Legea nr. 227/2006 – Republicare *)

M. Of. nr. 156 din 1 martie 2016

LEGE

privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport

Titlul I

Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează prevenirea şi combaterea dopajului în sport.

(2) Conform reglementărilor Convenţiei împotriva dopajului, adoptată în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 171/1998, ale Convenţiei internaţionale împotriva dopajului în sport, adoptată în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, la Paris la 19 octombrie 2005, acceptată prin Legea nr. 367/2006, şi ale Codului Mondial Anti-Doping, elaborat de Agenţia Mondială Anti-Doping, denumit în continuare Cod, se interzice dopajul în sport din raţiuni de natură etică şi medicală.

(3) În examinarea faptelor şi aspectelor juridice ale unui caz de încălcare a reglementărilor anti-doping, jurisdicţia de soluţionare a cauzelor o au doar instanţele sportive, instanţa de ultim grad fiind Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne.

Art. 2. – (1) Dopajul în sport reprezintă una sau mai multe încălcări ale reglementărilor anti-doping prevăzute la alin. (2).

(2) Constituie încălcări ale reglementărilor anti-doping următoarele fapte:

a) prezenţa unei substanţe interzise sau a metaboliţilor acesteia ori a markerilor ei în proba biologică provenită de la un sportiv;

b) utilizarea sau tentativa de a utiliza o substanţă interzisă sau o metodă interzisă;

c) evitarea, refuzul sau neprezentarea nejustificată pentru prelevarea de probe;

d) încălcarea de 3 ori, într-o perioadă de 12 luni, a reglementărilor în vigoare referitoare la disponibilitatea sportivului pentru testarea doping în afara competiţiei, inclusiv nerespectarea de către sportiv a obligaţiei de a furniza informaţii privind localizarea sa, precum şi a reglementărilor privind testele neefectuate, conform Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii al Agenţiei Mondiale Anti-Doping, inclusiv orice combinaţie de 3 asemenea încălcări într-o perioadă de 12 luni;

e) falsificarea oricărei părţi a controlului doping, care include, fără a se limita la, obstrucţionarea intenţionată sau încercarea de a obstrucţiona un ofiţer de control doping, furnizarea de informaţii false unei organizaţii anti-doping sau intimidarea ori încercarea de a intimida un posibil martor;

f) deţinerea de substanţe şi/sau de metode interzise;

g) traficarea sau tentativa de traficare a oricărei substanţe şi/sau metode interzise;

h) administrarea unui sportiv în competiţie şi/sau în afara competiţiei a oricărei substanţe şi/sau metode interzise;

i) complicitatea prin asistarea, încurajarea, sprijinirea, instigarea, acoperirea sau orice alt tip de complicitate intenţionată implicând o încălcare sau o tentativă de încălcare a unei reglementări anti-doping, inclusiv introducerea unui sportiv în competiţie pe perioada suspendării;

j) asocierea între un sportiv şi o persoană care a suferit o suspendare, ca urmare a implicării într-un caz de încălcare a reglementărilor anti-doping sau a fost condamnat în baza unei proceduri profesionale, disciplinare sau penale, pentru o faptă care ar fi constituit o încălcare a reglementărilor anti-doping, numai după ce sportivul sau o persoană din personalul asistent al sportivului a fost notificată în scris.

Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

1. ADAMS – sistem de administrare şi management anti-doping, instrument de gestionare a bazei de date folosind internetul pentru introducerea, depozitarea, difuzarea şi raportarea de date destinate să ajute beneficiarii şi Agenţia Mondială Anti-Doping în operaţiunile anti-doping, în conformitate cu legislaţia în vigoare referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal;

2. administrarea – punerea la dispoziţie, furnizarea, supervizarea, facilitarea sau participarea în orice alt mod la utilizarea de către o altă persoană a unei substanţe interzise şi/sau metode interzise;

3. ajutor substanţial – sprijin efectiv acordat de către un sportiv sau o persoană din cadrul personalului asistent al sportivilor, prin furnizarea de informaţii printr-o declaraţie scrisă şi administrarea de probe, inclusiv prin depunerea de mărturii şi furnizarea de informaţii concludente pentru descoperirea unui caz şi stabilirea unei încălcări de către alt sportiv sau persoană din cadrul personalului asistent al sportivului;

4. audiere provizorie – audiere sumară ce are loc înaintea audierii prevăzute la art. 47, verbală sau scrisă, în cadrul căreia sportivului i se aduc la cunoştinţă rezultatul constatat, reglementările anti-doping încălcate, drepturile de care beneficiază şi obligaţiile care îi revin;

5. comitet naţional olimpic – organizaţie recunoscută de Comitetul Internaţional Olimpic;

6. competiţie – o singură cursă, meci, joc sau o întrecere sportivă singulară;

7. consecinţe financiare – sancţiunea de natură financiară impusă ca urmare a unei încălcări a reglementărilor anti-doping sau dispusă de Curtea de Arbitraj Sportiv, pentru a recupera costurile asociate acesteia;

8. control doping – procesul care include furnizarea de informaţii privind localizarea sportivilor, planificarea distribuirii testărilor, prelevarea şi mânuirea de probe biologice, transportul de probe biologice la laborator, analiza de laborator, scutirile pentru uz terapeutic (SUT), gestionarea rezultatelor, audieri şi apeluri;

9. control doping fără aviz prealabil – un control doping care se desfăşoară fără vreo atenţionare prealabilă a sportivului şi în care sportivul este însoţit în permanenţă, începând din momentul anunţării şi până la prelevarea probei biologice;

10. Convenţia UNESCO – Convenţia internaţională împotriva dopajului în sport, adoptată la cea de a 33-a sesiune a Conferinţei Generale UNESCO din 19 octombrie 2005, inclusiv toate amendamentele adoptate de statele părţi la Convenţie şi de Conferinţa părţilor la Convenţia internaţională împotriva dopajului în sport;

11. descalificare – invalidarea rezultatelor sportivului, obţinute în cadrul unei anumite competiţii sau manifestări sportive, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, inclusiv retragerea de medalii, puncte şi premii;

12. deţinere – posesia sau controlul exclusiv asupra substanţei sau metodei interzise;

13. falsificarea – modificarea cu un scop incorect printr-o acţiune incorectă, obstrucţionarea, inducerea în eroare sau orice comportament fraudulos, în scopul de a modifica rezultatele testării doping sau de a împiedica desfăşurarea procedurilor obişnuite de testare doping, precum şi oferirea de informaţii false Agenţiei;

14. informarea publică sau raportarea – publicarea de informaţii cu privire la încălcarea unei reglementări anti-doping, în conformitate cu art. 55;

15. în competiţie – perioada care începe cu 12 ore înainte de o competiţie la care sportivul este programat să participe, până la finalul competiţiei şi al procesului de prelevare a probelor legat de acea competiţie, cu excepţia situaţiilor în care se prevede altfel în reglementările unei federaţii internaţionale sau ale unei alte organizaţii naţionale anti-doping;

16. în afara competiţiei – orice testare doping care nu este realizată în competiţie;

17. lipsa vinovăţiei sau neglijenţei – demonstrarea de către sportiv a faptului că nu a ştiut sau nu a suspectat şi nici nu ar fi avut posibilitatea să ştie ori să suspecteze, chiar prin exercitarea celei mai atente griji, faptul că a folosit sau că i s-au administrat substanţe ori metode interzise sau că într-un alt mod a încălcat o reglementare anti-doping;

18. lipsa vinovăţiei sau neglijenţei semnificative – demonstrarea de către sportiv a faptului că vinovăţia sau neglijenţa de care a dat dovadă nu a fost semnificativă în ceea ce priveşte încălcarea reglementărilor anti-doping, atunci când se analizează împrejurările şi se iau în calcul criteriile stabilite pentru acestea;

19. Listă interzisă – lista care denumeşte substanţele şi metodele interzise;

20. locul unei manifestări sportive – loc stabilit de organismul decizional al unui eveniment;

21. lot de testare înregistrat – eşantionul format din sportivi de elită, stabilit separat de către fiecare federaţie internaţională şi organizaţie naţională anti-doping, sportivi care sunt supuşi testării doping în şi în afara competiţiei, ca parte a planului de distribuire a testărilor aparţinând organizaţiei sau federaţiei internaţionale respective şi care au obligaţia să furnizeze informaţii de localizare în conformitate cu prevederile Codului şi ale Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii;

22. manifestare sportivă – serie de competiţii individuale organizate împreună de către un singur organism decizional;

23. manifestare sportivă internaţională – manifestare sportivă în cadrul căreia Comitetul Internaţional Olimpic, Comitetul Internaţional Paralimpic, o federaţie internaţională, o organizaţie care organizează o manifestare sportivă majoră sau altă organizaţie sportivă internaţională răspund de manifestarea sportivă sau numesc oficiali pentru aceasta;

24. manifestare sportivă naţională – manifestare sportivă ce implică participarea sportivilor de nivel naţional şi internaţional, care nu este o manifestare sportivă internaţională;

25. marker – un compus, grup de compuşi sau parametri biologici, care indică utilizarea de substanţe sau metode interzise;

26. metabolit – orice substanţă produsă în organism în urma unui proces de metabolizare, biodegradare;

27. metodă interzisă – orice metodă calificată astfel în cuprinsul Listei interzise;

28. ofiţer de control doping – persoană atestată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi care are, pe baza delegaţiei emise de Agenţia Naţională Anti-Doping, responsabilitatea gestionării la faţa locului a şedinţei de prelevare a probei;

29. oficial pentru recoltarea probelor de sânge – ofiţer de control doping autorizat care are şi calificare medicală pentru efectuarea puncţiei venoase, obţinută potrivit prevederilor legale;

30. organizator de manifestări sportive majore – asociaţiile continentale ale comitetelor naţionale olimpice şi alte organizaţii internaţionale sportive multidisciplinare, care funcţionează drept organism decizional al oricăror manifestări sportive continentale, regionale sau internaţionale;

31. organizaţie anti-doping – semnatar responsabil cu adoptarea de reguli pentru iniţierea, implementarea sau aplicarea oricărei părţi din procesul de control doping, ce poate include Comitetul Internaţional Olimpic, Comitetul Internaţional Paralimpic, alte organizaţii care organizează evenimente sportive majore ce efectuează testarea în cadrul acestor evenimente sportive, Agenţia Mondială Anti-Doping, federaţiile internaţionale şi organizaţiile naţionale anti-doping;

32. organizaţie naţională anti-doping – entitate desemnată de fiecare ţară, având autoritatea şi responsabilitatea principală la nivel naţional de a adopta şi implementa reglementările anti-doping, de a efectua activitatea de prelevare a probelor, gestionarea rezultatelor şi procedura de audiere;

33. organizaţie regională anti-doping – entitate la nivel regional, desemnată de ţările membre să coordoneze şi să gestioneze domenii delegate din programele naţionale anti-doping ale acestora, care pot include adoptarea şi implementarea de reglementări anti-doping, planificarea şi prelevarea de probe, gestionarea rezultatelor, examinarea scutirilor pentru uz terapeutic, desfăşurarea audierilor şi coordonarea programelor educative la nivel regional;

34. participant – orice sportiv sau membru al personalului asistent al sportivului;

35. paşaportul biologic al sportivului – programul şi metodele prin care se colectează şi se consemnează informaţii, în conformitate cu standardele internaţionale ale Agenţiei Mondiale Anti-Doping;

36. perioada manifestării sportive – timpul dintre începutul şi sfârşitul unei manifestări sportive, stabilit de organismul care coordonează manifestarea;

37. persoană – persoană fizică sau juridică şi orice altă entitate;

38. personal asistent al sportivului – orice antrenor, preparator, manager, agent, personal din conducerea echipei, oficial, personal medical ori paramedical, părinte sau orice altă persoană care lucrează, tratează sau acordă asistenţă sportivului care participă sau se pregăteşte să participe la competiţii sportive;

39. posesia – situaţia în care persoana are control exclusiv sau intenţionează să exercite controlul asupra substanţei şi/sau metodei interzise; cumpărarea, inclusiv prin mijloace electronice sau orice alte mijloace, a unei substanţe şi/sau metode interzise, de către o persoană, constituie posesie;

40. probă biologică – orice material biologic colectat pentru a fi supus controlului doping;

41. produs contaminat – produs care conţine o substanţă interzisă şi care nu este menţionată pe eticheta produsului;

42. programul observatorilor independenţi – echipă de observatori, aflată sub supravegherea Agenţiei Mondiale Anti-Doping, care observă şi oferă îndrumări cu privire la procesul de control doping la anumite manifestări sportive şi raportează observaţiile sale;

43. rezultat atipic – un raport de la un laborator sau o altă entitate recunoscută de către Agenţia Mondială Anti-Doping, care necesită investigaţii ulterioare potrivit prevederilor Standardului internaţional pentru laboratoare, înainte de a se stabili existenţa unui rezultat pozitiv;

44. rezultat pozitiv – un raport de la un laborator sau de la altă entitate căreia i s-a aprobat efectuarea de testări, care identifică, într-o probă biologică, prezenţa unei substanţe interzise, a metaboliţilor ori a markerilor săi, inclusiv însemnate cantităţi de substanţe endogene sau dovezi ale utilizării de metode interzise;

45. rezultat pozitiv în paşaportul biologic – raport elaborat pe baza procedurii prevăzute în Documentul tehnic sau în Instrucţiunile tehnice, care relevă faptul că rezultatele analitice examinate sunt atipice în raport cu o stare fiziologică normală sau cu o patologie cunoscută şi sunt comparabile cu utilizarea unei substanţe şi/sau metode interzise;

46. scutire pentru uz terapeutic (SUT) – aprobarea utilizării în scopuri terapeutice a unei substanţe şi/sau metode interzise sportivilor care prezintă o afecţiune dovedită medical;

47. semnatari – entităţi semnatare ale Codului, ce se conformează prevederilor acestuia;

48. sport de echipă – un sport în care înlocuirea jucătorilor este permisă pe durata desfăşurării unei competiţii;

49. sport individual – orice sport care nu este sport de echipă;

50. sportiv – orice persoană care participă la activitatea sportivă la nivel internaţional, definit ca atare de fiecare federaţie internaţională, sau orice persoană care participă la activitatea sportivă la nivel naţional, legitimată la un club sportiv afiliat la o federaţie sportivă naţională, şi orice altă persoană care participă la activitatea sportivă la nivel inferior. Prezenta definiţie cuprinde şi practicanţii de sport la nivel recreativ, fără ca aceştia să aibă obligaţia de a furniza informaţii privind localizarea lor şi de a solicita scutire pentru uz terapeutic (SUT);

51. sportiv de nivel naţional – sportiv care concurează într-o disciplină sportivă la nivel naţional, conform definiţiei elaborate de fiecare organizaţie naţională anti-doping, cu respectarea Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii;

52. sportiv de nivel internaţional – sportiv care concurează la nivel internaţional într-o disciplină sportivă, definit ca atare de fiecare federaţie internaţională, cu respectarea Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii;

53. standard internaţional – un standard adoptat de către Agenţia Mondială Anti-Doping, ce conţine şi detalii tehnice necesare pentru implementarea dispoziţiilor Codului;

54. stricta responsabilitate – regula conform căreia, potrivit art. 2 alin. (2) lit. a) şi b), pentru a stabili încălcarea unei reglementări anti-doping, nu este necesar ca organizaţia anti-doping să demonstreze intenţia, vinovăţia, neglijenţa sau utilizarea cu bună ştiinţă a unei substanţe şi/sau metode interzise de către sportiv;

55. substanţă interzisă – orice substanţă calificată astfel în cuprinsul Listei interzise;

56. substanţe specifice – toate substanţele interzise, cu excepţia substanţelor din clasele agenţilor anabolizanţi, a hormonilor şi anumitor stimulente şi hormoni antagonişti şi modulatori, precum şi a metodelor interzise, identificate ca atare în Lista interzisă, standard internaţional al Agenţiei Mondiale Anti-Doping;

57. suspendarea – oprirea sportivului sau a unei persoane din personalul asistent al acestuia, pentru o perioadă determinată de timp, de la participarea în cadrul oricărei competiţii, exercitarea unei activităţi în legătură cu activitatea sportivă, precum şi suspendarea finanţării conform art. 61 alin. (9);

58. suspendare provizorie – oprirea temporară a sportivului sau a unei persoane din cadrul personalului asistent al sportivului suspectat de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) de la participarea în cadrul oricărei competiţii până la luarea deciziei finale;

59. tentativă – angajare comportamentală deliberată, care constituie un pas important în desfăşurarea unei acţiuni, cu scopul săvârşirii uneia dintre faptele prevăzute la art. 2 alin. (2);

60. terapeutic – tratamentul unei stări medicale cu agenţi sau metode curative sau care ajută la vindecare;

61. testări-ţintă – selecţionarea sportivilor pentru testare, pe baza criteriilor prevăzute în Standardul internaţional pentru testare şi investigaţii;

62. testare doping – parte a procesului de desfăşurare a controlului doping, ce presupune planificarea distribuirii testelor, prelevarea de probe biologice, mânuirea lor şi transportul de probe biologice la laborator;

63. trafic – vânzarea, oferirea, transportarea, trimiterea, aducerea sau distribuirea ori posesia, în unul din scopurile aici prevăzute, către un terţ, a unei substanţe şi/sau metode interzise, prin orice mijloace, de către un sportiv, personal asistent al sportivului sau de orice altă persoană aflată sub jurisdicţia unei organizaţii anti-doping;

64. utilizare de substanţe sau metode interzise – aplicarea, ingerarea, injectarea sau consumul prin orice mijloace al oricărei substanţe sau metode interzise;

65. vinovăţia – orice încălcare a unei îndatoriri sau orice lipsă de atenţie cuvenită în conformitate cu o situaţie anume.

Titlul II

Organizarea activităţii anti-doping la nivel naţional

Capitolul I

Agenţia Naţională Anti-Doping

Art. 4. – (1) În vederea combaterii fenomenului de dopaj în sport funcţionează Agenţia Naţională Anti-Doping, denumită în continuare Agenţia, instituţie publică cu personalitate juridică, cu autonomie decizională şi operaţională în activitatea anti-doping şi de cercetare ştiinţifică în domeniu, coordonată de prim-ministru, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2.

(2) Personalul Agenţiei este personal contractual şi este salarizat la nivelul prevăzut pentru aparatul de lucru al Guvernului.

Art. 5. – (1) Laboratorul de control doping este persoană juridică de drept public, independentă din punct de vedere analitic şi operaţional faţă de Agenţie şi orice structură sportivă.

(2) Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Laboratorului de control doping se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 6. – Agenţia are următoarele obiective:

a) prevenirea şi combaterea la nivel naţional a fenomenului de dopaj prin adoptarea şi implementarea politicilor şi reglementărilor anti-doping, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

b) încurajarea practicării unui sport curat, în vederea protejării sănătăţii sportivilor şi respectării principiilor fairplay-ului în sport;

c) elaborarea şi dezvoltarea de studii şi proiecte de cercetare sociologice, comportamentale, juridice şi etice, investigaţii efectuate în domeniul medical biochimie, analitic şi fiziologic;

d) prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc;

e) reafirmarea angajamentului României şi consolidarea poziţiei de partener credibil şi activ în efortul global de luptă împotriva dopajului în sport;

f) dezvoltarea instituţională în vederea implementării politicilor adoptate în domeniu.

Art. 7. – În vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 6, Agenţia îndeplineşte următoarele atribuţii:

1. elaborează Strategia Naţională Anti-Doping, în conformitate cu obiectivele şi prevederile Codului, ale standardelor internaţionale, ale reglementărilor Convenţiei împotriva dopajului, adoptată în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg, la 16 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 171/1998, şi ale Convenţiei UNESCO;

2. iniţiază proiecte de acte normative pentru armonizarea legislaţiei naţionale anti-doping cu reglementările internaţionale în domeniu;

3. răspunde de efectuarea testărilor doping şi asigură gestionarea rezultatelor şi a procedurii de audiere;

4. elaborează şi actualizează planul de distribuire a testărilor doping, în conformitate cu prevederile Codului şi ale Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii;

5. investighează rezultatele atipice şi datele atipice din paşaportul biologic al sportivului;

6. investighează orice alte informaţii rezultate din analize sau din alte surse sau date care indică încălcarea uneia sau mai multor reglementări anti-doping, în scopul fie de a exclude suspiciunea privind încălcarea regulii/regulilor, fie de a consolida probe care să sprijine iniţierea unei proceduri privind încălcarea unei reglementări anti-doping;

7. iniţiază, promovează şi/sau susţine financiar, după caz, programe educative şi de prevenire a dopajului în sport;

8. organizează şi efectuează controale doping în competiţie şi în afara competiţiei;

9. asigură aplicarea măsurilor concrete pentru sancţionarea dopajului în sport;

10. iniţiază, susţine financiar şi/sau încurajează programe de promovare a fairplay-ului în sport;

11. încurajează structurile sportive, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în adoptarea unor programe de testare coerente şi uniforme;

12. colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice, cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale naţionale şi internaţionale cu atribuţii în domeniu;

13. propune măsuri specifice şi colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice în sensul intensificării luptei împotriva traficului ilicit de substanţe şi/sau metode interzise;

14. iniţiază aprobarea şi revizuirea Listei interzise1), în conformitate cu lista Agenţiei Mondiale Anti-Doping;

15. actualizează, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi cu Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, şi publică anual lista cu specialităţile farmaceutice autorizate şi comercializate în România care au în componenţă substanţe şi/sau metode interzise;

16. întocmeşte planul naţional anual de testare, în competiţie şi în afara competiţiei, şi îl pune la dispoziţia Agenţiei Mondiale Anti-Doping, la solicitarea acesteia, întocmeşte lotul de testare înregistrat şi ţine evidenţa localizării sportivilor, potrivit prevederilor Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii al Agenţiei Mondiale Anti-Doping;

17. asigură organizarea şi funcţionarea comisiilor prevăzute la art. 14 alin. (1);

18. aprobă scutirile de uz terapeutic pentru sportivii de nivel naţional, la solicitarea scrisă a acestora, în conformitate cu procedura descrisă în Standardul internaţional de acordare a scutirilor de uz terapeutic (SUT) al Agenţiei Mondiale Anti-Doping şi ţine evidenţa scutirilor pentru uz terapeutic (SUT) pentru sportivii de nivel internaţional;

19. comunică Agenţiei Mondiale Anti-Doping şi federaţiilor internaţionale de specialitate cazurile de încălcări ale reglementărilor anti-doping gestionate, precum şi solicitările de scutiri pentru uz terapeutic (SUT) pentru sportivii de nivel naţional;

20. elaborează normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping;

21. organizează cursuri pentru formarea profesională şi perfecţionarea ofiţerilor de control doping;

22. organizează cursuri de instruire anti-doping pentru instructorii din sălile de culturism şi fitness;

23. prezintă anual un raport de activitate Guvernului şi Parlamentului;

24. organizează periodic, cu structurile sportive, acţiuni privind informarea, prevenirea şi combaterea fenomenului de dopaj în sport;

25. iniţiază, promovează şi desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică;

26. elaborează normele de utilizare a veniturilor Agenţiei pentru categoriile de cheltuieli ce se efectuează pentru realizarea acţiunilor de prevenire şi combatere a dopajului în sport, precum şi a celor de prevenire şi combatere a traficului ilicit de substanţe cuprinse în Lista interzisă şi le supune Guvernului spre aprobare, prin hotărâre;

27. avizează suplimentele alimentare care deţin notificare de punere pe piaţă, destinate utilizării de către sportivi;

28. întocmeşte şi realizează planul anual de educaţie anti-doping;

29. dă publicităţii, anual, raportul statistic referitor la activităţile de control doping întreprinse, copia acestuia fiind comunicată Agenţiei Mondiale Anti-Doping;

30. colectează, stochează, prelucrează sau comunică date cu caracter personal cu privire la sportiv şi alte persoane, atunci când este necesar şi aplicabil în desfăşurarea activităţilor anti-doping, în conformitate cu Codul şi legislaţia naţională în vigoare.

Art. 8. – Agenţia are obligaţia de a achita cotizaţiile stabilite de către organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale internaţionale, asumate prin Legea nr. 171/1998 şi prin Convenţia internaţională împotriva dopajului în sport, adoptată în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, la Paris, la 19 octombrie 2005, acceptată prin Legea nr. 367/2006.

Art. 9. – Posturile publice de radio şi de televiziune pun la dispoziţie, gratuit, Agenţiei un spaţiu de emisie de minimum 30 de minute lunar, din care 50% la ore de maximă audienţă, pentru difuzarea de emisiuni cu caracter educativ şi materiale promoţionale, în scopul prevenirii şi combaterii dopajului în sport.

Art. 10. – (1) Pe lângă Agenţie funcţionează Consiliul director, ca organ consultativ.

(2) Conducerea Agenţiei este asigurată de un preşedinte, numit pe o perioadă de 5 ani, prin decizie a prim-ministrului, din rândul specialiştilor în domeniu, pe baza îndeplinirii cerinţelor de competenţe profesionale şi manageriale, precum şi a criteriului de independenţă politică şi de independenţă faţă de structurile sportive.

Art. 11. – (1) Consiliul director al Agenţiei are în componenţă 9 membri, după cum urmează:

a) preşedinte;

b) 4 reprezentanţi ai aparatului de lucru al Guvernului;

c) un reprezentant al Ministerului Tineretului şi Sportului, desemnat de ministru, din rândul angajaţilor săi;

d) un reprezentant al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român;

e) un reprezentant al sportivilor de performanţă, desemnat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român;

f) un reprezentant al federaţiilor sportive naţionale, desemnat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

(2) Competenţele Consiliului director se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Activitatea Consiliului director este condusă de un preşedinte, care este şi preşedintele Agenţiei.

(4) Mandatul membrilor Consiliului director este de 5 ani.

(5) Membrii Consiliului director sunt obligaţi să respecte secretul profesional şi vor semna declaraţii de confidenţialitate şi conflict de interese.

(6) Consiliul director se întruneşte în şedinţe ordinare lunare şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este nevoie, la solicitarea preşedintelui sau a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi.

(7) Convocarea Consiliului director se face cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data şedinţei şi va cuprinde în mod obligatoriu ordinea de zi şi documentaţia necesară.

(8) Deciziile Consiliului director sunt adoptate cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi.

(9) Membrii Consiliului director, care participă la şedinţe, cu excepţia preşedintelui, beneficiază de indemnizaţie de şedinţă de 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui. Totalul sumelor cuvenite unui membru al Consiliului director, ca urmare a participării la şedinţe, nu poate depăşi într-o lună 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui.

Art. 12. – (1) Mandatul membrilor Consiliului director încetează înainte de termen în următoarele situaţii:

a) renunţarea la calitatea de membru;

b) transferarea în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice;

c) aplicarea unei sancţiuni disciplinare;

d) neîndeplinirea obligaţiilor ce îi revin;

e) pierderea calităţii pentru care au fost numiţi;

f) deces;

g) revocarea mandatului de către autoritatea care l-a desemnat.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) se desemnează un nou reprezentant, al cărui mandat durează până la expirarea mandatului celui în locul căruia a fost numit.

Art. 13. – (1) Preşedintele Agenţiei are rang de secretar de stat şi este ajutat în activitatea sa de un vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, numit pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile legii, prin decizie a prim-ministrului, pe baza îndeplinirii cerinţelor de competenţe profesionale şi manageriale, precum şi a criteriului de independenţă politică şi de independenţă faţă de structurile sportive.

(2) În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele Agenţiei emite ordine şi instrucţiuni.

(3) Ordinele şi instrucţiunile cu caracter normativ emise de preşedintele Agenţiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 14. – (1) Pe lângă Agenţie se constituie Comisia de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic, Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările anti-doping şi Comisia de apel.

(2) Componenţa şi competenţele comisiilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei2).

(3) Membrii comisiilor prevăzute la alin. (1), care participă la şedinţe, beneficiază de indemnizaţie de şedinţă de 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui. Totalul sumelor cuvenite unui membru al comisiilor, ca urmare a participării la şedinţe, nu poate depăşi într-o lună 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui.

(4) Pentru activitatea prestată de comisiile prevăzute la alin. (1) se percepe o taxă al cărei cuantum se stabileşte anual, prin decizie a Consiliului director, aprobată prin ordin al preşedintelui Agenţiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 15. – (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei se asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

(2) Tarifele pentru formarea şi perfecţionarea ofiţerilor de control doping, precum şi tarifele pentru testarea suplimentelor nutritive se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei3).

Art. 164). – (1) Salariaţii care au o vechime în muncă în cadrul Agenţiei de cel puţin 2 ani primesc lunar un spor de stabilitate de 5%, calculat la salariul de bază.

(2) Pentru fiecare an de vechime în muncă, ce depăşeşte pragul de 2 ani, la procentul prevăzut la alin. (1) se adaugă câte 3 procente.

(3) Sporul de stabilitate, acordat în condiţiile alin. (1) şi (2), nu poate depăşi 20% din salariul de bază.

(4) Sporul de stabilitate se acordă cu data de 1 a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea prevăzută la alin. (1) şi (2).

(5) Sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare.

Art. 174). – (1) Personalul Agenţiei, datorită faptului că este supus prin profilul activităţii desfăşurate la o solicitare psihică foarte ridicată şi la riscul de îmbolnăvire ca urmare a manevrării de probe biologice de urină şi sânge, beneficiază de un spor în cuantum de până la 25%, calculat la salariul de bază, în condiţiile legii.

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Art. 184). – Finanţarea sporurilor prevăzute la art. 16 şi 17 se efectuează din venituri proprii, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Art. 194). – (1) Personalul Agenţiei beneficiază de spor de confidenţialitate în cuantum de 15%, aplicat la salariul de bază brut lunar.

(2) Categoriile de personal şi condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Capitolul II

Publicarea şi revizuirea Listei interzise

Art. 20. – (1) Lista interzisă, în conformitate cu cea a Agenţiei Mondiale Anti-Doping, se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Agenţia va revizui Lista interzisă ori de câte ori vor apărea modificări în lista publicată de Agenţia Mondială Anti-Doping.

Capitolul III

Scutiri pentru uz terapeutic

Art. 21. – (1) Prezenţa unei substanţe interzise sau a metaboliţilor sau markerilor ei şi/sau utilizarea sau tentativa de utilizare, posesia sau administrarea sau tentativa de a administra o substanţă interzisă sau o metodă interzisă nu vor constitui o încălcare a unei reglementări anti-doping, dacă sunt incidente scutirile pentru uz terapeutic (SUT) acordate în conformitate cu Standardul internaţional de acordare a scutirilor de uz terapeutic (SUT).

(2) Agenţia asigură aplicarea procedurii de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic pentru sportivii de nivel naţional sau pentru sportivii rezidenţi pe teritoriul României, dar care nu sunt de nivel internaţional, la solicitarea scrisă a acestora, în conformitate cu procedura descrisă în Standardul internaţional de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic (SUT) al Agenţiei Mondiale Anti-Doping.

(3) Sportivii de nivel internaţional au obligaţia de a comunica Agenţiei solicitările de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic, depuse la federaţia internaţională de specialitate, potrivit prevederilor Standardului internaţional de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic (SUT) al Agenţiei Mondiale Anti-Doping.

(4) Agenţia va raporta Agenţiei Mondiale Anti-Doping, prin ADAMS, scutirile pentru uz terapeutic acordate sportivilor de nivel naţional şi sportivilor rezidenţi pe teritoriul României care nu sunt de nivel internaţional, incluşi în lotul său de testare înregistrat.

Capitolul IV

Rolul şi responsabilităţile sportivilor şi ale personalului asistent al acestora

Art. 22. – Sportivii şi personalul asistent al acestora sunt obligaţi să cunoască şi să respecte reglementările anti-doping naţionale şi internaţionale.

Art. 23. – Sportivul este direct răspunzător de ceea ce se găseşte în proba sa biologică.

Art. 24. – Sportivul are obligaţia să îşi decline calitatea în faţa personalului medical, inclusiv a medicilor de familie şi medicilor specialişti.

Art. 25. – (1) Sportivii şi personalul asistent al acestora au obligaţia să coopereze cu organizaţiile anti-doping în cadrul investigaţiilor referitoare la încălcări ale reglementărilor anti-doping.

(2) Personalul asistent al sportivului are obligaţia să coopereze cu Agenţia în timpul testării doping.

Art. 26. – Sportivii care fac parte din Lotul de testare înregistrat al Agenţiei au obligaţia să furnizeze informaţii corecte de localizare şi să le completeze în sistemul ADAMS.

Art. 27. – (1) Sportivii de nivel naţional şi/sau internaţional, incluşi în Lotul de testare înregistrat, care se retrag din activitatea sportivă, au obligaţia ca, în cazul în care revin, să anunţe în scris cu 6 luni înainte de revenire, să fie disponibili pentru testare şi să furnizeze informaţii de localizare Agenţiei şi/sau federaţiei internaţionale la care sunt afiliaţi.

(2) Agenţia Mondială Anti-Doping poate acorda o scutire de la regula notificării în scris, astfel cum este prevăzut la alin. (1), conform prevederilor Codului.

(3) Orice rezultate obţinute în concurs, cu încălcarea prevederilor alin. (1), vor fi anulate.

Art. 28. – (1) Sportivul retras din activitatea sportivă pe perioada suspendării, dacă doreşte să revină în activitate, nu poate participa la competiţii naţionale sau internaţionale înainte de a anunţa în scris federaţia naţională şi/sau internaţională şi/sau Agenţia.

(2) Notificarea se va face în scris, cu o perioadă de timp egală cu perioada de suspendare rămasă de executat la momentul retragerii, când aceasta este mai mare de 6 luni, iar în caz contrar, cu 6 luni înainte.

(3) Pe perioadele prevăzute la alin. (2), sportivul are obligaţia să se supună testării doping şi să furnizeze informaţii privind localizarea.

Art. 29. – (1) Medicii, asistenţii medicali şi personalul paramedical trebuie să acorde o atenţie deosebită tratamentului medical aplicat sportivilor şi să respecte următoarele reguli:

a) să nu recomande, să nu prescrie şi să nu administreze medicamente şi/sau suplimente alimentare care au în compoziţie substanţe interzise, cu excepţia situaţiei în care există scutire pentru uz terapeutic;

b) să nu recomande, să nu prescrie sau să nu colaboreze la utilizarea unor metode interzise care sunt incluse pe Lista interzisă, cu excepţia situaţiei în care se poate obţine scutire pentru uz terapeutic;

c) să prevină folosirea de către sportivi a substanţelor şi/sau a metodelor interzise;

d) să informeze sportivii şi federaţiile sportive naţionale responsabile asupra medicaţiei administrate, a compoziţiei şi efectelor asupra organismului;

e) să informeze federaţia sportivă naţională responsabilă, precum şi Agenţia, în cazul în care suspectează un sportiv că ar folosi substanţe şi/sau metode interzise, pentru ca acesta să fie supus unor testări-ţintă.

(2) Personalul asistent al sportivului nu va utiliza şi nu va deţine substanţe interzise şi/sau metode interzise, fără o justificare valabilă.

Capitolul V

Testare doping şi investigaţii

Art. 30. – Testarea doping, în competiţie şi în afara competiţiei, se efectuează conform Planului naţional anual de testare, cu respectarea prevederilor Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii.

Art. 31. – (1) Testarea doping se efectuează de către Agenţie, din propria iniţiativă, sau poate fi solicitată acesteia de către:

a) Ministerul Tineretului şi Sportului;

b) Comitetul Olimpic şi Sportiv Român;

c) Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar;

d) federaţiile sportive naţionale, cluburi sau ligi profesioniste;

e) alţi organizatori de manifestări sportive, care nu sunt cuprinşi într-un cadru federal.

(2) Procedura de desfăşurare a testării doping este reglementată în normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping, care se elaborează de Agenţie, aprobate prin hotărâre a Guvernului5), în conformitate cu prevederile Codului, ale Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii şi ale Standardului internaţional de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic (SUT), emise de Agenţia Mondială Anti-Doping.

(3) În cazuri urgente, preşedintele Agenţiei poate să dispună efectuarea unei testări doping.

(4) Agenţia poate efectua testări doping la solicitarea altor organizaţii anti-doping şi structuri sportive internaţionale.

(5) Agenţia recunoaşte, în condiţii de reciprocitate, testările efectuate, scutirile pentru uz terapeutic acordate, precum şi deciziile finale emise de către orice semnatar al Codului, supuse dreptului la apel, care sunt în concordanţă cu prevederile Codului, în condiţiile legii.

Art. 32. – (1) Agenţia poate testa orice sportiv în competiţie şi în afara competiţiei, în conformitate cu prevederile legale, oriunde şi oricând, inclusiv sportivii aflaţi într-o perioadă de suspendare.

(2) Recordul naţional se poate omologa numai în urma testării doping a sportivului în cauză, imediat după înregistrarea acestuia.

(3) Testările-ţintă şi cele în afara competiţiei pot fi efectuate oricând, fără aviz prealabil, la cea mai apropiată staţie de control doping, la locurile de cazare a sportivului în perioada de pregătire, în toate locurile şi incintele în care se desfăşoară activităţi fizice şi sportive sau la domiciliul sportivului, iar acesta are obligaţia să se supună acestor testări.

(4) În cadrul competiţiilor de nivel internaţional care se desfăşoară pe teritoriul României, autoritatea de testare este organizaţia sub coordonarea căreia se organizează manifestarea sportivă.

(5) Agenţia poate efectua testări la o competiţie internaţională desfăşurată pe teritoriul României, cu aprobarea organizaţiei internaţionale, conform alin. (4), iar, în caz de refuz al acesteia, se poate adresa Agenţiei Mondiale Anti-Doping, pentru a fi autorizată în acest sens.

(6) Decizia Agenţiei Mondiale Anti-Doping în legătură cu prevederile alin. (5) este definitivă.

(7) În autorizarea emisă, dacă nu se prevede altfel, testarea va fi făcută în afara competiţiei.

(8) La competiţiile naţionale autoritatea de testare este Agenţia.

(9) Dacă nu se prevede altfel în regulamentul competiţiei naţionale sau internaţionale, gestionarea rezultatelor testelor va reveni organizaţiei anti-doping care efectuează testarea.

(10) La o competiţie naţională se poate solicita Agenţiei, de către o altă organizaţie anti-doping, efectuarea de testări. În caz de refuz, sunt aplicabile dispoziţiile alin. (5)-(7).

(11) O federaţie internaţională sau un organizator al unei competiţii internaţionale desfăşurate pe teritoriul României poate delega sau încredinţa, prin contract, orice parte a procedurii de control doping către Agenţie.

(12) În condiţiile prevăzute la alin. (11), Agenţia poate efectua teste suplimentare şi poate solicita unui laborator acreditat de Agenţia Mondială Anti-Doping tipuri suplimentare de analize, din bugetul propriu, cu o notificare prealabilă a organizatorului.

Art. 33. – (1) Testarea doping în competiţie se efectuează în spaţii adecvate numite "staţie de control doping", organizate conform normelor metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping.

(2) În cazuri excepţionale, staţia de control doping poate fi amenajată într-un spaţiu pus la dispoziţie de organizatorul competiţiei.

Art. 34. – Testările doping pot fi efectuate de către ofiţerii de control doping, precum şi de către personalul din cadrul Agenţiei împuternicit în acest sens de către preşedintele acesteia.

Art. 35. – (1) Răspunderea privind recoltarea şi transportarea probelor la laborator aparţine Agenţiei sau ofiţerului de control doping care le-a efectuat, după caz.

(2) Probele recoltate de la sportivi se află în proprietatea autorităţii de testare responsabile pentru respectiva şedinţă de recoltare a probelor.

(3) Autoritatea de testare poate transfera proprietatea asupra probelor către autoritatea pentru gestionarea rezultatelor sau o altă organizaţie anti-doping, la cerere.

Capitolul VI

Gestionarea rezultatelor

Art. 36. – (1) Analiza probelor biologice se efectuează de către un laborator de control doping, acreditat sau aprobat de Agenţia Mondială Anti-Doping.

(2) Organizaţia anti-doping responsabilă cu gestionarea rezultatelor stabileşte laboratorul acreditat sau aprobat de Agenţia Mondială Anti-Doping pentru analiza probelor.

(3) Rezultatul analizei de laborator este emis sub forma unui buletin de analiză ce se comunică preşedintelui Agenţiei.

(4) În cazul unui rezultat pozitiv, Agenţia verifică dacă a survenit una dintre următoarele situaţii:

a) a fost acordată sau urmează să fie acordată o scutire pentru uz terapeutic (SUT);

b) există o suspiciune cu privire la încălcarea prevederilor Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii sau a Standardului internaţional pentru laboratoare, care să infirme validitatea rezultatului pozitiv constatat.

(5) Înainte de informarea sportivului sau a persoanei, în cazul unei încălcări a reglementărilor anti-doping, Agenţia, prin sistemul ADAMS şi prin consultarea cu Agenţia Mondială Anti-Doping şi alte organizaţii anti-doping, verifică dacă persoana în cauză a săvârşit o altă încălcare a reglementărilor anti-doping.

(6) În situaţia în care verificarea nu evidenţiază una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4), Agenţia informează sportivul în cauză şi federaţia sportivă naţională responsabilă, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţia internaţională responsabilă şi Agenţia Mondială Anti-Doping asupra:

a) rezultatului constatat;

b) reglementărilor anti-doping încălcate;

c) dreptului sportivului de a cere, în scris, în termen de 48 de ore de la notificare, analiza probei B, precum şi perioada aleasă, iar dacă refuză îşi pierde acest drept;

d) locului unde se desfăşoară analiza probei B, precum şi perioadele comunicate de laborator în acest sens;

e) dreptului sportivului de a solicita, contra cost, pachetul de documente pentru probele A şi B;

f) dreptului sportivului de a accepta în scris suspendarea provizorie până la organizarea audierii, exceptând situaţiile prevăzute la art. 50 alin. (1);

g) dreptului de a fi prezent personal sau prin reprezentant la analiza probei B, dacă aceasta este solicitată;

h) dreptului sportivului sau al personalului asistent al acestuia de a renunţa la audiere, fie în mod expres, fie când nu contestă acuzaţia Agenţiei referitoare la faptul că a avut loc o încălcare a reglementărilor anti-doping, în termen de 10 zile de la primirea notificării.

(7) În cazul în care este evidenţiată una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4) şi Agenţia decide să nu înainteze rezultatul pozitiv ca o încălcare a reglementărilor anti-doping, va înştiinţa sportivul, federaţia naţională, federaţia internaţională, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi Agenţia Mondială Anti-Doping.

(8) În cazul unui rezultat atipic, Agenţia verifică dacă a survenit una dintre următoarele situaţii:

a) a fost sau va fi acordată o scutire pentru uz terapeutic, în conformitate cu Standardul internaţional de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic (SUT);

b) există o suspiciune cu privire la încălcarea prevederilor Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii sau a Standardului internaţional pentru laboratoare, care să infirme validitatea rezultatului atipic constatat.

(9) Dacă verificarea nu evidenţiază una dintre situaţiile prevăzute la alin. (8), Agenţia efectuează investigaţiile ulterioare necesare, potrivit prevederilor Standardului internaţional pentru laboratoare, pentru a stabili dacă rezultatul atipic va fi înaintat sau nu drept un rezultat pozitiv.

(10) După încheierea investigaţiilor prevăzute la alin. (9), Agenţia informează sportivul în cauză şi federaţia sportivă naţională responsabilă, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţia internaţională responsabilă şi Agenţia Mondială Anti-Doping dacă rezultatul atipic va fi înaintat drept un rezultat pozitiv, cu respectarea prevederilor alin. (6).

(11) Agenţia nu are obligaţia de a informa despre un rezultat atipic până la încheierea investigaţiilor prevăzute la alin. (9) şi luarea deciziei de a înainta rezultatul atipic drept un rezultat pozitiv, cu excepţia următoarelor situaţii:

a) dacă Agenţia stabileşte că efectuarea contraexpertizei este necesară înainte de încheierea investigaţiilor prevăzute la alin. (9), situaţie în care decide efectuarea acesteia după informarea sportivului cu privire la rezultatul atipic constatat, cu respectarea prevederilor art. 37 alin. (2) lit. b);

b) dacă Agenţia primeşte o solicitare în acest sens, fie din partea unui organizator al unui eveniment sportiv major, cu puţin timp înaintea unei manifestări sportive, fie la iniţiativa sau din partea unei organizaţii sportive care are responsabilitatea de a respecta un termen-limită pentru selecţionarea membrilor unei echipe pentru o manifestare sportivă, numai după informarea sportivului cu privire la rezultatul atipic constatat.

(12) Investigarea rezultatului atipic sau pozitiv, în cazul paşaportului biologic al sportivului, se va face conform Standardului internaţional pentru laboratoare, iar procedura de gestionare va fi prevăzută în normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping.

Art. 37. – (1) Agenţia poate solicita proba B în condiţiile în care sportivul a pierdut acest drept.

(2) În condiţiile prevăzute la alin. (1), Agenţia informează sportivul cu privire la:

a) data, ora şi locul efectuării probei B;

b) dreptul sportivului şi/sau al reprezentantului acestuia de a fi prezent la deschiderea şi analiza probei B, în conformitate cu Standardul internaţional pentru laboratoare.

Art. 38. – La deschiderea şi analiza probei B pot asista, în conformitate cu Standardul internaţional pentru laboratoare, pe lângă sportivul şi/sau reprezentantul acestuia, reprezentantul Agenţiei sau al autorităţii de gestionare a rezultatelor, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţia sportivă naţională, federaţia sportivă internaţională şi, după caz, un traducător, cu avizul Agenţiei.

Art. 39. – În cazul încălcărilor reglementărilor anti-doping prevăzute la art. 2 alin. (2), care nu presupun analiza de probe biologice, Agenţia verifică circumstanţele în care a fost săvârşită posibila încălcare a reglementărilor anti-doping şi informează sportivul sau persoana în cauză, federaţia sportivă naţională responsabilă, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţia internaţională responsabilă şi Agenţia Mondială Anti-Doping asupra:

a) reglementării anti-doping posibil încălcate;

b) termenului în care trebuie să depună o declaraţie cu privire la posibila încălcare a reglementărilor anti-doping;

c) drepturilor sportivului sau persoanei învinuite pe parcursul desfăşurării procedurii de audiere.

Art. 40. – Investigarea încălcării regulilor referitoare la obligaţia de a furniza informaţiile de localizare şi de a se supune testării doping se va face conform Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii şi va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.

Art. 41. – Dacă sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent, care este suspectat/suspectată de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2), se retrage din activitatea sportivă înainte de începerea sau în timpul procedurilor prevăzute în prezentul capitol, Agenţia poate decide continuarea acestora.

Art. 42. – Responsabilitatea la nivel naţional a gestionării rezultatelor şi audierilor pentru sportiv şi/sau personalul asistent al acestuia revine Agenţiei.

Art. 43. – În baza prevederilor art. 32 alin. (12), autoritatea de gestionare a rezultatelor este Agenţia, în cazul efectuării de teste suplimentare, şi organizatorul competiţiei internaţionale, în cazul în care se solicită unui laborator doar efectuarea de analize suplimentare.

Art. 44. – (1) În cazul unei testări doping sau al unei încălcări a reglementărilor anti-doping iniţiate şi/sau descoperite de Agenţia Mondială Anti-Doping, gestionarea rezultatelor şi procedura de audiere vor fi asigurate de organizaţia anti-doping desemnată de Agenţia Mondială Anti-Doping.

(2) Gestionarea rezultatelor şi procedura de audiere pentru un control doping şi/sau pentru o încălcare a reglementărilor anti-doping iniţiată şi/sau descoperită de Comitetul Internaţional Olimpic sau Comitetul Internaţional Paralimpic sau de către o organizaţie care răspunde de o competiţie majoră revin federaţiei internaţionale de specialitate, conform prevederilor Codului.

Art. 45. – (1) Gestionarea rezultatelor cu privire la faptele care ar conduce la încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. d) va fi asigurată de federaţia internaţională de specialitate sau de organizaţia naţională anti-doping căreia sportivul îi oferă informaţii de localizare, în conformitate cu Standardul internaţional pentru testare şi investigaţii.

(2) Cerinţele referitoare la informaţiile de localizare vor fi prevăzute în normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping, aprobate prin hotărâre a Guvernului6).

(3) Procedura de gestionare a nerespectării reglementărilor în vigoare referitoare la disponibilitatea sportivului pentru testarea doping în afara competiţiei, inclusiv nerespectarea de către sportiv a obligaţiei de a furniza informaţii privind localizarea sa, precum şi a reglementărilor privind testele neefectuate şi contestarea deciziilor Agenţiei emise cu privire la acestea se stabileşte prin normele metodologice prevăzute la alin. (2).

Art. 46. – Nicio procedură cu privire la încălcarea unei reglementări anti-doping nu va putea fi iniţiată împotriva unui sportiv sau a altei persoane înainte ca acesta/aceasta să fie înştiinţată în legătură cu încălcarea reglementării anti-doping în cauză, în conformitate cu art. 36 alin. (6), într-un termen de 10 ani de la data la care se consideră că a avut loc respectiva încălcare.

Capitolul VII

Audierea

Art. 47. – (1) Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările anti-doping, denumită în continuare Comisia de audiere, organizează o procedură de audiere pentru sportivul sau personalul asistent al acestuia, învinuit de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2).

(2) Procedura de audiere se desfăşoară cu respectarea următoarelor principii:

a) organizarea audierii într-un interval de timp rezonabil, cu respectarea alin. (3);

b) o comisie de audiere corectă şi imparţială;

c) dreptul de a fi reprezentat pe cheltuiala persoanei;

d) dreptul de a fi informat corect şi la timp despre învinuirea adusă de încălcare a reglementărilor anti-doping;

e) dreptul de a se apăra în faţa învinuirii aduse de încălcare a reglementărilor anti-doping şi faţă de consecinţele decurgând din aceasta;

f) dreptul fiecărei părţi de a prezenta probe, de a chema şi interoga martori, acceptarea mărturiei sub forma declaraţiei scrise fiind la latitudinea Comisiei de audiere;

g) dreptul persoanei la un interpret pe durata audierii, Comisia de audiere având responsabilitatea de a-l desemna, persoana urmând a suporta costurile;

h) dreptul la o decizie în formă scrisă, motivată, datată şi comunicată într-un timp rezonabil sau, atunci când sportivul renunţă la audiere, o decizie motivată care va explica acţiunea întreprinsă.

(3) Audierea se va desfăşura cu celeritate, fără a depăşi 3 luni de la încheierea procesului de gestionare a rezultatelor prevăzut la cap. VI.

(4) Preşedintele Agenţiei poate decide organizarea unei proceduri de audiere în regim de urgenţă, atunci când împrejurările o cer.

Art. 48. – În situaţia în care Comisia de audiere consideră necesară prezenţa la audieri a unor persoane, altele decât sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent al sportivului în cauză, acestea sunt obligate să se prezinte în locul, ziua şi ora comunicate, având obligaţia să declare tot ceea ce ştiu cu privire la posibila încălcare a reglementărilor anti-doping.

Art. 49. – Acuzaţiile privind încălcările reglementărilor anti-doping formulate împotriva sportivului de nivel internaţional şi naţional pot face obiectul unei audieri unice în faţa Curţii de arbitraj sportiv, fără obligaţia unei audieri preliminare, pe baza consimţământului sportivului, al Agenţiei, al Agenţiei Mondiale Anti-Doping, precum şi al oricărei altei organizaţii anti-doping care ar avea drept de a formula apel împotriva unei hotărâri în primă instanţă.

Art. 50. – (1) Suspendarea provizorie a unui sportiv, pe baza unui rezultat pozitiv al probei A pentru substanţe nespecifice sau pentru utilizarea unei metode interzise, este obligatorie.

(2) Suspendarea provizorie, conform alin. (1), nu poate fi dispusă fără a i se acorda sportivului în cauză dreptul la o audiere provizorie înainte de impunerea suspendării provizorii sau imediat după impunerea acesteia ori dreptul la o audiere în regim de urgenţă, potrivit art. 47 alin. (4), imediat după impunerea suspendării provizorii.

(3) Perioada de suspendare provizorie nu este obligatorie în cazul unei substanţe specifice.

(4) În cazul în care sportivul dovedeşte, în cadrul şedinţei de audiere, organizată conform alin. (2), că rezultatul pozitiv este cauzat de utilizarea unui produs contaminat, perioada de suspendare provizorie poate fi eliminată.

(5) Împotriva deciziei Comisiei de audiere, luată conform alin. (4), nu se poate formula apel.

Art. 51. – Dacă sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent al sportivului, care este suspectat/suspectată de una din încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2), se retrage din activitatea sportivă înainte de începerea sau în timpul procedurii de gestionare a rezultatelor, Agenţia finalizează acest proces.

Art. 52. – Agenţia va notifica toate entităţile prevăzute la art. 74 alin. (1) în legătură cu deciziile referitoare la faptul că încălcarea nu a avut loc, impunerea unei decizii de suspendare provizorie voluntară, precum şi acceptarea de către sportiv sau de persoane din cadrul personalului asistent al acestuia a unei sancţiuni, fără parcurgerea procedurii de audiere.

Art. 53. – Deciziile cu privire la încălcări ale reglementărilor anti-doping, în conformitate cu art. 50, 52, art. 61 alin. (6), art. 64 şi 66, luate în conformitate cu art. 47 alin. (2), vor include toate motivele avute în vedere la pronunţarea deciziei, inclusiv, dacă este cazul, motivarea opţiunii de a nu impune sancţiunea cea mai severă.

Art. 54. – Organizaţia anti-doping cu drept de a formula apel, cu privire la o decizie primită în conformitate cu prevederile art. 52, poate solicita, în termen de 15 zile de la primirea deciziei, o copie a dosarului.

Capitolul VIII

Confidenţialitate şi raportare

Art. 55. – (1) Identitatea sportivului sau a personalului asistent al acestuia, care este suspectat de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2), va fi făcută publică de Agenţie, după înştiinţarea acestora, în conformitate cu art. 36 alin. (6) şi (10).

(2) În termen de 20 de zile de la pronunţarea deciziei Comisiei de audiere, supuse apelului conform art. 73, sau de la data la care s-a renunţat la procedura de apel sau s-a renunţat la audiere, în conformitate cu art. 36 alin. (6) lit. h), Agenţia trebuie să facă publică decizia.

(3) Agenţia trebuie să raporteze public, în termen de 20 de zile, deciziile Comisiei de apel privind încălcările reglementărilor anti-doping.

(4) Identitatea sportivilor sau a personalului asistent al acestora care, după soluţionarea definitivă a cazului, nu au fost găsiţi vinovaţi de una sau mai multe încălcări ale reglementărilor anti-doping prevăzute la art. 2 alin. (2), va putea fi făcută publică numai cu acordul scris al acestora.

(5) Informaţiile făcute publice potrivit alin. (1)-(3) sunt prezentate şi păstrate pe perioada suspendării, dar nu mai puţin de un an, şi pe site-ul Agenţiei şi federaţiilor sportive naţionale responsabile, acolo unde acestea există.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (4), preşedintele Agenţiei sau, în lipsa acestuia, înlocuitorul său poate face comentarii publice despre un caz aflat în curs de soluţionare, dacă acestea sunt necesare ca răspuns la comentarii publice ale sportivilor sau personalului asistent în cauză.

(7) Informarea publică obligatorie, prevăzută la alin. (2) şi (3), nu este necesară în cazul în care sportivul sau altă persoană este minor.

Capitolul IX

Sancţiuni

Art. 56. – (1) Orice încălcare prevăzută la art. 2 alin. (2) săvârşită de către sportiv în timpul sau în legătură cu o manifestare sportivă şi/sau unei competiţii sportive, dovedită conform procedurii prevăzute de prezenta lege, atrage de drept descalificarea, invalidarea rezultatelor individuale obţinute în acea competiţie şi retragerea medaliei, a punctelor sau a premiilor.

(2) Pe lângă invalidarea automată a rezultatelor obţinute în concursul în cadrul căruia s-a recoltat proba pozitivă, prin efectele alin. (1), toate celelalte rezultate obţinute din data prelevării probei pozitive sau săvârşirea unei alte încălcări a reglementărilor anti-doping vor fi invalidate, cu toate consecinţele care rezultă din aceasta, inclusiv retragerea de medalii, puncte şi premii.

(3) În situaţia în care sportivul dovedeşte lipsa vinovăţiei sau neglijenţei semnificative în legătură cu încălcările prevăzute la alin. (1), rezultatele individuale ale sportivului la celelalte competiţii nu vor fi descalificate decât dacă rezultatele sportivului în competiţie, alta decât cea în care s-a produs încălcarea reglementărilor anti-doping, ar fi putut fi afectate de încălcarea de către sportiv a prevederilor art. 2 alin. (2).

(4) O încălcare a reglementărilor anti-doping într-un sport individual, survenită în timpul unei testări în competiţie, duce automat la descalificarea rezultatelor individuale obţinute în acea competiţie, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv retragerea de medalii, puncte sau premii.

(5) În plus faţă de descalificarea automată a rezultatelor obţinute în competiţia în cadrul căreia s-a prelevat proba pozitivă, prin aplicarea alin. (4), toate celelalte rezultate obţinute de sportiv începând cu data prelevării probei pozitive sau cu data săvârşirii oricărei altei încălcări a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. b)-j) şi până la data începerii perioadei de suspendare provizorie sau suspendare vor fi descalificate, cu toate consecinţele ce rezultă din aceasta, inclusiv retragerea de medalii, puncte şi premii, cu excepţia cazului în care principiul echităţii va impune o altă soluţionare.

Art. 57. – Faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a), b) şi f) se sancţionează cu suspendarea din activitatea sportivă pe o perioadă de 4 ani, atunci când nu sunt aplicabile prevederile art. 63, 64 sau 67, după cum urmează:

a) când încălcarea reglementărilor anti-doping nu implică o substanţă specifică şi dacă sportivul sau altă persoană nu poate dovedi că încălcarea s-a produs fără intenţie;

b) când încălcarea reglementării anti-doping implică o substanţă specifică, iar Agenţia poate proba că s-a făcut cu intenţie;

c) dacă nu sunt aplicabile lit. a) şi b), perioada de suspendare va fi de 2 ani.

Art. 58. – (1) Perioada de suspendare pentru încălcarea reglementărilor anti-doping, altele decât cele prevăzute la art. 57, în cazul în care nu sunt incidente prevederile art. 65 şi 67, se sancţionează după cum urmează:

a) pentru încălcarea art. 2 alin. (2) lit. c) şi e), perioada de suspendare este de 4 ani;

b) în cazul în care sportivul dovedeşte că neprezentarea pentru prelevarea de probe biologice a fost fără intenţie, perioada de suspendare este de 2 ani.

(2) Pentru încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. d), perioada de suspendare va fi de 2 ani, cu posibilitatea reducerii acesteia la o perioadă minimă de un an, în funcţie de gradul de vinovăţie a sportivului.

(3) Individualizarea sancţiunii suspendării din activitatea sportivă cuprinsă între un an şi 2 ani nu se aplică sportivilor cu un istoric de modificare a informaţiilor de localizare de ultim moment sau o conduită similară a sportivului care generează o suspiciune gravă de încercare a evitării procedurii de testare.

(4) Pentru încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. g) sau h), perioada de suspendare va fi de minimum 4 ani, mergând până la suspendarea pe viaţă, raportat la gravitatea încălcării.

(5) Încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. g) sau h), săvârşite de către o persoană din cadrul personalului asistent al sportivului, cu implicarea unui sportiv minor, atunci când aceasta nu implică o substanţă specifică, se sancţionează direct cu suspendarea pe viaţă din activitatea sportivă.

(6) Pentru încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. i), perioada de suspendare va fi de minimum 2 ani, mergând până la 4 ani, în funcţie de gravitatea încălcării.

(7) Pentru încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. j), perioada de suspendare va fi de maximum 2 ani, cu posibilitatea reducerii la minimum un an, în funcţie de gradul de vinovăţie a sportivului sau altei persoane.

(8) Încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) lit. g) şi h), care pot constitui şi încălcări ale unor alte reglementări legale în vigoare, este raportată autorităţilor profesionale şi judiciare competente.

Art. 59. – Sancţiunea personalului asistent aplicată pentru încălcările reglementărilor anti-doping prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. g) şi h) va fi mai mare decât sancţiunea aplicată sportivilor declaraţi pozitiv la controlul doping.

Art. 60. – (1) Perioada de suspendare începe de la data emiterii deciziei finale de suspendare, în urma audierii sau dacă se renunţă la audiere, de la data de la care suspendarea este acceptată.

(2) În cazul întârzierii pronunţării deciziei de suspendare, din motive neimputabile sportivului sau altei persoane, perioada de suspendare poate începe la o dată anterioară, cel mai devreme de la data recoltării probei sau de la data la care deja a avut loc o altă încălcare a reglementărilor anti-doping.

(3) În condiţiile în care sunt aplicabile prevederile alin. (2), toate rezultatele competiţionale obţinute pe durata perioadei de suspendare vor fi descalificate.

(4) În cazul în care sportivul sau o altă persoană recunoaşte prompt încălcarea reglementărilor anti-doping, după ce Agenţia a comunicat încălcarea, perioada de suspendare poate începe de la data prelevării probei sau de la data la care deja a avut loc o altă încălcare a reglementărilor anti-doping, alta decât cea prevăzută la art. 2 alin. (2) lit. a).

(5) În cazul prevăzut la alin. (4), sportivul sau altă persoană trebuie să rămână suspendat/suspendată cel puţin jumătate din perioada de suspendare, începând cu data de la care acesta/aceasta a acceptat aplicarea sancţiunii, de la data emiterii deciziei comisiei de audiere, prin care s-a impus sancţionarea, sau de la data la care sancţiunea este astfel aplicată.

(6) Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci când perioada de suspendare a fost deja redusă, conform art. 67.

(7) Durata suspendării provizorii se deduce din perioada de suspendare impusă printr-o decizie definitivă, în cazul în care suspendarea provizorie este aplicată şi respectată.

(8) Sportivului sau persoanei care acceptă în mod voluntar, în scris, suspendarea provizorie din partea unei organizaţii anti-doping cu autoritate în gestionarea rezultatelor i se va deduce durata perioadei de suspendare provizorie din perioada de suspendare aplicată printr-o decizie definitivă.

(9) Perioada de timp dinainte de începerea perioadei de suspendare provizorie sau suspendare voluntară nu se deduce din perioada de suspendare impusă printr-o decizie definitivă.

(10) În sporturile de echipă, în situaţiile în care o suspendare este impusă cu privire la echipă, perioada de suspendare va începe de la data deciziei definitive sau, dacă s-a renunţat la audiere, cu data la care suspendarea a fost acceptată.

Art. 61. – (1) Pe parcursul perioadei de suspendare, sportivul sau altă persoană nu poate participa la nicio competiţie sau activitate autorizată sau organizată de către o organizaţie semnatară a Codului.

(2) Sportivul sau o altă persoană, pe parcursul perioadei de suspendare, nu poate avea nicio calitate în cadrul unei structuri sportive semnatare a Codului, nu poate avea niciun fel de raport contractual şi nu poate face voluntariat pentru aceasta.

(3) Ca o excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), sportivul poate reveni doar pentru a se antrena sau pentru a utiliza dotările, pe perioada mai scurtă dintre:

a) ultimele două luni rămase din perioada de suspendare;

b) ultimul sfert din perioada de suspendare.

(4) Pe perioada suspendării, sportivul rămâne disponibil pentru testare şi are obligaţia de a comunica informaţii privind localizarea.

(5) Decizia cu privire la încălcarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2) este adoptată de organizaţia anti-doping a cărei gestionare a rezultatelor anti-doping a condus la aplicarea perioadei de suspendare.

(6) În situaţia în care decizia adoptată potrivit alin. (5) stabileşte că s-a produs o încălcare a dispoziţiilor alin. (1) şi (2), rezultatele vor fi descalificate, iar perioada de suspendare aplicată iniţial va începe să curgă din nou de la data încălcării interdicţiei.

(7) Dispoziţiile art. 58 alin. (6) sunt aplicabile şi personalului asistent al sportivului care ajută sportivul să încalce interdicţia de participare pe timpul perioadei de suspendare, în oricare dintre modalităţile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. i). Sancţiunea se aplică de organizaţia anti-doping care are în jurisdicţia sa personalul asistent al sportivului.

(8) Perioada de suspendare acordată în condiţiile alin. (6) şi (7) poate fi redusă în funcţie de gradul de vinovăţie şi de alte circumstanţe privitoare la caz.

(9) Pe perioada de suspendare se retrage, parţial sau total, sprijinul financiar oferit de către semnatari şi organizaţiile membre ale semnatarilor, cu excepţia încălcărilor anti-doping care implică o sancţiune redusă pentru substanţe specifice.

(10) Un sportiv sau altă persoană din cadrul personalului asistent al sportivului, suspendată pe o perioadă mai mare de 4 ani, după scurgerea perioadei de suspendare de 4 ani poate participa la competiţii sportive locale, care nu se află sub jurisdicţia unui semnatar al Codului, doar dacă acea competiţie nu-l califică direct sau indirect în vederea participării la un campionat naţional sau manifestare sportivă internaţională.

Art. 62. – (1) Atunci când mai mult de un membru al unei echipe sportive a încălcat sau este susceptibil de săvârşirea uneia dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) în legătură cu o manifestare sportivă, echipa va fi supusă testelor-ţintă stabilite pentru acea manifestare sportivă.

(2) În situaţia în care mai mult de 2 membri ai unei echipe sportive sunt găsiţi vinovaţi de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) în perioada unei manifestări sportive, organizatorul competiţiei, pe lângă sancţiunea aplicată individual sportivilor implicaţi, va sancţiona echipa respectivă cu descalificarea şi pierderea punctelor sau cu orice alte sancţiuni prevăzute de reglementările în vigoare.

(3) În privinţa acelor discipline sportive care nu prevăd existenţa unor echipe, dar premierea se acordă acestora, descalificarea sau orice altă măsură disciplinară luată împotriva echipei, când unul sau mai mulţi membri ai acesteia au comis o încălcare prevăzută la art. 2 alin. (2), se vor aplica reglementările federaţiei internaţionale respective.

Capitolul X

Eliminarea, reducerea sau îngheţarea perioadei de suspendare

Art. 63. – Dacă un sportiv sau o altă persoană poate demonstra, într-un caz particular, că nu i se poate imputa vinovăţia sau neglijenţa, perioada de suspendare va fi eliminată.

Art. 64. – Reducerea perioadei de suspendare pe baza lipsei vinovăţiei sau neglijenţei semnificative se aplică în următoarele situaţii:

a) pentru substanţă specifică sau produse contaminate, pentru situaţiile prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a), b) şi f);

b) în cazul în care sportivul sau o altă persoană dovedeşte lipsa vinovăţiei sau neglijenţei semnificative în legătură cu o substanţă specifică sau produs contaminat, sancţiunea urmând a fi minimum o mustrare, mergând până la 2 ani de suspendare din activitatea sportivă, în funcţie de gradul de vinovăţie.

Art. 65. – (1) Lipsa vinovăţiei sau neglijenţei semnificative nu poate fi reţinută în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. e), g), h) şi i), sancţiunea stabilindu-se în funcţie de gradul de vinovăţie.

(2) Pentru faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. c), d) şi j), în cazul lipsei vinovăţiei sau neglijenţei semnificative, perioada de suspendare poate fi redusă, dar nu va fi mai mică de jumătatea perioadei de suspendare aplicate.

Art. 66. – (1) În cazul în care un sportiv recunoaşte din propria iniţiativă săvârşirea faptei prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a), înainte de primirea invitaţiei pentru prelevarea de probe, această recunoaştere fiind singura dovadă a încălcării la momentul recunoaşterii, perioada de suspendare poate fi redusă, însă aceasta nu va fi mai mică decât jumătate din perioada de suspendare altfel aplicată.

(2) În cazul în care un sportiv sau o persoană recunoaşte din propria iniţiativă că a săvârşit o faptă prevăzută la art. 2 alin. (2) lit. b)-h), înainte de primirea notificării conform art. 39, această recunoaştere fiind singura dovadă a încălcării în acel moment, perioada de suspendare poate fi redusă, însă aceasta nu va fi mai mică decât jumătate din perioada de suspendare astfel aplicată.

Art. 67. – (1) Dacă sportivul sau altă persoană din cadrul personalului asistent al sportivului acordă sprijin substanţial în descoperirea şi/sau dovedirea unei încălcări prevăzute la art. 2 alin. (2), săvârşite de o altă persoană, Comisia de audiere poate, anterior emiterii unei decizii finale, supuse apelului, sau pe perioada în care poate fi formulat acesta, să îi îngheţe nu mai mult de 3/4 din perioada altfel aplicabilă, cu aprobarea Agenţiei Mondiale Anti-Doping şi a federaţiei sportive internaţionale de specialitate.

(2) Dacă sportivul sau altă persoană din cadrul personalului asistent al sportivului încetează cooperarea şi furnizarea de sprijin substanţial pe care s-a fundamentat iniţial îngheţarea perioadei de suspendare, Comisia de audiere revocă măsura îngheţării perioadei de suspendare.

(3) Măsura prevăzută la alin. (2) va putea fi contestată în conformitate cu dispoziţiile art. 73.

Art. 68. – (1) În vederea încurajării sportivilor şi a altor persoane să acorde sprijin relevant Agenţiei, la solicitarea acesteia, Agenţia Mondială Anti-Doping îşi poate da acordul în orice etapă de gestionare a rezultatelor, inclusiv după o decizie finală contestată conform art. 73, cu privire la îngheţarea unei perioade de suspendare sau la suspendarea unor alte consecinţe impuse sportivului sau altei persoane care a comis sau este presupus a fi comis o încălcare a reglementărilor art. 2 alin. (2).

(2) În circumstanţe excepţionale, Agenţia Mondială Anti-Doping îşi poate da acordul pentru îngheţarea unei perioade de suspendare sau pentru suspendarea altor sancţiuni, pentru o perioadă mai mare decât cea prevăzută la art. 67 alin. (1), pentru eliminarea perioadei de suspendare şi/sau anularea măsurii de retragere a premiilor în bani sau a măsurii de aplicare a unor amenzi.

(3) Deciziile luate de Agenţia Mondială Anti-Doping, referitoare la dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), nu pot fi apelate.

Art. 69. – (1) Dacă Agenţia îngheaţă o parte a unei sancţiuni altfel aplicabile, aceasta va remite o justificare scrisă a deciziei către entităţile prevăzute la art. 74 alin. (1), în conformitate cu dispoziţiile art. 53.

(2) În circumstanţe excepţionale, Agenţia Mondială Anti-Doping poate autoriza Agenţia să încheie acorduri de confidenţialitate care să limiteze publicarea înţelegerilor perfectate în vederea oferirii de sprijin substanţial sau a informaţiilor privind natura acestuia.

Art. 70. – (1) În situaţia în care un sportiv sau o altă persoană din cadrul personalului asistent al sportivului dovedeşte că are dreptul la reducerea unei sancţiuni, fiindu-i incidente dispoziţiile art. 63, 64, art. 65 alin. (2), art. 66 şi art. 67 alin. (1), înainte de aplicarea reducerii sau îngheţării sancţiunii, perioada de suspendare aplicabilă va fi determinată conform art. 57, 58, 63 şi 64.

(2) Perioada de suspendare poate fi redusă sau îngheţată, dar nu sub pragul de 1/4 din perioada de suspendare altfel aplicabilă.

Art. 71. – Sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent al sportivului care ar putea face obiectul unei suspendări, pe o perioadă de 4 ani, pentru încălcarea reglementărilor anti-doping prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi c), dacă admite imediat încălcarea reglementărilor anti-doping de care este declarat vinovat, poate beneficia de o reducere a perioadei de suspendare până la un maximum de 2 ani, în funcţie de gradul de vinovăţie, cu încuviinţarea Agenţiei Mondiale Anti-Doping.

Capitolul XI

Reglementări pentru cazurile de încălcări repetate

Art. 72. – (1) Perioada de suspendare în cazul comiterii unei a doua încălcări a reglementărilor anti-doping va fi cea mai lungă perioadă dintre următoarele:

a) 6 luni;

b) jumătate din perioada impusă pentru prima încălcare, fără a se lua în calcul situaţiile prevăzute la art. 66, art. 67 alin. (1), art. 68 şi 70;

c) dublul perioadei de suspendare aplicabile pentru a doua încălcare, ca şi cum ar fi o primă încălcare;

d) perioada de suspendare stabilită conform alin. (1) poate fi redusă prin aplicarea art. 68.

(2) O a treia încălcare a reglementărilor anti-doping va determina întotdeauna suspendarea pe viaţă, cu excepţia situaţiilor în care se face aplicarea art. 2 alin. (2) lit. d), art. 63 şi 64, când suspendarea va fi de 8 ani.

(3) În cazul aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 57-59, o nouă încălcare prevăzută la art. 2 alin. (2) va fi luată în considerare de Agenţie în vederea aplicării de sancţiuni numai dacă sportivul sau o altă persoană din rândul personalului asistent al acestuia a săvârşit această nouă încălcare după ce a fost înştiinţat de prima.

(4) Dacă Agenţia nu poate stabili acest lucru, atât prima, cât şi cea de-a doua încălcare vor fi considerate ca fiind una singură şi se va aplica sancţiunea cea mai gravă.

(5) În situaţia în care, după luarea unei decizii în cazul unei prime încălcări a reglementărilor anti-doping, Agenţia descoperă o nouă încălcare a reglementărilor anti-doping de către sportiv sau altă persoană din cadrul personalului asistent al acestuia, care a avut loc înainte de înştiinţarea despre prima încălcare, Comisia de audiere va aplica o sancţiune suplimentară, pe baza sancţiunii care ar fi putut fi aplicată dacă cele două încălcări ar fi fost judecate în acelaşi timp.

(6) Sportivul va fi descalificat la toate competiţiile desfăşurate, începând cu data primei încălcări, rezultatele obţinute de către sportiv în competiţii fiind invalidate.

(7) O încălcare a unei reglementări anti-doping pentru care sportivul sau o altă persoană poate dovedi lipsa vinovăţiei sau neglijenţei nu va constitui o încălcare a prevederilor prezentului articol.

(8) Încălcările reglementărilor anti-doping trebuie să aibă loc pe o perioadă de 10 ani pentru a fi considerate încălcări multiple.

Capitolul XII

Apeluri

Art. 73. – Pot fi contestate următoarele decizii:

a) deciziile Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările anti-doping, referitoare la încălcările dispoziţiilor art. 2;

b) deciziile luate potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (5), (6) şi (8);

c) decizia Agenţiei de a nu prezenta un rezultat pozitiv sau un rezultat atipic ca o încălcare a reglementărilor anti-doping, conform art. 36 alin. (4) şi (8);

d) decizia de a nu acţiona în cazul unei încălcări a reglementărilor anti-doping, după o investigaţie conform art. 39;

e) decizia de suspendare provizorie dispusă, conform art. 50 alin. (1);

f) deciziile Comisiei privind acordarea sau neacordarea scutirilor pentru uz terapeutic, în conformitate cu art. 21;

g) decizia Agenţiei Mondiale Anti-Doping de a nu acorda o scutire de la obligativitatea impusă unui sportiv de a-şi anunţa revenirea în activitatea competiţională cu 6 luni în prealabil;

h) decizia Agenţiei Mondiale Anti-Doping de a desemna răspunderea privind gestionarea rezultatelor, în cazul apariţiei unei dispute între Agenţie şi altă organizaţie anti-doping;

i) decizia de a nu impune o suspendare provizorie, ca rezultat al unei audieri provizorii sau urmare a faptului ca Agenţia nu s-a conformat prevederilor art. 50 alin. (2);

j) decizia emisă în conformitate cu prevederile art. 67;

k) decizia Agenţiei de a nu recunoaşte o decizie adoptată de o altă organizaţie, conform prevederilor art. 31 alin. (5);

l) deciziile emise cu privire la nefinalizarea gestionării cazurilor de încălcări ale reglementărilor anti-doping din motive procedurale sau ca urmare a intervenirii prescripţiei.

Art. 74. – (1) Deciziile prevăzute la art. 73 lit. a)-g) şi i)-l), luate în legătură cu o competiţie din cadrul unei manifestări sportive naţionale sau care implică sportivi de nivel naţional, pot fi contestate la Comisia de apel, în termen de 21 de zile de la data comunicării, de către următoarele persoane:

a) sportivii de nivel naţional sau altă persoană care este subiect al deciziei contestate;

b) structura sportivă căreia îi aparţine sportivul sau cealaltă parte în legătură cu care s-a luat decizia contestată;

c) federaţia internaţională responsabilă, Comitetul Olimpic Internaţional, Comitetul Paralimpic Internaţional;

d) organizaţia anti-doping a ţării de domiciliu al persoanei/sportivului;

e) Agenţia;

f) Agenţia Mondială Anti-Doping.

(2) Deciziile prevăzute la art. 73 lit. h) pot fi contestate la Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne, denumită în continuare CAS, în termen de 7 zile de la data comunicării, numai de către organizaţiile anti-doping între care s-a ivit disputa cu privire la răspunderea privind gestionarea rezultatelor testării doping.

(3) Deciziile prevăzute la art. 73 lit. i) pot fi contestate la CAS, de către Agenţia Mondială Anti-Doping, în termen de 21 de zile de la ultima zi în care orice parte ar fi putut face apel sau în termen de 21 de zile de la primirea de către aceasta a dosarului complet referitor la cazul soluţionat.

(4) Organizaţiile anti-doping cu drept de a formula apel, potrivit dispoziţiilor alin. (1) lit. b)-f), pot solicita, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, o copie a dosarului complet în baza căruia s-a emis decizia.

Art. 75. – (1) Procedura soluţionării contestaţiilor prevăzute la art. 73 are loc în cadrul Comisiei de apel, cu respectarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la o audiere în timp util, corectă, imparţială şi independentă;

b) dreptul de a fi reprezentat pe cheltuiala sa;

c) dreptul la o decizie în formă scrisă, motivată, datată şi comunicată în timp rezonabil.

(2) Deciziile prevăzute la art. 73 lit. a)-h) şi j)-k) pot fi contestate de Agenţia Mondială Anti-Doping direct la CAS, aceasta nefiind obligată să parcurgă căile de atac din jurisdicţia Agenţiei, CAS judecând cauza sub toate aspectele.

Art. 76. – (1) Deciziile Comisiei de apel pot fi contestate la CAS numai de entităţile prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. c) şi f), în termen de 21 de zile de la data comunicării.

(2) Agenţia Mondială Anti-Doping poate contesta deciziile Comisiei de apel la CAS în termen de 21 de zile de la ultima zi în care orice parte ar fi putut face apel sau în termen de 21 de zile de la primirea de către aceasta a dosarului complet referitor la cazul soluţionat.

Art. 77. – (1) Deciziile Comisiei de audiere, prevăzute la art. 73 lit. a)-g) şi i)-l), luate în legătură cu sportivul de nivel internaţional sau altă persoană, pot fi contestate exclusiv la CAS, în termen de 21 de zile de la data comunicării, de către:

a) sportivul de nivel internaţional sau altă persoană care este subiect al deciziei contestate;

b) structura sportivă căreia îi aparţine sportivul;

c) federaţia internaţională responsabilă, Comitetul Olimpic Internaţional, Comitetul Paralimpic Internaţional;

d) organizaţia anti-doping a ţării de domiciliu al persoanei/sportivului;

e) Agenţia.

(2) Agenţia Mondială Anti-Doping poate face apel împotriva deciziilor prevăzute la alin. (1) exclusiv la CAS, în termen de 21 de zile de la ultima zi în care orice parte ar fi putut face apel la CAS sau în termen de 21 de zile de la primirea de către aceasta a dosarului complet referitor la cazul soluţionat.

Art. 78. – Deciziile prevăzute la art. 73 lit. e) pot fi contestate direct la CAS numai de către sportivii de nivel internaţional împotriva cărora a fost impusă sancţiunea de suspendare provizorie.

Art. 79. – (1) În situaţia în care Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările anti-doping, în cadrul procedurii de audiere, nu emite o decizie în termenul prevăzut la art. 47 alin. (3), Agenţia Mondială Anti-Doping poate face contestaţie la CAS.

(2) În situaţia în care CAS stabileşte că a fost săvârşită o încălcare a reglementărilor anti-doping şi că Agenţia Mondială Anti-Doping a acţionat corect în a alege să facă contestaţie, cheltuielile efectuate de către Agenţia Mondială Anti-Doping în soluţionarea contestaţiei vor fi suportate de către Agenţie.

Art. 80. – Deciziile contestate îşi păstrează efectele pe durata desfăşurării procedurii de apel, cu excepţia situaţiei în care Comisia de apel, respectiv CAS decide suspendarea acestora.

Art. 81. – Agenţia va comunica decizia primită de la Comisia de apel sportivului sau altei persoane din cadrul personalului asistent al sportivului sau oricărei organizaţii care ar fi avut dreptul să facă apel.

Art. 82. – Comisia de apel soluţionează cauza sub toate aspectele şi nu se limitează la elementele, temeiurile sau scopul revizuirii din prima instanţă.

Art. 83. – (1) Atunci când Agenţia Mondială Anti-Doping are dreptul de a contesta şi nicio altă parte nu a formulat contestaţie împotriva deciziilor prevăzute la art. 73 lit. a)-d), f)-h) şi i)-l) în cadrul procedurii organizaţiei anti-doping potrivit art. 74 alin. (1), Agenţia Mondială Anti-Doping poate face apel împotriva unei astfel de decizii direct la CAS.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu exclud contestarea deciziilor de către Agenţia Mondială Anti-Doping la Comisia de apel.

Capitolul XIII

Obligaţiile structurilor sportive naţionale şi ale Comitetului Olimpic şi Sportiv Român

Art. 84. – (1) Federaţiile sportive naţionale au obligaţia de aşi modifica şi completa statutele şi regulamentele în concordanţă cu dispoziţiile prezentei legi, ale Codului, cu reglementările federaţiilor sportive internaţionale şi cu normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping.

(2) Federaţiile sportive naţionale, cluburile, ligile profesioniste sau Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar au obligaţia de a suporta costurile analizelor de laborator în cazul unui rezultat pozitiv.

Art. 85. – (1) Federaţiile sportive naţionale, precum şi orice alt organizator al unei competiţii au obligaţia de a desemna o persoană care să asigure:

a) spaţiul necesar pentru organizarea staţiei de control doping potrivit art. 33 alin. (2);

b) hidratarea sportivilor în staţia de control doping, potrivit Standardului internaţional pentru testare şi investigaţii.

(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), în cazul competiţiilor organizate pentru sporturile de echipă ce se desfăşoară pe parcursul mai multor etape, obligaţia prevăzută la alin. (1) revine cluburilor sportive gazdă.

Art. 86. – (1) Federaţiile sportive naţionale sunt obligate să comunice Agenţiei, în termenul stabilit de aceasta, informaţii detaliate privind calendarul sportiv intern şi internaţional, precum şi planurile de pregătire a echipelor şi sportivilor lor, cu precizarea exactă a locurilor şi orelor de desfăşurare, precum şi lista cu sportivii de nivel naţional/internaţional desemnaţi de Agenţie şi adresele acestora.

(2) Federaţiile sportive naţionale au obligaţia de a comunica Agenţiei, cu cel puţin 5 zile înainte, orice modificare intervenită în calendarul sportiv sau în planul de pregătire.

(3) Federaţiile sportive naţionale, cluburile, ligile, Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român au obligaţia de a desemna o persoană responsabilă cu activitatea anti-doping.

Art. 87. – Cluburile sportive, ligile profesioniste şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român au obligaţia să respecte prevederile art. 84 şi 86.

Art. 88. – (1) În vederea protejării sănătăţii sportivilor şi a prevenirii dopajului în sport, federaţiile sportive naţionale, cluburile sportive şi ligile profesioniste au obligaţia să îşi prevadă în bugetul anual sume destinate testării doping a sportivilor, precum şi educării acestora.

(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.

(3) În vederea protejării sănătăţii sportivilor şi prevenirii dopajului în sport, federaţiile sportive naţionale, cluburile sportive, ligile profesioniste şi personalul asistent al sportivilor au obligaţia să desfăşoare programe de educaţie anti-doping.

Art. 89. – (1) Punerea în aplicare a sancţiunilor sportivilor sau personalului asistent al sportivilor revine federaţiilor, cluburilor sau ligilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi, precum şi ale reglementărilor internaţionale în vigoare.

(2) Neîndeplinirea de către federaţii, cluburi, ligi sau Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar a obligaţiilor prevăzute la alin. (1), cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 90 alin. (1), constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei, retragerea oricărui sprijin financiar de la bugetul de stat, suspendarea temporară a certificatului de identitate sportivă sau radierea din registrul sportiv.

Art. 90. – (1) Introducerea sportivilor aflaţi în perioada de suspendare în competiţii sau manifestări sportive de către federaţii sportive naţionale, cluburi ori ligi profesioniste constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 30.000 lei, precum şi retragerea oricărui sprijin financiar de la bugetul de stat, suspendarea temporară a certificatului de identitate sportivă sau radierea din registrul sportiv.

(2) Desemnarea pentru a fi supusă testării doping a unei persoane care nu are calitatea de sportiv constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.

Art. 91. – (1) Cluburile sportive şi ligile profesioniste în cadrul cărora au fost sancţionate persoane pentru dopaj se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 30.000 lei.

(2) Nerespectarea prevederilor art. 48 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei.

(3) Nerespectarea prevederilor art. 85 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei.

(4) Nerespectarea de către sportivii sau membrii personalului asistent suspendaţi a prevederilor art. 61 alin. (1) şi (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(5) Nerespectarea prevederilor art. 86 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.

(6) Determinarea, prin orice mijloace, de către o persoană care are autoritate asupra sportivului, la consumul de substanţe interzise, în vederea sporirii capacităţii de performanţă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 15.000 lei.

(7) Constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să constituie, potrivit legii, infracţiune, încălcarea reglementărilor anti-doping de către personalul asistent al sportivilor şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 6.000 lei.

(8) Dacă fapta prevăzută la alin. (7) a fost săvârşită de personalul asistent al unui sportiv minor, se sancţionează contravenţional cu amendă de la 3.000 lei la 9.000 lei.

(9) Sportivul care a încălcat reglementările anti-doping, în cazul aplicării sancţiunii maxime pentru fapta săvârşită, conform prezentei legi, va fi sancţionat cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, în funcţie de perioada de suspendare aplicată.

(10) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul Agenţiei.

Art. 92. – (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 88 alin. (2), art. 89 alin. (2), art. 90 şi 91, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 88 alin. (2), art. 89 alin. (2), art. 90 şi 91 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, amenzile aplicate în baza prezentei legi vor fi încasate de Agenţie, iar sumele vor fi utilizate pentru prevenirea şi combaterea dopajului în sport.

(4) Alocarea sumelor prevăzute la alin. (3) va fi reglementată prin hotărâre a Guvernului.

Art. 93. – În cazul în care substanţele descoperite pe parcursul controlului doping intră şi sub incidenţa Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 186/2007, cu modificările ulterioare, Agenţia are obligaţia de a înştiinţa Agenţia Naţională Antidrog şi organele de urmărire penală.

Titlul III

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 94. – (1) Pentru informarea şi educarea personalului implicat în activităţile sportive, toate instituţiile de învăţământ superior de educaţie fizică şi sport din ţară şi Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor introduc în programele de învăţământ cursuri de prezentare a reglementărilor naţionale şi internaţionale anti-doping, precum şi Strategia naţională anti-doping.

(2) Instituţiile de învăţământ vor introduce în programa extracurriculară activităţi de educare şi informare anti-doping.

(3) Toţi furnizorii de formare profesională pentru instructori sportivi au obligaţia de a introduce în standardul ocupaţional cursuri de educaţie anti-doping.

Art. 95. – (1) Membrii comisiilor prevăzute la art. 14 alin. (1), ofiţerii de control doping, personalul Agenţiei împuternicit să efectueze testări doping şi personalul Laboratorului de control doping nu răspund civil sau penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceştia, cu bună-credinţă şi fără neglijenţă, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor ce le revin acestora.

(2) Cheltuielile de judecată ocazionate de procedurile judiciare iniţiate împotriva membrilor comisiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) se suportă de fiecare ordonator principal de credite care a desemnat membrii în cadrul comisiilor, urmând să fie recuperate, după caz, de la persoana care a căzut în pretenţii.

Art. 96. – Conducerea Agenţiei şi personalul implicat în controlul doping vor avea acces la toate manifestările sportive pe bază de legitimaţie, ale cărei model şi conţinut7) se stabilesc prin normele metodologice de organizare şi desfăşurare a controlului doping.

Art. 97. – (1) Personalul Agenţiei şi ofiţerii de control doping poartă uniforme de serviciu cu însemne specifice.

(2) Modelul, însemnele specifice, modul de acordare şi portul uniformei se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

(3) Finanţarea cheltuielilor privind achiziţionarea uniformelor de serviciu se realizează din fondurile prevăzute în bugetul Agenţiei cu această destinaţie.

Art. 98. – Se autorizează Secretariatul General al Guvernului să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei legi în anexele la bugetul aprobat acestei instituţii, respectiv în anexele privind cheltuielile cu salariile şi numărul maxim de posturi şi fondul aferent salariilor de bază, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi în bugetele instituţiilor care fac obiectul prevederilor acestei legi.

Art. 99. – În cuprinsul actelor normative în vigoare care cuprind referiri la Agenţia Naţională Antidoping, următoarele denumiri se înlocuiesc astfel:

a) Agenţia Naţională Antidoping cu Agenţia Naţională Anti-Doping;

b) Agenţia Mondială Antidoping cu Agenţia Mondială Anti-Doping;

c) Codul Mondial Antidoping cu Codul Mondial Anti-Doping.

Art. 100. – În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului8), se vor aproba structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale Anti-Doping.

Art. 101. – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 552/2004 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.215 din 17 decembrie 2004.

Art. 102. – Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului Mondial Anti-Doping şi se vor interpreta conform acestuia.

Art. 103. – Ordinea rambursării sumelor legate de hotărârile CAS şi a premiilor în bani retrase va fi următoarea:

a) plata sumelor acordate prin hotărârile CAS;

b) realocarea în beneficiul altor sportivi a premiilor în bani retrase, dacă se prevede astfel în regulamentul federaţiei internaţionale de specialitate;

c) rambursarea costurilor suportate de organizaţia anti-doping care a efectuat gestionarea rezultatelor în cazul respectiv.

Notă

1. Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 128/2014, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 227/2006 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 128/2014:

"Art. II. – (1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, administratorii de baze sportive au obligaţia să amenajeze staţii de control doping, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1)9) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege.

(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei.

Art. III. – Perioada de suspendare, în cazul comiterii unei a doua încălcări a reglementărilor anti-doping, când prima încălcare a fost sancţionată înainte de 1 ianuarie 2015, va fi stabilită potrivit art. 48 alin. (1)10) din Legea nr. 227/2006, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, iar cu privire la art. 48 alin. (1) lit. c)11) din Legea nr. 227/2006, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va lua în considerare sancţiunea aplicabilă conform prevederilor prezentei legi."

2. Reproducem mai jos prevederile art. II din Legea nr. 243/2015, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 227/2006 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 243/2015:

"Art. II. – În tot cuprinsul Legii nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, sintagma «Direcţia cercetare şi laborator control doping» se înlocuieşte cu sintagma «Laboratorul de control doping». În tot cuprinsul actului normativ, cuvântul «antidoping» se va înlocui cu «anti-doping»."

---

*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 243/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 26 octombrie 2015, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 27 februarie 2014 şi a mai fost modificată şi completată prin Legea nr. 128/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, precum şi pentru modificarea Legii nr. 104/2008 privind prevenirea şi combaterea producerii şi traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 13 octombrie 2014.

1) A se vedea Legea nr. 129/2014 pentru aprobarea Standardului internaţional Lista interzisă pentru anul 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2014 şi Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 224/2015 privind aprobarea Listei interzise pentru anul 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 802 din 28 octombrie 2015.

2) A se vedea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 47/2014 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 10 martie 2014.

3) A se vedea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 250/2013 privind aprobarea tarifului pentru formarea şi perfecţionarea ofiţerilor de control doping, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 21 iunie 2013.

4) A se vedea Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015.

5) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 244/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 27 aprilie 2015, cu modificările şi completările ulterioare.

6) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 244/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

7) A se vedea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 54/2007 pentru aprobarea modelului şi conţinutului legitimaţiei de control utilizate de persoanele cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007.

8) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.522/2006 pentru aprobarea structurii organizatorice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale Anti-Doping, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 19 ianuarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.

9) Art. 25 alin. (1) a devenit, în forma republicabilă a Legii nr. 227/2006, art. 33 alin. (1).

10) Art. 48 alin. (1) a devenit, în forma republicabilă a Legii nr. 227/2006, art. 72 alin. (1).

11) Art. 48 alin. (1) lit. c) a devenit, în forma republicabilă a Legii nr. 227/2006, art. 72 alin. (1) lit. c).