trebuie evaluate de Congres sau de alte comisii, Comisia de redactare nu le studiază decât după ce Congresul sau celelalte comisii s-au pronunţat faţă de propunerile de fond corespunzătoare. Propunerile al căror număr nu este urmat de litera R dar care, după părerea Biroului Internaţional, sunt propuneri de ordin redacţional sunt repartizate direct comisiilor care se ocupă de propunerile de fond corespunzătoare. Aceste comisii decid încă de la începerea lucrărilor care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct Comisiei de redactare. O listă a acestor propuneri este redactată de Biroul Internaţional în atenţia comisiilor în cauză. 

2. Dacă aceeaşi problemă face obiectul mai multor propuneri, preşedintele hotărăşte ordinea lor pentru a fi discutate, începând, în principiu, cu propunerea care se abate cel mai mult de la textul de bază şi care comportă cea mai profundă schimbare faţă de status quo. 

3. Dacă o propunere poate fi subdivizată în mai multe părţi, fiecare dintre ele poate, cu acordul autorului propunerii sau al adunării, să fie examinată şi supusă separat votului. 

4. Orice propunere retrasă din cadrul Congresului sau în Comisie de autorul său poate fi reluată de către delegaţia altui stat membru. De asemenea, dacă un amendament la o propunere este acceptat de către autorul acesteia, o altă delegaţie poate relua propunerea originală neamendată. 

5. Orice amendament la o propunere, acceptat de către delegaţia care prezintă această propunere, este imediat încorporat în textul propunerii. Dacă autorul propunerii originale nu acceptă un amendament, preşedintele hotărăşte dacă trebuie să se voteze mai întâi asupra amendamentului ori asupra propunerii, plecând de la redactarea care se abate cel mai mult de la sensul sau intenţia textului de bază şi care produce schimbarea cea mai profundă faţă de status quo. 

6. Procedura descrisă în paragraful 5 se aplică şi atunci când sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeaşi propunere. 

7. Preşedintele Congresului şi preşedinţii comisiilor trimit Comisiei de redactare, după fiecare şedinţă, textul scris al propunerilor, amendamentelor sau hotărârilor adoptate. 

ARTICOLUL 17

Deliberări

1. Delegaţii nu pot lua cuvântul decât după ce au fost autorizaţi de preşedintele reuniunii. El le recomandă să vorbească lent şi distinct. Preşedintele trebuie să acorde delegaţiilor posibilitatea de a-şi exprima liber şi în totalitate părerea lor asupra subiectului în discuţie, atât timp cât exprimarea este compatibilă cu derularea normală a deliberărilor. 

2. În afara unei decizii contrare luate de majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi, discursurile nu pot să depăşească 5 minute. Preşedintele este autorizat să întrerupă orice persoană care ia cuvântul şi care depăşeşte timpul acordat luării de cuvânt. De asemenea, el poate să invite delegatul să nu se îndepărteze de la subiect. 

3. În cursul unei dezbateri, preşedintele poate, cu acordul majorităţii membrilor prezenţi şi votanţi, să declare închisă lista oratorilor după ce i-a dat citire. Când lista este terminată, el declară dezbaterile închise, sub rezerva de a acorda autorului propunerii în discuţie, chiar după închiderea listei, dreptul de a răspunde oricărui discurs pronunţat. 

4. De asemenea, preşedintele poate, cu acordul majorităţii membrilor prezenţi şi votanţi, să limiteze numărul de intervenţii al uneia din cadrul aceleiaşi delegaţii asupra unei propuneri sau unui grup de propuneri determinat, acordând totuşi posibilitatea autorului propunerii de a o prezenta şi de a interveni ulterior, dacă solicită, pentru a aduce elemente noi ca răspuns la intervenţiile altor delegaţii, în aşa fel încât să poată avea ultimul cuvânt dacă solicită acest lucru. 

5. Cu acordul majorităţii membrilor prezenţi şi votanţi, preşedintele poate limita numărul intervenţiilor asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat; această limitare nu poate fi mai mică de 5 pentru şi împotriva propunerii în discuţie. 

ARTICOLUL 18

Moţiuni de ordine şi moţiuni de procedură

1. În cursul discuţiei oricărei probleme şi chiar, dacă este cazul, după încheierea votului, o delegaţie poate să înainteze o moţiune de ordine pentru a cere: 

– lămuriri asupra derulării dezbaterilor; 

– respectarea Regulamentului interior; 

– modificarea ordinii sugerate de preşedinte pentru discutarea propunerilor. 

Moţiunea de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a moţiunilor de procedură menţionate în paragraful 3. 

2. Preşedintele face imediat precizările dorite sau ia decizia pe care o consideră necesară cu privire la moţiunea de ordine. În caz de obiecţii, hotărârea preşedintelui este imediat supusă votului. 

3. În plus, în cursul discutării unei probleme, o delegaţie poate introduce o moţiune de procedură având ca obiect propunerea pentru:

a) suspendarea şedinţei;

b) închiderea şedinţei;

c) amânarea dezbaterilor asupra problemei în discuţie;

d) închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuţie. 

Moţiunile de procedură au prioritate, în ordinea stabilită mai sus, asupra tuturor celorlalte propuneri, în afara moţiunilor de ordine menţionate în paragraful 1. 

4. Moţiunile referitoare la suspendarea sau ridicarea şedinţei nu sunt discutate, fiind supuse imediat la vot. 

5. Când o delegaţie propune amânarea sau închiderea dezbaterilor asupra unei probleme în discuţie, cuvântul este acordat doar pentru două persoane care se opun amânării sau închiderii dezbaterii, după care moţiunea este supusă la vot. 

6. Delegaţia care prezintă o moţiune de ordine sau de procedură nu poate, în intervenţia sa, să trateze fondul problemei în discuţie. Autorul unei moţiuni de procedură poate să o retragă înainte ca ea să fie supusă la vot şi orice moţiune asemănătoare, amendată sau nu, care este retrasă poate fi reluată de către o altă delegaţie. 

ARTICOLUL 19

Cvorum

1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumătate din numărul statelor membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot. 

2. În momentul votării modificării Constituţiei şi a Regulamentului general, cvorumul necesar este constituit din două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot. 

3. În ceea ce priveşte acordurile, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumătate din numărul statelor membre reprezentate în Congres, care sunt parte la acord şi care au drept de vot. 

4. Delegaţiile prezente, care nu participă la un vot determinat sau care declară că nu vor să participe la el, nu sunt considerate ca absente în vederea determinării cvorumului solicitat în cadrul paragrafelor 1, 2 şi 3. 

ARTICOLUL 20

Principiul şi procedura de vot

1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt tranşate prin vot. 

2. Votul se desfăşoară prin sistemul tradiţional sau prin intermediul dispozitivului electronic de votare. În principiu, votul se desfăşoară prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este la dispoziţia adunării. Totuşi, pentru votul secret, recurgerea la sistemul tradiţional poate avea loc dacă cererea prezentată în acest sens de către o delegaţie este sprijinită de majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot. 

3. Pentru sistemul tradiţional, procedura de votare este următoarea:

a) prin ridicarea mâinii: dacă rezultatul unei astfel de votări produce îndoieli, preşedintele poate, în cazul în care doreşte sau la cererea unei delegaţii, să procedeze imediat la votarea prin apel nominal cu privire la aceeaşi problemă;

b) prin apel nominal: la cererea unei delegaţii sau la dorinţa preşedintelui. Apelul se face în ordinea alfabetică franceză a statelor membre reprezentate, începând cu statul al cărui nume a fost tras la sorţi de către preşedinte. Rezultatul votului, cu lista statelor în funcţie de natura votului, este consemnat în raportul şedinţei;

c) prin scrutin secret, folosind buletinul de vot, la cererea a două delegaţii; în acest caz, preşedintele reuniunii desemnează 3 persoane care să numere voturile şi ia măsurile necesare pentru a asigura secretul votului. 

4. Prin intermediul dispozitivului electronic, procedura de votare este următoarea:

a) vot neînregistrat: înlocuieşte un vot prin ridicarea mâinii;

b) vot înregistrat: înlocuieşte un vot prin apel nominal; totuşi, nu se procedează la apelul nominal al ţărilor decât dacă o delegaţie solicită acest lucru şi dacă propunerea este sprijinită de majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot;

c) vot secret: înlocuieşte un vot secret prin buletin de vot. 

5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin scrutin secret are prioritate asupra oricărei alte proceduri de votare. 

6. Când începe votarea, nici o delegaţie nu poate să o întrerupă, decât dacă este vorba de o moţiune de ordine referitoare la modalitatea conform căreia se efectuează votarea. 

7. După votare, preşedintele poate autoriza delegaţiile să îşi explice votul. 

ARTICOLUL 21

Condiţii de aprobare a propunerilor

1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la modificarea actelor trebuie să fie aprobate:

a) pentru Constituţie: de către cel puţin două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot;

b) pentru Regulamentul general: de către majoritatea statelor membre reprezentate în Congres cu drept de vot;

c) pentru Convenţie: de către majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot;

d) pentru acorduri: de către majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot, care sunt părţi la acorduri. 

2. Problemele de procedură care nu pot fi rezolvate de comun acord sunt hotărâte de majoritatea statelor membre prezente care au drept de vot. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, cu condiţia ca în Congres majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot să nu decidă altfel. 

3. Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în paragraful 5, prin „State membre prezente şi cu drept de vot“ trebuie să se înţeleagă statele membre cu drept de vot care votează „pentru“ sau „împotrivă“, abţinerile nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majorităţii, la fel şi buletinele albe sau nule în caz de vot prin scrutin secret. 

4. În caz de egalitate de sufragii, propunerea este considerată respinsă. 

5. Când numărul de abţineri şi de buletine albe sau nule depăşeşte jumătate din numărul sufragiilor exprimate (pentru, împotrivă, abţineri), examinarea problemei este amânată pentru o şedinţă ulterioară în cursul căreia abţinerile, precum şi buletinele albe sau nule nu vor mai fi luate în considerare. 

ARTICOLUL 22

Alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştală

Pentru departajarea ţărilor care au obţinut acelaşi număr de voturi în alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştală, preşedintele procedează prin tragere la sorţi. 

ARTICOLUL 23

Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional

1. Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional au loc prin scrutin secret, succesiv, în una sau mai multe şedinţe ţinute în aceeaşi zi. Este ales candidatul care obţine majoritatea sufragiilor exprimate de către statele membre prezente şi cu drept de vot. Se organizează atâtea scrutine câte sunt necesare pentru ca un candidat să obţină această majoritate. 

2. Sunt considerate „state membre prezente şi cu drept de vot“ cele care votează pentru unul dintre candidaţii anunţaţi în mod regulamentar, abţinerile şi buletinele necompletate sau nule nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majorităţii. 

3. Dacă numărul de abţineri şi de buletine necompletate sau nule şi cele anulate depăşeşte jumătate din numărul de sufragii exprimate conform dispoziţiilor paragrafului 2, alegerea este amânată pentru o şedinţă ulterioară, în cursul căreia abţinerile şi buletinele necompletate sau nule şi cele anulate nu mai sunt luate în considerare. 

4. Candidatul care la un tur de scrutin a obţinut cele mai puţine voturi este eliminat. 

5. În caz de egalitate de voturi se realizează un scrutin suplimentar ori un al doilea scrutin suplimentar, pentru a departaja candidaţii, votarea executându-se doar pentru aceşti candidaţi. Dacă rezultatul nu este concludent, se decide prin tragere la sorţi, de către preşedinte. 

ARTICOLUL 24

Rapoarte

1. Rapoartele şedinţelor plenare ale Congresului reproduc demersul şedinţelor, prezintă pe scurt intervenţiile, menţionează propunerile şi rezultatul deliberărilor. 

2. Deliberările şedinţelor comisiilor fac obiectul rapoartelor adresate Congresului. 

Ca regulă generală, grupurile de lucru redactează un raport în atenţia organelor care le-au creat. 

3. Totuşi, fiecare delegat are dreptul să solicite introducerea analitică sau in extenso cu privire la rapoartele oricărei declaraţii făcute de el, cu condiţia să depună textul în limba franceză sau engleză, la secretariat, în cel târziu două ore de la sfârşitul şedinţei. 

4. Din momentul în care au fost distribuite proiectele de rapoarte, delegaţii dispun de un termen de 24 de ore pentru a prezenta observaţiile lor secretariatului care, eventual, este intermediar între persoana interesată şi preşedintele şedinţei respective. 

5. În general şi sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4, la începutul fiecărei şedinţe a Congresului, preşedintele supune aprobării raportul şedinţei precedente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru rapoartele comisiilor. Rapoartele ultimelor şedinţe care nu ar putea fi aprobate în cadrul Congresului sau în comisie sunt aprobate de preşedinţii respectivi ai acestor reuniuni. Biroul Internaţional va ţine seama şi de eventualele observaţii pe care delegaţii statelor membre le comunică în termen de patruzeci de zile de la trimiterea respectivelor rapoarte. 

6. Biroul Internaţional este autorizat să rectifice în rapoartele şedinţelor Congresului şi comisiilor erorile materiale care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia aprobării lor conform dispoziţiilor paragrafului 5. 

ARTICOLUL 25

Apelul împotriva deciziilor adoptate de comisii şi de Congres

1. Orice delegaţie poate formula un apel împotriva deciziei referitoare la propuneri (acte, rezoluţii etc.) care au fost aprobate sau respinse în cadrul comisiei. Notificarea cu privire la apel va fi înmânată în scris preşedintelui Congresului, în 48 de ore de la încheierea şedinţei comisiei în care propunerea a fost aprobată sau respinsă. Apelul va fi discutat în următoarea şedinţă plenară. 

2. Atunci când o propunere a fost adoptată sau respinsă de Congres, aceasta poate fi reexaminată de către acelaşi congres numai dacă apelul este sprijinit de cel puţin 10 delegaţii. Acest apel trebuie acceptat cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor prezenţi şi votanţi cu drept de vot. Această posibilitate va fi limitată la acele propuneri înaintate direct în şedinţele plenare, înţelegându-se faptul că o singură întrebare nu poate conduce la mai mult de un apel. 

ARTICOLUL 26

Aprobarea de către Congres a proiectelor de hotărâri

(acte, rezoluţii etc.) 

1. În general, fiecare proiect de acte prezentat de către Comisia de redactare este examinat articol cu articol. Preşedintele poate, cu acordul majorităţii, să folosească o procedură mai rapidă, de exemplu capitol cu capitol. Fiecare act va putea fi considerat ca adoptat numai după un vot de ansamblu favorabil. Articolul 21.1 este aplicabil acestui vot. 

2. Biroul Internaţional este autorizat să rectifice în actele definitive erorile materiale care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia examinării proiectelor de acte, numerotarea articolelor şi a paragrafelor, precum şi referinţele. 

3. Proiectele de decizii, altele decât cele care modifică actele, prezentate de către Comisia de redactare, sunt în general examinate în mod global. Dispoziţiile paragrafului 2 sunt aplicabile şi proiectelor acestor decizii. 

ARTICOLUL 27

Atribuirea de studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală

La recomandarea biroului său, Congresul atribuie studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală, conform alcătuirii şi competenţelor respective ale acestor două organe, aşa cum sunt ele descrise în art. 102 şi 104 din Regulamentul general. 

ARTICOLUL 28

Rezervele actelor

1. Rezervele trebuie să fie prezentate secretariatului sub forma unei propuneri scrise în una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional (propuneri privind protocolul final), în cel mai scurt timp posibil după adoptarea propunerii privind articolul la care se referă rezerva. 

2. Pentru ca propunerile privind rezervele să poată fi distribuite tuturor statelor membre înaintea adoptării protocolului final de către Congres, Secretariatul Congresului va fixa un termen limită pentru prezentarea rezervelor şi îl va aduce la cunoştinţă statelor membre. 

3. Rezervele la actele Uniunii, prezentate după acest termen limită fixat de secretariat, nu vor fi luate în considerare nici de secretariat, nici de Congres. 

ARTICOLUL 29

Semnarea actelor

Actele aprobate definitiv de către Congres sunt supuse semnării plenipotenţiarilor. 

ARTICOLUL 30

Modificarea regulamentului

1. Fiecare congres poate modifica Regulamentul interior. Pentru a fi supuse deliberărilor, propunerile de modificare a prezentului regulament, cu condiţia ca ele să nu fie prezentate de către un organ al UPU abilitat să introducă propuneri, trebuie să fie sprijinite în Congres de cel puţin 10 delegaţii. 

2. Pentru a fi adoptate, propunerile de modificare a prezentului regulament trebuie să fie aprobate de cel puţin două treimi din numărul statelor membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot. 

 

ANEXA Nr. 4

R E G U L A M E N T U L   G E N E R A L  A L   U N I U N I I   P O Ş T A L E   U N I V E R S A L E*)

 

Subsemnaţii, plenipotenţiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în virtutea art. 22.2 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, adoptată la Viena la 10 iulie 1964, au hotărât de comun acord şi sub rezerva art. 25.4 din sus-numita Constituţie, în prezentul Regulament general, următoarele dispoziţii care asigură aplicarea Constituţiei şi funcţionarea Uniunii. 

CAPITOLUL I

Funcţionarea organelor Uniunii

ARTICOLUL 101

Organizarea şi convocarea congreselor şi congreselor extraordinare (Const. 14 şi 15) 

1. Reprezentanţii statelor membre se reunesc în Congres nu mai târziu de 4 ani de la sfârşitul anului în cursul căruia precedentul congres a avut loc. 

2. Fiecare stat membru este reprezentat la Congres de unul sau mai mulţi plenipotenţiari însărcinaţi de către guvernul lor cu puterile necesare. El poate, la nevoie, să fie reprezentat de către delegaţia unui alt stat membru. Totuşi, se înţelege că o delegaţie nu poate reprezenta decât un singur stat membru, altul decât al său. 

3. În deliberări fiecare stat membru dispune de un vot, sub rezerva sancţiunilor prevăzute la art. 129. 

4. În principiu, fiecare congres desemnează ţara în care va avea loc congresul următor. Dacă această desemnare este inaplicabilă, Consiliul de administraţie este autorizat să desemneze ţara în care va avea loc Congresul, după consultarea cu aceasta din urmă. 

5. După consultarea cu Biroul Internaţional, guvernul care invită fixează data definitivă şi locul exact ale Congresului. În principiu, cu un an înaintea acestei date guvernul care invită trimite o invitaţie guvernului fiecărui stat membru al Uniunii. Această invitaţie poate fi adresată fie direct, fie prin intermediul unui alt guvern, fie prin intermediul directorului general al Biroului Internaţional. 

6. Când un congres trebuie să fie convocat fără să existe un guvern gazdă, Biroul Internaţional, cu acordul Consiliului de administraţie şi după consultarea cu Guvernul Confederaţiei Elveţiene, va lua măsurile necesare pentru a convoca şi a organiza Congresul în ţara în care îşi are sediul Uniunea. În acest caz, Biroul Internaţional exercită funcţiile guvernului gazdă. 

7. Locul reuniunii unui congres extraordinar este fixat, după o consultare cu Biroul Internaţional, de către statele membre care au iniţiat acest congres. 

8. Dispoziţiile prevăzute la paragrafele 2–6 sunt aplicabile prin analogie cu congresele extraordinare. 

ARTICOLUL 102

Alcătuirea, funcţionarea şi reuniunile Consiliului de administraţie

(Const. 17) 

1. Consiliul de administraţie se compune din 41 de membri care îşi exercită funcţiile în timpul perioadei dintre două congrese succesive. 

2. Preşedinţia este acordată de drept ţării gazdă a Congresului. Dacă această ţară nu acceptă, ea devine membru de drept şi, datorită acestui fapt, grupul geografic căreia îi aparţine dispune de un loc suplimentar pentru care nu sunt aplicabile restricţiile din paragraful 3. În acest caz, Consiliul de administraţie alege la preşedinţie unul dintre membrii grupului geografic din care face parte ţara gazdă. 

3. Ceilalţi 40 de membri ai Consiliului de administraţie sunt aleşi de Congres pe baza unei repartiţii geografice echitabile. Cel puţin jumătate din numărul membrilor sunt reînnoiţi cu ocazia fiecărui congres; nici un stat membru nu poate fi ales succesiv de către 3 congrese. 

4. Fiecare membru al Consiliului de administraţie îşi desemnează reprezentantul, care trebuie să fie competent în domeniul poştal. 

5. Funcţiile de membru al Consiliului de administraţie nu sunt plătite. Cheltuielile de funcţionare ale acestui consiliu sunt în sarcina Uniunii. 

6. Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii:

6.1. să supervizeze toate activităţile Uniunii în intervalul dintre congrese, ţinând cont de deciziile Congresului, studiind problemele referitoare la politicile guvernamentale în materie poştală şi ţinând seama de evoluţia reglementărilor internaţionale, cum ar fi cele referitoare la comercializarea serviciilor şi la concurenţă;

6.2. să examineze şi să aprobe, în cadrul competenţelor sale, orice acţiune considerată ca necesară pentru salvarea şi întărirea calităţii serviciului poştal internaţional şi pentru modernizarea lui;

6.3. să favorizeze, să coordoneze şi să supervizeze toate formele de asistenţă tehnică poştală în cadrul cooperării tehnice, internaţionale;

6.4. să examineze şi să aprobe bugetul şi conturile bianuale ale Uniunii;

6.5. să autorizeze, dacă împrejurările o solicită, depăşirea plafonului de cheltuieli conform art. 128 paragrafele 3, 4 şi 5;

6.6. să stabilească Regulamentul financiar al Uniunii;

6.7. să stabilească regulile care guvernează Fondul de rezervă;

6.8. să stabilească regulile care guvernează Fondul special;

6.9. să stabilească regulile care guvernează Fondul pentru activităţi speciale;

6.10. să stabilească regulile care guvernează Fondul voluntar;

6.11. să asigure controlul activităţii Biroului Internaţional;

6.12. să autorizeze, dacă se solicită, alegerea unei clase de contribuţie inferioare, conform condiţiilor prevăzute la art. 130.6;

6.13. să autorizeze schimbarea grupului geografic, dacă o ţară solicită, ţinând cont de avizul exprimat de către statele membre ale grupelor geografice în cauză;

6.14. să elaboreze statutul personalului şi condiţiile de serviciu ale oficialilor aleşi;

6.15. să creeze sau să suprime posturile de muncă din cadrul Biroului Internaţional, ţinând seama de restricţiile legate de plafonul fixat de cheltuieli;

6.16. să stabilească Regulamentul Fondului social;

6.17. să aprobe rapoartele bienale prezentate de Biroul Internaţional asupra activităţilor Uniunii şi a gestiunii financiare şi să prezinte, dacă este cazul, comentarii asupra acestor subiecte;

6.18. să decidă contactele ce vor fi stabilite cu administraţiile poştale pentru îndeplinirea funcţiilor sale;

6.19. după consultarea Consiliului de Exploatare Poştală, să decidă asupra contactelor ce vor fi realizate cu organismele care nu sunt observatori de drept, să examineze şi să aprobe rapoartele Biroului Internaţional asupra relaţiilor UPU cu celelalte organisme internaţionale, să ia deciziile pe care le consideră necesare asupra gestionării acestor relaţii şi acţiunile ce trebuie întreprinse în legătură cu ele; să desemneze, în timp util, după consultarea Consiliului de Exploatare Poştală şi a secretarului general, organizaţiile internaţionale, asociaţiile, întreprinderile şi persoanele calificate care vor fi invitate să fie reprezentate în cadrul anumitor lucrări ale Congresului şi comisiilor acestuia, atunci când este în interesul Uniunii sau al lucrărilor Congresului, precum şi să îl însărcineze pe directorul general al Biroului să trimită invitaţiile necesare;

6.20. să hotărască, în cazul în care consideră util, principiile de care Consiliul de Exploatare Poştală trebuie să ţină seama când va studia problemele ce au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxă de bază pentru transportul aerian al curierului şi prezentarea în străinătate a trimiterilor de corespondenţă), să urmărească îndeaproape studiul acestor probleme, să examineze şi să aprobe, pentru a le asigura conformitatea cu principiile sus-citate, propunerile Consiliului de Exploatare Poştală referitoare la aceste subiecte;

6.21. să studieze, la cererea Congresului, a Consiliului de Exploatare Poştală sau a administraţiilor poştale, problemele de ordin administrativ, legislativ şi juridic care interesează Uniunea sau serviciul poştal internaţional; Consiliului de administraţie îi revine decizia, în domeniile sus-menţionate, dacă este oportun sau nu să întreprindă studiile solicitate de administraţiile poştale în intervalul dintre congrese;

6.22. să formuleze propuneri care să fie supuse aprobării fie Congresului, fie administraţiilor poştale, conform art. 124;

6.23. să aprobe, în cadrul competenţelor sale, recomandările Consiliului de Exploatare Poştală privind adoptarea, dacă este necesar, a unor noi reglementări sau a unei noi proceduri până când Congresul ia o decizie în această problemă;

6.24. să examineze raportul anual pregătit de Consiliul de Exploatare Poştală şi propunerile supuse de acesta;

6.25. să supună examinării Consiliului de Exploatare Poştală subiecte de studiu, conform art. 104 paragraful 9.16;

6.26. să desemneze ţara gazdă a viitorului congres, în cazul prevăzut de art. 101 paragraful 4;

6.27. să determine, în timp util şi după consultarea Consiliului de Exploatare Poştală, numărul de comisii necesare pentru buna conducere a lucrărilor Congresului şi să fixeze atribuţiile acestora;

6.28. să desemneze, după consultarea Consiliului de Exploatare Poştală şi sub rezerva aprobării Congresului, statele membre susceptibile: 

– să îşi asume vicepreşedinţia Congresului, precum şi preşedinţiile şi vicepreşedinţiile comisiilor, ţinând seama pe cât este posibil de repartiţia geografică echitabilă a statelor membre; 

– să facă parte din comisiile restrânse ale Congresului;

6.29. să examineze şi să aprobe proiectul Planului strategic ce va fi prezentat în Congres şi elaborat de Consiliul de Exploatare Poştală cu ajutorul Biroului Internaţional; să examineze şi să aprobe revizuirile anuale ale Planului aprobat de Congres pe baza recomandărilor Consiliului de Exploatare Poştală şi să lucreze împreună cu Consiliul de Exploatare Poştală la elaborarea şi actualizarea anuală a Planului;

6.30. să stabilească cadrul general pentru organizarea Comitetului consultativ şi să aprobe organizarea Comitetului consultativ în conformitate cu prevederile art. 106;

6.31. să stabilească criteriile de aderare pentru a fi membru în Comitetul consultativ şi să aprobe sau să respingă, după caz, cererile de aderare ca membru în conformitate cu aceste criterii, asigurându-se că aceste decizii vor fi realizate conform unei proceduri rapide, între reuniunile Consiliului de administraţie;

6.32. să desemneze acei membri care vor fi membri ai Comitetului consultativ;

6.33. să primească şi să discute raporturile şi recomandările Comitetului consultativ şi să ia în considerare recomandările acestuia către Congres. 

7. La prima sa reuniune, care va fi convocată de către preşedintele Congresului, Consiliul de administraţie alege dintre membrii săi 4 vicepreşedinţi şi hotărăşte Regulamentul interior. 

8. La convocarea preşedintelui său, Consiliul de administraţie se reuneşte, în principiu, o dată pe an la sediul Uniunii. 

9. Preşedintele, vicepreşedinţii, preşedinţii de comisii ai Consiliului de administraţie, precum şi preşedintele Grupului de planificare strategică formează Comitetul de gestiune. Acest comitet pregăteşte şi conduce lucrările fiecărei sesiuni a Consiliului de administraţie. Comitetul de gestiune aprobă, în numele Consiliului de administraţie, raportul bianual întocmit de Biroul Internaţional asupra activităţilor Uniunii şi îşi asumă orice altă sarcină pe care Consiliul de administraţie decide să i-o încredinţeze sau a cărei necesitate apare pe parcursul planificării strategice. 

10. Reprezentantul fiecăruia dintre membrii Consiliului de administraţie care participă la sesiunile acestui organ, cu excepţia reuniunilor care au loc în timpul Congresului, are dreptul la rambursarea fie a preţului unui bilet de avion dus-întors clasa economică sau al unui bilet de cale ferată clasa 1, fie la costul călătoriei prin orice alt mijloc, cu condiţia ca această valoare să nu depăşească preţul biletului de avion dus-întors clasa economică. Acelaşi drept este acordat reprezentantului fiecărui membru al comisiilor sale, al grupurilor sale de lucru sau al altor organe ale sale atunci când acestea se reunesc în afara Congresului şi sesiunilor Consiliului. 

11. Preşedintele Consiliului de Exploatare Poştală reprezintă acest consiliu la şedinţele Consiliului de administraţie pe a căror ordine de zi figurează problemele legate de organul pe care îl conduce. 

12. Preşedintele Comitetului consultativ va reprezenta acest comitet la reuniunile Consiliului de administraţie, când pe ordinea de zi sunt puncte de interes pentru Comitetul consultativ. 

13. Cu scopul de a asigura o legătură eficace între lucrările celor două organe, Consiliul de Exploatare Poştală poate desemna reprezentanţi pentru a asista la reuniunile Consiliului de administraţie în calitate de observator. 

14. Administraţia poştală a ţării în care se reuneşte Consiliul de administraţie este invitată să participe la reuniuni în calitate de observator, dacă această ţară nu este membră a Consiliului de administraţie. 

15. Consiliul de administraţie poate să invite la reuniunile sale, fără drept de vot, orice organism internaţional, orice reprezentant al unei asociaţii sau întreprinderi ori orice persoană calificată care doreşte să se asocieze lucrărilor sale. De asemenea, el poate să invite în aceleaşi condiţii una sau mai multe administraţii poştale ale ţărilor interesate în problemele prevăzute pe ordinea sa de zi. 

16. La cerere, în cadrul sesiunilor plenare şi lucrărilor în comisii ale Consiliului de administraţie, pot participa ca observatori indicaţi mai jos, fără drept de vot:

16.1. membrii Consiliului de Exploatare Poştală;

16.2. membrii Comitetului consultativ;

16.3. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrările Consiliului de administraţie;

16.4. alte state membre ale Uniunii. 

17. Pentru motive logistice, Consiliul de administraţie poate limita numărul de participanţi ca observatori. Poate, de asemenea, să limiteze dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor. 

18. Membrii Consiliului de administraţie participă în mod efectiv la activităţile acestuia. Observatorii pot, la cererea lor, să fie autorizaţi să colaboreze la studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care Consiliul poate să le stabilească pentru a asigura randamentul şi eficacitatea muncii sale. De asemenea, ele pot fi solicitate pentru a prezida echipe de proiect şi grupe de lucru, atunci când cunoştinţele sau experienţa lor justifică acest lucru. Participarea observatorilor se va face fără cheltuieli suplimentare pentru Uniune. 

19. În situaţii excepţionale, observatorii pot fi excluşi de la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restricţiona dreptul de a primi documente, dacă este necesară asigurarea confidenţialităţii subiectului întrunirii sau a documentului. Această restricţie poate fi decisă de la caz la caz de către orice organism sau de către preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală atunci când este vorba de probleme cu un interes deosebit pentru Consiliul de Exploatare Poştală. Dacă va considera necesar, Consiliul de administraţie poate reexamina restricţiile, consultându-se cu Consiliul de Exploatare Poştală acolo unde este cazul. 

ARTICOLUL 103

Informarea cu privire la activităţile Consiliului de administraţie

1. După fiecare sesiune Consiliul de administraţie informează statele membre ale Uniunii, uniunile restrânse şi membri Comitetului consultativ asupra activităţilor lui, trimiţându-le o analiză analitică, precum şi rezoluţiile şi deciziile lui. 

2. Consiliul de administraţie va face un raport Congresului privind ansamblul activităţii sale şi îl va transmite statelor membre ale Uniunii şi membrilor Consiliului consultativ cu cel puţin două luni înainte de deschiderea Congresului. 

ARTICOLUL 104

Alcătuirea, funcţionarea şi reuniunile Consiliului de Exploatare Poştală (Const. 18) 

1. Consiliul de Exploatare Poştală se compune din 40 de membri care îşi exercită funcţiile pe timpul perioadei care separă două congrese succesive. 

2. Membrii Consiliului de Exploatarea Poştală sunt aleşi de Congres, în funcţie de repartiţia geografică specifică. 24 de locuri sunt rezervate ţărilor în curs de dezvoltare şi 16 ţărilor dezvoltate. Cel puţin o treime din numărul membrilor este reînnoită cu ocazia fiecărui congres. 

3. Fiecare membru al Consiliului de Exploatare Poştală îşi va desemna reprezentantul, care va avea responsabilitatea de a presta serviciile prevăzute în actele Uniunii. 

4. Cheltuielile de funcţionare a Consiliului de Exploatare Poştală sunt în sarcina Uniunii. Membrii săi nu primesc nici o remuneraţie. Cheltuielile de voiaj şi de sejur ale reprezentanţilor administraţiilor poştale care participă la Consiliul de Exploatare Poştală sunt în sarcina acestora. Totuşi, reprezentantul fiecăreia dintre ţările considerate ca defavorizate conform listelor stabilite de Organizaţia Naţiunilor Unite are dreptul, în afara reuniunilor care au loc în timpul Congresului, la rambursarea fie a preţului unui bilet de avion dus-întors clasa economică sau al unui bilet de cale ferată clasa 1, fie la costul călătoriei prin orice alt mijloc, cu condiţia ca această valoare să nu depăşească preţul unui bilet de avion dus-întors clasa economică. 

5. În prima sa reuniune, care este convocată şi deschisă de preşedintele Congresului, Consiliul de Exploatare Poştală alege dintre membrii săi un preşedinte, un vicepreşedinte, preşedinţii comisiilor şi preşedintele Grupului de Planificare Strategică. 

6. Consiliul de Exploatare Poştală îşi va stabili regulamentul interior. 

7. În principiu, Consiliul de Exploatare Poştală se reuneşte în fiecare an la sediul Uniunii. Data şi locul reuniunii sunt fixate de preşedinte sau pe baza unui acord cu preşedintele Consiliului de administraţie şi cu directorul general al Biroului Internaţional. 

8. Preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii comisiilor Consiliului de Exploatare Poştală şi preşedintele Grupului de Planificare Strategică formează Comitetul de gestiune. Acest comitet pregăteşte şi conduce lucrările fiecărei sesiuni a Consiliului de Exploatare Poştală şi îşi asumă toate sarcinile pe care acesta din urmă hotărăşte să i le încredinţeze şi a căror necesitate apare în timpul procesului de planificare strategică. 

9. Atribuţiile Consiliului de Exploatare Poştală sunt următoarele:

9.1. să conducă studiul celor mai importante probleme de exploatare, comerciale, tehnice, economice şi de cooperare tehnică, care prezintă interes pentru administraţiile poştale ale tuturor statelor membre ale Uniunii, în special problemele care au repercusiuni financiare importante (taxe, cheltuieli terminale, cheltuieli de tranzit, taxă de bază pentru transportul aerian al curierului, cote-părţi ale coletelor poştale şi depunerea în străinătate a trimiterilor poştei de scrisori), să elaboreze informaţii şi avize asupra lor şi să recomande măsurile ce trebuie luate în privinţa lor;

9.2. să procedeze la revizuirea regulamentelor Uniunii în următoarele 6 luni după închiderea Congresului, dacă acesta nu hotărăşte altfel. În caz de necesitate urgentă, Consiliul de Exploatare Poştală poate să modifice respectivele regulamente şi în alte sesiuni; în ambele cazuri Consiliul de Exploatare Poştală rămâne subordonat directivelor Consiliului de administraţie în ceea ce priveşte politicile şi principiile fundamentale;

9.3. să coordoneze măsurile practice pentru dezvoltarea şi ameliorarea serviciilor poştale internaţionale;

9.4. să întreprindă, sub rezerva aprobării Consiliului de administraţie în cadrul competenţelor acestuia din urmă, orice acţiune considerată necesară pentru salvarea şi întărirea calităţii serviciului poştal internaţional şi pentru modernizarea lui;

9.5. să formuleze propuneri care vor fi supuse spre aprobare fie Congresului, fie administraţiilor poştale, conform art. 125; aprobarea Consiliului de administraţie este solicitată atunci când propunerile se referă la probleme ce ţin de competenţa acestuia din urmă;

9.6. să examineze la cererea administraţiei poştale a unui stat membru orice propunere pe care această administraţie poştală o transmite Biroului Internaţional conform art. 124, să pregătească comentariile aferente şi să însărcineze Biroul Internaţional să le anexeze la respectiva propunere înainte de a fi supusă aprobării administraţiilor poştale ale statelor membre;

9.7. să recomande, dacă este necesar, şi, eventual, după aprobarea de către Consiliul de administraţie şi consultarea administraţiilor poştale, adoptarea reglementărilor sau a unei noi practici, aşteptând ca Congresul să decidă în această materie;

9.8. să elaboreze şi să prezinte, sub formă de recomandări, administraţiilor poştale norme în materie tehnică, de exploatare şi în alte domenii ce ţin de competenţa sa, acolo unde este indispensabilă o practică uniformă. La fel procedează, în caz de nevoie, şi pentru normele pe care deja le-a stabilit;

9.9. să examineze prin consultare cu Consiliul de administraţie şi cu aprobarea acestuia proiectul de Plan strategic al Uniunii, elaborat de Biroul Internaţional şi supus Congresului; în fiecare an să revizuiască planul aprobat de către Congres, cu ajutorul Grupului de Planificare Strategică şi al Biroului Internaţional, precum şi cu aprobarea Consiliului de administraţie;

9.10. să aprobe acele părţi ale raportului anual asupra activităţilor Uniunii, stabilit de Biroul Internaţional, care interesează responsabilităţile şi funcţiile Consiliului de Exploatare Poştală;

9.11. să decidă asupra contactelor ce vor fi stabilite cu administraţiile poştale în vederea îndeplinirii funcţiilor sale;

9.12. să procedeze la studierea problemelor de învăţământ şi formare profesională care interesează ţările noi şi ţările în curs de dezvoltare;

9.13. să ia măsurile necesare în vederea studierii şi difuzării experienţelor şi progreselor realizate de anumite ţări în domeniul tehnicii, exploatării, economiei şi formării profesionale care interesează serviciile poştale;

9.14. să studieze situaţia actuală şi nevoile serviciilor poştale în ţările noi şi în ţările în curs de dezvoltare şi să elaboreze recomandările convenabile asupra căilor şi mijloacelor de ameliorare a serviciilor poştale în aceste ţări;

9.15. să ia, după înţelegerea cu Consiliul de administraţie, măsurile corespunzătoare în domeniul cooperării tehnice cu toate statele membre ale Uniunii, în special cu ţările noi şi cu ţările în curs de dezvoltare;

9.16. să examineze orice probleme care îi sunt supuse de către un membru al Consiliului de Exploatare Poştală, de către Consiliul de administraţie sau oricare administraţie poştală a unui stat membru;

9.17. să primească şi să discute rapoartele, precum şi recomandările Consiliului consultativ şi, în situaţia în care interesele Consiliului de Exploatare Poştală o cer, să examineze şi să comenteze asupra recomandărilor Comitetului consultativ în vederea înaintării către Congres;

9.18. să desemneze membrii care vor face parte din Comitetul consultativ. 

10. Pe baza Planului strategic al Uniunii adoptat de Congres şi, în particular, a părţii aferente strategiilor organelor permanente ale Uniunii, Consiliul de Exploatare Poştală stabileşte, în prima sesiune după Congres, un program-proiect de lucru de bază, care va conţine un anumit număr de tactici vizând realizarea strategiei. Acest program de bază, care va conţine un număr limitat de studii asupra subiectelor de actualitate şi interes comun, va fi revizuit în fiecare an în funcţie de realităţi şi priorităţi, precum şi de modificările aduse Planului strategic. 

11. Pentru a asigura o legătură eficace între lucrările celor două organe, Consiliul de administraţie poate desemna reprezentanţi pentru a asista în calitate de observatori la reununile Consiliului de Exploatare Poştală. 

12. La cerere, următoarele categorii de observatori pot participa la şedinţele plenare şi la cele ale comisiilor Consiliului de Exploatare Poştală, fără drept de vot:

12.1. membrii Consiliului de administraţie;

12.2. membrii Comitetului consultativ;

12.3. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrările Consiliului de Exploatare Poştală;

12.4. alte state membre ale Uniunii. 

13. Pentru motive logistice, Consiliul de Exploatare Poştală poate limita numărul de participanţi ca observatori. Acesta poate, de asemenea, să limiteze acestora dreptul de a vorbi în timpul dezbaterilor. 

14. Membrii Consiliului de Exploatare Poştală participă efectiv la activităţile acestuia. Observatorilor li se poate permite, la cererea lor, să colaboreze la studiile întreprinse, respectând condiţiile pe care Consiliul poate să le stabilească pentru a asigura randamentul şi eficacitatea muncii sale. Ei pot fi solicitaţi pentru a prezida echipe de proiect şi grupuri de lucru atunci când cunoştinţele sau experienţa lor justifică acest lucru. Participarea observatorilor va avea loc fără a determina costuri suplimentare din partea Uniunii. 

15. În situaţii excepţionale, observatorii pot fi excluşi de la întreaga sau numai de la o parte din întrunire ori li se poate restricţiona dreptul de a primi documente dacă este necesar pentru a se asigura confidenţialitatea subiectului întrunirii ori a documentului, după caz. Această restricţie poate fi decisă, de la caz la caz, de către orice organism sau de preşedintele acestuia. Aceste situaţii vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală. Dacă va considera necesar, Consiliul de administraţie poate reexamina restricţiile, consultându-se cu Consiliul de Exploatare Poştală, acolo unde este cazul. 

16. Preşedintele Comitetului consultativ va reprezenta această organizaţie la întrunirile Consiliului de Exploatare Poştală când pe ordinea de zi se află puncte de interes pentru Comitetul consultativ. 

17. Consiliul de Exploatare Poştală poate invita la reuniunile sale fără drept de vot:

17.1. orice organism internaţional sau orice persoană calificată pe care doreşte să o asocieze la lucrările sale;

17.2. administraţiile poştale ale statelor membre care nu aparţin Consiliului de Exploatare Poştală;

17.3. orice asociaţie sau întreprindere pe care doreşte să o consulte asupra problemelor cu privire la activităţile sale. 

ARTICOLUL 105

Informarea cu privire la activităţile Consiliului de Exploatare Poştală

1. După fiecare sesiune, Consiliul de Exploatare Poştală informează administraţiile poştale ale statelor membre ale Uniunii, uniunile restrânse şi membrii Comitetului consultativ asupra activităţilor sale, adresându-le un raport analitic, precum şi rezoluţiile şi hotărârile sale. 

2. Consiliul de Exploatare Poştală întocmeşte, pentru Consiliul de administraţie, un raport anual asupra activităţilor sale. 

3. Consiliul de Exploatare Poştală stabileşte în atenţia Congresului un raport asupra ansamblului activităţii sale şi îl transmite administraţiilor poştale ale statelor membre ale Uniunii şi membrilor Comitetului consultativ, cu cel puţin două luni înainte de deschiderea Congresului. 

ARTICOLUL 106

Alcătuirea, funcţionarea şi reuniunile Comitetului consultativ

1. Scopul Comitetului consultativ va fi de a reprezenta interesele sectorului poştal internaţional în sensul larg al cuvântului şi de a asigura un cadru general pentru un dialog eficient între părţile interesate. Acesta este alcătuit din organizaţii nonguvernamentale reprezentând interesele consumatorilor, furnizorilor de servicii de distribuire, organizaţiilor lucrătorilor, furnizorilor de bunuri şi servicii către sectorul poştal, precum şi ale organizaţiilor similare şi ale companiilor interesate cu privire la serviciile poştale internaţionale. Dacă aceste organizaţii sunt înregistrate, trebuie să fie înregistrate într-un stat membru al Uniunii. Consiliul de administraţie şi Consiliul de Exploatare Poştală îşi vor desemna membrii respectivi în Comitetul consultativ. Pe lângă membrii desemnaţi de Consiliul de administraţie şi de Consiliul de Exploatare Poştală, aderarea la Comitetul consultativ este determinată printr-un proces de depunere a cererii şi de acceptare a acesteia, stabilit de Consiliul de administraţie, ce se va desfăşura în conformitate cu art. 102.6.31. 

2. Fiecare membru al Comitetului consultativ îşi va desemna reprezentantul. 

3. Costurile de funcţionare a Comitetului consultativ sunt repartizate între Uniune şi membrii Comitetului conform celor stabilite de Consiliul de administraţie. 

4. Membrii Comitetului consultativ nu vor primi remuneraţie sau vreo altă formă de compensare. 

5. Comitetul consultativ se va reorganiza după fiecare Congres, urmând cadrul general stabilit de Consiliul de administraţie. Preşedintele Consiliului de administraţie va prezida şedinţele de organizare ale Comitetului consultativ, care îşi va alege preşedintele din cadrul Comitetului. 

6. Comitetul consultativ îşi va stabili organizarea internă şi va întocmi regulamentul intern, luând în considerare principiile generale ale Uniunii şi cu acordul Consiliului de administraţie, după consultarea Consiliului de Exploatare Poştală. 

7. Consiliul consultativ se va întâlni de două ori pe an. În principiu, reuniunile vor fi ţinute la sediul Uniunii în acelaşi timp cu cele ale Consiliului de administraţie şi, respectiv, ale Consiliului de Exploatare Poştală. Data şi locul fiecărei reuniuni vor fi stabilite de preşedintele Comitetului consultativ, de comun acord cu preşedintele Consiliului de administraţie, respectiv al Consiliului de Exploatare Poştală, precum şi cu directorul general al Biroului Internaţional. 

8. Comitetul consultativ îşi va stabili propriul program, în limitele cadrului general, cu următoarele funcţii:

8.1. să examineze documente şi rapoarte ale Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştală. În situaţii excepţionale, dreptul de a primi anumite texte şi documente poate fi restricţionat, dacă acest lucru este necesar pentru păstrarea confidenţialităţii cu privire la subiectul reuniunii sau a documentului. Această restricţie poate fi decisă, de la caz la caz, de către orice organism interesat sau de către preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală, dacă există probleme care privesc Consiliul de Exploatare Poştală. Dacă se va considera necesar, Consiliul de administraţie va putea modifica ulterior aceste restricţii, consultând şi Consiliul de Exploatare Poştală, dacă este cazul;

8.2. să elaboreze studii şi să dezbată probleme importante pentru membrii Comitetului consultativ;

8.3. să ia în dezbatere probleme care afectează sectorul serviciilor poştale şi să emită rapoarte privind aceste aspecte;

8.4. să colaboreze la lucrările Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştală, inclusiv prin prezentarea de rapoarte şi recomandări, puncte de vedere, la cererea celor două consilii;

8.5. să facă recomandări Congresului, sub rezerva aprobării Consiliului de administraţie, şi, atunci când este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de Exploatare Poştală, sub rezerva examinării şi comentariilor Consiliului de Exploatare Poştală. 

9. Preşedintele Consiliului de administraţie şi preşedintele Consiliului de Exploatare Poştală vor reprezenta aceste organe la reuniunile Comitetului consultativ atunci când pe ordinea de zi se află puncte de interes pentru aceste organe. 

10. Pentru a asigura o legătură eficientă cu organismele Uniunii, Comitetul consultativ poate desemna reprezentanţi pentru a participa la reuniunile Congresului, ale Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştală, precum şi la cele ale comisiilor acestora, în calitate de observatori fără drept de vot. 

11. Membrii Comitetului consultativ, la cerere, pot participa la şedinţele plenare şi la reuniunile comisiilor Consiliului de administraţie şi ale Consiliului de Exploatare Poştală, în conformitate cu prevederile art. 102.16 şi 104.12. Aceştia pot, de asemenea, participa la lucrările echipelor de proiect şi ale grupurilor de lucru în condiţiile prevăzute la art. 102.18 şi 104.14. Membrii Comitetului consultativ pot participa la Congres ca observatori fără drept de vot. 

12. La cerere, pot participa la sesiunile Comitetului consultativ, fără drept de vot, următorii:

12.1. membri ai Consiliului de Exploatare Poştală şi ai Consiliului de administraţie;

12.2. organizaţii interguvernamentale interesate de lucrările Comitetului consultativ;

12.3. uniunile restrânse;

12.4. alte state membre ale Uniunii. 

13. Pentru motive logistice, Comitetul consultativ poate limita numărul de participanţi ca observatori; poate, de asemenea, limita dreptul acestora de a lua cuvântul în timpul dezbaterilor. 

14. În situaţii excepţionale, observatorii pot fi excluşi de la întreaga sau de la o parte a unei întruniri ori li se poate restricţiona accesul la documente, dacă este necesar să se asigure confidenţialitatea subiectului întrunirii sau a documentului. Această restricţie poate fi decisă, de la caz la caz, de către oricare corp interesat sau de către preşedintele acestuia. Cazurile diferite vor fi raportate Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştală atunci când este vorba de probleme de interes pentru Consiliul de Exploatare Poştală. Dacă va fi considerat necesar, Consiliul de administraţie va putea modifica aceste restricţii, consultând Consiliul de Exploatare Poştală acolo unde este cazul. 

15. Biroul Internaţional, sub coordonarea directorului general, va asigura secretariatul Comitetului consultativ. 

ARTICOLUL 107

Informarea asupra activităţilor Comitetului consultativ

1. După fiecare sesiune, Comitetul consultativ va informa Consiliul de administraţie şi Consiliul de Exploatare Poştală despre activităţile sale, prin transmiterea către preşedinţii acestor organe, inter alia, a unui raport despre reuniunile, recomandările şi opiniile Consiliului. 

2. Comitetul consultativ va transmite Consiliului de administraţie un raport anual de activitate şi o copie către Consiliul de Exploatare Poştală. Acest raport va fi inclus în documentaţia Consiliului de administraţie către statele membre ale Uniunii şi ale uniunilor restrânse, în conformitate cu art. 103. 

3. Comitetul consultativ va întocmi pentru Congres un raport general asupra activităţii sale şi îl va transmite administraţiilor poştale ale statelor membre ale Uniunii cu cel puţin două luni înainte de deschiderea Congresului. 

ARTICOLUL 108

Regulamentul interior al congreselor (Const. 14) 

1. Pentru organizarea lucrărilor sale şi a conducerii deliberărilor sale, Congresul aplică Regulamentul intern al congreselor. 

2. Fiecare congres poate modifica acest regulament în condiţiile fixate în regulamentul său intern. 

ARTICOLUL 109

Limbile de lucru ale Biroului Internaţional

Limbile de lucru ale Biroului Internaţional sunt franceza şi engleza. 

ARTICOLUL 110

Limbile utilizate pentru documentaţie, deliberări şi corespondenţă oficială

1. Pentru documentaţia Uniunii sunt utilizate limbile franceză, engleză, arabă şi spaniolă. Sunt, de asemenea, utilizate limbile germană, chineză, portugheză şi rusă, cu condiţia ca documentele în aceste ultime limbi să se limiteze la documentaţia de bază cea mai importantă. Sunt utilizate, de asemenea, şi alte limbi, cu condiţia ca statele membre care solicită acest lucru să suporte toate costurile aferente. 

2. Statul sau statele membre care solicită o limbă, alta decât limba oficială, constituie un grup lingvistic. 

3. Documentaţia este publicată de către Biroul Internaţional în limba oficială şi în limbile grupurilor lingvistice constituite, fie direct, fie prin intermediul birourilor regionale ale acestor grupuri, conform modalităţilor convenite cu Biroul Internaţional. Publicarea în diferite limbi este realizată conform aceluiaşi model. 

4. Documentaţia publicată direct de către Biroul Internaţional este, în măsura posibilului, distribuită simultan în diferitele limbi solicitate. 

5. Corespondenţa dintre administraţiile poştale şi Biroul Internaţional şi dintre acesta din urmă şi terţi poate fi schimbată în oricare limbă pentru care Biroul Internaţional dispune de un serviciu de traduceri. 

6. Cheltuielile de traducere într-o limbă, indiferent care ar fi ea, inclusiv cele care rezultă din aplicarea dispoziţiilor paragrafului 5, sunt suportate de grupul lingvistic care a solicitat această limbă. Statele membre utilizatoare ale limbii oficiale virează, cu titlu de traducere a documentelor neoficiale, o contribuţie forfetară a cărei valoare pe unitate contributivă este egală celei suportate de statele membre care au recurs la o altă limbă de lucru la Biroul internaţional. Toate celelalte cheltuieli aferente furnizării documentelor sunt suportate de Uniune. Plafonul cheltuielilor ce va fi suportat de Uniune pentru producerea documentelor în limbile germană, chineză, portugheză şi rusă este fixat printr-o rezoluţie a Congresului. 

7. Cheltuielile ce urmează a fi suportate de un grup lingvistic sunt repartizate între membrii acestui grup în mod proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. Aceste cheltuieli pot fi repartizate între membrii grupului lingvistic conform unui instrument de repartiţie, cu condiţia ca cei interesaţi să se înţeleagă asupra acestui subiect şi să notifice hotărârea lor către Biroul Internaţional prin intermediul unui purtător de cuvânt al grupului. 

8. Biroul Internaţional dă curs oricărei schimbări în alegerea limbii solicitate de către un stat membru, după o perioadă care nu trebuie să depăşească 2 ani. 

9. Pentru deliberările reuniunilor organelor Uniunii, limbile franceză, engleză, spaniolă şi rusă sunt admise, prin intermediul unui sistem de interpretare – cu sau fără echipament electronic – a cărui alegere este lăsată la aprecierea organizatorilor reuniunii, după consultarea directorului general al Biroul Internaţional şi a statelor membre interesate. 

10. Celelalte limbi sunt în general autorizate pentru deliberările şi reuniunile indicate la paragraful 9. 

11. Delegaţiile care utilizează alte limbi îşi asigură interpretarea simultană în una dintre limbile menţionate la paragraful 9, fie prin sistemul indicat în acelaşi paragraf, când modificări de ordin tehnic necesare pot fi aduse, fie prin interpreţi particulari. 

12. Cheltuielile pentru serviciile de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizează aceeaşi limbă, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. Totuşi, cheltuielile de instalare şi întreţinere a echipamentului tehnic sunt suportate de Uniune. 

13. Administraţiile poştale pot să se înţeleagă asupra limbii ce va fi utilizată în corespondenţa de serviciu în relaţiile reciproce. În lipsa unei asemenea înţelegeri, limba utilizată va fi franceza. 

CAPITOLUL II

Biroul Internaţional

ARTICOLUL 111

Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional

1. Directorul general şi directorul general adjunct ai Biroului Internaţional sunt aleşi de Congres pentru perioada care separă două congrese succesive, durata minimă a mandatului lor fiind de 4 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singură dată. Cu excepţia unei decizii contrare a Congresului, data intrării lor în funcţie este fixată pentru 1 ianuarie a anului după Congres. 

2. Cu cel puţin 7 luni înainte de deschiderea Congresului, directorul general al Biroul Internaţional adresează o notă guvernelor statelor membre, invitându-le să prezinte eventualele candidaturi pentru posturile de director general şi director general adjunct şi să indice în acelaşi timp dacă directorul general sau directorul general adjunct în funcţie este interesat de o eventuală reînnoire a mandatului iniţial. Candidaturile însoţite de un curriculum vitae trebuie să ajungă la Biroul Internaţional cu cel puţin două luni înainte de deschiderea Congresului. Candidaţii trebuie să aparţină statelor membre care îi prezintă. Biroul Internaţional elaborează documentaţia necesară pentru Congres. Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct are loc cu scrutin secret, prima alegere fiind realizată pentru postul de director general. 

3. În caz de eliberare a postului de director general, directorul general adjunct îşi asumă funcţiile directorului general până la sfârşitul mandatului prevăzut pentru acesta; el este eligibil în acest post şi admis din oficiu drept candidat, sub rezerva ca mandatul său iniţial ca director general adjunct să nu fi fost deja reînnoit o dată de către Congresul precedent şi ca el să îşi manifeste interesul de a fi considerat drept candidat la postul de director general. 

4. În caz de eliberare simultană a posturilor de director general şi director general adjunct, Consiliul de administraţie alege, pe baza candidaturilor primite, în urma unui concurs, un director general adjunct pentru perioada care urmează până la viitorul Congres. Pentru prezentarea candidaturilor, se aplică prin analogie paragraful 2. 

5. În cazul eliberării postului de director general adjunct, Consiliul de administraţie îl însărcinează, la propunerea directorului general, pe unul dintre directorii de grad D2 ai Biroul Internaţional să îşi asume, până la viitorul Congres, funcţiile directorului general adjunct. 

ARTICOLUL 112

Funcţiile directorului general

1. Directorul general organizează, administrează şi conduce Biroul Internaţional al cărui reprezentant legal este. El este competent pentru a clasa posturile de gradele G1 la D2 şi pentru a numi şi promova funcţionari în aceste grade. Pentru numirile în gradele P1 la D2, el trebuie să ia în consideraţie calificările profesionale ale candidaţilor recomandaţi de administraţiile poştale din statele membre de a căror naţionalitate sunt sau în care îşi exercită activitatea profesională, ţinând seama de o echitabilă repartiţie geografică continentală şi de limbă. Posturile de director de grad D2 trebuie, în măsura posibilului, să fie ocupate de candidaţi provenind din regiuni diferite, altele decât cele din care provin directorul general şi directorul general adjunct, ţinând cont de considerente privind eficienţa Biroului Internaţional. În cazul posturilor care solicită calificări speciale, directorul general poate să se adreseze în afară. El ţine seama, cu ocazia numirii unui nou funcţionar, de faptul ca, în principiu, persoanele care ocupă posturile gradelor D2, D1 şi P5 trebuie să provină din diferite state membre ale Uniunii. Cu ocazia promovării unui funcţionar al Biroului Internaţional în gradele D2, D1 şi P5, nu este obligatoriu să se aplice acelaşi principiu. În plus, cerinţele referitoare la o distribuţie echitabilă din punct de vedere geografic şi lingvistic sunt mai puţin importante decât calificarea în procesul de recrutare. Directorul general informează Consiliul de administraţie o dată pe an, în raportul asupra activităţilor Uniunii, despre numirile şi promovările în gradele P4 la D2. 

2. Directorul general are următoarele atribuţii:

2.1. să asigure funcţiile de depozitar al actelor Uniunii şi de intermediar în procedura de aderare şi admitere în Uniune, precum şi de ieşire din aceasta;

2.2. să notifice deciziile luate de Congres tuturor guvernelor statelor membre;

2.3. să notifice tuturor administraţiilor poştale regulamentele hotărâte sau revizuite de Consiliul de Exploatare Poştală;

2.4. să pregătească proiectul bugetului anual al Uniunii la un nivel cât mai scăzut posibil, compatibil cu nevoile Uniunii, şi să îl supună în timp necesar examinării Consiliului de administraţie; să comunice bugetul guvernelor statelor membre ale Uniunii după aprobarea acestuia de către Consiliul de administraţie şi să îl execute;

2.5. să execute activităţile specifice cerute de organele Uniunii şi pe cele care îi sunt atribuite prin acte;

2.6. să ia iniţiative care să vizeze realizarea obiectivelor fixate de organele Uniunii, în cadrul politicii stabilite şi al fondurilor disponibile;

2.7. să supună sugestii şi propuneri Consiliului de administraţie sau Consiliului de Exploatare Poştală;

2.8. după închiderea Congresului, să înainteze Consiliului de Exploatare Poştală propuneri privind modificările Regulamentului ca urmare a deciziilor Congresului, în conformitate cu Regulile de procedură ale Consiliului de Exploatare Poştală;

2.9. să pregătească, pentru Consiliul de Exploatare Poştală şi pe baza directivelor date de către acesta din urmă, proiectul Planului strategic ce urmează să fie supus Congresului şi proiectul de revizuire anuală a planului;

2.10. să asigure reprezentarea Uniunii;

2.11. să servească drept intermediar în relaţiile dintre: 

– UPU şi uniunile restrânse; 

– UPU şi Organizaţia Naţiunilor Unite; 

– UPU şi organizaţiile internaţionale a căror activitate prezintă un interes pentru Uniune; 

– UPU şi organismele internaţionale, asociaţiile sau întreprinderile pe care organele Uniunii doresc să le consulte sau să le asocieze la lucrările lor;

2.12. să îşi asume funcţia de secretar general al organelor Uniunii şi să supravegheze cu acest titlu, ţinând seama de dispoziţiile speciale ale prezentului regulament, în special: 

– pregătirea şi organizarea lucrărilor organelor Uniunii; 

– elaborarea, producerea şi distribuirea documentelor, rapoartelor şi proceselor-verbale; 

– funcţionarea secretariatului în timpul reuniunilor organelor Uniunii;

2.13. să asiste la şedinţele organelor Uniunii şi să ia parte la deliberări fără drept de vot, cu posibilitatea de a se face reprezentat. 

ARTICOLUL 113

Funcţiile directorului general adjunct

1. Directorul general adjunct îl asistă pe directorul general şi este responsabil faţă de el. 

2. În caz de absenţă sau impediment din partea directorului general, directorul general adjunct exercită puterile acestuia. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul eliberării postului de director general prevăzut la art. 111.3. 

ARTICOLUL 114

Secretariatul organelor Uniunii (Const. 14, 15, 17, 18) 

Secretariatul organelor Uniunii este asigurat de Biroul Internaţional sub responsabilitatea directorului general. El adresează toate documentele publicate cu ocazia fiecărei sesiuni administraţiilor poştale membre ale organului Uniunii, administraţiilor poştale ale ţărilor care, fără să fie membre ale organului Uniunii, colaborează la studiile întreprinse, uniunilor restrânse, precum şi celorlalte administraţii poştale ale statelor membre care au solicitat. 

ARTICOLUL 115

Lista ţărilor membre

Biroul Internaţional stabileşte şi ţine la zi lista guvernelor statelor membre ale Uniunii, indicând în ea clasa lor de contribuţie, grupul lor geografic şi situaţia lor în raport cu actele Uniunii. 

ARTICOLUL 116

(Const. 20; Regulamentul general 124, 125, 126) 

Informaţii. Opinii. Cereri de interpretare şi amendare a actelor. 

Anchete. Intervenţia în lichidarea conturilor

1. Biroul Internaţional este tot timpul la dispoziţia Consiliului de administraţie, a Consiliului de Exploatare Poştală şi a administraţiilor poştale pentru a le furniza toate informaţiile utile asupra problemelor referitoare la serviciu. 

2. El este însărcinat, în special, să reunească, să coordoneze, să publice şi să distribuie informaţii de orice natură, care interesează serviciul poştal internaţional, să emită la cererea părţilor în cauză un aviz asupra problemelor litigioase, să dea curs cererilor de interpretare şi de modificare a actelor Uniunii şi, în general, să realizeze studii şi lucrări de redactare sau documentare pe care respectivele acte i le atribuie ori care ar fi în interesul Uniunii. 

3. El realizează şi anchetele care sunt solicitate de administraţiile poştale în vederea cunoaşterii opiniei celorlalte administraţii poştale asupra unei probleme determinate. Rezultatul unei anchete nu face obiectul unui vot şi nu va avea un caracter legal oficial. 

4. El poate interveni, cu titlul de oficiu de compensare, în lichidarea conturilor de orice natură referitoare la serviciul poştal. 

ARTICOLUL 117

Cooperare tehnică (Const. 1) 

Biroul Internaţional este însărcinat, în cadrul cooperării tehnice internaţionale, să dezvolte asistenţa tehnică poştală sub toate formele ei. 

ARTICOLUL 118

Formulare furnizate de Biroul internaţional (Const. 20) 

Biroul Internaţional este însărcinat să conceapă şi să confecţioneze cupoanele-răspuns internaţionale şi să aprovizioneze cu ele, la preţ de cost, administraţiile poştale care solicită acest lucru. 

ARTICOLUL 119

Actele uniunilor restrânse şi acordurile speciale (Const. 8) 

1. Două exemplare din actele uniunilor restrânse şi din aranjamentele speciale încheiate prin aplicarea art. 8 din Constituţie trebuie să fie transmise Biroului Internaţional de către oficiile acestor uniuni sau, în lipsă, de către una dintre părţile contractante. 

2. Biroul Internaţional are grijă ca actele uniunilor restrânse şi aranjamentele speciale să nu prevadă condiţii mai puţin favorabile pentru public decât cele care sunt prevăzute în actele Uniunii şi să informeze administraţiile poştale despre existenţa uniunilor şi a aranjamentelor susmenţionate. El semnalează Consiliului de administraţie orice neregulă constatată în virtutea prezentei dispoziţii. 

ARTICOLUL 120

Revista Uniunii

Biroul Internaţional redactează, cu ajutorul documentelor care îi sunt puse la dispoziţie, o revistă în limbile germană, engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză şi rusă. 

ARTICOLUL 121

(Const. 20; Regulamentul general 102.6.17) 

Raportul bianual asupra activităţilor Uniunii Biroul Internaţional întocmeşte asupra activităţilor Uniunii un raport bianual care este comunicat, după aprobarea lui de către Consiliului de administraţie, administraţiilor poştale, uniunilor restrânse şi Organizaţiei Naţiunilor Unite. 

CAPITOLUL III

Procedura de introducere şi examinare a propunerilor

ARTICOLUL 122

Procedura de prezentare a propunerilor către Congres

1. Sub rezerva excepţiilor prevăzute în paragrafele 2 şi 5, procedura următoare reglează introducerea propunerilor de orice natură ce vor fi supuse Congresului de către administraţiile poştale ale statelor membre:

a) sunt admise propunerile care parvin Biroului Internaţional cu cel puţin 6 luni înainte de data fixată pentru Congres;

b) nici o propunere de ordin redacţional nu este admisă în perioada de 6 luni care precedă data fixată pentru Congres;

c) propunerile de fond care parvin Biroului Internaţional în intervalul cuprins între 6 şi 4 luni înainte de data fixată pentru Congres nu sunt admise decât dacă sunt sprijinite de cel puţin două administraţii poştale;

d) propunerile de fond care parvin Biroului Internaţional în intervalul cuprins între 4 şi 2 luni care precedă data fixată pentru Congres nu sunt admise decât dacă sunt sprijinite de cel puţin 8 administraţii poştale; propunerile care îi parvin acestuia ulterior nu sunt admise;

e) declaraţiile de sprijin trebuie să parvină Biroului Internaţional în acelaşi timp cu propunerile la care se referă. 

2. Propunerile privind Constituţia sau Regulamentul general trebuie să parvină Biroului Internaţional cu cel puţin 6 luni înainte de deschiderea Congresului; acelea care îi parvin acestuia ulterior acestei date, dar înainte de deschiderea Congresului, nu pot fi luate în consideraţie decât dacă Congresul decide astfel cu majoritate de două treimi din numărul ţărilor reprezentate în Congres şi dacă sunt respectate condiţiile prevăzute în paragraful 1. 

3. Fiecare propunere nu trebuie să aibă, în principiu, decât un obiectiv şi să nu conţină decât modificări referitoare la acest obiectiv. 

4. Propunerile de ordin redacţional sunt prevăzute în antet de către administraţiile poştale care le prezintă, cu menţiunea „Propunere de ordin redacţional“, şi publicate de Biroul Internaţional sub un număr urmat de litera R. Propunerile neprevăzute cu această menţiune, dar care, după părerea Biroului Internaţional, nu sunt decât redacţionale, sunt publicate cu o menţiune corespunzătoare; Biroul Internaţional întocmeşte pentru Congres o listă a acestor propuneri. 

5. Procedura descrisă în paragrafele 1 şi 4 nu se aplică nici propunerilor privind Regulamentul interior al congreselor, nici amendamentelor la propunerile deja făcute. 

ARTICOLUL 123

Procedura de înaintare a propunerilor către Consiliul de Exploatare Poştală privind pregătirea noilor regulamente, având în vedere deciziile adoptate de Congres

1. Regulamentele Convenţiei Poştale Universale şi Aranjamentul privind serviciile de plată poştale vor fi redactate de Consiliul operaţional poştal, în lumina deciziilor adoptate de Congres. 

2. Propunerile care rezultă din amendamentele propuse la Convenţie sau la Aranjamentul privind serviciile de plată poştale vor fi înaintate Biroului Internaţional, împreună cu propunerile către Congres la care acestea fac referire. Aceste propuneri pot fi depuse de o singură administraţie poştală a unui singur stat membru fără sprijinul altor administraţii poştale din alte state. Asemenea propuneri vor fi distribuite tuturor administraţiilor poştale din statele membre cu nu mai puţin de o lună înainte de Congres. 

3. Alte propuneri privind regulamentele, propuneri aflate în studiu în cadrul Consiliului operaţional poştal pentru pregătirea regulamentelor în următoarele 6 luni de la terminarea Congresului vor fi înaintate Biroului Internaţional cu cel puţin două luni înainte de Congres. 

4. Propunerile privind modificarea regulamentelor ca urmare a deciziilor Congresului, care sunt redactate de administraţiile poştale ale statelor membre, vor trebui să ajungă la Biroul Internaţional nu mai târziu de două luni înaintea deschiderii lucrărilor Consiliului operaţional poştal. Astfel de propuneri vor fi distribuite tuturor statelor membre nu mai târziu de o lună înaintea deschiderii lucrărilor Consiliului operaţional poştal. 

ARTICOLUL 124

Procedura de prezentare a propunerilor între două congrese

(Const. 29; Regulamentul general 116) 

1. Pentru a fi luate în consideraţie, propunerile privind Convenţia sau acordurile, introduse de către o administraţie poştală între două congrese, trebuie să fie sprijinite de către cel puţin alte două administraţii poştale. Aceste propuneri rămân fără urmare atunci când Biroul Internaţional nu primeşte, în acelaşi timp, declaraţiile de sprijin necesare. 

2. Aceste propuneri sunt adresate celorlalte administraţii poştale prin intermediul Biroului Internaţional. 

3. Propunerile privind regulamentele nu au nevoie de sprijin, dar nu sunt luate în consideraţie de Consiliul de Exploatare Poştală decât dacă acesta le aprobă în urgentă necesitate. 

ARTICOLUL 125

Examinarea propunerilor între două congrese (Const. 29; Regulamentul general 116, 124) 

1. Orice propunere referitoare la Convenţie, acorduri şi protocoalele lor finale este supusă următoarei proceduri: atunci când o administraţie poştală a unui stat membru a transmis o propunere Biroului Internaţional, acesta din urmă o va înainta tuturor administraţiilor poştale ale statelor membre pentru analiză. Un termen de două luni este lăsat la dispoziţie administraţiilor poştale ale statelor membre pentru examinarea propunerii şi, eventual, pentru a transmite Biroului Internaţional observaţiile lor. Nu sunt admise amendamente. După expirarea acestui termen, Biroul Internaţional va înainta tuturor administraţiilor poştale din statele membre toate observaţiile primite şi va invita fiecare administraţie poştală a statului membru să voteze pentru sau împotriva propunerii. Acele administraţii poştale ale statelor membre care nu au făcut să parvină votul lor în termen de două luni sunt considerate că se abţin. Termenele sus-menţionate încep să curgă de la datele circularelor Biroului Internaţional. 

2. Propunerile de modificare a regulamentelor sunt tratate de Consiliul de Exploatare Poştală. 

3. Dacă propunerea priveşte un aranjament sau protocolul său final, numai administraţiile poştale ale statelor membre care sunt parte la acest acord pot lua parte la operaţiunile descrise în paragraful I. 

ARTICOLUL 126

Notificarea deciziilor adoptate între două congrese

1. Modificările aduse la Convenţie, aranjamentele şi protocoalele finale la aceste acte sunt consacrate printr-o notificare a directorului general al Biroului Internaţional către guvernele statelor membre. 

2. Modificările aduse de către Consiliul de Exploatare Poştală regulamentelor şi protocoalelor lor finale sunt notificate administraţiilor poştale de către Biroul internaţional. Acelaşi lucru este valabil pentru interpretările vizate în art. 36.3.2 din Convenţie şi dispoziţiile corespunzătoare din cadrul acordurilor. 

ARTICOLUL 127

Punerea în vigoare a regulamentelor şi a celorlalte decizii adoptate între congrese

1. Regulamentele intră în vigoare la aceeaşi dată şi au aceeaşi durată ca şi actele emise de Congres. 

2. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1, deciziile de modificare a actelor Uniunii care sunt adoptate între două congrese nu sunt executorii decât la cel puţin 3 luni după notificarea lor. 

CAPITOLUL IV

Finanţe

ARTICOLUL 128

Fixarea şi reglarea cheltuielilor Uniunii

1. Sub rezerva paragrafelor 2–6, cheltuielile anuale aferente activităţilor organelor Uniunii nu trebuie să depăşească următoarele sume pentru anii 2005 şi următorii: 37.000.000 franci elveţieni pentru anii 2005–2008. Limita de bază pentru anul 2008 se va aplica şi următorilor ani, dacă Congresul din anul 2008 se va amâna. 

2. Cheltuielile aferente reuniunilor viitorului congres (deplasarea secretariatului, cheltuieli de transport, cheltuieli de instalare tehnică a interpretării simultane, cheltuieli de reproducere a documentelor în timpul Congresului etc.) nu trebuie să depăşească limita de 2.900.000 franci elveţieni. 

3. Consiliul de administraţie este autorizat să depăşească limitele fixate din paragrafele 1 şi 2 pentru a ţine seama de majorările treptelor de prelucrare, de contribuţii cu titlu de pensii sau indemnizaţii, inclusiv indemnizaţii de post, admise de Naţiunile Unite pentru a fi aplicate personalului lor în funcţie la Geneva. 

4. Consiliul de administraţie este, de asemenea, autorizat să ajusteze în fiecare an valoarea cheltuielilor, altele decât cele referitoare la personal, în funcţie de indicele elveţian al preţului de consum. 

5. Prin derogare de la paragraful 1, Consiliul de administraţie sau, în caz de extremă urgenţă, directorul general poate autoriza depăşirea limitelor fixate pentru a face faţă reparaţiilor importante şi neprevăzute ale clădirii Biroului Internaţional, fără ca valoarea depăşirii să poată trece de 125.000 franci elveţieni pe an. 

6. Dacă apar ca insuficiente creditele prevăzute în paragrafele 1 şi 2 pentru a asigura buna funcţionare a Uniunii, aceste limite nu pot fi depăşite decât cu aprobarea majorităţii statelor membre ale Uniunii. Orice consultaţie trebuie să comporte o expunere completă a faptelor care justifică o asemenea cerere. 

7. Ţările care aderă la Uniune sau care sunt admise în calitate de membru al Uniunii, precum şi cele care ies din Uniune trebuie să îşi achite cotizaţia pentru întregul an în cursul căruia admiterea sau ieşirea lor trebuie efectuată. 

8. Statele membre plătesc în avans partea lor contributivă la cheltuielile anuale ale Uniunii, pe baza bugetului stabilit de Consiliul de administraţie. Aceste părţi contributive trebuie să fie plătite cel mai târziu în prima zi a exerciţiului financiar la care se raportează bugetul. Depăşit acest termen, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi în profitul Uniunii, respectiv 3% pe an în timpul primelor 6 luni şi 6% pe an începând cu a şaptea lună. 

9. Atât timp cât arieratele la contribuţiile obligatorii, în afara dobânzilor datorate Uniunii de către un stat membru, sunt egale sau superioare sumei contribuţiilor respectivului stat membru pentru două exerciţii financiare anterioare, acest stat membru poate ceda irevocabil către Uniune în totalitate sau o parte din creanţele sale asupra altor state membre, conform modalităţilor fixate de Consiliul de administraţie. Condiţiile creanţelor se definesc ca urmare a unui acord convenit între statul membru, debitori/creditori şi Uniune. 

10. Statele membre care, din motive juridice sau altele, sunt în imposibilitate să efectueze o astfel de cesiune, se angajează să încheie un plan de amortizare a arieratelor lor. 

11. În afara unor circumstanţe excepţionale, recuperarea arieratelor la contribuţiile obligatorii datorate Uniunii nu pot fi extinse la mai mult de 10 ani. 

12. În împrejurări excepţionale, Consiliul de administraţie poate absolvi un stat membru, total sau numai de o parte din dobânzile datorate, dacă acesta a achitat integral datoriile restante. 

13. Un stat membru poate, de asemenea, să fie absolvit, în cadrul unui plan de amortizare a conturilor sale întârziate aprobat de către Consiliul de administraţie, total sau de o parte din dobânzile acumulate ori invers; absolvirea este totuşi subordonată executării complete şi punctuale a planului de amortizare într-un termen convenit la maximum 10 ani. 

14. Pentru a acoperi insuficienţele de trezorerie ale Uniunii, s-a constituit un fond de rezervă a cărui valoare este fixată de Consiliul de administraţie. Acest fond este alimentat în primul rând prin excedente bugetare. El poate servi şi pentru echilibrarea bugetului sau reducerea valorii contribuţiilor statelor membre. 

15. În ceea ce priveşte insuficienţele trecătoare ale trezoreriei, Guvernul Confederaţiei Elveţiene face în termen scurt avansurile necesare, conform condiţiilor care sunt fixate de comun acord. Acest guvern supraveghează fără remuneraţie contabilitatea conturilor financiare, precum şi contabilitatea Biroului Internaţional, în limitele condiţiilor fixate de Congres. 

ARTICOLUL 129

Sancţiuni automate

1. Orice stat membru, găsindu-se în imposibilitate de a efectua obligaţia prevăzută la art. 128.9 şi care nu acceptă să se supună unui plan de amortizare propus de Biroul Internaţional conform art. 128.10 sau nu îl respectă, îşi pierde în mod automat dreptul la vot în Congres şi la reuniunile Consiliului de administraţie sau ale Consiliului de Exploatare Poştală şi nu mai este eligibil în aceste două consilii. 

2. Sancţiunile automate sunt ridicate din oficiu şi cu efect imediat ce statul membru în cauză se achită în întregime de arieratele la contribuţiile obligatorii datorate Uniunii, în capital şi dobânzi, sau care acceptă să se supună unui plan de amortizare a arieratelor sale. 

ARTICOLUL 130

Clasele de contribuţie (Const. 21; Regulamentul general 115, 128) 

1. Statele membre contribuie la acoperirea cheltuielilor Uniunii conform clasei de contribuţie de care aparţin. Aceste clase sunt următoarele:

clasa de 50 unităţi

clasa de 45 unităţi

clasa de 40 unităţi

clasa de 35 unităţi

clasa de 30 unităţi

clasa de 25 unităţi

clasa de 20 unităţi

clasa de 15 unităţi

clasa de 10 unităţi

clasa de 5 unităţi

clasa de 3 unităţi

clasa de 1 unitate

clasa de 0,5 unităţi, rezervată ţărilor mai puţin avansate, enumerate de Organizaţia Naţiunilor Unite, şi altor ţări desemnate de Consiliul de administraţie. 

2. În afara claselor de contribuţie enumerate la paragraful 1, orice stat membru poate alege să plătească mai mult de 50 de unităţi. 

3. Statele membre sunt înscrise în una dintre clasele de contribuţie de mai sus, în momentul admiterii lor sau aderării lor la Uniune, conform procedurii vizate la art. 21.4 din Constituţie. 

4. Statele membre pot schimba ulterior clasa de contribuţie, cu condiţia ca această schimbare să fie notificată Biroului Internaţional cu cel puţin două luni înainte de deschiderea Congresului. Această notificare, care este adusă la cunoştinţă Congresului, va avea efect la data intrării în vigoare a dispoziţiilor financiare, hotărâtă de Congres. Statele membre care nu şi-au făcut cunoscută intenţia de a schimba clasa de contribuţie în perioada prevăzută sunt menţinute în clasa de contribuţie la care au aparţinut până la acel moment. 

5. Statele membre nu pot să solicite să fie declasate mai mult cu o clasă în acelaşi timp. 

6. Totuşi, în împrejurări excepţionale, cum ar fi catastrofe naturale care necesită programe de ajutor internaţional, Consiliul de administraţie poate autoriza declasarea temporară cu o clasă de contribuţie o singură dată între două congrese, la cererea unui stat membru, dacă acesta dovedeşte că nu îşi mai poate menţine contribuţia conform clasei alese iniţial. În aceleaşi condiţii, Consiliul de administraţie poate să autorizeze, de asemenea, declasarea temporară a statului membru care nu aparţine categoriei ţărilor mai puţin avansate deja incluse în clasa 1, trecându-l în clasa 0,5 unităţi. 

7. În aplicarea paragrafului 6, declasarea temporară poate fi autorizată de Consiliul de administraţie pentru o perioadă de maximum 2 ani sau până la viitorul congres, dacă acesta are loc până la sfârşitul acestei perioade. La expirarea perioadei fixate, ţara în cauză se reintegrează automat în clasa sa iniţială. 

8. Prin derogare de la paragrafele 4 şi 5, surclasările nu sunt supuse nici unei restricţii. 

ARTICOLUL 131

Plata documentelor furnizate de Biroul Internaţional

(Regulamentul general 118) 

Serviciile pe care Biroul Internaţional le oferă contra plată administraţiilor poştale trebuie să fie plătite în cel mai scurt timp posibil şi cel mai târziu în termen de 6 luni începând din prima zi ce urmează după cea de transmitere a contului de către Birou. Depăşit acest termen, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi în folosul Uniunii, respectiv 5% pe an, începând din ziua expirării termenului sus-menţionat. 

CAPITOLUL V

Arbitraje

ARTICOLUL 132

Procedura de arbitraj (Const. 32) 

1. În caz de diferend ce trebuie reglat prin arbitraj, fiecare dintre administraţiile poştale în cauză alege o administraţie poştală a unui stat membru care nu este direct interesată în litigiu. Când mai multe administraţii poştale fac cauza comună, ele sunt considerate, pentru aplicarea acestor dispoziţii, ca fiind o singură administraţie poştală. 

2. În cazul în care una dintre administraţiile poştale în cauză nu dă curs unei propuneri de arbitraj în termen de 6 luni, Biroul Internaţional, în situaţia în care cererea i-a fost adresată, determină la rândul său desemnarea unui arbitru prin administraţia poştală sau îi desemnează el însuşi unul din oficiu. 

3. Părţile în cauză pot să se înţeleagă pentru a desemna un arbitru unic care poate fi Biroul Internaţional. 

4. Deciziile arbitrilor sunt luate cu majoritate de voturi. 

5. În cazul unor păreri împărţite, arbitrii aleg pentru a tranşa diferendul o altă administraţie poştală dezinteresată în litigiu. În lipsa unei înţelegeri asupra alegerii, această administraţie poştală este desemnată de Biroul Internaţional dintre administraţiile poştale nepropuse de către arbitri. 

6. Dacă este vorba de un diferend privind unul dintre acorduri, arbitrii nu pot fi desemnaţi în afara administraţiilor poştale care sunt parte la acest acord. 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

ARTICOLUL 133

Condiţii de aprobare a propunerilor privind Regulamentul general

Pentru a deveni efective, propunerile supuse Congresului şi referitoare la prezentul regulament general trebuie să fie aprobate de majoritatea statelor membre reprezentate la Congres şi care au drept de vot. Cel puţin două treimi din numărul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot trebuie să fie prezente în momentul votului. 

ARTICOLUL 134

Propuneri privind acordurile cu Organizaţia Naţiunilor Unite

Condiţiile de aprobare vizate la art. 133 se aplică şi propunerilor de modificare a acordurilor încheiate între Uniunea Poştală Universală şi Organizaţia Naţiunilor Unite, în măsura în care aceste acorduri nu prevăd condiţiile de modificare a dispoziţiilor pe care le conţin. 

ARTICOLUL 135

Punerea în aplicare şi durata Regulamentului general

Prezentul regulament general va fi pus în aplicare la 1 ianuarie 2006 şi va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată. 

Drept care, plenipotenţiarii guvernelor statelor membre au semnat prezentul regulament general într-un exemplar, care este depus la directorul general al Biroului Internaţional. O copie va fi acordată fiecărei părţi de către Biroul Internaţional. 

Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004. 

 

ANEXA Nr. 5

ARANJAMENT PRIVIND SERVICIILE DE PLATĂ ALE POŞTEI*)

 

Subsemnaţii plenipotenţiari ai guvernelor statelor membre ale Uniunii, în baza art. 23.4 din Constituţia Uniunii Poştale Universale, încheiată la Viena la 10 iulie 1964, de comun acord şi sub rezerva art. 26.4 din Constituţie, au hotărât următorul aranjament. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii preliminare

ARTICOLUL 1

Obiectul aranjamentului şi produsele vizate

1. Prezentul aranjament reglementează ansamblul prestaţiilor poştale care vizează transferul de fonduri. Ţările contractante convin de comun acord asupra produselor din cadrul prezentului aranjament pe care se înţeleg să le introducă în relaţiile lor reciproce. 

2. Organismele nepoştale pot participa, prin intermediul administraţiei poştale, al serviciului de cecuri poştale sau al unui organism care administrează o reţea de transfer de fonduri poştale, la schimburile reglementate prin dispoziţiile prezentului aranjament. Acestor organisme le revine obligaţia de a se stabili cu administraţia poştală din ţara lor, pentru asigurarea executării complete a tuturor clauzelor aranjamentului şi, în cadrul acestei înţelegeri, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce le revin în calitate de administraţie poştală, definite în cadrul prezentului aranjament. 

Administraţia poştală le serveşte, este intermediarul lor în relaţiile cu administraţiile poştale ale celorlalte ţări contractante şi cu Biroul Internaţional. În cazul în care o administraţie poştală nu va furniza serviciile financiare descrise în prezentul aranjament sau în situaţia în care calitatea serviciului nu corespunde exigenţelor clienţilor, administraţiile poştale pot coopera cu organisme nepoştale din ţara respectivă. 

3. Statele membre notifică Biroului Internaţional, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, numele şi adresa organului guvernamental însărcinat cu supravegherea serviciilor financiare poştale, precum şi numele şi adresa operatorului sau operatorilor desemnat/desemnaţi în mod oficial să asigure serviciile financiare poştale şi să îndeplinească obligaţiile ce rezultă din actele Uniunii pe teritoriul lor. 

3.1. Statele membre notifică Biroului Internaţional, în termen de 6 luni de la încheierea Congresului, datele persoanelor responsabile cu exploatarea serviciilor financiare poştale şi cu serviciul cu privire la reclamaţii. 

3.2. Între două congrese, orice schimbare cu privire la organele guvernamentale, la operatorii şi persoanele responsabile care au fost numite oficial trebuie să fie notificată Biroului Internaţional în cel mai scurt timp posibil. 

4. Prezentul aranjament reglementează următoarele produse poştale de plată:

4.1. mandatul poştal, inclusiv mandatul de ramburs;

4.2. viramentele cont la cont. 

5. Administraţiile poştale interesate pot furniza alte prestaţii reglementate prin acorduri bilaterale sau multilaterale. 

CAPITOLUL II

Mandatul poştal

ARTICOLUL 2

Definirea produsului

1. Mandatul poştal simplu

1.1. Clientul care dă ordinul depune fondurile la ghişeul unui oficiu poştal sau ordonă debitarea contului său şi solicită plata sumei integrale fără nici o deducere în numerar la beneficiar. 

2. Mandatul de vărsământ

2.1. Clientul care dă ordinul depune fondurile la ghişeul unui oficiu poştal şi solicită ca ele să fie vărsate integral şi fără reţineri în contul beneficiarului gestionat de o administraţie poştală sau într-un cont gestionat de alte organisme financiare. 

3. Mandatul de ramburs

3.1. Destinatarul unei „trimiteri cu plata la primire“ depune fondurile sau ordonă debitarea contului său şi solicită plata integrală a sumei fără nici o reţinere către expeditorul „trimiterii cu plata la primire“. 

ARTICOLUL 3

Depunerea ordinelor

1. În lipsa unei înţelegeri speciale, valoarea mandatelor poştale este exprimată în moneda ţării de destinaţie. 

2. Administraţia poştală emitentă fixează taxa de schimb a monedei sale în cea a ţării de destinaţie. 

3. Valoarea maximă a mandatelor poştale este fixată bilateral. 

4. Administraţia poştală emitentă are toată libertatea de a stabili documentele şi modalităţile de depunere a mandatelor poştale. Dacă mandatul trebuie să fie transferat prin curier, trebuie să fie utilizate numai formularele prevăzute în cadrul Regulamentului. 

ARTICOLUL 4

Taxe

1. Administraţia poştală emitentă determină în mod liber taxa ce va fi percepută în momentul emiterii. 

2. Mandatele poştale schimbate, prin intermediul unei ţări care face parte din prezentul aranjament, între o ţară contractantă şi o ţară necontractantă, pot fi supuse de către o administraţie intermediară la o taxă suplimentară, determinată de aceasta din urmă în funcţie de costurile generate de operaţiunile efectuate, a cărei valoare este convenită între administraţiile poştale respective şi este dedusă din valoarea mandatului poştal; această taxă poate totuşi să fie percepută de la expeditor şi atribuită administraţiei poştale din ţara intermediară dacă administraţiile poştale s-au pus de acord în acest sens. 

3. Sunt scutite de toate taxele documentele, titlurile şi ordinele de plată referitoare la transferurile de fonduri poştale schimbate între administraţiile poştale pe cale poştală, în condiţiile prevăzute la art. RL 110 şi 111. 

ARTICOLUL 5

Obligaţiile administraţiei poştale emitente

1. Administraţia poştală emitentă trebuie să se conformeze normelor cu privire la serviciile prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clienţilor. 

ARTICOLUL 6

Transmiterea ordinelor

1. Mandatele poştale sunt schimbate prin intermediul reţelelor electronice stabilite de Biroul Internaţional al UPU sau de alte organisme. 

2. Schimburile electronice se operează pe trimitere adresată direct către oficiul plătitor sau către un birou de schimb. Securitatea şi calitatea schimburilor trebuie să fie garantate prin specificaţiile tehnice referitoare la reţelele folosite sau printr-un acord bilateral între administraţiile poştale. 

3. Administraţiile poştale pot conveni să schimbe mandate poştale cu ajutorul formularelor de hârtie prevăzute de Regulament şi expediate în regim prioritar. 

4. Administraţiile poştale pot conveni să utilizeze şi alte mijloace de schimb. 

ARTICOLUL 7

Prelucrarea în ţara de destinaţie

1. Plata mandatelor poştale este efectuată în conformitate cu reglementările ţării de destinaţie. 

2. De regulă, întreaga sumă a mandatului poştal trebuie să fie plătită beneficiarului; taxele facultative pot fi percepute dacă acesta solicită servicii speciale suplimentare. 

3. Valabilitatea mandatelor poştale electronice trebuie să fie fixată prin acorduri bilaterale. 

4. Valabilitatea mandatelor poştale emise pe suport de hârtie se aplică, de regulă, până la sfârşitul primei luni ce urmează după data emiterii. 

5. După perioada menţionată mai sus, un mandat poştal neachitat trebuie să fie returnat imediat administraţiei poştale emitente. 

ARTICOLUL 8

Remunerarea administraţiei poştale plătitoare

1. Pentru fiecare mandat poştal achitat, administraţia emitentă acordă administraţiei poştale plătitoare o remuneraţie a cărei taxă este fixată în Regulament. 

2. În loc de taxa forfetară prevăzută în Regulament, administraţiile poştale pot conveni taxe de remuneraţie diferite. 

3. Transferurile de fonduri efectuate cu scutire de taxe nu acordă dreptul la nici o remuneraţie. 

4. Atunci când există un acord între administraţiile poştale interesate, transferurile de fonduri de ajutor scutite de taxe de către administraţia poştală emitentă pot fi scutite de remuneraţie. 

ARTICOLUL 9

Obligaţiile administraţiei poştale plătitoare

1. Administraţia poştală plătitoare trebuie să îndeplinească normele cu privire la servicii prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clienţilor. 

CAPITOLUL III

Viramentul poştal

ARTICOLUL 10

Definiţia produsului

1. Titularul unui cont poştal solicită, prin debitarea contului său, înscrierea unei sume în contul creditului beneficiarului ţinut de către administraţia poştală sau în cadrul unui alt cont, prin intermediul administraţiei poştale din ţara de destinaţie. 

ARTICOLUL 11

Depunerea ordinelor

1. Suma viramentului trebuie să fie exprimată în moneda ţării de destinaţie sau într-o altă monedă, conform acordului convenit între administraţiile poştale emitente şi primitoare. 

2. Administraţia poştală emitentă fixează rata de schimb a monedei sale în moneda în care este exprimată suma din virament. 

3. Valoarea viramentelor este nelimitată, cu excepţia deciziilor luate de administraţiile poştale interesate. 

4. Administraţia poştală emitentă are toată libertatea să precizeze documentele şi metodele pentru emiterea viramentelor. 

ARTICOLUL 12

Taxe

1. Administraţia poştală emitentă determină în mod liber taxa ce va fi percepută în momentul emiterii. La această taxă principală ea va adăuga eventual taxele aferente serviciilor speciale oferite expeditorului. 

2. Viramentele efectuate prin intermediul unei ţări ce face parte din prezentul aranjament, între o ţară contractantă şi o ţară necontractantă, pot fi supuse de către administraţia intermediară la o taxă suplimentară. Valoarea acestei taxe este decisă între administraţiile respective şi dedusă din suma totală a viramentului. Cu toate acestea, această taxă poate fi percepută de la expeditor şi atribuită administraţiei ţării intermediare, dacă administraţiile interesate s-au pus de acord în acest sens. 

3. Documentele, instrumentele şi ordinele de plată referitoare la viramentele poştale efectuate între administraţiile poştale pe cale poştală sunt scutite de orice taxă, în condiţiile prevăzute la art. RL 110 şi 111. 

ARTICOLUL 13

Obligaţiile administraţiei poştale emitente

1. Administraţia poştală emitentă trebuie să îndeplinească normele cu privire la servicii prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clienţilor. 

ARTICOLUL 14

Transmiterea ordinelor

1. Viramentele trebuie să fie efectuate prin intermediul reţelelor electronice stabilite de Biroul Internaţional al UPU sau de alte organisme, conform specificaţiilor tehnice adoptate de administraţiile interesate. 

2. Securitatea şi calitatea schimburilor trebuie să fie garantate prin caracteristicile tehnice referitoare la reţelele folosite sau printr-un acord bilateral între administraţiile poştale emitente şi plătitoare. 

3. Administraţiile poştale pot decide să efectueze viramente prin intermediul formularelor pe suport hârtie prevăzute de Regulament şi expediate în regim prioritar. 

4. Administraţiile poştale pot conveni să utilizeze şi alte mijloace de schimb. 

ARTICOLUL 15

Prelucrarea în ţara de destinaţie

1. Viramentele care sosesc trebuie să fie tratate conform reglementărilor în vigoare ale ţării de destinaţie. 

2. În general, drepturile exigibile în ţara de destinaţie trebuie să fie plătite de beneficiar; totuşi, această taxă poate fi percepută de la expeditor şi atribuită administraţiei poştale a ţării de destinaţie, conform unui acord bilateral. 

ARTICOLUL 16

Remunerarea administraţiei poştale plătitoare

1. Pentru fiecare virament administraţia poştală plătitoare poate solicita plata unei taxe de sosire. Această taxă poate să fie sau debitată din contul beneficiarului sau preluată de administraţia poştală emitentă, prin debitarea contului său curent poştal de legătură. 

2. Viramentele efectuate cu scutire de taxe nu dau naştere nici unei remuneraţii. 

3. În baza unui acord între administraţiile poştale interesate, viramentele de fonduri de ajutor scutite de taxe de către administraţia poştală emitentă pot fi scutite de remuneraţie. 

ARTICOLUL 17

Obligaţiile administraţiei poştale plătitoare

1. Administraţia poştală plătitoare trebuie să răspundă normelor cu privire la serviciile prevăzute în Regulament pentru a furniza servicii satisfăcătoare clienţilor. 

CAPITOLUL IV

Conturile de legătură, conturile lunare, reclamaţii, responsabilitate

ARTICOLUL 18

Relaţiile financiare dintre administraţiile poştale participante

1. Administraţiile poştale convin între ele asupra mijloacelor tehnice ce vor fi utilizate pentru reglarea creanţelor lor. 

2. Conturile de legătură

2.1. În general, atunci când administraţiile poştale dispun de o instituţie de cecuri poştale, fiecare dintre ele va deschide în numele său, în cadrul administraţiei corespondente, un cont de legătură, prin intermediul căruia sunt lichidate datoriile şi creanţele reciproce ce rezultă din schimburile efectuate pentru serviciul de viramente şi de mandate poştale şi pentru toate celelalte operaţiuni pe care administraţiile poştale vor conveni să le plătească prin acest mijloc. 

2.2. Atunci când administraţia poştală a ţării de destinaţie nu dispune de un sistem de cecuri poştale, contul curent de legătură poate fi deschis în cadrul altei administraţii. 

2.3. Administraţiile poştale pot conveni să regleze schimburile lor financiare prin intermediul administraţiilor desemnate printr-un acord multilateral. 

2.4. În cazul în care un cont curent de legătură este descoperit, sumele datorate sunt producătoare de dobânzi, la taxa fixată în Regulament. 

2.5. Un cont de legătură ce prezintă un sold creditor trebuie să fie producător de dobânzi. 

3. Conturi lunare

3.1. În lipsa unui cont de legătură, fiecare administraţie poştală plătitoare întocmeşte pentru fiecare administraţie poştală emitentă un cont lunar al sumelor plătite pentru mandatele poştale. Conturile lunare sunt incluse periodic într-un cont general ce face posibilă determinarea unui sold. 

3.2. Reglementarea conturilor poate avea loc, de asemenea, pe baza conturilor lunare, fără compensare. 

4. Nu se pot prejudicia prin nici o măsură unilaterală, cum ar fi moratoriu, interdicţie de transfer etc., dispoziţiile prezentului articol şi cele din Regulament, care decurg din aceasta. 

ARTICOLUL 19

Reclamaţii

1. Reclamaţiile sunt admise în termen de 6 luni începând cu ziua a doua de la depunerea unui mandat poştal sau de la executarea unui virament. 

2. Administraţiile poştale au dreptul de a percepe de la clienţii lor o taxă de reclamaţie pentru mandatele poştale sau viramente. 

ARTICOLUL 20

Responsabilitate

1. Principiul şi întinderea responsabilităţii

1.1. Administraţia poştală este responsabilă pentru sumele vărsate la ghişeu sau înscrise în debitul contului trăgătorului până în momentul în care mandatul a fost plătit regulamentar sau contul beneficiarului a fost creditat. 

1.2. Administraţia poştală este responsabilă pentru indicaţiile eronate pe care le-a furnizat şi care au antrenat fie o neplată, fie erori în executarea transferului de fonduri. Responsabilitatea se întinde asupra erorilor de conversie şi asupra erorilor de transmitere. 

1.3. Administraţia poştală este absolvită de orice responsabilitate:

1.3.1. în caz de întârziere care se poate produce în transmiterea, expedierea sau plata titlurilor şi ordinelor;

1.3.2. când, în urma distrugerii documentelor de serviciu ca rezultat al unui caz de forţă majoră, ea nu poate dovedi executarea unui transfer de fonduri, cu condiţia ca proba responsabilităţii sale să nu fie administrată în alt fel;

1.3.3. când expeditorul nu a formulat nici o reclamaţie în termenul prevăzut la art. 19;

1.3.4. când termenul de prescriere a mandatelor în ţara de emitere a expirat. 

1.4. În caz de rambursare, indiferent care ar fi cauza, suma rambursată expeditorului nu poate depăşi suma pe care a vărsat-o sau care a fost debitată din contul său. 

1.5. Administraţiile poştale pot conveni între ele să aplice condiţii mai ample de responsabilitate adaptate nevoilor serviciilor lor interne. 

1.6. Condiţiile pentru aplicarea principiului responsabilităţii şi, în special, problemele determinării responsabilităţii, plata sumelor datorate, recursurile, termenul de plată şi dispoziţiile privind rambursarea către administraţia care a intervenit sunt cele prevăzute în Regulament. 

CAPITOLUL V

Reţele electronice

ARTICOLUL 21

Reguli generale

1. Pentru transmiterea ordinelor de plată pe cale electronică, administraţiile poştale folosesc reţeaua UPU sau orice altă reţea ce permite efectuarea viramentelor în mod fiabil, rapid şi sigur. 

2. Serviciile financiare electronice ale UPU sunt reglementate între administraţiile poştale, în baza acordurilor bilaterale. Regulile generale de funcţionare a serviciilor financiare electronice ale UPU sunt supuse dispoziţiilor corespunzătoare ale actelor Uniunii. 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii diverse

ARTICOLUL 22

Cerere de deschidere a unui cont curent poştal în străinătate

1. Pentru deschiderea unui cont poştal în străinătate sau a unui alt tip de cont ori când o cerere este făcută pentru a obţine un produs financiar în străinătate, organismele poştale ale statelor ce fac parte din acest aranjament decid să furnizeze asistenţă în utilizarea produselor avute în vedere. 

2. Părţile pot conveni în mod bilateral asupra asistenţei pe care o pot oferi una alteia în cadrul procedurii detaliate ce trebuie urmată şi convin asupra cheltuielilor referitoare la furnizarea unei astfel de asistenţe. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

ARTICOLUL 23

Dispoziţii finale

1. Convenţia este aplicabilă, după caz, prin analogie, pentru tot ceea ce nu este reglementat în mod expres prin prezentul aranjament. 

2. Art. 4 din Constituţie nu este aplicabil prezentului aranjament. 

3. Condiţii de aprobare a propunerilor privind prezentul aranjament şi Regulamentul său

3.1. Pentru a deveni executorii, propunerile supuse Congresului, referitoare la prezentul aranjament, trebuie să fie aprobate de majoritatea ţărilor membre prezente şi care votează având drept de vot şi care fac parte din aranjament. Cel puţin jumătate din aceste ţări membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot trebuie să fie prezente în momentul votului. 

3.2. Pentru a deveni executorii, propunerile referitoare la Regulamentul acestui aranjament trebuie să fie aprobate de majoritatea membrilor Consiliului de Exploatare Poştală care fac parte din aranjament şi care au drept de vot. 

3.3. Pentru a deveni executorii, propunerile introduse între două congrese şi referitoare la prezentul aranjament trebuie să reunească:

3.3.1. două treimi din numărul voturilor, cel puţin jumătate din numărul ţărilor membre, care fac parte din aranjament şi cu drept de vot, care au participat la vot, în cazul în care este vorba despre adăugarea de noi dispoziţii;

3.3.2. majoritatea voturilor, cel puţin jumătate din numărul ţărilor membre, care fac parte din aranjament şi cu drept de vot, care au participat la vot, dacă este vorba despre modificări la dispoziţiile prezentului aranjament;

3.3.3. majoritatea voturilor, dacă este vorba despre interpretarea dispoziţiilor prezentului aranjament. 

3.4. Fără a aduce prejudicii dispoziţiilor prevăzute la paragraful 3.3.1 orice ţară membră a cărei legislaţie naţională este încă incompatibilă cu adăugarea propusă are posibilitatea de a face o declaraţie scrisă directorului general al Biroului Internaţional, indicând imposibilitatea acceptării acestei adăugări, în termen de 90 de zile de la data notificării acesteia. 

4. Prezentul aranjament va fi aplicat la 1 ianuarie 2006 şi va rămâne în vigoare până la punerea în aplicare a actelor viitorului Congres. 

Drept care, plenipotenţiarii guvernelor ţărilor contractante au semnat prezentul aranjament într-un singur exemplar care va fi depus la directorul general al Biroului Internaţional. 

O copie va fi predată fiecărei părţi de către Biroul Internaţional. 

Întocmit la Bucureşti la 5 octombrie 2004.