Legea nr. 245/2004

M. Of. nr. 565 din 25 iunie 2004

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA  DEPUTAŢILOR                                SENATUL

 

L E G E

privind securitatea generală a produselor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Domeniu de aplicare şi definiţii

Art. 1. − (1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor că produsele puse pe piaţă sunt sigure şi se aplică pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situaţia în care nu există prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaşi obiectiv cu acest act normativ. 

(2) În cazul în care unele produse au reglementări specifice de securitate, prezenta lege se aplică numai pentru aspectele şi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevăzute de aceste reglementări, după cum urmează:

a) art. 2 lit. b) şi c) şi art. 3 nu se aplică acestor produse în privinţa riscurilor sau categoriilor de riscuri prevăzute de reglementările specifice;

b) art. 4−16 se aplică în orice situaţie, cu excepţia cazurilor în care există reglementări specifice privind aspectele care intră sub incidenţa acestor dispoziţii. 

Art. 2. − În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) produs − orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestări de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiţii previzibile, să fie utilizat de consumatori chiar dacă nu le este destinat şi care este furnizat sau pus la dispoziţie în cadrul unei activităţi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie că este în stare nouă, folosit sau recondiţionat. Se exceptează de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichităţi sau ca produse care trebuie să fie reparate ori recondiţionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informează în mod clar persoana căreia îi furnizează produsul despre necesitatea acestei reparaţii sau recondiţionări;

b) produs sigur − orice produs care, în condiţii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de durată şi, după caz, de punere în funcţiune, de instalare şi de necesităţi de întreţinere, nu prezintă nici un risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului şi considerate ca acceptabile şi corespunzătoare unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, luându-se în considerare în special:

1. caracteristicile produsului, în principal compoziţia, ambalarea, condiţiile de asamblare şi, după caz, de montaj şi de întreţinere;

2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreună cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilă;

3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări şi instrucţiuni pentru utilizarea şi distrugerea lui, precum şi orice altă indicaţie sau informaţie referitoare la produs;

4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizării produsului, în particular copiii şi persoanele în vârstă. 

Posibilitatea obţinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scăzut nu trebuie să constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos;

c) produs periculos − orice produs care nu îndeplineşte prevederile de la definiţia „produsului sigur” de la lit. b);

d) risc grav − orice risc semnificativ, care necesită o intervenţie rapidă din partea autorităţilor publice, inclusiv riscurile ale căror efecte nu sunt imediate;

e) producător:

1. fabricantul produsului, în cazul în care este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene şi orice altă persoană care se prezintă ca producător prin aplicarea pe produs a numelui său, a mărcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care recondiţionează produsul;

2. reprezentantul producătorului, în cazul în care producătorul nu este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în absenţa unui reprezentant stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;

3. alţi agenţi economici din lanţul de comercializare, în măsura în care activităţile lor pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;

f) distribuitor − orice agent economic din lanţul de comercializare, a cărui activitate nu influenţează caracteristicile de securitate a produsului;

g) returnare − modalitate referitoare la aducerea înapoi a unui produs periculos de către consumator, pe care producătorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziţia sa;

h) retragere − orice măsură luată în scopul de a împiedica distribuţia şi expunerea la comercializare, precum şi ofertarea unui produs periculos la consumatori. 

CAPITOLUL II

Obligaţia generală de securitate − criterii de evaluare a conformităţii

Art. 3. − (1) Producătorii sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sigure. 

(2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziţiile legislaţiei naţionale atunci când, în absenţa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauză, el este conform cu reglementările naţionale ale României ori ale statului membru pe teritoriul căruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă şi care formulează cerinţele de sănătate şi securitate pe care produsul trebuie să le îndeplinească pentru a fi comercializat. 

(3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor şi al categoriilor de riscuri reglementate de standardele naţionale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene, a căror referinţă este publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Referinţele acestor standarde naţionale armonizate sunt publicate de către Asociaţia de Standardizare din România (ASRO). 

(4) În alte condiţii decât cele avute în vedere la alin. (2), conformitatea unui produs cu cerinţa securităţii generale a produselor poate fi evaluată luându-se în considerare, dacă există:

a) standardele naţionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decât cele la care se face referire la alin. (2);

b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;

c) orientările în domeniul evaluării securităţii produselor;

d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv;

e) stadiul prezent al cunoştinţelor ştiinţifice şi/sau tehnice;

f) aşteptările rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generală a produselor. 

(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligaţiei generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) şi (3), nu împiedică autorităţile competente să ia măsurile corespunzătoare pentru a impune restricţii privind punerea sa pe piaţă sau să ceară retragerea de pe piaţă ori returnarea produsului, dacă produsul se dovedeşte periculos. 

CAPITOLUL III

Alte obligaţii ale producătorilor şi obligaţii ale distribuitorilor

Art. 4. − (1) În limitele activităţilor lor producătorii trebuie să asigure consumatorului informaţiile utile care îi permit să evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o durată rezonabil previzibilă, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de către consumator, fără un avertisment corespunzător, precum şi să prevină astfel de riscuri. Prezenţa unui astfel de avertisment nu exonerează nici o persoană de îndeplinirea celorlalte obligaţii prevăzute de prezenta lege. 

(2) În limitele activităţilor lor producătorii trebuie să adopte măsuri proporţionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizează, care le permit:

a) să fie informaţi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;

b) să poată întreprinde acţiunile potrivite, inclusiv, dacă este necesar, pentru a evita aceste riscuri, să poată dispune retragerea de pe piaţă, avertizarea adecvată şi eficientă a consumatorilor, returnarea de la consumatori. 

(3) Măsurile prevăzute la alin. (2) vor include:

a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identităţii şi detaliilor privind producătorul, precum şi informarea asupra produsului sau, după caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepţia cazurilor în care omisiunea acestei informaţii este justificată. 

Prin hotărâre a Guvernului se va stabili lista produselor pentru care sunt obligatorii referinţa produsului sau a lotului de produse, precum şi, după caz, modul de întrebuinţare;

b) în cazul în care se consideră necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamaţiilor şi, după caz, ţinerea unui registru de reclamaţii, precum şi informarea distribuitorilor de către producător privind monitorizarea acestor produse. 

(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autorităţilor competente, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f). 

(5) Returnarea se face ca ultimă modalitate de rezolvare, atunci când celelalte acţiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producătorul consideră necesar sau când este obligat de către autoritatea competentă să ia această măsură. Măsura de returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de bună conduită în domeniu, în cazul în care acestea există. 

Art. 5. − (1) Distribuitorii sunt obligaţi:

a) să acţioneze cu atenţia cuvenită pentru a contribui la respectarea cerinţelor de securitate aplicabile, în special să nu distribuie produse despre care au cunoştinţă sau pe care ar fi trebuit să le considere, pe baza informaţiilor deţinute şi în calitate de specialişti, neconforme cu aceste cerinţe;

b) să participe, în limitele activităţilor lor respective, la monitorizarea securităţii produselor puse pe piaţă, în special prin:

1. transmiterea informaţiilor privind riscurile produselor;

2. păstrarea şi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;

3. colaborarea la acţiunile întreprinse de producători şi de autorităţile competente pentru evitarea riscurilor. 

În limitele activităţilor lor respective distribuitorii trebuie să ia măsuri care să permită o colaborare eficientă. 

(2) În cazul în care producătorii şi distribuitorii au cunoştinţă sau ar trebui să cunoască, pe baza informaţiilor pe care le posedă şi în calitate de specialişti, că unele produse, pe care le-au pus pe piaţă sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintă pentru consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerinţele de securitate generală, ei trebuie să informeze imediat autorităţile competente, în condiţiile stabilite în anexa nr. 1, precizând acţiunile întreprinse în scopul de a preveni riscurile pentru consumatori. 

(3) Producătorii şi distribuitorii, în limitele activităţilor lor, trebuie să colaboreze cu autorităţile competente, la cererea acestora din urmă, pentru acţiunile întreprinse, în scopul evitării riscurilor pe care le prezintă produsele pe care le furnizează sau le-au furnizat. 

Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producătorii şi distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea produselor, sunt stabilite de autorităţile competente. 

CAPITOLUL IV

Obligaţii specifice şi responsabilităţi

Art. 6. − (1) Reglementările specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate. 

(2) Autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate stabileşte prin norme procedurile privind aplicarea prezentei legi. 

(3) În România autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor şi stabilirea măsurilor complementare este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. 

(4) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate colabora, conform atribuţiilor stabilite prin legislaţia în vigoare, după caz, cu alte organe de specialitate cu atribuţii în supravegherea pieţei, pentru a desfăşura acţiuni în aplicarea prezentei legi. 

(5) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijinul necesar reprezentanţilor împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, aflaţi în exerciţiul funcţiunii sau, după caz, să îi însoţească. 

(6) În scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalităţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate se vor stabili, după caz, prin protocoale sau în cadrul Comitetului interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor. 

(7) România va informa Comisia Europeană referitor la sarcinile, atribuţiile, organizarea şi modalităţile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite în scopul supravegherii pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate. 

CAPITOLUL V

Sancţiuni

Art. 7. − Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională sau penală a celor vinovaţi. 

Art. 8. − (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1), cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei;

b) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1), cu amendă de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei;

c) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), cu amendă de la 7.000.000 lei la 70.000.000 lei. 

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. 

Art. 9. − Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. 

Art. 10. − (1) În sensul prezentei legi, în special al art. 5, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să ia, după caz, una dintre următoarele măsuri complementare:

a) pentru orice produs:

1. să organizeze, chiar după punerea sa pe piaţă ca fiind sigur, verificări corespunzătoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scară adecvată, până la stadiul de utilizare sau de consum;

2. să solicite părţilor interesate toate informaţiile necesare;

3. să preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;

b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiţii:

1. să solicite marcarea cu avertismente corespunzătoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, uşor de înţeles, lizibil şi inteligibil, în limba română, fără a exclude prezentarea şi în alte limbi;

2. să se asigure la punerea pe piaţă a unui produs de existenţa unor condiţii prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat să fie sigur;

c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, să dispună ca acestea să fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util şi sub o formă corespunzătoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;

d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, să interzică temporar, pe perioada necesară diferitelor controale, verificări sau evaluări ale securităţii, ca acesta să fie furnizat, propus pentru furnizare sau să fie expus;

e) pentru orice produs periculos, să interzică punerea sa pe piaţă şi să stabilească măsurile însoţitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicţiei;

f) pentru orice produs periculos existent deja pe piaţă:

1. să dispună sau să organizeze retragerea sa efectivă şi imediată şi să avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintă;

2. să dispună sau să coordoneze ori, după caz, să organizeze cu producătorii şi distribuitorii returnarea de la consumatori şi distrugerea sa în condiţii corespunzătoare, prin grija şi pe cheltuiala agentului economic respectiv. 

(2) În cazul în care autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune măsuri de tipul celor prevăzute la alin. (1), în special cele menţionate la lit. d)−f), ea trebuie să acţioneze pentru respectarea principiilor liberei circulaţii a produselor şi serviciilor pe piaţă, astfel încât să pună în aplicare măsuri proporţionale cu gravitatea riscului şi luând în consideraţie principiul precauţiei. În cadrul acestor măsuri Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor sprijină acţiunea voluntară a producătorilor şi distribuitorilor, în conformitate cu obligaţiile care le revin în temeiul prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de bună conduită. Dacă este necesar, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate organizează sau dispune măsurile prevăzute la alin. (1) lit. f), în cazul în care acţiunea întreprinsă de producători şi distribuitori în îndeplinirea obligaţiilor lor este nesatisfăcătoare sau insuficientă. Returnarea trebuie să se facă conform prevederilor art. 4 alin. (5). 

(3) În mod special, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să întreprindă acţiunile necesare pentru a aplica cu rapiditatea necesară măsurile corespunzătoare, aşa cum sunt cele prevăzute la alin. (1) lit. b)−f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste circumstanţe trebuie să fie determinate de autoritatea competentă, evaluându-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci ale produselor, în conformitate cu liniile directoare prevăzute la pct. 11 din anexa nr. 2. 

(4) Măsurile care se dispun în temeiul prezentului articol de către autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate sunt aplicabile, după caz:

a) producătorului;

b) distribuitorilor, în limitele activităţilor lor, în special părţii responsabile pentru prima etapă a distribuirii produselor pe piaţa naţională;

c) oricărei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedeşte necesar, în vederea colaborării la acţiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs. 

Art. 11. − (1) Pentru a asigura o supraveghere eficientă a pieţei, destinată garantării unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi securităţii consumatorilor, autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate dispune măsuri pentru:

a) stabilirea, actualizarea periodică şi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activităţilor de supraveghere, a constatărilor şi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activităţilor de colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieţei produselor şi serviciilor şi protecţia consumatorilor;

b) monitorizarea şi actualizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru securitatea produselor;

c) examinarea şi evaluarea periodică a funcţionării activităţilor de control şi a eficienţei lor şi, dacă este necesar, revizuirea abordării şi organizării acţiunilor de supraveghere puse în aplicare. 

(2) Reclamaţiile consumatorilor şi ale părţilor interesate referitoare la securitatea produselor şi activităţile corespunzătoare de supraveghere şi de control vor fi prezentate la oficiul teritorial pentru protecţia consumatorilor. Reclamaţiile privind securitatea produselor fac obiectul unei monitorizări corespunzătoare în cadrul oficiilor teritoriale pentru protecţia consumatorilor, precum şi în cadrul autorităţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protecţia consumatorilor informează în mod activ consumatorii şi celelalte părţi interesate despre procedurile stabilite în acest scop. 

Art. 12. − Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor participă ca punct naţional de contact în reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor. 

CAPITOLUL VI

Schimburi de informaţii şi situaţii de intervenţie rapidă

Art. 13. − (1) Procedurile pentru realizarea schimburilor de informaţii şi pentru situaţii de intervenţie rapidă privind produsele, aşa cum sunt definite la art. 2 lit. a), care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, liniile directoare, conţinutul şi formularul-tip al notificărilor, precum şi criteriile precise pentru a se determina condiţiile pentru care notificarea este relevantă vor fi în conformitate cu prevederile stabilite în reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor. 

(2) Orice acord stabilit cu reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie să fie bazat pe reciprocitate şi va include prevederi de confidenţialitate a informaţiei. 

(3) În cazul în care România ia măsuri care restrâng punerea de produse pe piaţă sau impun retragerea ori returnarea lor, aşa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)−f), trebuie să notifice aceste măsuri Comisiei Europene, în măsura în care o astfel de notificare nu este cerută prin art. 17 sau printr-o legislaţie comunitară specifică, precizând motivele pentru care le-a adoptat. România trebuie, de asemenea, să informeze Comisia Europeană despre orice modificare sau ridicare a oricărei măsuri de acest tip. 

(4) Dacă România consideră că efectele riscului nu depăşesc sau nu pot depăşi teritoriul său, trebuie să procedeze la notificarea măsurilor prevăzute la alin. (1), în măsura în care ele conţin informaţii care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al securităţii produselor, în special dacă ele apar ca răspuns la un risc nou, încă nesemnalat în alte notificări. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

Art. 14. − (1) Informaţiile cu privire la riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, de care dispune autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate, trebuie în general să fie disponibile publicului, în conformitate cu cerinţele de transparenţă şi fără a prejudicia restricţiile necesare activităţilor de control şi investigare. 

(2) Publicul trebuie să aibă acces în special la informaţiile privind identificarea produsului, natura riscului şi măsurile luate. 

(3) Reprezentanţii autorităţilor competente sunt obligaţi să nu divulge informaţiile obţinute prin aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intră sub incidenţa secretului profesional în cazuri bine justificate. 

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), informaţiile privind caracteristicile de securitate a produselor pot fi făcute publice dacă sunt impuse de circumstanţe, în scopul protecţiei sănătăţii şi securităţii consumatorilor. 

(5) Protejarea secretului profesional nu trebuie să împiedice diseminarea către autorităţile competente a informaţiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activităţilor de control şi supraveghere a pieţei. Autorităţile care primesc informaţii ce intră sub incidenţa secretului profesional trebuie să asigure protejarea acestora. 

Art. 15. − Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii civile a agenţilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect, stabilită conform dispoziţiilor legale în vigoare. 

Art. 16. − (1) Orice hotărâre adoptată în aplicarea prezentei legi şi care implică restricţionarea punerii pe piaţă a unui produs sau impune măsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie să fie motivată în mod corespunzător. Ea trebuie notificată, imediat ce este posibil, părţii interesate şi trebuie să indice căile legale de contestare, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, şi termenele în care aceste acţiuni de contestare trebuie să fie introduse. 

(2) Părţile implicate trebuie să îşi poată prezenta punctul de vedere înainte de adoptarea măsurii, ori de câte ori este posibil. Dacă, datorită urgenţei măsurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o consultare prealabilă, aceasta trebuie să fie efectuată într-un termen rezonabil, după punerea în aplicare a măsurii. 

(3) Măsurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori trebuie să ia în considerare necesitatea de a încuraja distribuitorii, utilizatorii şi consumatorii să contribuie la punerea în aplicare a acestor măsuri. 

(4) Orice măsură luată de autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate şi care restricţionează punerea pe piaţă a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul unei acţiuni judecătoreşti. 

(5) Orice hotărâre adoptată în aplicarea prezentei legi şi care implică restricţionarea punerii pe piaţă a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie să aducă prejudicii referitoare la evaluarea responsabilităţii părţii căreia îi este adresată, din punctul de vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv. 

Art. 17. − (1) În cazul în care România adoptă sau hotărăşte să adopte, să recomande sau să convină cu producătorii şi distribuitorii, pe o bază voluntară ori obligatorie, măsuri care au în vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiţii specifice privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul său a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeană trebuie, de asemenea, informată imediat despre modificarea sau retragerea oricărei măsuri şi acţiuni de acest fel. 

(2) Dacă România consideră că efectele riscului nu depăşesc teritoriul său, trebuie să urmeze procedura prevăzută la art. 13, ţinând cont de criteriile relevante propuse în liniile directoare prevăzute la pct. 11 din anexa nr. 2. 

(3) România, înainte de a adopta astfel de măsuri sau de a întreprinde astfel de acţiuni, poate să comunice Comisiei Europene informaţiile de care dispune cu privire la existenţa unui risc grav. 

(4) În cazul unui risc grav, România trebuie să notifice Comisiei Europene acţiunile voluntare prevăzute la art. 4 şi 5, întreprinse de producători şi distribuitori. 

(5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificări sunt prevăzute în anexa nr. 2. 

(6) Orice acord stabilit cu reţeaua europeană a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie să fie bazat pe reciprocitate şi va include prevederi de confidenţialitate a informaţiei, corespunzătoare celor care sunt aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene. 

Art. 18. − (1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), L11 din 15 ianuarie 2002. 

(2) România ia toate măsurile pentru a pune în aplicare hotărârile prevăzute la art. 13 din Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generală a produselor, într-un termen mai mic de 20 de zile, în afară de cazul în care aceste hotărâri nu prevăd un termen diferit. 

(3) Autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate trebuie să aplice măsurile prevăzute la art. 17 şi să dea părţilor respective, în termen de o lună, posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, informând Comisia Europeană despre acestea. 

Art. 19. − Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepţia art. 6 alin. (6), art. 13 alin. (3) şi (4), art. 17, art. 18 alin. (2) şi (3), pct. 2 din anexa nr. 1, pct. 1, 2, 4, 6−10 şi 13 din anexa nr. 2, care intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană, dată la care se abrogă prevederile art. 6 alin. (5), art. 13 alin. (1) şi (2), pct. 1 din anexa nr. 1 şi pct. 3 şi 12 din anexa nr. 2. 

Art. 20. − Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 9 iunie 2004. 

Nr. 245. 

ANEXA Nr. 1

O B L I G A Ţ I I    P R I V I N D    I N F O R M A Ţ I I

despre produsele neconforme cu obligaţia generală de securitate, pe care producătorii şi distribuitorii sunt obligaţi să le comunice autorităţilor competente

 

1. Informaţiile despre produsele puse pe piaţă sau furnizate într-un alt mod consumatorilor, prevăzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, după caz, de prevederi ale reglementărilor specifice referitoare la produsul respectiv, trebuie comunicate imediat punctului naţional de contact. 

2. Informaţiile prevăzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, după caz, de prevederi specifice ale reglementărilor comunitare referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autorităţilor competente desemnate în acest scop în statele membre ale Uniunii Europene în care produsele în cauză au fost puse pe piaţă sau furnizate într-un alt mod consumatorilor. 

3. În caz de riscuri grave, aceste informaţii conţin cel puţin:

a) date care permit o identificare precisă a produsului sau a lotului de produse în discuţie;

b) o descriere completă a riscului prezentat de produsele respective;

c) toate informaţiile disponibile, utile pentru a determina produsul;

d) o descriere a acţiunii întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori. 

ANEXA Nr. 2

P R O C E D U R I

pentru aplicarea sistemului RAPEX şi liniile directoare pentru notificări

 

1. Sistemul RAPEX acoperă produsele, aşa cum sunt definite la art. 2 lit. a) din lege, care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice prevăzute în directivele 75/319/EEC şi 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a RAPEX. 

2. RAPEX vizează, în principal, realizarea unui schimb rapid de informaţii la apariţia unui risc grav. Liniile directoare prevăzute la pct. 11 definesc criterii precise pentru a identifica riscurile grave. 

3. Punctul naţional de contact, prevăzut la art. 12 din lege, trebuie să deţină o bază de date cuprinzând informaţii privind produsele care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi securitatea consumatorilor, în special cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. d)−f) din lege, incluzând cel puţin:

a) date care permit o identificare precisă a produsului;

b) o descriere completă a riscului prezentat de produsul respectiv, conţinând o sinteză a rezultatelor oricărui test sau oricărei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;

c) natura şi durata măsurilor luate sau a acţiunilor întreprinse ori, după caz, a măsurilor sau acţiunilor hotărâte;

d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi distribuţia produsului, în particular privind ţările destinatare. 

4. Punctul naţional de contact care face notificarea în baza art. 17 din lege trebuie să ofere toate informaţiile disponibile. În particular, notificarea conţine informaţiile menţionate în liniile directoare prevăzute la pct. 11 şi cel puţin:

a) date care permit o identificare precisă a produsului;

b) o descriere completă a riscului prezentat de produsul respectiv, conţinând o sinteză a rezultatelor oricărui test sau oricărei analize şi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;

c) natura şi durata măsurilor luate sau a acţiunilor întreprinse ori, după caz, a măsurilor sau acţiunilor hotărâte;

d) informaţiile privind lanţurile de comercializare şi distribuţia produsului, în particular privind ţările destinatare. 

5. Aceste informaţii trebuie transmise prin formularul-tip de notificare prevăzut în acest scop şi în modalităţile precizate în liniile directoare vizate la pct. 11. 

6. În cazul în care măsura notificată conform art. 13 sau 17 din lege vizează limitarea comercializării sau utilizării unei substanţe ori a unui preparat chimic, România va furniza, în cele mai mici detalii, fie o sinteză, fie referinţele datelor utile privind substanţa sau preparatul considerat şi produsele de înlocuire cunoscute şi disponibile, atunci când asemenea informaţii sunt disponibile. Ea comunică, de asemenea, efectele aşteptate ca urmare a măsurii asupra securităţii consumatorilor, precum şi evaluarea riscului, efectuată în conformitate cu principiile generale ale evaluării riscului substanţelor chimice, prevăzute la art. 10 paragraful 4 din Regulamentul (EEC) 793/93, în cazul unei substanţe existente, sau la art. 3 paragraful 2 din Directiva 67/548/EEC, în cazul unei substanţe noi. Liniile directoare prevăzute la pct. 11 definesc detaliile şi procedurile privind informaţiile cerute în acest scop. 

7. În cazul în care România a informat Comisia Europeană despre un risc grav, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, înainte de a hotărî adoptarea unei măsuri, trebuie să indice Comisiei Europene, în termen de 5 zile, dacă se confirmă sau se modifică aceste informaţii. 

8. În cazul în care Comisia Europeană procedează la o anchetă din proprie iniţiativă privind verificarea conformităţii informaţiilor cerute în cadrul RAPEX cu prevederile directivei şi apreciază că este necesar să se evalueze securitatea produsului, România trebuie, pe cât posibil, să furnizeze Comisiei Europene informaţiile cerute. 

9. În cazul în care primeşte o notificare conform art. 17 din lege, România este obligată să informeze Comisia Europeană, cel mai târziu în termenul stabilit prin liniile directoare prevăzute la pct. 11, despre elementele următoare:

a) dacă produsul a fost comercializat pe teritoriul ei;

b) măsurile pe care le adoptă privind produsul în chestiune, eventual cu privire la propria ei situaţie, comunicând pentru aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferită a riscului sau oricărei alte împrejurări speciale care justifică decizia ei, mai ales lipsa de măsuri sau de supraveghere;

c) orice informaţie complementară, pertinentă, pe care a obţinut-o privind riscul respectiv, inclusiv rezultatele testelor sau ale analizelor. 

10. România informează imediat Comisia Europeană despre orice modificare sau despre orice ridicare a măsurilor ori a acţiunilor în chestiune. 

11. Liniile directoare la care se face referire în lege sunt Liniile directoare privind administrarea RAPEX, stabilite şi actualizate regulat de Comisia Europeană. Liniile directoare propun criterii precise de notificare a măsurilor a căror rază de acţiune este limitată la teritoriul naţional şi tratamentul notificărilor privind riscurile pe care România le estimează că nu depăşesc teritoriul său. 

12. Responsabilitatea informaţiilor cuprinse în baza de date şi a datelor furnizate în cadrul reţelei de informaţii europene a autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor revine punctului naţional de contact. 

13. Responsabilitatea informaţiilor furnizate în notificările transmise de România Comisiei Europene şi în sistemul RAPEX revine autorităţii competente pentru supravegherea pieţei privind conformitatea produselor cu cerinţele generale de securitate.