Legea nr. 244/2002 − Republicare*)

M. Of. nr. 633 din 14 septembrie 2007

 

L E G E A

viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002

 

CAPITOLUL I

Potenţialul de producţie vitivinicolă

A. Producţia vitivinicolă

SECŢIUNEA 1

Arealele de cultură

Art. 1. – În România viţa-de-vie se cultivă, cu precădere, în arealele consacrate tradiţional acestei activităţi, situate mai ales în zona colinară, pe nisipuri, precum şi pe alte terenuri cu condiţii favorabile, denumite areale viticole, care sunt supuse delimitării teritoriale.

Art. 2. – (1) Plantaţiile de viţă-de-vie se grupează, teritorial, în zone viticole, regiuni viticole, podgorii, centre viticole şi plaiuri viticole. Definiţiile acestora sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) Plantaţiile de viţă-de-vie situate în afara perimetrului delimitat al podgoriilor şi centrelor viticole sunt considerate vii răzleţe.

(3) Încadrarea zonelor viticole, a podgoriilor şi centrelor viticole româneşti în zonele viticole ale Uniunii Europene se realizează pe baza studiilor întreprinse de instituţiile autorizate ale statului român.

Art. 3. – (1) Din patrimoniul viticol naţional fac parte următoarele categorii de plantaţii şi terenuri:

a) plantaţiile de viţă-de-vie roditoare, plantaţiile de portaltoi, plantaţiile-mamă furnizoare de coarde-altoi sau de butaşi pentru înrădăcinare şi şcolile de viţe;

b) terenurile din arealele viticole rezultate în urma defrişării viilor, aflate în perioada de pregătire pentru plantare;

c) alte terenuri din interiorul arealelor viticole care, prin amplasarea lor, completează sau unesc masivele viticole existente şi care prezintă condiţii pentru a fi cultivate cu viţă-devie.

(2) Terenurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) reprezintă rezerva pentru cultivare cu viţă-de-vie.

Art. 4. – (1) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale asigură efectuarea şi actualizarea lucrărilor de delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor şi a altor produse vitivinicole cu denumire de origine.

(2) Arealele viticole delimitate pentru producerea vinurilor, a produselor pe bază de must şi vin şi a strugurilor de masă cu denumire de origine cuprind terenurile situate într-o podgorie sau într-un centru viticol care, datorită condiţiilor naturale,

Art. 5. – (1) Evidenţa plantaţiilor viticole se realizează prin Registrul plantaţiilor viticole, care cuprinde datele de identificare a tarlalelor, parcelelor viticole şi suprafeţelor pe soiuri din fiecare parcelă, pe persoană fizică şi juridică deţinătoare, întocmit în baza cadastrului agricol şi a planurilor cadastrale actualizate.

(2) Registrul plantaţiilor viticole, actualizat, este ţinut la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti.

(3) Modelul şi instrucţiunile de completare a Registrului plantaţiilor viticole se aprobă prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului internelor şi reformei administrative.

Art. 6. – Producătorii de struguri pentru vin au obligaţia de a ţine evidenţa producţiei şi a modului de valorificare a acesteia în carnetul de viticultor, al cărui model se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

SECŢIUNEA a 2-a

Producerea materialului săditor viticol

Art. 7. – (1) În viticultură se admite folosirea următoarelor categorii de material săditor:

a) viţe altoite;

b) viţe nealtoite din soiuri roditoare;

c) viţe portaltoi.

(2) Viţele altoite pot fi plantate pe orice tip de sol, iar cele nealtoite, numai pe nisipuri.

(3) Pentru producerea viţelor sunt admise următoarele categorii de material de înmulţire:

a) coarde-altoi;

b) butaşi din soiuri roditoare pentru înrădăcinare;

c) butaşi portaltoi pentru altoire sau înrădăcinare.

(4) Materialul de înmulţire prevăzut la alin. (3) trebuie să provină din plantaţii-mamă specializate sau din plantaţii viticole recunoscute şi autorizate pentru înmulţire.

Art. 8. – (1) Producerea, controlul calităţii şi comercializarea materialului săditor viticol şi de înmulţire se fac cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea şi folosirea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante.

(2) Baza materială aferentă sectorului de producere a materialului săditor viticol, respectiv complexuri de altoire şi forţare, terenuri pentru asolamente, plantaţii-mamă de portaltoi şi coarde-altoi, este protejată prin lege în sensul respectării destinaţiei iniţiale, indiferent de deţinătorii actuali sau viitori.

SECŢIUNEA a 3-a

Înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea plantaţiilor viticole

Art. 9. – (1) Lista soiurilor de viţă-de-vie admise în cultură se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru fiecare regiune viticolă, podgorie, centru viticol şi direcţie de producţie, pe baza propunerilor făcute de Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, denumit în continuare O.N.V.V., împreună cu Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri, denumit în continuare O.N.D.O.V., şi de asociaţiile de producători.

(2) Pentru obţinerea vinurilor cu denumire de origine controlată se stabileşte o listă a soiurilor pentru fiecare dintre denumirile de origine controlată aprobate.

Art. 10. – Înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie se face în areale viticole delimitate din podgorii şi centre viticole, cu excepţia plantaţiilor înfiinţate pentru consumul familial sau în scop ornamental.

Art. 11. – (1) În arealele viticole sau în extravilanul localităţilor din afara arealelor viticole înfiinţarea de plantaţii de viţă-de-vie pe o suprafaţă de peste 0,1 ha de operator economic sau de familie şi extinderea peste această limită a celor existente se pot face numai în baza autorizaţiei de plantare, eliberată de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti, potrivit normelor metodologice de aplicare a prezentei legi. Pentru obţinerea autorizaţiei de plantare pe suprafeţe mai mari de 3 ha este necesară prezentarea de către solicitant a unui proiect de înfiinţare a plantaţiei viticole, avizat de unitatea de cercetări vitivinicole din zonă.

(2) Autorizaţia plantării/replantării viţei-de-vie şi de înscriere în Registrul plantaţiilor viticole se eliberează pe baza unui drept de plantare nouă sau de replantare ori de plantare pe o rezervă. Crearea rezervei regionale, judeţene şi/sau naţionale a drepturilor de plantare a viţei-de-vie are scopul de a permite administraţiei publice locale şi centrale atribuirea dreptului de plantare a viţei-de-vie acelor persoane fizice/juridice care, pe baza unor criterii obiective, vor justifica necesitatea obţinerii acestor drepturi. Dreptul individual de replantare neexercitat într-o perioadă de 8 campanii viticole de la data acordării încetează pentru titularul acestuia. Dreptul individual de plantare nouă este valabil pe durata a două campanii viticole de la data acordării, dreptul individual de plantare pe rezerva regională sau judeţeană este valabil pe o durată de 3 campanii viticole de la data alocării, iar dreptul individual de plantare pe rezerva naţională este valabil pe o durată de două campanii viticole de la data alocării. Procedura şi condiţiile de acordare a dreptului de plantare nouă, de replantare ori de plantare pe o rezervă se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Prin familie, în sensul prezentei legi, se înţelege soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.

(4) Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti vor înştiinţa autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază teritorială este situat terenul pentru care s-a eliberat autorizaţia de plantare.

Art. 12. – (1) Înfiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie în suprafaţă de peste 0,1 ha de operator economic sau de familie se face numai cu soiuri admise în cultură.

(2) Sunt interzise plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole şi în extravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole, precum şi folosirea materialului săditor provenit din viţe de hibrizi direct producători, pentru plantare în golurile din viile cu soiuri nobile din amplasamentele menţionate.

(3) Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, care sunt obţinuţi prin încrucişări complexe între soiuri de Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis, pe suprafaţă de cel mult 0,1 ha de familie, poate fi făcută numai în intravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental şi pentru asigurarea consumului familial. Lista cuprinzând aceşti hibrizi interspecifici se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(4) Nerespectarea prevederilor alin. (2) şi (3) are drept consecinţă, pe lângă sancţionarea cu amendă contravenţională, potrivit prezentei legi, şi defrişarea plantaţiei. În cazul în care făptuitorul nu aduce la îndeplinire măsura de defrişare în termen de cel mult 6 luni de la constatarea faptei, direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană şi a municipiului Bucureşti procedează la defrişarea plantaţiei şi îl obligă pe cel în cauză la plata tuturor cheltuielilor aferente.

(5) Prin plantare se înţelege fixarea la loc definitiv a viţelor altoite, înrădăcinate sau a porţiunilor de viţă-de-vie, în scopul producerii de struguri, de coarde-altoi şi coarde-portaltoi.

Art. 13. – (1) În scopul adaptării producţiei vitivinicole la cerinţele pieţei şi în vederea asigurării calităţii produselor vitivinicole se prevăd următoarele măsuri:

a) reconversiunea plantaţiilor viticole, inclusiv prin supraaltoire pe soiurile de struguri de vin;

b) replantarea suprafeţelor viticole;

c) restructurarea plantaţiilor viticole.

(2) La propunerea Organizaţiei Naţionale Interprofesionale Vitivinicole şi cu avizul tehnic al O.N.V.V., Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale aprobă planurile de reconversiune, replantare şi restructurare a plantaţiilor viticole.

Art. 14. – (1) Deţinătorii de plantaţii viticole au obligaţia să execute lucrările de întreţinere a viilor, în mod deosebit tratamentele de combatere a bolilor şi dăunătorilor, în condiţii tehnice corespunzătoare şi în perioade optime, conform prevederilor normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) Viile destinate producerii de vinuri cu denumire de origine controlată sunt supuse unui regim de autorizare în vederea respectării condiţiilor de cultură, stabilite prin normele tehnice de producere şi comercializare elaborate de O.N.D.O.V., cu consultarea O.N.V.V. şi a asociaţiilor de producători din arealul vizat.

(3) Prin lucrările executate în plantaţii nu vor fi distruse sau deteriorate amenajările pedo- şi hidroameliorative.

Art. 15. – (1) Defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie în suprafaţă mai mare de 0,1 ha de operator economic sau de familie se face la cererea persoanei interesate, pe baza autorizaţiei de defrişare a plantaţiilor viticole, eliberate de direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană sau a municipiului Bucureşti, după caz.

(2) Persoanele care primesc autorizaţie de defrişare beneficiază de un drept individual de replantare, în suprafaţă echivalentă de cultură pură cu cea propusă pentru defrişare. Dreptul individual de replantare poate fi exercitat în termen de 8 ani de la data acordării acestuia.

(3) Prin cultură pură se înţelege suprafaţa efectivă ocupată cu butucii de viţă-de-vie, inclusiv suprafaţa ocupată de alei, drumuri de acces şi zone de întoarcere la capetele parcelei viticole.

B. Producţia vinicolă

SECŢIUNEA 1

Vinurile şi produsele pe bază de must şi de vin

Art. 16. – (1) Vinul este un produs agroalimentar.

(2) Clasificarea vinurilor se face conform dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vinului.

Art. 17. – Folosirea de arome sau de extracte la producerea vinurilor este interzisă. Singura aromatizare acceptată este cea datorată contactului vinului cu lemnul de stejar.

Art. 18. – (1) Vinul de hibrizi direct producători sau de hibrizi interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, aşa cum sunt definiţi la art. 12 alin. (3), este destinat numai consumului familial, obţinerii alcoolului de origine vinicolă, precum şi a oţetului.

(2) Vinul rezultat în urma unui amestec între vin de hibrizi direct producători şi vin provenit din soiuri nobile este considerat vin de hibrizi direct producători şi va fi valorificat în condiţiile prevăzute la alin. (1).

(3) Este interzisă fabricarea pichetului, obţinut prin epuizarea cu apă a tescovinei proaspete sau fermentate, cu sau fără adaos de zahăr, în vederea comercializării pentru consumul uman direct.

SECŢIUNEA a 2-a

Definirea şi dreptul de utilizare a denumirii de origine controlată şi a indicaţiei geografice

Art. 19. – (1) Prin indicaţie geografică se înţelege numele unei localităţi sau regiuni geografice care identifică provenienţa vinurilor din acel teritoriu, în cazul în care calitatea sau o altă caracteristică specifică poate fi atribuită în mod esenţial acelui teritoriu, mediului natural şi/sau factorilor umani.

(2) Indicaţia geografică este de utilitate publică.

(3) Este interzisă utilizarea unei indicaţii geografice pentru vinurile care nu provin din arealul delimitat pentru indicaţia geografică respectivă şi nu sunt produse conform normelor elaborate de O.N.D.O.V.

(4) Procedura şi condiţiile de acordare a dreptului de utilizare a indicaţiei geografice pentru vin şi alte produse pe bază de must şi vin se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 20. – (1) Prin denumire de origine controlată, denumită în continuare DOC, se înţelege un nume geografic al unei podgorii, centru viticol sau localitate, ce identifică originea vinurilor provenite din acel teritoriu delimitat, cu caracteristici de calitate datorate exclusiv factorilor naturali şi umani din acel teritoriu.

(2) Este interzisă utilizarea unei denumiri de origine controlată pentru vinurile care nu provin din acel teritoriu delimitat.

(3) Producerea şi procesarea strugurilor pentru vinurile cu denumire de origine controlată, precum şi condiţionarea şi îmbutelierea acestora se realizează în teritoriul delimitat potrivit prevederilor alin. (1).

(4) În cazuri speciale şi sub control strict al O.N.D.O.V., la propunerea organizaţiei de producători de vin cu denumire de origine controlată din arealul respectiv, condiţionarea şi îmbutelierea vinurilor se pot realiza şi în afara arealului în care au fost produşi strugurii. În aceste cazuri, se vor menţiona în mod obligatoriu pe etichetă îmbuteliatorul şi locul îmbutelierii.

(5) Tăria alcoolică naturală minimă în volume pentru vinurile DOC se stabileşte pentru fiecare denumire de origine. Pentru aceasta se iau în considerare tăriile alcoolice naturale constatate în ultimii 3 ani la vinurile DOC ale arealului delimitat.

(6) Tăria alcoolică naturală minimă în volume prevăzută la alin. (5) poate fi stabilită la nivele diferite, în funcţie de:

a) subdenumire, comună sau o parte a comunei;

b) soiul sau soiurile de viţă-de-vie din care provin strugurii utilizaţi.

(7) În funcţie de stadiul de maturare a strugurilor şi de caracteristicile lor calitative la cules, vinurile cu denumire de origine controlată se clasifică astfel:

a) DOC-CMD – vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi la maturitate deplină;

b) DOC-CT – vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi târziu;

c) DOC-CIB – vin cu denumire de origine controlată din struguri culeşi la înnobilarea boabelor.

SECŢIUNEA a 3-a

Condiţii de producere şi comercializare a vinurilor şi produselor pe bază de must şi/sau vin

Art. 21. – Vinurile şi celelalte produse obţinute din must şi/sau vin, în momentul punerii lor în consum, trebuie să corespundă caracteristicilor organoleptice şi de compoziţie stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 22. – (1) Practicile şi tratamentele autorizate pentru a fi aplicate în producerea musturilor, a vinurilor şi a celorlalte produse vinicole se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, urmând să fie permanent actualizate în funcţie de progresele realizate în acest domeniu.

(2) Prepararea musturilor, a vinurilor şi a produselor vinicole din alte materii prime decât cele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi sau schimbarea compoziţiei acestora prin adăugarea sau amestecarea unor substanţe, altele decât cele permise de lege, este interzisă.

(3) Constituie falsificări: diluarea vinului cu apă, mascarea unor defecte sau alterări ale vinurilor sau a băuturilor pe bază de must şi/sau vin prin adaosuri care determină modificări ale gustului, aromei şi compoziţiei naturale ale acestora, prepararea vinului din drojdie sau tescovină, precum şi folosirea oricăror practici nepermise prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(4) Prin substituire se înţelege prezentarea sub o identitate falsă a musturilor, vinurilor sau a produselor vinicole.

(5) Identitate falsă reprezintă utilizarea fără drept a denumirii unui soi de struguri, a unui areal de producţie, a unei categorii de calitate, indicaţie geografică sau denumire de origine controlată, contrafacerea sau folosirea fără drept a însemnelor de certificare a calităţii.

Art. 23. – Vinurile şi produsele pe bază de must, vin şi subproduse vinicole, importate sau destinate exportului, trebuie să corespundă criteriilor calitative şi de compoziţie stabilite prin normele interne de producţie şi de consum, precum şi prin normele internaţionale. Pentru produsele destinate exclusiv exportului, la solicitarea sau cu acceptarea clientului extern se pot folosi şi alte practici şi tratamente oenologice, precum şi alte limite de compoziţie, autorizate în ţara importatoare.

Art. 24. – (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care produc, depozitează şi comercializează produse vitivinicole au obligaţia de a întocmi şi de a depune, în termenul prevăzut de normele metodologice de aplicare a prezentei legi, documente de evidenţă a producţiei vitivinicole privind declaraţii de stocuri, declaraţii de recoltă, declaraţii de producţie şi de a completa operativ registrele de evidenţă obligatorii a produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(2) În cazul solicitării dreptului de utilizare a unei denumiri de origine controlată, un exemplar al declaraţiei de recoltă şi de producţie va fi depus şi la inspectorii teritoriali ai O.N.D.O.V.

(3) Persoanele fizice şi juridice care deţin o suprafaţă totală de vie de până la 0,5 ha nu sunt obligate să facă declaraţii de stocuri, de recoltă şi de producţie.

(4) Comercianţii care deţin o cantitate de până la 2.000 l de vin nu sunt obligaţi să facă declaraţii de stocuri.

Art. 25. – (1) Dreptul de utilizare a denumirii de origine controlată pentru producerea vinurilor se acordă prin certificate de atestare a dreptului de comercializare a vinurilor DOC, cu aplicarea însemnelor de certificare a acestei categorii de calitate, eliberate de O.N.D.O.V.

(2) În faza de producţie, producătorul poate să solicite O.N.D.O.V. declasarea unui vin DOC în vin de masă.

(3) Declasarea vinurilor DOC se face pe baza unor proceduri elaborate de O.N.D.O.V.

(4) Declasarea vinurilor DOC se stabileşte de O.N.D.O.V. în cazul în care:

a) vinul a suferit alterări din punct de vedere calitativ;

b) vinul a fost supus unor tratamente sau practici oenologice neautorizate pentru această categorie de calitate.

Art. 26. – Producătorii de vin care posedă licenţa de fabricaţie eliberată în condiţiile legii pot cumpăra struguri pentru vinificaţie numai de la producătorii care deţin carnet de viticultor în anul de recoltă respectiv, cu obligaţia de a menţiona în evidenţele primare cantitatea şi soiul strugurilor cumpăraţi.

SECŢIUNEA a 4-a

Valorificarea vinurilor şi a celorlalte produse vinicole

Art. 27. – Comercializarea vinurilor şi a produselor pe bază de must şi vin se face de către operatorii economici şi producătorii particulari, prin comerţul cu ridicata şi comerţul cu amănuntul, în condiţiile legii.

Art. 28. – (1) Producătorii şi comercianţii de vinuri în vrac sunt obligaţi să ţină evidenţa acestora, conform normelor metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) Producătorii care deţin o suprafaţă de vie de până la 0,5 ha şi nu comercializează vinuri în vrac nu au obligaţia de a ţine evidenţa prevăzută la alin. (1).

(3) Comercializarea vinului de masă în vrac sub denumire de soi, indicaţie geografică sau denumire de origine controlată este interzisă.

(4) Condiţiile de comercializare a vinului de masă în vrac se stabilesc prin ordin comun al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului sănătăţii publice şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 29. – Vinurile şi celelalte băuturi pe bază de must şi vin pot fi puse în consum sub formă îmbuteliată sau neîmbuteliată. Îmbutelierea este obligatorie în cazul sucurilor de struguri, vinurilor cu denumire de origine controlată, vinurilor cu indicaţie geografică, vinarsurilor, vinurilor speciale, cu excepţia pelinului.

CAPITOLUL II

Mecanismele de piaţă

Art. 30. – (1) Se instituie un regim de ajutoare la stocajul privat pentru vin de masă, mustul de struguri, mustul de struguri concentrat şi mustul de struguri concentrat rectificat şi la utilizarea de către producători a mustului de struguri concentrat şi a mustului de struguri concentrat rectificat.

(2) Se acordă ajutoare pentru utilizarea mustului de struguri concentrat şi a mustului de struguri concentrat rectificat pentru:

a) obţinerea sucului de struguri şi a sucului concentrat de struguri;

b) efectuarea unor practici oenologice.

Art. 31. – (1) Statul poate interveni prin adoptarea de măsuri privind distilarea vinului, în cazul unor situaţii de criză susceptibile de a provoca perturbări ale pieţei datorită unor importante excedente şi/sau unor probleme de calitate.

(2) Măsurile au drept scop:

a) absorbţia cantităţilor excedentare de vin;

b) asigurarea continuităţii aprovizionării pieţei de la o recoltă la alta.

(3) Măsurile pot fi limitate la anumite categorii de vin sau la anumite zone de producere. Ele nu pot fi aplicate vinurilor de calitate produse în arealele viticole delimitate decât la cererea producătorilor.

Art. 32. – (1) Modalităţile de acordare a ajutoarelor către producători pentru stocajul privat al produselor menţionate şi pentru utilizarea mustului de struguri concentrat şi a mustului de struguri concentrat rectificat, precum şi sistemul de plăţi pentru distilare sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) Susţinerea financiară a măsurilor de reglementare a filierei vitivinicole se poate asigura atât din fonduri publice, cât şi din fonduri private constituite în condiţiile legii, preluate în Fondul de promovare a vinului românesc, administrat de Institutul Vinului.

(3) Organizarea şi funcţionarea Institutului Vinului şi constituirea Fondului de promovare a vinului românesc se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL III

Organizaţiile de producători şi organismele de filieră

Art. 33. – (1) Statul sprijină înfiinţarea organizaţiilor de producători şi a filierelor pe produs prin legi speciale.

(2) Prin constituirea organizaţiilor de producători, realizată pe baza iniţiativei libere a acestora, se urmăresc:

a) orientarea producţiei şi adaptarea acesteia la cerinţele pieţei, sub aspectul calităţii şi cantităţii;

b) promovarea concentrării ofertei şi valorificarea producţiei pe piaţă;

c) promovarea practicilor culturale, tehnicilor de producţie şi de gestiune a reziduurilor, cu respectarea protecţiei mediului ambiant, protecţia calităţii apei, a solului şi a peisajului, asigurându-se totodată conservarea şi/sau favorizarea biodiversităţii;

d) reducerea costurilor de producţie şi regularizarea preţurilor de producţie.

(3) Noţiunea filieră se referă la un produs sau la o grupă de produse şi comportă două aspecte principale:

a) identificarea produselor, a itinerarelor urmate de acestea şi a organismelor de filieră, reprezentate prin operatori economici şi operatori existenţi de-a lungul filierei;

b) analiza mecanismelor şi a politicilor de reglare a filierei produselor, structuri şi funcţionarea pieţei, intervenţiile statului prin subvenţii, credite, fiscalitate, politici comerciale şi altele asemenea.

Art. 34. – (1) În vederea ameliorării funcţionării pieţei vinurilor de calitate cu denumire de origine controlată şi a celor de calitate cu indicaţie geografică, Guvernul analizează propunerile organismelor de filieră în acest domeniu, astfel cum sunt definite la art. 33 alin. (3) lit. a), şi stabileşte regulile de comercializare şi de reglare a ofertei în raport cu cererea pe piaţă.

(2) Acţiunile întreprinse de organismele de filieră vizează:

a) intensificarea punerii în valoare a potenţialului de producţie;

b) orientarea producţiei spre produse mai adaptate la cerinţele pieţei şi la gusturile şi aspiraţiile consumatorilor, îndeosebi pentru calitatea produselor şi protecţia mediului;

c) ameliorarea calităţii produselor în toate stadiile de producţie, vinificare şi comercializare;

d) limitarea folosirii substanţelor fitosanitare şi a altor substanţe care afectează calitatea produselor, protecţia solului şi a apei;

e) valorificarea vinurilor şi a altor băuturi pe bază de must şi vin de calitate cu denumire de origine controlată, a vinurilor de calitate cu indicaţie geografică, a etichetării corespunzătoare produselor de calitate;

f) promovarea viticulturii ecologice, a combaterii integrate sau a altor măsuri alternative de producţie, cu asigurarea protecţiei mediului ambiant;

g) ameliorarea cunoaşterii şi transparenţei producţiei şi pieţei;

h) coordonarea valorificării pe piaţă a produselor, prin studii de piaţă;

i) elaborarea contractelor-tip compatibile cu reglementările comunitare.

CAPITOLUL IV

Îndrumarea şi coordonarea realizării producţiei vitivinicole

Art. 35. – În vederea îndeplinirii atribuţiilor legate de orientarea activităţilor din domeniul viticulturii şi vinificaţiei, precum şi pentru îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate în realizarea producţiei vitivinicole se înfiinţează şi funcţionează:

a) Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol;

b) Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri;

c) Oficiul Naţional al Viei şi Vinului.

Art. 36. – (1) Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumită în continuare I.S.C.T.V., funcţionează ca direcţie în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

(2) I.S.C.T.V. are structuri organizatorice în cadrul direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Art. 37. – Personalul încadrat la I.S.C.T.V. este salarizat conform aceloraşi norme şi criterii ca şi restul personalului încadrat în minister sau la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Art. 38. – Cheltuielile curente şi de capital ale I.S.C.T.V. se finanţează din bugetul de stat stabilit pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Art. 39. – I.S.C.T.V. asigură supravegherea aplicării legii în realizarea producţiei de struguri, de vinuri şi a altor produse vitivinicole, inclusiv a celor cu denumire de origine controlată, şi este organismul guvernamental abilitat în executarea controalelor oficiale pentru asigurarea calităţii şi conformităţii produselor vinicole destinate consumului uman, având următoarele atribuţii:

a) urmăreşte respectarea legislaţiei privind înfiinţarea şi reconversiunea plantaţiilor viticole, modul de întreţinere a acestora şi de conservare a amenajărilor de combatere a eroziunii solului la producătorii de orice fel, indiferent de forma de proprietate sau de exploatare;

b) avizează cererile întocmite pentru acordarea dreptului de plantare a viţei-de-vie pe suprafeţe mai mari de 0,1 ha de familie sau operator economic, respectiv de defrişare, de către direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti;

c) colaborează cu specialiştii Direcţiei selecţie vegetală şi Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în scopul elaborării şi aplicării normelor de producere şi comercializare a materialului săditor viticol;

d) verifică şi controlează modul de aplicare a prevederilor legale privind producerea şi comercializarea strugurilor, vinurilor şi a celorlalte produse vitivinicole, buna practică vitivinicolă, condiţiile de igienă a produselor şi spaţiilor de producţie şi depozitare, respectarea condiţiilor igienico-sanitare pentru produse vitivinicole, inclusiv controlul documentelor necesare pentru atestarea calităţii şi punerea în consum a produselor vitivinicole;

e) verifică respectarea prevederilor prezentei legi şi a normelor în vigoare cu privire la reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării produselor vitivinicole în colaborare cu organismele instituţionale de filieră recunoscute administrativ;

f) propune suspendarea licenţei de fabricaţie până la remedierea abaterilor constatate;

g) exercită controlul tehnic în toate fazele producerii vinurilor şi a celorlalte produse cu denumire de origine, precum şi asupra eliberării documentelor necesare pentru atestarea calităţii produselor respective, inclusiv la comercializare;

h) verifică activitatea laboratoarelor autorizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în vederea efectuării de analize şi expertize la vinuri şi alte băuturi obţinute din must şi subproduse vitivinicole pentru consumul intern şi pentru export;

i) realizează în colaborare cu O.N.D.O.V. unele acţiuni de control tehnic în legătură cu producerea vinurilor cu denumire de origine controlată şi cu indicaţie geografică;

j) constată vinurile şi alte produse vitivinicole improprii consumului ori necorespunzătoare calitativ; limitează sau interzice utilizarea şi comercializarea pentru consumul uman direct ori dispune distrugerea lor, în conformitate cu reglementările în vigoare;

k) interzice comercializarea loturilor de vin şi a altor produse vitivinicole la care există suspiciunea ca fiind necorespunzătoare sub aspect calitativ, până la clarificarea situaţiei;

l) prelevează probele din produsele controlate şi din alte materiale auxiliare necesare procesului de producţie, pentru analizele efectuate în laboratoarele autorizate ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

m) exercită controlul de conformitate pentru produsele vitivinicole importate;

n) păstrează secretul profesional, pentru a nu divulga unei terţe părţi datele confidenţiale de care a luat cunoştinţă în timpul controlului;

o) verifică, prin sondaj, corectitudinea întocmirii declaraţiilor de stocuri, de recoltă şi de producţie, scriptic şi faptic, indiferent de declarant, persoană fizică sau juridică;

p) propune retragerea licenţei de fabricaţie a unităţilor producătoare şi de comercializare a produselor menţionate, necorespunzătoare calitativ şi contrare legii;

q) verifică şi constată abandonarea şi defrişarea plantaţiilor de viţă-de-vie;

r) elaborează normele metodologice pentru autorizarea laboratoarelor în vederea executării de analize pentru vinuri şi alte produse pe bază de must şi vin ce urmează a fi expediate în scopul comercializării pe piaţa internă, norme care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale;

s) verifică şi controlează vinurile, produsele pe bază de must şi/sau vin şi produsele derivate vinicole importate; ş) aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare operatorilor economici, persoane fizice sau juridice din sfera producţiei, circulaţiei şi comercializării vinurilor şi a altor produse vitivinicole, pentru abaterile constatate;

t) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de actele normative în vigoare.

Art. 40. – Sumele încasate de I.S.C.T.V. din amenzi şi din prestări de servicii se fac venit la bugetul de stat.

Art. 41. – (1) O.N.D.O.V. se organizează şi funcţionează ca instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată integral din venituri proprii.

(2) Modul de organizare şi funcţionare a O.N.D.O.V., precum şi structurile sale organizatorice, centrale şi teritoriale, se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(3) O.N.D.O.V. poate organiza şi susţine financiar programe de pregătire şi instruire profesională a angajaţilor săi, în colaborare cu instituţiile de învăţământ şi de cercetare din domeniul vitivinicol şi cu unităţile producătoare de vinuri cu denumire de origine controlată şi vinuri spumante cu denumire de origine controlată.

(4) În baza bugetului aprobat, O.N.D.O.V. poate acorda sprijin financiar pentru desfăşurarea unor acţiuni care vizează dezvoltarea, modernizarea şi promovarea producţiei vitivinicole, precum şi a unor acţiuni de promovare a produselor vitivinicole româneşti.

Art. 42. – O.N.D.O.V. îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) elaborează normele tehnice pentru producerea vinurilor cu denumire de origine controlată, a vinurilor spumante cu denumire de origine controlată şi a vinurilor cu indicaţie geografică, cu consultarea O.N.V.V. şi a organizaţiilor de producători de vinuri din arealul vizat, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale;

b) întocmeşte, împreună cu O.N.V.V., proiectele de ordine ale ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea denumirilor de origine controlată şi/sau indicaţiilor geografice;

c) întocmeşte, împreună cu O.N.V.V., documentaţiile pentru vinurile cu denumire de origine controlată, vinurile spumante cu denumire de origine controlată şi a vinurilor cu indicaţie geografică;

d) eliberează autorizaţia de producător de struguri destinaţi obţinerii de vinuri şi/sau vinuri spumante cu denumire de origine controlată şi autorizaţia de producător de vinuri şi/sau vinuri spumante cu denumire de origine controlată, la solicitarea producătorilor;

e) eliberează certificatele de atestare a dreptului de comercializare pentru vinurile şi/sau vinurile spumante cu denumire de origine controlată, care atestă dreptul de utilizare a denumirii de origine, la solicitarea producătorilor;

f) controlează modul de aplicare şi respectare a prevederilor legale referitoare la vinurile şi/sau vinurile spumante cu denumire de origine controlată;

g) controlează, împreună cu I.S.C.T.V., modul de respectare şi aplicare a prevederilor legale în legătură cu regimul vinurilor cu indicaţie geografică;

h) suspendă sau anulează certificatul de atestare a dreptului de comercializare pentru vinuri şi/sau vinuri spumante cu denumire de origine controlată, în cazul în care se constată nerespectarea de către producători a prevederilor legale privind producerea şi comercializarea vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată, şi sesizează I.S.C.T.V. în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de lege;

i) controlează calitatea vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată din punct de vedere organoleptic, pentru atestarea conformităţii în vederea comercializării, împreună cu Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România;

j) controlează plantaţiile de viţă-de-vie producătoare de struguri pentru obţinerea vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată;

k) controlează spaţiile de producţie şi depozitare a vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată;

l) controlează evidenţele şi alte documente cu privire la comercializarea vinurilor şi/sau vinurilor spumante cu denumire de origine controlată.

Art. 43. – (1) Taxele pentru eliberarea autorizaţiei de producător de struguri, vinuri şi/sau vinuri spumante cu denumire de origine controlată şi a certificatului de atestare a dreptului de comercializare a acestora, solicitate de către deţinătorii de plantaţii viticole, precum şi de producătorii de vinuri din această categorie, se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

(2) Autorizaţia de producător de struguri destinaţi obţinerii de vinuri cu denumire de origine controlată şi autorizaţia de producător de vinuri cu denumire de origine controlată se eliberează anual la cererea producătorilor, iar certificatul de atestare a dreptului de comercializare pentru vinurile cu denumire de origine controlată şi/sau vinurile spumante cu denumire de origine controlată se eliberează pe loturi.

Art. 44. – (1) O.N.V.V. funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ca organism specializat cu caracter tehnico-ştiinţific, cu personalitate juridică.

(2) Statutul, precum şi modul de organizare şi funcţionare ale O.N.V.V. se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.

Art. 45. – (1) O.N.V.V. este finanţat din alocaţii bugetare, prin bugetul stabilit pentru Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, şi din venituri proprii.

(2) Veniturile proprii ale O.N.V.V. se realizează prin:

a) sponsorizări;

b) donaţii;

c) prestări de servicii.

(3) Alocaţiile bugetare repartizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru O.N.V.V., completate cu veniturile proprii, se utilizează pentru susţinerea activităţilor O.N.V.V., pentru plata personalului din aparatul executiv şi pentru achitarea cotizaţiei României de membru al Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului, denumită în continuare O.I.V.

Art. 46. – (1) O.N.V.V. are în structura sa organizatorică:

a) consiliul ştiinţific, aprobat prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, care este format din 7 membri, dintre care unul este reprezentant al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, restul membrilor fiind numiţi la propunerea organizaţiei interprofesionale de profil recunoscute administrativ;

b) corpul de experţi;

c) aparatul executiv.

(2) Consiliul ştiinţific aprobă regulamentul propriu de organizare şi funcţionare.

Art. 47. – O.N.V.V. îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) întocmeşte studii şi analize în domeniul viticulturii şi vinificaţiei, stabileşte practicile şi tratamentele în producerea strugurilor, vinurilor şi a băuturilor pe bază de struguri, must şi vin, în concordanţă cu interesele economiei naţionale şi ale viticultorilor, cu reglementările adoptate pe plan internaţional şi cu acquis-ul comunitar;

b) face propuneri de elaborare a unor proiecte de legi şi a altor acte normative pentru sectorul vitivinicol, ţinând seama de cerinţele dezvoltării viticulturii şi vinificaţiei din ţara noastră;

c) colaborează cu instituţiile centrale şi teritoriale din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor de dezvoltare a sectorului vitivinicol românesc;

d) participă la fundamentarea şi implementarea proiectelor naţionale şi internaţionale de asistenţă tehnică şi de investiţii în domeniul vitivinicol;

e) colaborează cu Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi cu unităţile de cercetare în realizarea programelor sectoriale de cercetare ştiinţifică şi aplicativă în domeniul vitivinicol;

f) avizează lucrările de delimitare a arealelor viticole, zonarea soiurilor de viţă-de-vie, stabilirea tipurilor de vin şi a altor produse pe bază de must şi vin, inclusiv a celor cu denumire de origine controlată, precum şi a altor lucrări privind dezvoltarea sectorului vitivinicol;

g) avizează normele tehnice privind stabilirea condiţiilor de cultură a viţei-de-vie şi de producere a vinurilor cu denumire de origine controlată şi cu indicaţie geografică;

h) avizează, anterior aprobării prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, propunerile O.N.D.O.V. pentru fiecare denumire de origine controlată;

i) iniţiază şi sprijină organizarea de manifestări naţionale şi internaţionale cu caracter vitivinicol: congrese, simpozioane, consfătuiri, concursuri de struguri şi vin etc.;

j) asigură legătura ţării noastre cu O.I.V., cu Biroul vin, alcool, tutun, seminţe şi hamei al Direcţiei generale de de agricultură şi dezvoltare rurală a Comisiei Europene, precum şi cu alte organisme internaţionale similiare;

k) colaborează cu I.S.C.T.V., O.N.D.O.V. şi cu instituţiile descentralizate din teritoriu, cu organizaţiile de producători, cu organizaţiile şi organismele din filieră pentru grupa de produse struguri, vin şi produse procesate din acestea;

l) participă la editarea unor reviste de specialitate destinate informării specialiştilor şi producătorilor interni şi externi;

m) sprijină acţiunile de promovare vitivinicolă atât în ţară, cât şi în străinătate;

n) acordă premii pentru cele mai valoroase lucrări din domeniul viticulturii, oenologiei, economiei vitivinicole, precum şi din cel al istoriei, medicinei şi igienei în legătură cu via şi cu produsele ei;

o) colaborează cu instituţiile de învăţământ superior, de cercetare ştiinţifică din ţară şi străinătate;

p) asigură participarea specialiştilor români la manifestările internaţionale cu caracter tehnico-ştiinţific desfăşurate sub egida O.I.V.;

q) gestionează Registrul plantaţiilor viticole;

r) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin acte normative în colaborare cu organismele instituţionale de filieră recunoscute administrativ.

CAPITOLUL V

Sancţiuni

Art. 48. – Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Art. 49. – Constituie infracţiuni următoarele fapte:

a) falsificarea sau substituirea vinurilor ori a băuturilor pe bază de must şi/sau vin conform art. 17 şi art. 22 alin. (2), (3) şi

(4), expunerea spre vânzare şi/sau vânzarea acestora cunoscând că sunt falsificate sau substituite, producerea pichetului, potrivit prevederilor art. 18 alin. (3) şi se pedepsesc potrivit art. 313 şi 297 din Codul penal;

b) producerea ori punerea în circulaţie, conform art. 22 alin. (5), a produselor care fac obiectul prezentei legi, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari se pedepseşte potrivit art. 286 şi 301 din Codul penal.

Art. 50. – (1) Pentru prejudicii cauzate prin săvârşirea faptelor prevăzute la art. 49 persoanele vinovate pot fi obligate la despăgubiri, potrivit dreptului comun.

(2) În cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 49 se aplică şi măsura confiscării întregii cantităţi fraudate.

Art. 51. – Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) înfiinţarea de plantaţii de vii în suprafaţă de peste 0,1 ha de persoană fizică sau juridică ori extinderea peste această limită a celor existente, fără autorizaţie de plantare eliberată de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene şi a municipiului Bucureşti, potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2);

b) înfiinţarea de plantaţii mai mari de 0,1 ha sau extinderea peste această limită a celor existente cu alte soiuri decât cele admise în cultură, potrivit prevederilor art. 12 alin. (1);

c) încălcarea art. 12 alin. (2) prin plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole sau în extravilanul localităţilor situate în afara arealelor viticole;

d) abandonarea plantaţiilor de viţă-de-vie cu soiuri admise în cultură, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1);

e) îmbutelierea vinurilor DOC în afara arealului delimitat, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 20 alin. (4);

f) punerea în consum şi comercializarea unor vinuri şi a altor produse obţinute din must şi/sau vin, care nu corespund caracteristicilor calitative şi de compoziţie, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

g) neîntocmirea de către producătorii şi comercianţii de vinuri în vrac a evidenţelor acestora, potrivit art. 28 alin. (1);

h) livrarea sau comercializarea vinurilor DOC fără aplicarea însemnelor de certificare a calităţii, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1);

i) plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistenţă relativă la boli, obţinuţi prin încrucişări complexe între soiuri Vitis vinifera şi soiuri aparţinând altor specii ale genului Vitis, în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 12 alin. (3);

j) nedepunerea în termenul prevăzut în normele metodologice de aplicare a prezentei legi a declaraţiilor de stocuri, de recoltă şi de producţie;

k) vânzarea în spaţii neautorizate a vinului în vrac;

l) omisiunea înscrierii sau înscrierea de date inexacte în registrele de evidenţă a produselor vitivinicole, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1);

m) nerespectarea normelor de etichetare prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;

n) defrişarea viţei-de-vie din soiuri nobile admise în cultură, în suprafaţă mai mare de 0,1 ha, fără autorizaţie de defrişare potrivit prevederilor art. 15 alin. (1);

o) împiedicarea sub orice formă a persoanelor autorizate de a-şi exercita atribuţiile de serviciu legate de aplicarea prezentei legi.

Art. 52. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 51 se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b) şi n);

b) cu amendă de la 6.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), d), g), i), j), l) şi m);

c) cu amendă de la 40.000 lei la 100.000 lei, cele prevăzute la lit. e), f), h), k) şi o).

(2) Amenzile pot fi aplicate şi persoanelor juridice.

Art. 53. – Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta lege se fac prin proces-verbal încheiat de persoane special împuternicite de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Sănătăţii Publice şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, fiecare în raport cu atribuţiile ce le revin prin actul propriu de organizare şi funcţionare.

Art. 54. – Contravenţiilor prevăzute la art. 51 şi sancţiunilor prevăzute la art. 52 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

Art. 55. – (1) Condiţiile de delimitare teritorială a arealelor viticole, cele privind normele de înfiinţare, întreţinere şi defrişare a plantaţiilor viticole, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească vinurile şi produsele pe bază de must, vin şi distilat de vin şi subproduse vinicole proprii consumului uman direct, condiţiile de atribuire a denumirii de origine controlată şi cele privind obţinerea vinurilor din această categorie, practicile şi tratamentele oenologice autorizate, normele de realizare, evidenţă şi atestare a produselor vitivinicole, cele privind comercializarea lor, precum şi alte măsuri se stabilesc prin norme metodologice de aplicare a prezentei legi, elaborate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor, Ministerului Sănătăţii Publice şi al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor[1].

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va emite în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, normele metodologice de aplicare a legii, care vor fi supuse spre aprobare Guvernului.

Art. 56. – Efectuarea recensământului patrimoniului viticol se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 57. – Se exceptează de la prevederile art. 11, 12, 21 şi 22 suprafeţele de vii şi loturile de struguri, precum şi băuturile folosite în interes experimental sau didactic de către unităţile de cercetare, învăţământ, de încercare a soiurilor sau de testare a produselor. Limitele de derogare se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi[2].

Art. 58. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea viei şi vinului nr. 67/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 5 mai 1997, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/2000, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

ANEXĂ

 

D E F I N I Ţ I I

ale arealului viticol şi ale grupelor de soiuri

 

1. Arealul viticol reprezintă aria geografică a culturii viţei-de-vie, în care se includ zonele viticole, regiunile viticole, podgoriile, centrele viticole şi plaiurile viticole.

2. Zona viticolă este arealul de mare întindere care grupează mai multe podgorii făcând parte din regiuni viticole diferite, caracterizat mai ales prin condiţiile sale climatice determinate pentru potenţialul calitativ al strugurilor şi vinurilor.

3. Regiunea viticolă cuprinde un larg teritoriu cultivat cu viţă-de-vie, caracterizat prin condiţii naturale de climă şi de relief relativ asemănătoare, precum şi prin direcţii de producţie şi sortimente apropiate.

4. Podgoria este o unitate teritorială naturală şi tradiţională, caracterizată prin condiţii specifice de climă, sol şi relief, prin solurile cultivate, prin metodele de cultură şi procedeele de vinificare folosite, care, în ansamblu, conduc la obţinerea unor producţii de struguri şi vinuri cu însuşiri specifice.

5. Centrul viticol este teritoriul care cuprinde plantaţiile viticole din una sau mai multe localităţi, care face sau nu face parte integrantă dintr-o podgorie şi care constituie o unitate teritorială caracterizată prin factori specifici de climă, sol şi sortiment, precum şi prin condiţii agrotehnice şi tehnologice asemănătoare. Centrul viticol cuprinde o suprafaţă mai mică decât podgoria.

6. Plaiul viticol este teritoriul restrâns din cadrul unui centru viticol, ce cuprinde plantaţiile de viţă-de-vie situate pe aceeaşi formă de relief. Factorii naturali, precum şi condiţiile de cultură şi de tehnologie ce privesc plaiul viticol sunt asemănătoare pe întreaga suprafaţă cultivată cu viţă-de-vie, determinând obţinerea unor produse cu însuşiri de calitate specifice.

7. Soiurile recomandate sunt cele care valorifică cel mai bine condiţiile de mediu şi îşi pun în valoare, în cel mai înalt grad, potenţialul calitativ şi productiv în arealele în care sunt cultivate. Soiurile recomandate sunt avizate cu precădere la extinderea în plantaţii.

8. Soiurile autorizate sunt cele care, prin însuşirile lor biologice şi tehnologice, îşi pun în valoare potenţialul calitativ şi cantitativ, sub potenţialul soiurilor recomandate, în condiţiile arealului lor de cultură. Soiurile autorizate pot fi extinse în mod complementar, alături de cele recomandate.

9. Soiurile autorizate temporar sunt cele aflate în cultură, dar care se comportă mai puţin satisfăcător sau nesatisfăcător în condiţiile arealelor respective. Soiurile autorizate temporar nu pot fi promovate în noile plantaţii din podgoria sau centrul viticol în care au o comportare mediocră sau slabă. Din această categorie fac parte atât soiurile care aparţin speciei Vitis vinifera din sortimentul vechi local, cât şi hibrizii interspecifici.

10. Soiurile interzise sunt cele care, prin însuşirile lor biologice sau tehnologice, influenţează în mod negativ calitatea produselor vitivinicole. Din această categorie fac parte hibrizii direct producători, denumiţi HDP. Lista cuprinzând soiurile interzise se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.