Legea nr. 240/2004 − Republicare*)

M. Of. nr. 313 din 23 aprilie 2008

 

LEGE

privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta lege reglementează raporturile juridice dintre producători şi persoanele vătămate ori prejudiciate de produsele cu defecte puse în circulaţie, răspunderea civilă pentru pagubele generate de aceste produse, precum şi dreptul la acţiune pentru repararea pagubelor.

Art. 2. – (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:

a) producător:

1. fabricantul produsului finit al unei materii prime sau părţi componente ale produsului;

2. orice persoană care se prezintă ca producător, prin faptul că îşi înscrie pe produs numele, marca sau alt semn distinctiv;

3. orice altă persoană, care importă un produs în România în vederea vânzării, închirierii, cumpărării sau altei forme de înstrăinare în cadrul activităţii proprii de comercializare în cadrul societăţii, este considerată producător al acestuia şi răspunde în aceeaşi măsură ca şi producătorul;

4. orice altă persoană, care importă un produs din Uniunea Europeană în vederea vânzării, închirierii, cumpărării sau altei forme de înstrăinare în cadrul activităţii proprii de comercializare în cadrul societăţii, este considerată producător al acestuia şi răspunde în aceeaşi măsură ca şi producătorul;

5. dacă producătorul unui produs nu poate fi identificat, fiecare furnizor al produsului respectiv va fi tratat drept producător, dacă el nu comunică consumatorului prejudiciat, într-un interval de timp rezonabil, datele de identificare a producătorului sau a persoanei care i-a furnizat produsul; această dispoziţie este valabilă şi pentru un produs importat, în cazul în care produsul nu indică identitatea importatorului prevăzut la pct. 3 ori 4, chiar dacă este precizat numele producătorului;

b) produs – orice bun mobil, chiar dacă acesta este încorporat într-un alt bun mobil sau imobil; prin produs se înţelege şi energia electrică;

c) pagubă:

1. prejudiciul cauzat prin moartea sau vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane;

2. deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei ori consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui să fie mai mare de 200**) lei;

3. deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei ori consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea lui să fie mai mare decât echivalentul în lei a 500 euro;

d) produs cu defecte – produsul care nu oferă siguranţa la care persoana este îndreptăţită să se aştepte, ţinându-se seama de toate împrejurările, inclusiv de:

1. modul de prezentare a produsului;

2. toate utilizările previzibile ale produsului;

3. data punerii în circulaţie a produsului.

(2) Un produs nu poate fi considerat cu defecte numai pentru că, ulterior, un produs similar perfecţionat a fost pus în circulaţie.

(3) Prevederile prezentului articol nu împiedică aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la daunele morale.

CAPITOLUL II

Condiţiile răspunderii producătorilor

Art. 3. – În condiţiile prezentei legi, producătorul răspunde pentru prejudiciul actual şi pentru cel viitor, cauzate de defectul produsului său.

Art. 4. – Răspunderea producătorului nu este limitată în situaţia în care paguba este determinată, cumulativ, de defectul produsului şi de acţiunea sau omisiunea unei terţe persoane. Această dispoziţie nu aduce atingere dreptului producătorului de a promova acţiuni în justiţie împotriva terţului, în condiţiile legii.

Art. 5. – Dacă mai multe persoane sunt răspunzătoare pentru pagubă, ele răspund solidar.

Art. 6. – Pentru angajarea răspunderii civile a producătorului, persoana prejudiciată trebuie să facă dovada pagubei, a defectului şi a raportului de cauzalitate dintre defect şi pagubă.

Art. 7. – (1) Producătorul este exonerat de răspundere, conform prevederilor prezentei legi, dacă dovedeşte unul dintre următoarele aspecte:

a) nu el este cel care a pus produsul în circulaţie;

b) în funcţie de împrejurări, defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus în circulaţie sau a apărut ulterior punerii în circulaţie a produsului, din cauze neimputabile lui;

c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice altă formă de distribuţie în scop economic al producătorului şi nu a fost fabricat sau distribuit în cadrul activităţii sale profesionale;

d) defectul se datorează respectării unor condiţii obligatorii, impuse prin reglementările emise de autorităţile competente;

e) nivelul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice existent la momentul punerii în circulaţie a produsului nu i-a permis depistarea defectului în cauză;

f) defectul se datorează nerespectării de către consumator a instrucţiunilor de utilizare furnizate în documentele tehnice care însoţesc produsul, demonstrate în baza expertizei tehnice de specialitate.

(2) Producătorul de componente este exonerat de răspundere dacă dovedeşte că defectul este imputabil proiectării greşite a ansamblului în care acesta a fost montat sau instrucţiunilor date de producătorul produsului destinat consumatorului.

Art. 8. – Răspunderea producătorului poate fi limitată sau înlăturată de instanţa competentă, în cazul în care paguba este cauzată atât de defectul produsului, cât şi de culpa persoanei

Art. 9. – (1) Aplicarea dispoziţiilor prezentei legi nu exclude posibilitatea persoanei vătămate ori prejudiciate de a pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau extracontractuale ori al altui regim special de răspundere, existent la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Societăţile de asigurări au drept de regres împotriva producătorului, conform legislaţiei în vigoare, pentru sumele plătite persoanelor prejudiciate.

Art. 10. – Orice clauze contractuale de limitare sau exonerare de răspundere a producătorului sunt lovite de nulitate absolută.

CAPITOLUL III

Dreptul la acţiune pentru repararea pagubelor

Art. 11. – Dreptul la acţiune pentru repararea pagubelor, ce decurge din prevederile prezentei legi, se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de existenţa pagubei, a defectului şi a identităţii producătorului, iar acţiunea pentru repararea pagubei nu poate fi introdusă după împlinirea a 10 ani de la data la care producătorul a pus produsul respectiv în circulaţie.

Art. 12. – Acţiunea pentru repararea pagubelor produse este de competenţa instanţei de judecată în a cărei rază teritorială s-a produs paguba, se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 13. – Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.

Art. 14. – România va comunica Comisiei Europene textul exact al celor mai importante reglementări legale interne care sunt emise sub incidenţa prezentei legi.

Art. 15. – Prevederile prezentei legi nu se aplică:

a) pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrării în vigoare a acesteia;

b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.

Art. 16. – Prezenta lege transpune Directiva nr. 85/374/CEE din 25 iulie 1985 privind răspunderea producătorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L210 din 7 august 1985, modificată şi completată prin Directiva nr. 1.999/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE), nr. L141 din 4 iunie 1999.

Art. 17. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 2 alin. (1) lit. a) pct. 4, art. 2 alin. (1) lit. c) pct. 3 şi art. 14, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

(2) Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi art. 2 alin. (1) lit. c) pct. 2 se aplică până la data de 1 ianuarie 2007.

Art. 18. – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă prevederile art. 42–42⁷ din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările şi completările ulterioare.