Legea nr. 224/2006

M. Of. nr. 534 din 21 iunie 2006

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

L E G E

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. I. – Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege se aplică următoarelor forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală:

a) extrădarea;

b) predarea în baza unui mandat european de arestare;

c) transferul de proceduri în materie penală;

d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor;

e) transferarea persoanelor condamnate;

f) asistenţa judiciară în materie penală;

g) alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală. 

(2) Prezenta lege nu se aplică modalităţilor specifice de cooperare poliţienească internaţională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar.“

2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 2

Definirea unor termeni şi expresii

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile următoare se definesc astfel:

a) stat solicitant – statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

b) stat solicitat – statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege;

c) autoritate centrală – acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispoziţiilor unor convenţii internaţionale;

d) autoritate judiciară – instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, stabilite potrivit legii române, precum şi autorităţile care au această calitate în statul solicitant, conform declaraţiilor acestuia din urmă la instrumentele internaţionale aplicabile;

e) persoană urmărită – persoana care formează obiectul unui mandat de urmărire internaţională;

f) persoană extrădabilă – persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare;

g) extrădat sau persoană extrădată – persoana a cărei extrădare a fost aprobată;

h) extrădare activă – procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitant;

i) extrădare pasivă – procedura de extrădare în care România are calitatea de stat solicitat;

j) persoana solicitată – persoana care face obiectul unui mandat european de arestare;

k) condamnare – orice pedeapsă sau măsură de siguranţă aplicată ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni;

l) măsură de siguranţă – orice măsură privativă sau restrictivă de libertate care a fost dispusă pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penală;

m) hotărâre – o hotărâre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare;

n) stat de condamnare – statul în care a fost condamnată persoana care poate fi transferată sau care deja a fost transferată;

o) stat de executare – statul către care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguranţă aplicate;

p) resortisant al unui stat de condamnare sau de executare, în cazul României, este cetăţeanul român;

r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară emitentă este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să emită un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat;

s) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate judiciară de executare este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să execute un mandat european de arestare, potrivit legii acelui stat; ş) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii Europene în care s-a emis un mandat european de arestare;

t) în sensul titlului III din prezenta lege, stat membru de executare este statul membru al Uniunii Europene căruia îi este adresat un mandat european de arestare.“

3. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 6

Asigurarea de reciprocitate

În cazul în care statul român formulează o cerere în condiţiile prezentei legi, în baza curtoaziei internaţionale, asigurarea reciprocităţii va fi dată de către ministrul justiţiei, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea motivată a autorităţii judiciare române competente.“

4. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 7

Dreptul aplicabil

Cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.“

5. Articolul 8 se abrogă. 

6. Articolul 9 se abrogă. 

7. La articolul 10, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat internaţional la care România este parte conţine dispoziţii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.“

8. Articolul 11 se abrogă. 

9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 12

Confidenţialitatea

Statul român are obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant confidenţialitatea cererilor care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată, statul român va înştiinţa statul străin, care va decide.“

10. La articolul 13, partea introductivă va avea următorul cuprins:

„Cererile formulate în domeniile reglementate de titlurile II şi IV–VII din prezenta lege se transmit prin intermediul următoarelor autorităţi centrale:“. 

11. La articolul 14, titlul articolului şi alineatele (1), (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 14

Transmiterea directă

(1) Cererile de asistenţă judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil în relaţia dintre statul solicitant şi statul solicitat reglementează acest mod de transmitere. 

(2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistenţă judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate în caz de urgenţă, însă o copie a acestora va fi transmisă simultan la Ministerul Justiţiei sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz. 

(3) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) va fi urmată şi pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistenţă judiciară în materie penală.“

12. Articolul 16 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 16

Competenţa internă

Competenţa autorităţilor române pentru a formula o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege sau de a executa o asemenea cerere este stabilită de dispoziţiile titlurilor următoare ale prezentei legi, precum şi de alte acte normative pertinente.“

13. Articolul 17 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 17

Limbile utilizate

(1) Cererile prevăzute de titlurile II şi IV–VII adresate României şi actele anexe trebuie însoţite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză. În cazul în care documentele menţionate sunt traduse într-o altă limbă decât limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispoziţiilor art. 13 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora în regim de urgenţă. 

(2) Cererile menţionate la alin. (1), formulate de autorităţile române, şi actele anexe vor fi însoţite de traduceri în una dintre limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Cererile formulate în temeiul curtoaziei internaţionale şi actele anexe se vor traduce în limba oficială a statului solicitat. Traducerea cererilor şi a actelor anexe se realizează de autoritatea care are competenţa de a formula cererea. 

(3) Răspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu excepţia cazului în care prin instrumentul juridic internaţional aplicabil se dispune altfel. 

(4) În cazul în care răspunsul la cererile formulate de autorităţile române nu este redactat în limba română sau însoţit de o traducere în limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispoziţiilor art. 13 sau autoritatea judiciară competentă, în cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestuia.“

14. Articolul 18 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 18

Computarea arestării

(1) Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi este luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi se compută din durata pedepsei aplicate de instanţele române. 

(2) Autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare computării duratei arestului executat în România, în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române.“

15. Articolul 19 se abrogă. 

16. Alineatul (1) al articolului 20 va avea următorul cuprins:

„(1) Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulă, de statul solicitat.“

17. La articolul 20, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Cheltuielile care revin statului român se suportă de la bugetul de stat şi sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.“

18. Articolul 21 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 21

Remiterea de obiecte şi bunuri

(1) În cazul în care cererea are ca obiect sau implică remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a cărei urmărire şi judecată ţine de competenţa autorităţilor judiciare române. 

(2) Remiterea obiectelor şi a altor bunuri poate fi amânată sau efectuată sub condiţia restituirii. 

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă şi drepturilor statului român atunci când aceste obiecte şi bunuri pot reveni acestuia. 

(4) Obiectele şi bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotărâri definitive pronunţate în acest sens de autoritatea judiciară competentă. 

(5) În cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor şi a bunurilor prevăzute la alin. (1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza fugii sau decesului persoanei extrădabile.“

19. Denumirea capitolului I al titlului II va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL I

Extrădarea pasivă“

20. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 22

Persoane supuse extrădării

Pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant.“

21. Alineatul (3) al articolului 23 se abrogă. 

22. Articolul 24 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 24

Extrădarea cetăţenilor români

(1) Cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;

b) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant;

c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene. 

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) şi c), atunci când extrădarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, o condiţie suplimentară este ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România. 

(3) Cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate. 

(4) În scopul constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1)–(3), Ministerul Justiţiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competentă a statului solicitant.“

23. După articolul 24 se introduc două noi articole, articolele 24¹ şi 24², cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 24¹

Motive obligatorii de refuz al extrădării

(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:

a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România;

b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social;

c) situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit. b);

d) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaţionale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal;

e) se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice;

f) se referă la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun. 

(2) Nu sunt considerate infracţiuni de natură politică:

a) atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale;

b) crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite;

c) infracţiunile prevăzute la art. 50 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, la art. 51 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate maritime, la art. 129 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război şi la art. 147 din Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război;

d) orice violări similare ale legilor războiului, care nu sunt prevăzute de dispoziţiile din convenţiile de la Geneva prevăzute la lit. c);

e) infracţiunile prevăzute la art. 1 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, şi în alte instrumente internaţionale pertinente;

f) infracţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite;

g) orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele, convenţiile sau acordurile internaţionale la care România este parte. 

ARTICOLUL 24²

Motive opţionale de refuz al extrădării

(1) Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România. 

(2) Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. În caz de refuz al extrădării, prevederile art. 25 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.“

24. Articolul 28 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 28

Gravitatea pedepsei

Extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni.“

25. Articolul 39 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 39

Procedura extrădării pasive

(1) Extrădarea din România se hotărăşte de justiţie. 

(2) Procedura de extrădare pasivă are un caracter urgent şi se desfăşoară şi în timpul vacanţei judecătoreşti. 

(3) Rolul Ministerului Justiţiei constă în îndeplinirea atribuţiilor care îi sunt conferite, în calitate de autoritate centrală, prin lege şi tratatele internaţionale la care România este parte. 

(4) În exercitarea atribuţiilor de autoritate centrală, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, îndeplineşte, cu precădere, următoarele activităţi:

a) primirea cererii de extrădare;

b) examinarea cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia din punctul de vedere al regularităţii internaţionale, în condiţiile prevăzute la art. 40;

c) transmiterea cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în condiţiile prevăzute la art. 42;

d) restituirea motivată a cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia, în cazurile prevăzute la art. 40 alin. (4);

e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive prin care s-a dispus extrădarea;

f) comunicarea către autoritatea centrală a statului solicitant a soluţiei date cererii de extrădare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, pronunţată de autoritatea judiciară competentă.“

26. Articolul 40 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 40

Examenul de regularitate internaţională

(1) Examenul de regularitate internaţională are ca scop verificarea conformităţii cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile tratatelor internaţionale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii multilaterale. 

(2) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, efectuează, în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii, examenul de regularitate internaţională prevăzut la alin. (1), spre a constata dacă:

a) între România şi statul solicitant există norme convenţionale ori reciprocitate pentru extrădare;

b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil;

c) cererea şi actele anexate acesteia sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 17;

d) există una dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3. 

(3) De asemenea, în cadrul examenului de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei verifică existenţa reciprocităţii în privinţa extrădării propriilor cetăţeni, în cazul în care se solicită extrădarea unui cetăţean român. 

(4) În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională menţionate la alin. (2) lit. a) şi b) şi la alin. (3), precum şi în cazul în care se constată existenţa situaţiei prevăzute la alin. (2) lit. d), Ministerul Justiţiei restituie cererea şi actele anexe, explicând motivele. În situaţia în care cererea de extrădare şi documentele anexe nu sunt însoţite de traduceri în limba română, urmează ca parchetul competent să ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât mai urgente. 

(5) În cazul cererilor de arestare provizorie în vederea extrădării, examenul de regularitate internaţională se efectuează în termen de 24 de ore de la primirea cererii.“

27. Articolul 41 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 41

Concursul de cereri

(1) Dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru fapte diferite, statul român hotărăşte, ţinând seama de toate împrejurările şi, în mod deosebit, de gravitatea şi de locul săvârşirii infracţiunilor, de data depunerii cererilor respective, de cetăţenia persoanei extrădabile, de existenţa reciprocităţii de extrădare în raport cu statul român şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat solicitant. 

(2) Despre existenţa concursului de cereri Ministerul Justiţiei va înştiinţa de urgenţă autorităţile competente ale statelor solicitante.“

28. Articolul 43 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 43

Reprezentarea statului solicitant

(1) În procedura de extrădare pasivă, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală şi de Ministerul Public din România. La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanţi ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanţei competente, la soluţionarea cererii de extrădare. 

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procedurii de extrădare activă.“

29. Alineatul (3) al articolului 45 va avea următorul cuprins:

„(3) Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, printr-o încheiere dată în camera de consiliu. Încheierea poate fi atacată separat cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 24 de ore. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.“

30. Alineatele (3) şi (6) ale articolului 46 vor avea următorul cuprins:

„(3) Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se transmite Ministerului Justiţiei, în vederea efectuării examenului prevăzut la art. 40, care se aplică în mod corespunzător. Ca modalitate de transmitere se poate utiliza orice mijloc care lasă o urmă scrisă şi a cărui autenticitate poate fi verificată. 

................................................................................................ 

(6) Instanţa, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extrădabile, poate dispune încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării dacă, în termen de 18 zile de la luarea măsurii, statul român nu a fost sesizat prin cererea de extrădare, însoţită de documentele prevăzute la art. 38. Arestarea provizorie încetează de drept după trecerea unui termen de 40 de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare, cu excepţia cazului în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.“

31. Alineatul (8) al articolului 54 va avea următorul cuprins:

„(8) Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent şi de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.“

32. La articolul 54, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:

„(9) Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de extrădare este suspensiv de executare. Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus extrădarea este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extrădării.“

33. Alineatul (6) al articolului 55 va avea următorul cuprins:

„(6) Hotărârea definitivă asupra extrădării se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instanţă şi direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei.“

34. Alineatele (4) şi (5) ale articolului 62 vor avea următorul cuprins:

„(4) Hotărârea asupra tranzitului este luată de Ministerul Justiţiei. 

(5) Ministerul Justiţiei comunică de îndată hotârârea luată autorităţii competente a statului solicitant şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.“

35. Denumirea capitolului II al titlului II va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL II

Extrădarea activă“

36. Articolul 66 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 66

Competenţa

Competenţa de a întocmi şi transmite cererile de extrădare în numele statului român revine Ministerului Justiţiei.“

37. După articolul 66 se introduce un nou articol, articolul 66¹, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 66¹

Urmărirea internaţională în vederea extrădării

(1) În cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la îndeplinire, întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul României, instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanţa de executare, după caz, la propunerea procurorului sesizat în acest scop de către organele de poliţie, emite un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, care se transmite Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea difuzării prin canalele specifice. 

(2) Mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării conţine toate elementele necesare identificării persoanei urmărite, o expunere sumară a situaţiei de fapt şi date privind încadrarea juridică a faptelor. 

(3) Mandatul de urmărire internaţională poate conţine şi cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, în condiţiile prevăzute la art. 68. 

(4) Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării.“

38. Articolul 67 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 67

Procedura extrădării active

(1) De îndată ce este informată, prin orice mijloc care lasă o urmă scrisă şi a cărui autenticitate poate fi verificată, de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin structura specializată, sau de Ministerul Justiţiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat străin a unei persoane date în urmărire internaţională sau căutate de autorităţile judiciare române pentru ducerea la îndeplinire a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă, instanţa de executare sau instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă stabileşte, printr-o încheiere motivată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta lege pentru a se solicita extrădarea. 

(2) Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, prin structura specializată, are obligaţia de a informa instanţa de executare sau instanţa emitentă a mandatului de arestare preventivă de îndată ce Biroul Central Naţional Interpol corespondent îi notifică faptul că persoana care face obiectul mandatului a fost localizată. Informarea va fi transmisă direct, cu o copie la Ministerul Justiţiei. 

(3) Instanţa se pronunţă prin încheiere, în camera de consiliu, dată de un singur judecător, cu participarea procurorului şi fără citarea părţilor. Încheierea nu se pronunţă în şedinţă publică şi se consemnează într-un registru special. 

(4) Încheierea prevăzută la alin. (3) poate fi atacată cu recurs de procuror, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul cauzei este înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul se judecă în termen de cel mult 3 zile, de către instanţa superioară în grad. 

Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului. 

(5) Încheierea definitivă prin care s-a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru solicitarea extrădării, însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2), se comunică de îndată Ministerului Justiţiei. Încheierea definitivă prin care s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se solicita extrădarea se comunică Ministerului Justiţiei în cel mult 3 zile de la pronunţare. 

(6) În termen de 48 de ore de la primirea încheierii prin care s-a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru solicitarea extrădării şi a actelor anexe, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, efectuează un examen de regularitate internaţională, în condiţiile prevăzute la art. 40, care se aplică în mod corespunzător. 

(7) În funcţie de concluziile examenului de regularitate internaţională, direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei fie întocmeşte cererea de extrădare şi o transmite, însoţită de actele anexe, autorităţii competente a statului solicitat, fie întocmeşte un act prin care propune ministrului justiţiei, motivat, să sesiseze procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea iniţierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării, informând în ambele situaţii Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. În cazul în care constată că actele sunt incomplete, înainte de a întocmi şi de a transmite cererea de extrădare, direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei poate solicita instanţei competente să îi transmită, în cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului internaţional aplicabil. 

(8) În cazul în care consideră că nu sunt întrunite condiţiile de regularitate internaţională pentru a se solicita extrădarea, ministrul justiţiei sesizează, motivat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea iniţierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării. Ministrul justiţiei nu poate solicita iniţierea procedurii revizuirii pentru alte motive decât cele legate de concluziile examenului de regularitate internaţională. 

(9) Cererea de revizuire se face în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii definitive Ministerului Justiţiei şi se soluţionează în termen de 24 de ore. 

(10) Instanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează încheierea atacată. Dacă instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge, menţinând încheierea atacată. Hotărârea instanţei de revizuire este definitivă şi se comunică în termen de 24 de ore de la pronunţare ministrului justiţiei şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 

(11) Cererea de extrădare şi actele anexate acesteia însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2) şi de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limba engleză ori franceză, se transmit autorităţii competente a statului solicitat, pe una dintre căile prevăzute la art. 38 alin. (1). 

(12) În cazul în care persoana urmărită nu este arestată provizoriu în vederea extrădării, procedura prevăzută în acest articol are caracter confidenţial, până în momentul în care statul solicitat este învestit cu cererea de extrădare.“

39. După articolul 67 se introduc două noi articole, articolul 67¹ şi 67², cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 67¹

Retragerea cererii de extrădare

(1) În cazul în care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare, instanţa competentă, din oficiu sau la cererea procurorului, stabileşte, prin încheiere motivată, că nu mai subzistă condiţiile prevăzute de lege pentru a se solicita extrădarea şi dispune de îndată retragerea cererii de extrădare. Hotărârea se transmite Ministerului Justiţiei în termen de 24 de ore de la pronunţare. Ministerul Justiţiei retrage neîntârziat cererea de extrădare, informând despre aceasta Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

(2) Dispoziţiile art. 67 se aplică în mod corespunzător. 

ARTICOLUL 67²

Transmiterea informaţiilor suplimentare la cererea statului solicitat

(1) În cazul în care, în vederea soluţionării cererii de extrădare, autorităţile statului străin solicită transmiterea unor informaţii suplimentare, acestea vor fi comunicate, în termenul stabilit de autorităţile statului solicitat, prin Ministerul Justiţiei sau direct, de către instanţa competentă. 

(2) Traducerea documentelor se efectuează de către Ministerul Justiţiei sau instanţa competentă, după caz.“

40. La articolul 68, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„(1) În caz de urgenţă, cum ar fi iminenţa părăsirii teritoriului statului solicitat de către persoanele care fac obiectul unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, instanţa competentă poate solicita, înainte de formularea unei cereri formale de extrădare, arestarea provizorie în vederea extrădării acestor persoane. 

(2) În cazul în care cererea de arestare provizorie în vederea extrădării este formulată ulterior transmiterii mandatului de urmărire internaţională, acesta se trimite Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei.“

41. La articolul 68, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2¹), cu următorul cuprins:

„(2¹) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) are caracter confidenţial, până la arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite. Solicitarea arestării provizorii în vederea extrădării se consemnează într-un registru special.“

42. Articolul 69 va avea următorul cuprins:

 „ARTICOLUL 69

Rejudecarea extrădatului

Asigurarea rejudecării cauzei în prezenţa persoanei extrădate, în condiţiile art. 34 alin. (1), este dată de Ministerul Justiţiei.“

43. După articolul 73 se introduc două noi articole, articolele 73¹ şi 73², cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 73¹

Regula specialităţii

(1) Persoana care va fi predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deţinută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când:

a) statul român care a predat-o consimte; statul solicitant va prezenta în acest scop o cerere, însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2) şi de un proces-verbal judiciar în care se consemnează declaraţiile extrădatului; acest consimţământ va putea fi dat atunci când infracţiunea pentru care este cerut atrage ea însăşi obligaţia de extrădare potrivit prezentei legi;

b) având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul statului căruia i-a fost predată, ori dacă s-a înapoiat acolo după ce l-a părăsit. 

(2) Statul solicitant va putea lua totuşi măsurile necesare în vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, a întreruperii prescripţiei potrivit legislaţiei sale, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă. 

(3) Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracţiunii recalificate ar îngădui extrădarea. 

(4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresată statului străin se formulează de către Ministerul Justiţiei, în baza încheierii instanţei competente să soluţioneze cauza în primă instanţă, la propunerea motivată a Ministerului Public sau în baza încheierii instanţei pe rolul căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz. 

ARTICOLUL 73²

Efectele extrădării sub condiţie

(1) În cazul în care extrădarea a fost acordată sub condiţie, instanţa care a solicitat extrădarea ia măsurile necesare pentru respectarea condiţiei impuse de statul solicitat şi dă garanţii în acest sens. 

(2) În cazul în care condiţia impusă este retrimiterea persoanei extrădate pe teritoriul statului solicitant, instanţa dispune însoţirea acesteia la frontieră, în vederea preluării de către autorităţile competente ale statului soliciant.“

44. Alineatul (1) al articolului 74 va avea următorul cuprins:

„(1) Cheltuielile privind procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României se suportă de statul român, prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de atribuţiile conferite fiecăreia dintre acestea prin prezenta lege. Dispoziţiile art. 20 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.“

45. Articolul 76 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 76

Reprezentarea statului solicitant în procedura de extrădare

(1) În procedura de extrădare pasivă, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală şi de Ministerul Public din România. La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanţi ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanţei competente, la soluţionarea cererii de extrădare. 

(2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător şi în cazul procedurii de extrădare activă.“

46. La titlul II, după capitolul III se introduce un nou capitol, capitolul III¹, cuprinzând articolele 76¹–76⁶, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL III¹

Dispoziţii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie de extrădare adoptate la nivelul Uniunii Europene

ARTICOLUL 76¹

Domeniu de aplicare

(1) Dispoziţiile prezentului capitol urmăresc punerea în aplicare a dispoziţiilor Convenţiei privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, şi ale Convenţiei privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, precum şi a dispoziţiilor privind extrădarea din Convenţia din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen, în relaţia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaraţii în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte săvârşite înainte de o anumită dată. 

(2) Dispoziţiile cap. I şi II ale prezentului titlu se aplică în mod corespunzător, fără a aduce însă atingere obligaţiilor rezultate din aderarea la Convenţia privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, şi Convenţia privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996. 

ARTICOLUL 76²

Infracţiuni politice

În aplicarea Convenţiei privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, nicio infracţiune nu poate fi considerată ca infracţiune politică. 

ARTICOLUL 76³

Prescripţia, amnistia şi alte cauze care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării

(1) În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale şi a executării pedepsei, sunt aplicabile numai dispoziţiile din legislaţia statului solicitant. 

(2) Amnistia acordată de România nu împiedică extrădarea, cu excepţia cazului în care fapta prevăzută de legea penală este de competenţa instanţelor române. 

(3) Absenţa unei plângeri prealabile sau a unei alte condiţii necesare pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, potrivit legii române, nu aduce atingere obligaţiei de extrădare. 

ARTICOLUL 76⁴

Extrădarea în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală

Statul român acordă extrădarea pentru fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală, în condiţiile prevăzute de lege. 

ARTICOLUL 76⁵

Semnalarea în Sistemul Informatic Schengen

Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen are acelaşi efect ca şi o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, în sensul art. 16 din Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. 

ARTICOLUL 76⁶

Extrădarea simplificată

Extrădarea simplificată se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, fără verificarea condiţiilor speciale prevăzute la art. 50, ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 49.“

47. Denumirea titlului III va avea următorul cuprins:

„TITLUL III

Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre“

48. Articolul 77 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 77

Definiţia mandatului european de arestare

(1) Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. 

(2) Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.“

49. Articolul 81 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 81

Obiectul şi condiţiile emiterii mandatului european de arestare

(1) Instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale ori al judecăţii sau instanţa de executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de arestare, în următoarele condiţii:

a) în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an;

b) în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni. 

(2) Instanţa care a emis mandatul european de arestare poate solicita autorităţilor judiciare de executare să remită bunurile care constituie mijloace materiale de probă. 

(3) Când persoana solicitată a fost dată în urmărire internaţională în vederea extrădării, instanţa informează neîntârziat Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor despre emiterea mandatului european de arestare.“

50. Articolul 82 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 82

Transmiterea mandatului european de arestare

(1) În cazul în care se cunoaşte locul unde se află persoana solicitată, autoritatea judiciară română emitentă poate transmite mandatul european de arestare direct autorităţii judiciare de executare. 

(2) Autoritatea judiciară emitentă poate să solicite introducerea semnalmentelor persoanei în cauză în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS), prin intermediul Sistemului Informatic Naţional de Semnalări. În acest scop, se aplică dispoziţiile articolului 95 al Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen. 

(3) Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat european de arestare, dacă este însoţită de informaţiile prevăzute în anexă. Cu titlu tranzitoriu, până la data la care Sistemul Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate informaţiile menţionate în anexă, semnalmentul echivalează cu un mandat de arestare european în aşteptarea trimiterii originalului.“

51. Articolul 83 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 83

Procedura de transmitere

(1) Autorităţile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasă o urmă scrisă, cu condiţia ca autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea acestuia. 

(2) În cazul în care locul unde se află persoana urmărită nu este cunoscut, transmiterea unui mandat european de arestare se poate efectua prin Sistemul Informatic Schengen, prin intermediul sistemului de telecomunicaţii securizat al Reţelei Judiciare Europene, când acesta va fi disponibil, prin Ministerul Justiţiei, pe calea Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol) sau prin orice alt mijloc care lasă o urmă scrisă, în condiţii care permit ca autoritatea judiciară de executare să poată verifica autenticitatea. 

(3) Dacă autoritatea judiciară emitentă nu cunoaşte autoritatea judiciară de executare, se va efectua cercetarea necesară, inclusiv prin punctele de contact ale Reţelei Judiciare Europene sau prin direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei, pentru a obţine informaţiile necesare de la statul membru de executare. 

(4) Orice dificultate care ar interveni în legătură cu transmiterea sau verificarea autenticităţii unui mandat european de arestare se va soluţiona prin contact direct între autoritatea judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare sau cu sprijinul Ministerului Justiţiei. 

(5) Ulterior transmiterii mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română emitentă poate transmite orice informaţii suplimentare necesare pentru executarea mandatului. 

(6) Autorităţile judiciare emitente române transmit o copie a mandatului european de arestare Ministerului Justiţiei.“

52. Titlul articolului 84 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 84

Transferul temporar şi audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului european de arestare“

53. Alineatul (1) al articolului 85 va avea următorul cuprins:

„(1) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis pentru una dintre faptele enumerate mai jos, indiferent de denumirea infracţiunii în statul membru emitent, şi care este sancţionată în statul membru emitent cu închisoarea sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe o perioadă de minimum 3 ani, predarea se va acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări:

1. participare la un grup criminal organizat;

2. terorism;

3. trafic de persoane;

4. exploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă;

5. trafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope;

6. trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;

7. corupţie;

8. fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;

9. spălare a produselor infracţiunii;

10. contrafacere de monedă, inclusiv a monedei euro;

11. fapte legate de criminalitatea informatică;

12. fapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de dispariţie;

13. facilitarea intrării şi şederii ilegale;

14. omor şi vătămare corporală gravă;

15. trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane;

16. lipsire de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici;

17. rasism şi xenofobie;

18. furt organizat sau armat;

19. trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;

20. înşelăciune;

21. deturnare de fonduri;

22. contrafacere şi piraterie de bunuri;

23. falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;

24. falsificare de mijloace de plată;

25. trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;

26. trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

27. trafic de vehicule furate;

28. viol;

29. incendiere cu intenţie;

30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale;

31. sechestrare ilegală de nave şi aeronave; 32. sabotaj.“

54. La articolul 87 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:

„b) în cazul în care infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranţă aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clemenţă.“

55. La articolul 88 alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera c¹), cu următorul cuprins:

„c¹) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi instanţa română competentă dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române.“

56. După articolul 88 se introduce un nou articol, articolul 88¹, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 88¹

Proceduri prealabile

(1) De îndată ce curtea de apel primeşte un mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, preşedintele secţiei penale repartizează cauza, în condiţiile prevăzute de lege, unui complet format din doi judecători. 

(2) Instanţa verifică dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1). 

(3) Dacă informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru luarea unei hotărâri privind predarea, instanţa solicită de urgenţă autorităţii judiciare emitente informaţiile suplimentare necesare şi fixează un termen limită pentru primirea acestora, ţinând cont de termenele maxime prevăzute la art. 95. 

(4) Autoritatea judiciară emitentă poate oricând, din proprie iniţiativă, să transmită orice informaţie pe care o consideră utilă. 

(5) Dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile necesare şi este tradus potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (4), instanţa solicită procurorului general de pe lângă curtea de apel să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi prezentarea acesteia în faţa instanţei.“

57. Articolul 89 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 89

Arestarea persoanei solicitate

(1) În termen de cel mult 24 de ore de la reţinere, persoana solicitată este prezentată instanţei competente. 

(2) Instanţa informează persoana solicitată asupra existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale. 

(3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată. 

(4) Persoana arestată este depusă în arest. 

(5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente arestarea persoanei solicitate.“

58. Articolul 90 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 90

Audierea persoanei arestate

(1) Instanţa procedează la audierea persoanei solicitate în termen de cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia. 

(2) Persoana arestată va fi întrebată, mai întâi, asupra consimţământului la predare. 

(3) Instanţa se asigură că persoana arestată a consimţit voluntar la predare şi în deplină cunoştinţă de cauză, cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului, în special caracterul irevocabil al acestuia. În acelaşi fel procedează şi în cazul renunţării la efectele regulii specialităţii. 

(4) Dacă persoana arestată consimte la predare, se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de persoana solicitată, membrii completului de judecată, reprezentantul Ministerului Public şi de grefier. În acelaşi proces-verbal se consemnează, dacă este cazul, şi renunţarea la drepturile conferite de regula specialităţii. 

(5) Dacă persoana arestată nu consimte la predare, instanţa procedează la audierea acesteia. 

(6) Opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare. 

(7) Instanţa poate fixa, cu respectarea termenelor maxime prevăzute la art. 95, un termen pentru administrarea probelor propuse de persoana arestată sau de procuror ori pentru transmiterea unor informaţii suplimentare de către autoritatea judiciară emitentă, cu privire la cauzele de refuz sau de condiţionare a predării. 

(8) Procurorul pune concluzii în toate cazurile. 

(9) În cursul procedurii, instanţa, ascultând şi concluziile procurorului, dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menţinerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, în acest din urmă caz luând toate măsurile necesare pentru a evita fuga persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege. 

(10) În scopul luării unei decizii potrivit alineatului precedent, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare.“

59. Articolul 91 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 91

Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare

(1) Persoana arestată are dreptul să fie informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare. 

(2) Persoana arestată are dreptul să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă. 

(3) Persoana arestată care nu înţelege sau nu vorbeşte limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către instanţă.“

60. Articolul 92 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 92

Predarea temporară sau luarea declaraţiei persoanei solicitate

(1) În situaţiile prevăzute la art. 81 alin. (1) lit. a), dacă autoritatea judiciară emitentă o solicită, se poate aproba predarea temporară a persoanei solicitate în statul membru emitent sau se procedează la luarea unei declaraţii acestei persoane. 

(2) În cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile şi pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă şi cea de executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la desfăşurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare. 

(3) În cazul în care nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este solicitată, autoritatea judiciară de executare română procedează la luarea unei declaraţii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciară emitentă, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedură penală român şi în condiţiile stabilite potrivit înţelegerii dintre autorităţile judiciare implicate. În toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmărite.“

61. Articolul 93 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 93

Executarea mandatului european de arestare în cazul în care persoana solicitată consimte la predare

(1) În cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea instanţei prin care se ia act de consimţământul acesteia are aceleaşi efecte juridice ca hotărârea de predare prevăzută la art. 94. 

(2) Hotărârea prevăzută la alin. (1) este definitivă.“

62. Articolul 94 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 94

Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare

(1) Instanţa se pronunţă prin hotărâre cu privire la executarea unui mandat european de arestare în cel mult 5 zile de la data la care a avut loc audierea persoanei solicitate. 

(2) Dacă informaţiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a permite luarea unei hotărâri privind predarea, informaţiile suplimentare necesare vor fi solicitate de urgenţă şi se va fixa un termen pentru primirea acestora, ţinându-se cont de termenele maxime prevăzute la art. 95.“

63. După articolul 94 se introduc două noi articole, articolele 94¹ şi 94², cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 94¹

Căi de atac

(1) Împotriva încheierilor menţionate la art. 89 alin. (3) şi art. 90 alin. (9) se poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare. 

(2) Hotărârea menţionată la art. 94 poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. 

(3) Recursul formulat în scris trebuie motivat. 

(4) Când recursul este declarat oral, acesta trebuie motivat în termen de 24 de ore de la declarare, în cazul prevăzut la alin. (1), şi în termen de 5 zile, în cazul prevăzut la alin. (2). 

(5) Cererea de recurs şi motivele acesteia se comunică părţii interesate. 

(6) În cazul declarării recursului, cauza se transmite de îndată ce acesta este motivat sau la expirarea termenului pentru motivare a acestuia Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 

ARTICOLUL 94²

Soluţionarea recursului

Recursul declarat în condiţiile menţionate la art. 94¹ se soluţionează cu precădere, în termen de cel mult 3 zile de la transmiterea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“

64. La articolul 100, alineatele (1), (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:

„(1) Consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă dacă statul membru de executare a notificat Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene în acest sens, cu excepţia cazului în care autoritatea judiciară de executare dispune altfel prin hotărârea de predare. 

(2) Cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (1) şi (4), persoana predată autorităţilor române nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. În acest scop, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autorităţii judiciare de executare o cerere de autorizare, însoţită de informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1). 

(3) În situaţia în care România este statul membru de executare, statul membru emitent va trebui să solicite autorizarea la care se referă alin. (2), iar autoritatea judiciară română de executare va decide, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, dacă infracţiunea care motivează cererea a fost motivul predării în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 87.“

65. Articolul 102 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 102

Predarea ulterioară

(1) Consimţământul la predarea de către statul român a unei persoane către alt stat membru, în baza unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune comisă înaintea predării sale, se presupune că a fost dat către toate acele state membre care au transmis o notificare în acelaşi sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară română de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare. 

(2) În orice caz, consimţământul autorităţii judiciare române de executare la predarea ulterioară a persoanei solicitate de către un stat membru emitent către un alt stat nu este necesar dacă persoana solicitată:

a) având ocazia să părăsească teritoriul statului căruia i-a fost predată, nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;

b) a consimţit să fie predată unui stat membru, altul decât statul de executare, în baza unui mandat european de arestare. Consimţământul se exprimă în faţa autorităţii judiciare competente a statului membru emitent şi se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Consimţământul trebuie exprimat în mod liber şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor sale;

c) renunţă la regula specialităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (4) lit. a)–c). 

(3) În situaţiile nereglementate de alin. (1) şi (2), este necesară aprobarea autorităţii judiciare române de executare, care se va solicita în conformitate cu dispoziţiile art. 82, anexând cererii informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1), însoţite de o traducere. 

(4) Când România nu a transmis notificarea la care se referă alin. (1), consimţământul statului român la predarea unei persoane de către statul emitent unui stat terţ, în baza unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune anterioară predării sale de către statul român, se exprimă pe baza cererii de autorizare formulate de către statul emitent. Cererea se aprobă de către autoritatea română de executare, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia, dacă infracţiunea care motivează cererea constituie motiv de predare în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, şi fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 89. 

(5) Dispoziţiile alin. (1)–(4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care România este stat membru emitent.“

66. Articolul 107 se abrogă. 

67. Articolul 109 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 109

Dispoziţii generale

Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei proceduri iniţiate de autorităţile judiciare române competente, pentru o faptă care constituie infracţiune conform legii române, poate fi transferată unui stat străin, în condiţiile prevăzute în prezentul titlu.“

68. Articolul 110 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 110

Condiţii

Transferul procedurii penale poate fi solicitat numai dacă statul solicitat are competenţa de jurisdicţie în cauză şi extrădarea nu poate fi solicitată ori, în cazul în care s-a solicitat extrădarea, cererea a fost respinsă.“

69. Articolul 111 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 111

Procedura

(1) Transferul procedurii penale se solicită de organul de urmărire penală competent, dacă procedura se referă la activitatea de urmărire penală, sau de către instanţa pe rolul căreia se află cauza în primă instanţă, dacă procedura se referă la activitatea de judecată. 

(2) Cererea de transfer al procedurii penale este formulată în baza încheierii prin care instanţa competentă dispune motivat transferul. În acest sens, la cererea Ministerului Public ori din oficiu, după caz, instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă sau instanţa pe rolul căreia se află cauza, după caz, verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune transferul procedurii penale. 

(3) Încheierea prevăzută la alin. (2) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. 

(4) Încheierea prin care se dispune transferul procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul de prescripţie a răspunderii penale, precum şi continuarea procedurii penale începute, sub rezerva actelor şi demersurilor cu caracter urgent. 

(5) Cererea prevăzută la alin. (1) este transmisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Ministerului Justiţiei, potrivit art. 13, însoţită de copii autentice ale tuturor actelor de procedură întocmite în cauză.“

70. Articolul 112 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 112

Transmiterea cererii

Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz, asigură transmiterea cererii de transfer a procedurii penale pe una din căile prevăzute de prezenta lege.“

71. La titlul IV, după capitolul II se introduce un nou capitol, capitolul II¹, cuprinzând articolul 114¹, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL II¹

Dispoziţii pentru punerea în practică a Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen

ARTICOLUL 114¹

Aplicarea principiului non bis in idem

(1) O persoană în privinţa căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spaţiului Schengen nu poate fi urmărită sau judecată pentru aceleaşi fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronunţat condamnarea. 

(2) Cu toate acestea, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă:

a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârşit în tot sau în parte pe teritoriul României. În acest caz, excepţia nu se aplică dacă faptele s-au săvârşit în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunţat hotărârea;

b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infracţiune contra siguranţei statului sau împotriva altor interese esenţiale ale României;

c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârşite de un funcţionar român prin încălcarea obligaţiilor sale de serviciu. 

(3) Excepţiile menţionate la alin. (2) nu se aplică atunci când, pentru aceleaşi fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urmăririi penale sau a acordat extrădarea persoanei în cauză.“

72. Denumirea titlului V va avea următorul cuprins:

„TITLUL V

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare“

73. La titlul V, denumirea capitolului I va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL I

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare străine“

74. Articolul 115 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 115

Hotărârea penală străină şi actul judiciar străin

(1) În sensul prezentului capitol, prin hotărâre penală străină se înţelege o hotărâre pronunţată de instanţa competentă a unui alt stat. 

(2) În sensul prezentului capitol, prin act judiciar străin se înţelege un act judiciar care emană de la o autoritate judiciară străină competentă. 

(3) Competenţa instanţei sau autorităţii judiciare străine se verifică prin intermediul Ministerului Justiţiei.“

75. Articolul 116 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 116

Condiţii pentru recunoaştere

(1) Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă:

a) România şi-a asumat o asemenea obligaţie printr-un tratat internaţional la care este parte;

b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994;

c) nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune militară care nu este o infracţiune de drept comun;

d) respectă ordinea publică a statului român;

e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române;

f) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleaşi persoane în România;

g) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleaşi persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România. 

(2) Hotărârile penale străine pot fi recunoscute în România şi dacă nu este întrunită condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a), pe bază de reciprocitate. În acest sens, instanţa competentă solicită Ministerului Justiţiei verificarea îndeplinirii condiţiei reciprocităţii. 

(3) Executarea hotărârii este posibilă, independent de verificarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), şi atunci când se referă la un cetăţean român a cărui extrădare a fost, în prealabil, acordată de România statului străin în care s-a pronunţat hotărârea.“

76. Articolul 117 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 117

Procedura de recunoaştere la cererea unui stat străin

(1) Cererea de recunoaştere a unei hotărâri penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justiţiei procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază sau îşi are reşedinţa condamnatul. 

(2) Condamnatul se citează, iar odată cu citaţia i se comunică hotărârea străină împreună cu actele ce o însoţesc, într-o limbă pe care o înţelege. 

(3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat din oficiu şi, după caz, la interpret. 

(4) Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi declaraţiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române. 

(5) Dacă hotărârea penală străină se referă la un bun imobil, cererea se transmite procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia se află imobilul. 

(6) Curtea de Apel decide prin hotărâre pronunţată în camera de consiliu, care poate fi atacată cu recurs. Hotărârea se comunică parchetului şi Ministerului Justiţiei.“

77. Articolul 118 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 118

Procedura specială de recunoaştere pe cale principală

(1) Recunoaşterea hotărârilor penale pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face şi pe cale principală, de către instanţa de judecată sesizată în acest scop de către condamnat sau de către procuror. 

(2) În acest caz, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială se află condamnatul. 

(3) Dispoziţiile art. 117 alin. (3)–(6) se aplică în mod corespunzător.“

78. Articolul 119 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 119

Procedura de recunoaştere pe cale incidentală

Recunoaşterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanţa de judecată în faţa căreia cauza este pendinte.“

79. Articolul 120 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 120

Executarea hotărârilor pronunţate în proceduri administrative

Executarea hotărârilor pronunţate în proceduri administrative, pentru fapte asimilate infracţiunilor, astfel cum sunt acestea definite de Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970, este posibilă numai dacă persoana în cauză a avut posibilitatea de a exercita o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti.“

80. Articolul 121 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 121

Măsuri preventive

Înainte de luarea unei decizii privind recunoaşterea unei hotărâri penale străine instanţa competentă poate, la cererea statului străin, transmisă prin Ministerul Justiţiei, sau din oficiu, să dispună arestarea preventivă a persoanei care face obiectul hotărârii a cărei recunoaştere se solicită sau o altă măsură preventivă pentru a evita fuga acesteia de pe teritoriul României.“

81. La titlul V, denumirea capitolului II va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL II

Executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare române în străinătate“

82. Articolul 122 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 122

Legea aplicabilă şi efectele executării

(1) Executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române. 

(2) Hotărârile penale străine recunoscute şi executate în România produc aceleaşi efecte ca şi hotărârile pronunţate de instanţele române. 

(3) Statul străin care solicită executarea este singurul competent să decidă asupra unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii de executat. 

(4) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atât de statul străin, cât şi de statul român. 

(5) Statul străin trebuie să informeze statul român asupra intervenirii oricăreia dintre cauzele care determină încetarea executării, prevăzute la alin. (4). 

(6) Începerea executării pedepsei în România are ca efect renunţarea statului străin la executarea pe teritoriul acestuia, exceptând cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, caz în care acest stat redobândeşte dreptul la executare. În cazul pedepsei amenzii, statul străin redobândeşte dreptul la executare începând din momentul în care este informat asupra neexecutării, totale sau parţiale, a acestei pedepse.“

83. Articolul 123 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 123

Condiţii pentru formularea unei cereri de recunoaştere şi executare

(1) Instanţele române pot solicita recunoaşterea şi executarea de către un stat străin a unei hotărâri judecătoreşti în unul dintre următoarele cazuri:

a) condamnatul este cetăţean al statului solicitat sau al unui stat terţ ori este apatrid şi are domiciliul pe teritoriul acelui stat, iar potrivit legii statului solicitat, extrădarea condamnatului în România în vederea executării pedepsei nu este admisibilă sau statul străin refuză să acorde extrădarea;

b) condamnatul este cetăţean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are şi cetăţenia statului solicitat, iar statul străin refuză să acorde extrădarea acestuia. 

(2) Formularea unei cereri de recunoaştere şi executare este, de asemenea, admisibilă dacă condamnatul se află în executarea unei pedepse în statul solicitat pentru o altă faptă decât cea care a determinat condamnarea în România. 

(3) În cazul formulării unei cereri de recunoaştere a unei hotărâri penale prin care s-a aplicat o pedeapsă, durata acesteia trebuie să fie mai mare de un an. 

(4) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică, dacă împrejurările cauzei o cer, în baza unui tratat încheiat cu statul străin, atunci când se aplică măsura de siguranţă a expulzării. 

(5) Recunoaşterea se solicită sub condiţia neagravării, în statul străin, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunţată în România. 

(6) Recunoaşterea în străinătate a actelor judiciare emise de autorităţile române competente are loc în condiţiile tratatului internaţional aplicabil.“

84. Articolul 124 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 124

Efectele recunoaşterii

(1) Recunoaşterea şi executarea de către statul străin a cererii de recunoaştere formulate de instanţele române are ca efect renunţarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României. 

(2) Statul român redobândeşte dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parţială a acestei pedepse.“

85. La titlul V, denumirea capitolului III se abrogă. 

86. Articolul 125 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 125

Procedura de formulare a unei cereri de recunoaştere şi de executare a unei hotărâri penale

(1) Cererea de recunoaştere şi executare a unei hotărâri penale într-un stat străin este formulată de instanţa de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent ori a condamnatului, ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 123. 

(2) La cerere se anexează actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil sau, în lipsa unui tratat, cel puţin hotărârea definitivă şi mandatul de executare a pedepsei. 

(3) Atunci când este necesar consimţământul condamnatului, acesta va fi dat în camera de consiliu a instanţei de executare, exceptând cazul în care condamnatul se află în străinătate; în acest caz, consimţământul poate fi dat în faţa unui funcţionar consular român sau în faţa autorităţii judiciare străine competente. 

(4) În cazul în care condamnatul se află în România şi nu a formulat el însuşi cererea prevăzută la alin. (1), procurorul competent procedează la notificarea acestuia. 

(5) Lipsa unui răspuns al condamnatului echivalează cu consimţământul la formularea cererii, fapt asupra căruia este informat prin notificare.“

87. Articolul 126 se abrogă. 

88. Alineatele (1), (2) şi (3) ale articolului 127 vor avea următorul cuprins:

„(1) Prezentul titlu se aplică în domeniul transferării persoanelor condamnate, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte, iar în absenţa acestora, pe bază de reciprocitate. 

(2) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situaţiilor nereglementate prin tratatele internaţionale la care se referă alin. (1). 

(3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din normele internaţionale privitoare la transferul în străinătate al deţinuţilor, în scopul audierii acestora în calitate de martori sau al confruntării.“

89. Articolul 131 se abrogă. 

90. Articolul 138 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 138

Procedura prealabilă

(1) Cererea de transferare formulată de un resortisant străin condamnat de o instanţă română se transmite Ministerului Justiţiei. La primirea cererii, Ministerul Justiţiei solicită să îi fie transmise, în regim de urgenţă, de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, actele şi informaţiile la care se referă art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (2) lit. a)–d). 

(2) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Justiţiei le va traduce şi apoi le va transmite, împreună cu cererea de transferare, autorităţii centrale din statul de executare, de la care va solicita, totodată, transmiterea documentelor prevăzute la art. 134 alin. (1), precum şi hotărârea privind acceptarea cererii de transferare. 

(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă autorităţile române deţin informaţii sau documente care atrag în mod necesar refuzul transferării. O asemenea soluţie poate fi dată de către curtea de apel competentă, sesizată de procurorul general al curţii, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. Sentinţa curţii de apel se motivează şi este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. 

(4) Dacă soluţia de refuz al transferării, prevăzută la alin. (3), rămâne definitivă, Ministerul Justiţiei va informa despre aceasta, în cel mai scurt timp, autoritatea centrală a statului de executare. Informarea condamnatului se va face în timp util, conform art. 133 alin. (5), prin intermediul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.“

91. Alineatele (1), (3), (4) şi (8) ale articolului 139 vor avea următorul cuprins:

„(1) În cazul în care procedura de soluţionare a cererii de transferare continuă, toate documentele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sunt supuse mai întâi examenului de regularitate internaţională la Ministerul Justiţiei. Dispoziţiile art. 40 se aplică în mod corespunzător. După observarea îndeplinirii condiţiilor, ministerul transmite cererea şi actele ajutătoare, însoţite de traduceri, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă. La dosar se vor ataşa şi înscrisurile depuse în legătură cu cererea de transferare de către oficiul consular străin competent, potrivit art. 135 alin. (2). 

..................................................................................................... 

(3) Procurorul general sesizează, în vederea soluţionării cererii de transferare, curtea de apel în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie ori, în cazul în care condamnatul nu a început executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodată, înainte de sesizarea curţii de apel, procurorul general va verifica dacă persoana condamnată face obiectul unui dosar penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române, informând în mod corespunzător instanţa. În cazul în care obţinerea informaţiilor ar conduce la întârzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curţii de apel, urmând ca acestea să fie obţinute cel mai târziu până la primul termen de judecată. 

(4) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea persoanei condamnate, precum şi, dacă este cazul, cu participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un apărător ales ori, în lipsă, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenţă şi cu precădere, iar hotărârea se motivează în cel mult 5 zile de la pronunţare şi se comunică Ministerului Justiţiei. 

..................................................................................................... 

(8) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pronunţată de o instanţă română, evadează, în cazul începerii executării pedepsei, ori, în cazul în care nu a început executarea pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul statului al cărui resortisant este, statul român va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executării pedepsei aplicate. Cererea se formulează de către instanţa de executare, în cazul în care persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei, sau de către instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în cazul în care persoana condamnată a început executarea pedepsei. Cererea poate include şi solicitarea ca statul pe teritoriul căruia s-a refugiat persoana condamnată să ia măsura arestării sau orice altă măsură pentru a garanta că persoana condamnată va rămâne pe teritoriul său până la comunicarea hotărârii asupra cererii de preluare a executării. La cerere se vor anexa documentele prevăzute la art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (2) lit. a), b) şi d). După traducerea cererii şi a actelor anexe, acestea se transmit la Ministerul Justiţiei spre a fi comunicate autorităţii centrale din statul solicitat.“

92. La alineatul (1) al articolului 144, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislaţia română pentru aceeaşi infracţiune, în condiţiile prevăzute la art. 146.“

93. La articolul 148, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) În acest sens, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) Administraţia Naţională a Penitenciarelor va transmite periodic Ministerului Justiţiei informaţiile privind executarea pedepsei. În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) informaţiile vor fi comunicate, la cererea Ministerului Justiţiei.“

94. Alineatul (4) al articolului 149 va avea următorul cuprins:

„(4) Îndată ce Ministerul Justiţiei primeşte declaraţia de consimţământ de la statul de condamnare, transmite documentele procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, care, la rândul său, sesizează curtea de apel pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină şi să o pună în executare, conform prevederilor art. 145 sau art. 146, după caz. Dispoziţiile art. 116 se aplică în mod corespunzător.“

95. Alineatul (3) al articolului 154 va avea următorul cuprins:

„(3) Cererile de tranzit şi răspunsurile se comunică pe calea prevăzută la art. 130 alin. (2). Asupra acordării tranzitului decide Ministerul Justiţiei.“

96. La articolul 154, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3¹), cu următorul cuprins:

„(3¹) Ministerul Justiţiei comunică de îndată hotărârea luată autorităţii competente a statului solicitant şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.“

97. Alineatul (5) al articolului 154 va avea următorul cuprins:

„(5) La cererea statului solicitant, statul român, solicitat să acorde tranzitul, poate să dea asigurarea că persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, sub rezerva aplicării alin. (4), nici supusă vreunei alte măsuri de restrângere a libertăţii pe teritoriul statului român, pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare. Asigurarea se dă de către Ministerul Justiţiei.“

98. Denumirea titlului VII va avea următorul cuprins:

„TITLUL VII

Asistenţa judiciară în materie penală“

99. După denumirea titlului VII se introduce denumirea capitolului I, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL I

Asistenţa judiciară internaţională“

100. Articolul 158 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 158

Obiectul asistenţei judiciare

În sensul prezentului capitol, asistenţa judiciară internaţională cuprinde îndeosebi următoarele activităţi:

a) comisiile rogatorii internaţionale;

b) audierile prin videoconferinţă;

c) înfăţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite;

d) notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal;

e) cazierul judiciar;

f) alte forme de asistenţă judiciară.“

101. Articolul 159 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 159

Conţinutul general al cererii de asistenţă judiciară şi actele anexate acesteia

(1) Cererea de asistenţă judiciară trebuie să indice:

a) denumirea autorităţii judiciare solicitante şi denumirea autorităţii judiciare solicitate;

b) obiectul şi motivele cererii;

c) calificarea juridică a faptelor;

d) datele de identificare a învinuitului, inculpatului sau condamnatului ori a martorului sau expertului, după caz;

e) încadrarea juridică şi prezentarea sumară a faptelor. 

(2) La cerere se anexează acte în sprijinul acesteia, după caz, în funcţie de natura şi obiectul cererii. 

(3) Actele anexate cererii de asistenţă judiciară trebuie certificate de autoritatea judiciară solicitantă, fiind scutite de orice alte formalităţi de supralegalizare.“

102. Articolul 160 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 160

Comisia rogatorie internaţională

Comisia rogatorie internaţională în materie penală este acea formă de asistenţă judiciară care constă în împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorităţi din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul şi în numele său, unele activităţi judiciare privitoare la un anumit proces penal.“

103. Articolul 161 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 161

Obiectul comisiei rogatorii

(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie cu precădere:

a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea inculpatului, audierea părţii vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor, precum şi confruntarea; percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, sechestrul şi confiscarea specială; cercetarea la faţa locului şi reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală; transmiterea de informaţii necesare într-un anumit proces, interceptările şi înregistrările audio şi video, examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate şi alte asemenea acte de procedură;

b) transmiterea mijloacelor materiale de probă;

c) comunicarea de documente sau dosare. 

(2) Dacă statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună jurământ, va cere aceasta în mod expres, iar statul român va da curs acestei cereri în situaţiile în care legea internă română nu se opune. 

(3) Statul român va transmite numai copii sau fotocopii certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Dacă statul solicitant cere în mod expres transmiterea documentelor originale, se va da curs, în măsura posibilului, acestei cereri.“

104. Articolul 162 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 162

Data şi locul comisiei rogatorii

(1) Dacă statul solicitant solicită în mod expres, statul român îl va informa despre data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii. Autorităţile şi persoanele în cauză, menţionate de statul solicitant, vor putea să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii, în limitele permise de legea română. 

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care asistenţa este solicitată de autorităţile judiciare române.“

105. Articolul 163 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 163

Percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul

(1) Comisiile rogatorii având ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul sunt supuse următoarelor condiţii:

a) infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă de a da loc la extrădare în România, ca stat solicitat;

b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea statului român. 

(2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) pot să atragă aplicarea regulii reciprocităţii.“

106. Articolul 164 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 164

Remiterea obiectelor şi dosarelor

(1) Statul român va putea să amâne remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a căror comunicare este cerută, dacă acestea îi sunt necesare pentru o procedură penală în curs. 

(2) Obiectele şi originalele dosarelor şi ale documentelor, comunicate în îndeplinirea unei comisii rogatorii, vor fi restituite cât mai curând posibil statului român de către statul solicitant, în afară de cazul în care statul român renunţă la ele.“

107. Articolul 165 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 165

Audierile prin videoconferinţă

(1) În cazul în care o persoană care se află pe teritoriul României trebuie să fie audiată ca martor sau expert de către autorităţile judiciare ale unui stat străin şi este inoportun sau imposibil pentru acea persoană să se înfăţişeze personal pe teritoriul acelui stat, statul străin poate solicita ca audierea să aibă loc prin videoconferinţă, potrivit alineatelor următoare. 

(2) O asemenea cerere poate fi acceptată de statul român dacă nu contravine principiilor sale fundamentale de drept şi cu condiţia să dispună de mijloacele tehnice care să permită efectuarea audierii prin videoconferinţă. 

(3) În cererea de audiere prin videoconferinţă trebuie să se precizeze, în afară de informaţiile prevăzute la art. 159, motivul pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, precum şi denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor proceda la audiere. 

(4) Martorul sau expertul va fi citat potrivit legii române. 

(5) Autorităţile judiciare competente pentru aplicarea prezentului articol sunt curţile de apel, în cursul judecăţii, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cursul urmăririi penale. 

(6) Audierea prin videoconferinţă se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:

a) audierea are loc în prezenţa judecătorului sau procurorului român competent, după caz, asistat, după caz, de un interpret; acesta verifică identitatea persoanei audiate şi este obligat să asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii române. În cazul în care constată că sunt încălcate principiile fundamentale ale dreptului român, judecătorul sau procurorul ia de îndată măsurile necesare pentru a asigura desfăşurarea audierii în conformitate cu legea română;

b) autorităţile judiciare române competente şi cele ale statului solicitant convin, după caz, asupra măsurilor de protecţie a martorului sau expertului;

c) audierea se efectuează direct de către autoritatea judiciară competentă a statului solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;

d) martorul sau expertul va fi asistat, după caz, de un interpret, potrivit legii române;

e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune mărturie, care îi este conferit fie de legea română, fie de legea statului solicitat. 

(7) Fără a aduce atingere măsurilor convenite pentru protecţia martorilor, autoritatea judiciară română întocmeşte un proces-verbal în care se consemnează data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, informaţii privind depunerea jurământului şi condiţiile tehnice în care audierea s-a desfăşurat. Procesul-verbal se transmite autorităţii judiciare competente a statului solicitant. 

(8) Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător. 

(9) Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii învinuiţilor sau inculpaţilor, dacă persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între autorităţile judiciare române şi cele ale statului solicitant. 

(10) Cheltuielile legate de stabilirea legăturii video, cele legate de punerea la dispoziţie a acestei legături în statul solicitant, remunerarea interpreţilor şi indemnizaţiile plătite martorilor şi experţilor, precum şi cheltuielile de deplasare în statul solicitat vor fi rambursate de statul străin solicitant statului român, dacă acesta din urmă nu a renunţat expres la rambursarea acestor cheltuieli în totalitate sau parţial. 

(11) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care asistenţa este solicitată de autorităţile judiciare române.“

108. Articolul 166 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 166

Transmiterea spontană de informaţii

(1) Autorităţile judiciare române pot, fără cerere prealabilă, să transmită autorităţilor competente ale unui stat străin informaţiile obţinute în cadrul unei anchete, atunci când consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să iniţieze o procedură penală sau când informaţiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenţă judiciară. 

(2) Statul român poate impune anumite condiţii privitoare la modul de utilizare a informaţiilor transmise, potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar este obligat să respecte condiţiile impuse.“

109. Articolul 167 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 167

Livrări supravegheate

(1) Autorităţile judiciare române competente autorizează, la cerere, în condiţiile prevăzute de legea română, livrări supravegheate, în cadrul unor proceduri penale privind infracţiuni care pot da loc la extrădare. 

(2) Livrările supravegheate se derulează potrivit legii române. 

(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care asistenţa este solicitată de autorităţile judiciare române.“

110. Articolul 168 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 168

Anchete sub acoperire

(1) Statul român poate conveni cu un stat străin să îşi acorde asistenţă reciprocă pentru desfăşurarea unor anchete de către agenţi sub acoperire. 

(2) Autorităţile române competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii române. 

(3) În condiţiile prevăzute de legea română, autorităţile judiciare române şi cele străine vor stabili modalităţile concrete de desfăşurare a anchetei şi statutul juridic al agenţilor.“

111. Articolul 169 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 169

Echipele comune de anchetă

(1) În vederea facilitării soluţionării unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de anchetă, cu un obiectiv precis şi cu o durată limitată care poate fi prelungită prin acordul statelor implicate. Componenţa echipei este decisă de comun acord. 

(2) O echipă comună de anchetă poate fi creată în special când:

a) în cadrul unei proceduri în curs în statul solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile şi care implică importante mijloace umane şi de altă natură, care privesc ambele state;

b) mai multe state efectuează anchete care necesită o acţiune coordonată şi concertată în statele în cauză. 

(3) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa este formată în unul dintre statele în care ancheta trebuie efectuată. 

(4) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă cuprinde propuneri referitoare la componenţa echipei. 

(5) Componenţii echipei comune desemnaţi de autorităţile române au calitatea de membri, în timp ce cei desemnaţi de un stat străin au calitatea de membri detaşaţi. 

(6) Activitatea echipei comune de anchetă pe teritoriul statului român se desfăşoară potrivit următoarelor reguli generale:

a) conducătorul echipei este un reprezentant al autorităţii judiciare române competente;

b) acţiunile echipei se desfăşoară conform legii române. Membrii echipei şi membrii detaşaţi ai echipei îşi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a). 

(7) Membrii detaşaţi pe lângă echipa comună de anchetă sunt abilitaţi să fie prezenţi la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepţia cazului când conducătorul echipei decide contrariul. 

(8) Atunci când echipa comună de anchetă urmează să efectueze acte de procedură pe teritoriul statului solicitant, membrii detaşaţi pot cere autorităţilor lor competente să efectueze actele respective. 

(9) Un membru detaşat pe lângă echipa comună de anchetă poate, conform dreptului său naţional şi în limitele competenţelor sale, să furnizeze echipei informaţiile care sunt la dispoziţia statului care l-a detaşat în scopul derulării anchetelor penale efectuate de echipă. 

(10) Informaţiile obţinute în mod obişnuit de un membru sau un membru detaşat în cadrul participării la o echipă comună de anchetă şi care nu pot fi obţinute în alt mod de către autorităţile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile următoare:

a) în scopul pentru care a fost creată echipa;

b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracţiuni, cu consimţământul statului pe teritoriul căruia au fost obţinute informaţiile;

c) pentru a preveni un pericol iminent şi serios pentru securitatea publică şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la lit. b);

d) în alte scopuri, cu condiţia ca acest lucru să fie convenit de către statele care au format echipa.“

112. Articolul 170 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 170

Supravegherea transfrontalieră

(1) Sub rezerva existenţei unor dispoziţii contrare în convenţia aplicabilă în relaţia cu acel stat, agenţii unui stat străin, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a participat la săvârşirea unei infracţiuni care dă loc la extrădare sau o persoană faţă de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menţionate mai sus, sunt autorizaţi să continue această supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistenţă judiciară prezentată în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile române competente. 

(2) Cererea de asistenţă judiciară prevăzută la alin. (1) va fi adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi va cuprinde toate informaţiile pertinente în cauză, în conformitate cu prevederile convenţiei aplicabile. Prin autorizaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va putea stabili anumite condiţii. 

(3) Atunci când, din considerente de urgenţă, autorizarea prealabilă a statului român nu poate fi solicitată, agenţii străini care acţionează în cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmărire penală sunt autorizaţi să continue pe teritoriul României supravegherea unei persoane bănuite că a comis una dintre faptele enumerate la alin. (5), în condiţiile următoare:

a) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi structurii Poliţiei de Frontieră constituite în cadrul punctului de trecere a frontierei;

b) o cerere de asistenţă judiciară conform alin. (1) şi care expune motivele ce justifică trecerea frontierei, fără autorizaţie prealabilă, va fi transmisă fără întârziere. 

(4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) şi (2) nu se poate desfăşura decât în condiţiile următoare:

a) agenţii de supraveghere trebuie să respecte dispoziţiile prezentului articol şi ale legii române;

b) sub rezerva situaţiilor prevăzute la alin. (3), pe timpul supravegherii, agenţii au asupra lor un document care să ateste că le-a fost acordată permisiunea;

c) agenţii de supraveghere trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;

d) agenţii de supraveghere pot purta armamentul din dotare în timpul supravegherii, cu excepţia cazului când prin autorizaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a prevăzut altfel: utilizarea lui este interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare;

e) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

f) agenţii de supraveghere nu pot nici reţine, nici aresta persoana supravegheată;

g) despre orice operaţiune de supraveghere se va întocmi un raport către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care va cere inclusiv prezentarea în persoană a agenţilor care au efectuat supravegherea;

h) autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii care au efectuat supravegherea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta subsecventă operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare;

i) autorităţile statului căruia îi aparţin agenţii de supraveghere la cererea autorităţilor române contribuie la desfăşurarea în bune condiţii a anchetei ce urmează operaţiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare. 

(5) Supravegherea prevăzută la alin. (3) nu poate avea loc decât pentru una dintre următoarele fapte:

a) omor, omor calificat şi omor deosebit de grav;

b) infracţiuni grave de natură sexuală, inclusiv violul şi abuzul sexual asupra minorilor;

c) distrugere şi distrugere calificată, săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;

d) contrafacerea şi falsificarea mijloacelor de plată;

e) furt şi tâlhărie în formă calificată, precum şi primirea de bunuri furate;

f) delapidare;

g) lipsire de libertate în mod ilegal;

h) infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane;

i) infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;

j) infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;

k) transport ilegal de deşeuri toxice şi dăunătoare;

l) trafic de migranţi;

m) şantaj. 

(6) Supravegherea prevăzută la alin. (3) va înceta dacă autorizaţia nu a fost obţinută în termen de 5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum şi la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“

113. Articolul 171 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 171

Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor

(1) În vederea soluţionării unei cauze penale, autorităţile judiciare ale statului solicitant sau autorităţile competente astfel desemnate de către statul solicitant pot adresa autorităţilor române o cerere de asistenţă judiciară având ca obiect interceptarea telecomunicaţiilor şi transmiterea lor imediată către statul solicitat sau interceptarea înregistrării şi a transmiterii ulterioare a înregistrării telecomunicaţiilor către statul solicitant, în cazul în care persoana urmărită:

a) se află pe teritoriul statului solicitant şi acesta are nevoie de asistenţă tehnică pentru a putea intercepta comunicaţiile de la ţintă;

b) se află pe teritoriul statului român, în cazul în care comunicaţiile dinspre ţintă pot fi interceptate în statul român;

c) se află pe teritoriul unui stat terţ, care a fost informat şi dacă statul solicitant are nevoie de asistenţă tehnică pentru interceptarea comunicărilor de la ţintă. 

(2) Cererile prezentate în aplicarea prezentului articol trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să indice şi să confirme emiterea unui ordin sau a unui mandat de interceptare şi înregistrare, în cadrul unui proces penal;

b) să conţină informaţii care să permită identificarea ţintei interceptării;

c) să indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale;

d) să menţioneze durata interceptării;

e) dacă este posibil, să conţină suficiente date tehnice, în special numărul de conectare la reţea, pentru a permite prelucrarea cererii. 

(3) Dacă cererea se formulează în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) lit. b), ea va trebui să conţină şi o descriere a faptelor. Autorităţile judiciare române pot solicita orice alte informaţii suplimentare care sunt necesare pentru a le permite să aprecieze dacă măsura solicitată ar fi luată şi într-o cauză naţională similară.“

114. Articolul 172 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 172

Confiscarea

Bunurile provenite din săvârşirea infracţiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare.“

115. Denumirea titlului VIII se abrogă. 

116. Articolul 173 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 173

Principiul specialităţii comisiei rogatorii

Statul român solicitant nu va folosi documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat decât în scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii.“

117. Articolul 174 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 174

Măsuri provizorii

La cererea statului solicitant, se pot lua măsurile provizorii prevăzute de legea română în vederea protejării mijloacelor de probă, menţinerii unei situaţii existente sau protejării intereselor ameninţate.“

118. Articolul 175 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 175

Înfăţişarea martorilor sau experţilor

(1) În cazul în care înfăţişarea în persoană a unui martor sau expert în faţa autorităţilor judiciare române este necesară, autoritatea judiciară solicitantă va face menţiune în acest sens, prin cererea de înmânare a citaţiei. 

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), în cerere sau în citaţie se menţionează cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor precum şi al cheltuielilor de călătorie şi de şedere rambursabile. Autoritatea judiciară română care a dispus chemarea va putea solicita statului solicitat, prin cerere, acordarea unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmând să fie efectuată din fondul cheltuielilor judiciare special alocat. 

(3) Dacă înfăţişarea în persoană a unui martor sau expert este solicitată autorităţilor române de un stat străin, în cazul în care martorul sau expertul declară că se va înfăţişa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul cheltuielilor de călătorie şi de şedere. Instanţa va indica prin încheiere suma de bani solicitată de martor sau expert, unitatea bancară unde urmează să se consemneze suma de bani, consemnarea fiind făcută pe numele martorului sau expertului, la dispoziţia autorităţii judiciare române competente. Încheierea instanţei, precum şi declaraţia scrisă a martorului sau expertului se vor comunica statului solicitant, pe una dintre căile prevăzute la art. 14 sau 15.“

119. Articolul 176 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 176

Nivelul cheltuielilor

Indemnizaţiile cuvenite şi cheltuielile de transport şi de şedere, rambursabile martorului sau expertului de către statul român solicitant, vor fi calculate de la locul de reşedinţă al acestuia şi vor fi acordate la niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de tarifele şi reglementările în vigoare în statul în care audierea trebuie să aibă loc.“

120. Articolul 177 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 177

Neprezentarea martorului sau expertului

Martorul sau expertul care nu s-a prezentat în urma primirii citaţiei de înfăţişare a cărei comunicare a fost cerută nu va putea fi supus, chiar dacă citaţia va cuprinde un ordin categoric, niciunei sancţiuni sau măsuri de constrângere, în afară de cazul în care el va reveni din proprie iniţiativă pe teritoriul statului român solicitant şi dacă va fi din nou citat aici, în mod legal.“

121. Articolul 178 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 178

Refuzul de a depune mărturie

Dacă un martor care dă curs citaţiei şi se prezintă în faţa unei autorităţi judiciare române refuză să depună mărturie în totalitate sau în parte, nu poate fi supus vreunei măsuri de restrângere a libertăţii sau împiedicat în alt mod să părăsească România, chiar dacă, potrivit legii române, un asemenea refuz ar constitui o infracţiune sau ar putea atrage măsuri coercitive.“

122. Articolul 179 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 179

Imunităţi

(1) Niciun martor sau expert, oricare ar fi cetăţenia sa, care, în urma primirii unei citaţii, va consimţi să se înfăţişeze în faţa autorităţilor judiciare ale statului român solicitant, nu va putea fi nici urmărit, nici deţinut, nici supus vreunei alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul României pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat. 

(2) Dacă în timpul procesului ar putea fi dispusă arestarea unui martor care este bănuit că a săvârşit o infracţiune în legătură cu mărturia sa în faţa autorităţilor judiciare ale statului român solicitant, alta decât refuzul de a depune mărturie, se va lua în considerare faptul dacă interesele justiţiei nu ar fi mai bine protejate prin încredinţarea urmăririi, dacă este posibil, către statul străin solicitat. 

(3) Nicio persoană, oricare ar fi cetăţenia ei, citată în faţa autorităţilor judiciare ale statului român solicitant, în vederea efectuării urmăririi penale pentru anumite infracţiuni, nu va putea fi nici urmărită, nici deţinută, nici supusă vreunei alte măsuri de restrângere a libertăţii în România pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat şi care nu sunt menţionate în citaţie. 

(4) Imunitatea prevăzută de prezentul articol încetează dacă martorul, expertul sau persoana urmărită, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului român solicitant în termen de 15 zile consecutive după ce prezenţa sa nu mai este cerută de autorităţile judiciare române, va rămâne totuşi pe teritoriul României sau se va reîntoarce aici după ce îl va fi părăsit.“

123. Denumirea titlului IX se abrogă. 

124. Articolul 180 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 180

Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul statului solicitant

(1) Persoana deţinută, a cărei prezenţă în vederea audierii ca martor sau a confruntării este cerută de autorităţile judiciare solicitante, va fi transferată temporar pe teritoriul acelui stat, cu condiţia reîntoarcerii sale în termenul indicat de către autoritatea judiciară solicitată şi sub rezerva dispoziţiilor art. 179, în măsura în care acestea pot fi aplicate în mod corespunzător. 

(2) În cazul cererilor adresate autorităţilor judiciare române, competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. În acest sens, instanţa va dispune ascultarea persoanei deţinute, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu, precum şi a unui interpret, dacă este cazul, în camera de consiliu, cu participarea procurorului. Persoanei deţinute i se face cunoscut obiectul cererii, cerându-i-se să declare dacă este de acord să fie transferată temporar pe teritoriul statului solicitant în vederea audierii ca martor. Declaraţia sa este consemnată într-un proces-verbal semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, interpret şi inculpat. 

(3) În cazul în care persoana deţinută nu consimte, instanţa va dispune prin încheiere respingerea cererii. Încheierea este definitivă şi se comunică în termen de 48 de ore de la pronunţare Ministerului Justiţiei. 

(4) În cazul în care persoana deţinută consimte la transferarea sa temporară, instanţa va verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (6), urmând a dispune prin încheiere admiterea sau respingerea cererii, după caz. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, de către procurorul competent. Recursul se soluţionează în termen de 3 zile. 

(5) Încheierea prevăzută la alin. (4) se comunică Ministerului Justiţiei, în termen de 24 de ore de la data rămânerii definitive, care va informa autoritatea centrală a statului solicitant cu privire la decizia autorităţii judiciare române. Încheierea prin care instanţa a dispus transferarea temporară a persoanei deţinute se comunică şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, care asigură predarea sub escortă a persoanei deţinute potrivit alin. (8). 

(6) Transferarea poate fi refuzată:

a) dacă prezenţa persoanei deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul României;

b) dacă transferarea persoanei deţinute este susceptibilă să îi prelungească detenţia;

c) dacă există alte motive care se opun transferării sale pe teritoriul statului solicitant. 

(7) Persoana transferată rămâne în detenţie pe teritoriul statului solicitant şi, dacă este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, în afară de cazul în care autoritatea judiciară română competentă cere punerea acesteia în libertate, în condiţiile Codului de procedură penală. 

(8) Locul predării deţinutului către statul solicitant, precum şi locul preluării sale de la acest stat vor fi un punct de frontieră al statului român. Deţinutul este predat şi preluat sub escortă. Ministerul Administraţiei şi Internelor va asigura predarea şi preluarea, informând Ministerul Justiţiei. 

(9) Dispoziţiile alin. (7) se aplică în mod corespunzător în cazul în care statul român este stat solicitant. 

(10) În cazul cererilor formulate de autorităţile judiciare române, sub rezerva dispoziţiilor art. 154 alin. (2) lit. a) şi b), tranzitul pe teritoriul unui stat terţ al persoanei deţinute va fi acordat la cererea adresată de către Ministerul Justiţiei autorităţii centrale a statului solicitat pentru tranzit, însoţită de toate documentele necesare.“

125. Articolul 181 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 181

Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul statului solicitat

(1) În cazul în care obiectul cererii de asistenţă judiciară adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de procedură pentru îndeplinirea cărora este necesară prezenţa unei persoane deţinute în România, autoritatea judiciară română solicitantă poate transfera temporar această persoană pe teritoriul statului unde ancheta trebuie să aibă loc, dacă între autorităţile române şi autorităţile statului solicitat există un acord în acest sens. Modalităţile de transfer temporar al persoanei şi termenul până la care trebuie să fie trimisă pe teritoriul României vor fi stabilite prin acordul respectiv. 

(2) Persoana transferată va rămâne în detenţie pe teritoriul statului solicitat şi, eventual, pe teritoriul statului de tranzit, cu excepţia cazului în care autorităţile judiciare române au cerut punerea sa în libertate. 

(3) Perioada de detenţie pe teritoriul statului solicitat se deduce din durata detenţiei pe care trebuie sau va trebui să o efectueze persoana respectivă pe teritoriul României.“

126. Articolul 182 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 182

Înfăţişarea personală a persoanelor condamnate şi transferate

Dispoziţiile art. 180 şi 181 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor deţinute pe teritoriul României, în urma transferării lor în vederea executării unei pedepse pronunţate pe teritoriul statului de condamnare, atunci când înfăţişarea personală în scopul revizuirii judecăţii este cerută de către statul de condamnare.“

127. Articolul 183 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 183

Protecţia martorilor

Martorii audiaţi conform dispoziţiilor prezentului titlu beneficiază, după caz, de protecţie, potrivit legislaţiei în vigoare.“

128. Articolul 184 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 184

Comunicarea actelor de procedură

(1) Comunicarea actelor de procedură se efectuează în condiţiile prezentului titlu şi în conformitate cu dispoziţiile tratatelor internaţionale pertinente. 

(2) Prin acte de procedură se înţelege, în principal, citaţiile pentru părţi sau martori, actul de inculpare, alte acte de urmărire penală, hotărârile judecătoreşti, cererile pentru exercitarea căilor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi ori plata cheltuielilor de procedură. 

(3) Cererile de asistenţă judiciară privind comunicarea actelor de procedură adresate autorităţilor judiciare române se îndeplinesc în faza de judecată de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază sau se află locul de detenţie al persoanei căreia urmează să i se comunice actele, iar în faza de urmărire penală, de parchetul de pe lângă aceasta.“

129. Denumirea titlului X se abrogă.

130. Articolul 185 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 185

Comunicarea şi dovada comunicării

(1) Comunicarea actelor de procedură poate fi efectuată prin simpla lor transmitere către destinatar. Dacă statul solicitant o cere în mod expres, statul român va efectua comunicarea în una dintre formele prevăzute de legislaţia română pentru înmânări analoage sau într-o formă specială compatibilă cu această legislaţie. 

(2) Dovada comunicării se face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau printr-o declaraţie a autorităţii judiciare române solicitate, constatând faptul comunicării, forma şi data efectuării comunicării. Actul sau declaraţia se transmite de îndată statului solicitant. La cererea acestuia din urmă, statul român va preciza dacă notificarea a fost făcută în conformitate cu legea română. În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, statul român înştiinţează de îndată statul solicitant despre motivul necomunicării.“

131. Articolul 186 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 186

Termenul necesar comunicării

Citaţia pentru înfăţişare, destinată unei persoane urmărite care se află pe teritoriul României, se transmite autorităţilor române competente cel mai târziu cu 40 de zile înainte de data fixată pentru înfăţişare. De acest termen se ţine seama la fixarea datei înfăţişării şi la transmiterea citaţiei.“

132. Articolul 187 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 187

Comunicarea prin poştă a actelor de procedură

(1) Autorităţile judiciare române pot transmite direct, prin poştă, actele de procedură şi hotărârile judecătoreşti persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin, dacă prin instrumentul juridic internaţional aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel. 

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), actele de procedură şi hotărârile judecătoreşti sunt însoţite de o notă care indică faptul că destinatarul poate obţine de la autoritatea judiciară emitentă informaţii asupra drepturilor şi obligaţiilor sale.“

133. După articolul 187 se introduc trei noi articole, articolele 187¹–187³, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 187¹

Comunicarea de înscrisuri şi date

(1) Statul român comunică, în măsura în care autorităţile judiciare române pot ele însele să le obţină într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar şi orice date referitoare la acesta, care îi vor fi cerute, pentru o cauză penală, de autorităţile judiciare ale statului străin solicitant. 

(2) În alte cazuri, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se va da curs unei asemenea cereri, în condiţiile prevăzute de legea română. 

ARTICOLUL 187²

Transmiterea informaţiilor

(1) Statul român va transmite statului străin interesat informaţii despre hotărârile penale şi despre măsurile ulterioare, care se referă la cetăţenii statului străin şi care au făcut obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Aceste informaţii se comunică cel puţin o dată pe an. 

(2) Dacă persoana în cauză este cetăţean al mai multor state, informaţiile se comunică fiecărui stat interesat în afara cazului în care această persoană are cetăţenia statului român. 

(3) Statul român transmite statului străin interesat, la cererea acestuia, în cazuri speciale, câte o copie de pe hotărârile şi măsurile prevăzute la alin. (1), precum şi orice altă informaţie referitoare la acestea, pentru a-i permite să examineze dacă ele necesită măsuri pe plan intern. 

ARTICOLUL 187³

Autoritatea română competentă

(1) Informaţiile la care se referă art. 187 se transmit prin intermediul Ministerului Justiţiei. 

(2) Informaţiile de acelaşi fel, primite de la autorităţile competente ale statelor străine în cadrul schimbului de informaţii, se primesc de către Ministerului Justiţiei, care le transmite autorităţilor competente, spre a se proceda în raport cu atribuţiile privitoare la recunoaşterea şi, respectiv, înregistrarea hotărârilor penale străine.“

134. După articolul 187³ se introduce capitolul II, cuprinzând articolele 187⁴–187¹⁸, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL II

Dispoziţii privind asistenţa judiciară aplicabile în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii pentru punerea în aplicare a Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen

ARTICOLUL 187⁴

Acordarea asistenţei

Potrivit prezentei secţiuni, asistenţa judiciară se acordă şi:

a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform legii române sau legii statului membru solicitant ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată în faţa unei instanţe competente în materie penală;

b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare abuzivă sau condamnare nelegală;

c) în procedurile necontencioase;

d) în acţiunile civile alăturate acţiunilor penale, atât timp cât instanţa nu a hotărât definitiv în ceea ce priveşte latura penală;

e) pentru a notifica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;

f) pentru măsuri privind suspendarea pronunţării sau amânarea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă, liberarea condiţionată sau suspendarea ori întreruperea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă. 

ARTICOLUL 187⁵

Asistenţa în materie de taxe şi accize

(1) Statul român acordă, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, asistenţă judiciară cu privire la încălcările dispoziţiilor legale în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală. 

(2) În cazul în care România este stat solicitant, informaţiile şi probele obţinute de la statul solicitat nu vor fi transmise sau utilizate pentru alte anchete, urmăriri ori proceduri decât cele menţionate în cerere, cu excepţia cazului în care are consimţământul prealabil al statului solicitat. 

(3) Asistenţa judiciară prevăzută în prezentul articol poate fi refuzată atunci când valoarea totală prezumată a taxelor vamale neachitate în întregime ori eludate nu depăşeşte 25.000 euro sau echivalentul în lei ori atunci când valoarea prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizaţie nu depăşeşte 100.000 euro ori echivalentul în lei, cu excepţia situaţiei în care, date fiind circumstanţele sau identitatea celui acuzat, statul solicitant consideră cazul ca fiind foarte grav. 

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci când asistenţa judiciară solicitată se referă la fapte care sunt pasibile doar de o amendă pentru încălcări ale normelor juridice sancţionate de autorităţi administrative şi atunci când emană de la o autoritate judiciară. 

ARTICOLUL 187⁶

Percheziţii şi sechestre

(1) Dispoziţiile art. 163 alin. (1) nu se aplică în relaţia cu statele părţi la Convenţia de aplicare a acordurilor de la Schengen. 

(2) În relaţia cu statele menţionate la alin. (1), pentru executarea cererilor de comisii rogatorii având ca obiect percheziţii sau sechestre pot fi impuse, totuşi, următoarele condiţii:

a) legislaţia română şi cea a statului solicitat să prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranţă cu caracter restrictiv de libertate, al cărei maxim este de cel puţin 6 luni, sau legislaţia uneia dintre părţi să prevadă o sancţiune echivalentă, iar în legislaţia celeilalte părţi fapta să fie pedepsită ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată cu recurs în faţa unei instanţe competente în materie penală;

b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibilă cu legea română. 

ARTICOLUL 187⁷

Transmiterea actelor de procedură prin poştă

(1) În cazul transmiterii prin poştă a actelor procedurale, dacă există motive să se creadă că destinatarul nu înţelege limba în care este redactat actul, acest act sau cel puţin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în limba sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul căruia se găseşte destinatarul. Dacă autoritatea care expediază actul ştie că destinatarul nu cunoaşte decât o altă limbă, actul sau cel puţin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în această limbă. 

(2) Expertul sau martorul care nu se prezintă în instanţă, deşi a fost citat prin poştă, nu poate fi supus niciunei sancţiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citaţie se face menţiune cu privire la aplicarea unei pedepse, cu excepţia cazului în care ulterior intră de bună voie pe teritoriul României şi aici este din nou legal citat. Autoritatea care expediază citaţii prin poştă se asigură ca acestea să nu implice nici o pedeapsă. 

(3) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistenţă judiciară este sancţionabil, potrivit dreptului intern al ambelor state, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată în faţa unei instanţe competente în materie penală, expedierea actelor procedurale se efectuează în principiu conform procedurii prevăzute la alin. (1). 

(4) Atunci când adresa destinatarului este necunoscută sau când se cere o notificare formală, trimiterea actelor de procedură se poate face prin intermediul autorităţilor judiciare ale statului membru solicitat. 

ARTICOLUL 187⁸

Supravegherea transfrontalieră

În aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni, lista prevăzută la art. 170 alin. (5) se completează cu următoarele fapte:

a) ucidere din culpă;

b) fraudă gravă;

c) spălare de bani;

d) trafic ilicit de substanţe nucleare şi substanţe radioactive;

e) participarea la organizaţiile criminale menţionate în Acţiunea comună 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 privind incriminarea participării la organizaţiile criminale în statele membre ale Uniunii Europene;

f) infracţiunile de terorism prevăzute în Decizia-cadru 2002/475/JHA din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului. 

ARTICOLUL 187⁹

Urmărirea transfrontalieră

(1) Agenţii unui stat străin care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană prinsă în flagrant săvârşind una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (5) sau care a participat la săvârşirea unei astfel de infracţiuni pot continua urmărirea pe teritoriul statului român, fără autorizaţie prealabilă, dacă, din cauza urgenţei deosebite a situaţiei, autorităţile competente ale statului român nu au putut fi informate în prealabil, prin mijloace de comunicaţii directe, precum telefon, fax, radio, despre pătrunderea pe teritoriul acestora sau când autorităţile române competente nu au putut ajunge la timp la locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmărire. 

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în situaţia în care persoana urmărită, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate, a evadat. 

(3) Agenţii statului străin care efectuează urmărirea contactează autoritatea română competentă cel târziu în momentul trecerii frontierei de stat a României. La cererea autorităţii române competente, urmărirea va înceta imediat. La cererea agenţilor străini care efectuează urmărirea, agenţii români iau măsurile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei urmărite sau pentru a se dispune reţinerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de lege. 

(4) Urmărirea se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiţii generale:

a) agenţii care efectuează urmărirea trebuie să respecte legislaţia română şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor române competente;

b) urmărirea se efectuează numai peste frontierele terestre;

c) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;

d) agenţii care efectuează urmărirea trebuie să fie uşor de identificat fie prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine, fie prin dispozitive accesorii plasate pe vehicul; folosirea de haine civile combinată cu folosirea de vehicule nemarcate, fără identificările menţionate mai sus, este interzisă;

e) agenţii de urmărire pot purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare;

f) după fiecare activitate menţionată la alin. (1)–(3) agenţii care efectuează urmărirea se prezintă în faţa autorităţii române competente şi prezintă o informare cu privire la misiunea lor; la cererea autorităţii române competente, ei sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia până când împrejurările în care s-a desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite; această prevedere este aplicabilă chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu arestarea preventivă a persoanei urmărite;

g) autoritatea statului căruia îi aparţin agenţii care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta subsecventă operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare;

h) din momentul în care a fost reţinută în condiţiile alin. (6), pentru a fi adusă în faţa autorităţilor române competente, persoana urmărită poate fi supusă numai unei percheziţii în scopul asigurării securităţii transferului acesteia; în timpul transferului se pot folosi cătuşele; obiectele aflate asupra persoanei urmărite pot fi confiscate. 

(5) Urmărirea prevăzută la alin. (1) nu poate avea loc decât pentru una dintre următoarele fapte:

a) ucidere din culpă, omor, omor calificat, omor deosebit de grav;

b) viol;

c) distrugere şi distrugere calificată, săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;

d) falsificarea de monede şi alte valori;

e) furt şi tâlhărie în formă calificată şi primire de bunuri furate;

f) şantaj;

g) lipsire de libertate în mod ilegal;

h) infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane;

i) infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;

j) infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;

k) transport ilegal de deşeuri toxice şi dăunătoare;

l) părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane. 

(6) În cazul în care autorităţile române competente nu solicită încetarea urmăririi şi în măsura în care acestea nu pot interveni suficient de rapid, agenţii străini care efectuează urmărirea pot să ţină în custodia acestora persoana urmărită până când agenţii români îi stabilesc identitatea sau până când persoana este reţinută ori arestată preventiv, după caz, în condiţiile prevăzute de lege, cu informarea imediată a agenţilor români. 

(7) O persoană care, în urma acţiunii prevăzute la alin. (6), a fost reţinută sau arestată preventiv de autorităţile române competente, va fi menţinută în detenţie pentru interogatoriu, indiferent de cetăţenie. Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Dacă persoana nu este cetăţean român, aceasta va fi pusă în libertate, după cel mult 6 ore de la luarea măsurii reţinerii sau arestării preventive, fără a se include orele între miezul nopţii şi ora 9,00 dimineaţa, dacă autorităţile române competente nu au primit în prealabil o cerere pentru arestarea provizorie a persoanei respective în scopul extrădării sale, indiferent de modalitatea acesteia. 

ARTICOLUL 187¹⁰

Răspunderea agenţilor străini

(1) În timpul operaţiunilor şi activităţilor menţionate la art. 187⁸ şi 187⁹, agenţii străini care desfăşoară urmărirea pe teritoriul României sunt asimilaţi persoanelor care au aceeaşi calitate în statul român în privinţa infracţiunilor comise împotriva lor sau de către ei. 

(2) În cazul în care pe timpul desfăşurării operaţiunilor prevăzute la art. 187⁸ agenţii străini produc un prejudiciu, statul ai cărui agenţi sunt răspunde pentru acest prejudiciu, în conformitate cu legea română. 

(3) Statul ai cărui agenţi au cauzat prejudicii unei persoane pe teritoriul României restituie statului român totalitatea sumelor pe care le-a plătit victimelor sau altor persoane îndreptăţite în numele acestora. 

(4) Fără a aduce atingere exercitării drepturilor faţă de terţi şi cu excepţia dispoziţiei din alin. (3), statul român nu va solicita în cazul prevăzut la alin. (2) restituirea contravalorii prejudiciilor pe care le-a suferit din cauza unui alt stat. 

SECŢIUNEA a 2-a

Alte dispoziţii privind asistenţa judiciară, aplicabile în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene

ARTICOLUL 187¹¹

Informaţii privind conturile bancare

(1) La cererea autorităţilor unui stat membru al Uniunii Europene, autorităţile române vor dispune luarea măsurilor necesare în vederea identificării conturilor bancare, indiferent de natura acestora, care sunt controlate sau deţinute într-o unitate bancară din România de către o persoană fizică ori juridică care face obiectul unei anchete penale, şi vor furniza acestora numerele conturilor bancare, precum şi orice alte detalii. Informaţiile vor include totodată şi date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are procură, în măsura în care acestea au fost solicitate în mod expres şi pot fi furnizate într-un termen rezonabil. 

(2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informaţiile se află la dispoziţia băncii care deţine conturile bancare. 

(3) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai dacă ancheta penală priveşte, după caz:

a) o infracţiune pedepsită cu o pedeapsă privativă de libertate sau un mandat de executare a pedepsei închisorii pe o perioadă maximă de cel puţin 4 ani, în statul solicitant, şi cel puţin 2 ani în statul solicitat; sau

b) o infracţiune menţionată la art. 2 din Convenţia privind constituirea Oficiului European de Poliţie (Convenţia Europol) din 1995 sau în anexa la convenţie; ori

c) în măsura în care infracţiunea nu este prevăzută de Convenţia Europol, o infracţiune prevăzută de Convenţia din 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor europene, de Protocolul adiţional din 1996 sau de către al doilea Protocol adiţional din 1997. 

(4) În cazul în care se solicită informaţiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va menţiona următoarele:

a) motivele pentru care informaţiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substanţială în vederea cercetării infracţiunii respective;

b) elementele pe baza cărora s-a stabilit că băncile aflate pe teritoriul României deţin sau controlează conturile bancare şi, în măsura în care deţine astfel de date, care sunt băncile implicate;

c) orice alte date disponibile care ar putea facilita executarea cererii. 

(5) Cererea formulată în temeiul alin. (1) este supusă şi următoarelor condiţii:

a) îndeplinirea cererii să fie compatibilă cu legea română;

b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infracţiune potrivit legii române. 

(6) În cazul cererilor formulate de autorităţile române, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător. 

ARTICOLUL 187¹²

Informaţii privind operaţiunile bancare

(1) La cerere, autorităţile române vor furniza detalii cu privire la conturile bancare indicate de către autorităţile străine solicitante, precum şi cu privire la operaţiunile bancare care s-au derulat, într-o perioadă delimitată, prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate în cerere, inclusiv detalii cu privire la orice expeditor sau destinatar de cont. 

(2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informaţiile se află la dispoziţia băncii care deţine conturile bancare. 

(3) În cazul în care se solicită informaţiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va arăta motivele pentru care informaţiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substanţială în vederea cercetării infracţiunii respective. 

(4) Cererea formulată în temeiul alin. (1) este supusă şi următoarelor condiţii:

a) îndeplinirea cererii să fie compatibilă cu legea română;

b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infracţiune potrivit legii române. 

(5) În cazul cererilor formulate de autorităţile române, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător. 

ARTICOLUL 187¹³

Supravegherea tranzacţiilor bancare

(1) Autorităţile române vor asigura la cererea autorităţilor unui stat membru al Uniunii Europene supravegherea, pe o perioadă determinată, a operaţiunilor bancare care se derulează prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate de către autorităţile solicitante. 

(2) În cazul în care se solicită informaţiile prevăzute la alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va arăta motivele pentru care informaţiile solicitate sunt considerate a avea o valoare substanţială în vederea cercetării infracţiunii respective. 

(3) Autorităţile judiciare române competente autorizează, în condiţiile prevăzute de legea română, supravegherea operaţiunilor bancare. În condiţiile prevăzute de legea română, autorităţile judiciare române şi cele străine vor stabili modalităţile concrete de supraveghere. 

ARTICOLUL 187¹⁴

Confidenţialitatea

Băncile vor asigura caracterul confidenţial atât asupra transmiterii informaţiilor către autorităţile solicitante, cât şi asupra anchetei penale desfăşurate, fără a putea divulga aceste date clientului sau oricărei alte persoane. 

ARTICOLUL 187¹⁵

Obligaţia de a informa

(1) În cazul în care, în cursul executării cererii, este necesar să fie efectuate cercetări suplimentare, care nu au putut fi prevăzute sau specificate de către autoritatea solicitantă în cererea iniţială, autoritatea română solicitată va informa fără întârziere statul solicitant. 

(2) După ce a fost informat, potrivit alin. (1), statul solicitant va putea formula o cerere suplimentară, potrivit art. 187¹⁶. 

(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care cercetările suplimentare trebuie efectuate de către autorităţile altui stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat terţ. 

ARTICOLUL 187¹⁶

Cereri suplimentare

(1) În cazul în care autorităţile statului solicitant formulează o cerere suplimentară cererii iniţiale, cererea va cuprinde doar datele necesare identificării cererii iniţiale, precum şi alte date suplimentare necesare. 

(2) Ori de câte ori autorităţile solicitante participă alături de autorităţile române la executarea cererii de asistenţă, acestea vor putea adresa direct autorităţii române solicitate cererea suplimentară prevăzută la alin. (1). O copie a acesteia va fi transmisă şi Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz. 

ARTICOLUL 187¹⁷

Secretul bancar

Secretul bancar nu poate fi invocat ca motiv de refuz al cooperării privind cererile de asistenţă formulate de către autorităţile unui stat membru al Uniunii Europene. 

ARTICOLUL 187¹⁸

Comunicarea deciziilor de refuz

Deciziile de refuz al asistenţei judiciare se comunică Secretariatului Consiliului Uniunii Europene şi Eurojust.“

135. Articolul 189 va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 189

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor cap. III¹ al titlului II, ale dispoziţiilor titlului III, ale cap. II¹ al titlului IV şi ale cap. II al titlului VII, care vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană. 

(2) Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, dispoziţiile titlului III vor înlocui, în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispoziţiile în materie de extrădare, cu excepţia cazului în care statul membru pe teritoriul căruia se află persoana urmărită a formulat declaraţii în sensul neaplicării Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene pentru fapte săvârşite înainte de o anumită dată.“

136. Anexa se modifică şi se va înlocui cu anexa la prezenta lege. 

Art. II. – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, şi a protocoalelor sale adiţionale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. III. – Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 1 iunie 2006. 

Nr. 224. 

ANEXĂ

M A N D A T   E U R O P E A N   D E   A R E S T A R E

Prezentul mandat este emis de către ................................................................. autoritatea judiciară competentă. 

Solicit arestarea şi predarea în sarcina autorităţilor judiciare a persoanei menţionate în continuare ........................................ (în vederea efectuării urmăririi penale sau a executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate). 

a) Informaţii referitoare la identitatea persoanei solicitate:

Numele: ...................................................................................................................................................

Prenumele: ............................................................................................................................................. 

Numele avut înaintea căsătoriei (dacă este cazul): ............................................................................... 

Porecla (dacă este cazul): ...................................................................................................................... 

Sexul: ..................................................................................................................................................... 

Cetăţenia: .............................................................................................................................................. 

Data naşterii: .......................................................................................................................................... 

Locul naşterii: ......................................................................................................................................... 

Reşedinţa şi/sau domiciliul cunoscut: .................................................................................................... 

Limba (limbile) pe care le înţelege persoana solicitată (dacă sunt cunoscute): ..................................... 

Trăsături fizice particulare/descrierea persoanei urmărite: ................................................................... 

Fotografia şi amprentele digitale ale persoanei urmărite, dacă sunt disponibile şi se pot trimite, sau adresa persoanei care poate fi contactată cu scopul de a le obţine sau pentru a obţine o caracterizare a ADN-ului (dacă nu s-a inclus o astfel de informaţie şi se dispune de ea pentru transmiterea sa) 

b) Actul pe care se întemeiază mandatul de arestare

1. Mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească definitivă: ........................................................ 

Tipul: ...................................................................................................................................................... 

Hotărârea judecătorească definitivă şi executorie: ............................................................................... 

Referinţa: ............................................................................................................................................... 

c) Informaţii privind durata pedepsei:

1. Durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiune sau infracţiuni: ................................................................................................................... 

2. Durata pedepsei sau a măsurii de siguranţă privative de libertate aplicate: ...................................... 

Pedeapsa care rămâne de executat: .................................................................................................... 

.................................................................................................................................................................

d) Hotărârea pronunţată în lipsă şi în cadrul unei proceduri judiciare în timpul căreia persoana era absentă sau nereprezentată: 

– persoana în cauză a fost citată personal sau informată prin alte mijloace cu privire la data şi locul şedinţei în care s-a pronunţat hotărârea în lipsă; 

– persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată prin alte mijloace cu privire la data şi locul şedinţei în care s-a dictat hotărârea în lipsă, însă dispune de următoarele garanţii juridice după predarea către autorităţile judiciare (dacă astfel de garanţii se pot prezenta anticipat):

Precizarea garanţiilor juridice: ................................................................................................................ 

................................................................................................................................................................ 

................................................................................................................................................................ 

e) Infracţiunea (infracţiunile):

Prezentul mandat se referă la un total de ................................... fapte. 

Descrierea circumstanţelor în care s-a/s-au comis fapta/faptele, inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei urmărite: ............................................................... 

................................................................................................................................................................ 

Natura şi încadrarea juridică a faptelor şi a dispoziţiilor legale aplicabile/codul aplicabil: ..................... 

................................................................................................................................................................ 

I. Să se marcheze căsuţele corespunzătoare, dacă este vorba despre una sau mai multe dintre următoarele fapte, sancţionate în statul membru emitent cu o pedeapsă de cel puţin 3 ani, aşa cum sunt definite în dreptul statului membru emitent:

oparticipare la un grup criminal organizat;

oterorism;

otrafic de persoane;

oexploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă;

otrafic ilicit de droguri şi substanţe psihotrope;

otrafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;

ocorupţie;

ofraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;

ospălare a produselor infracţiunii;

ocontrafacere de monedă, inclusiv a monedei euro;

ofapte legate de criminalitatea informatică;

ofapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de animale şi vegetale pe cale de dispariţie;

ofacilitarea intrării şi şederii ilegale;

oomor şi vătămare corporală gravă;

otrafic ilicit de organe şi ţesuturi umane;

olipsire de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici;

orasism şi xenofobie;

ofurt organizat sau armat;

otrafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;

oînşelăciune;

odeturnare de fonduri;

ocontrafacere şi piraterie de bunuri;

ofalsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;

ofalsificare de mijloace de plată;

otrafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;

otrafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;

otrafic de vehicule furate;

oviol;

oincendiere cu intenţie;

ocrime aflate în jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale;

osechestrare ilegală de nave şi aeronave;

osabotaj. 

II. Descrierea detaliată a infracţiunii sau a infracţiunilor, altele decât cele enumerate la pct. I:

................................................................................................................................................................ 

................................................................................................................................................................ 

f) Alte circumstanţe privind fapta sau persoana învinuitului/inculpatului (informaţie facultativă):

(N.B. Se pot include observaţii asupra extrateritorialităţii, suspendării termenelor de prescripţie.) 

................................................................................................................................................................ 

................................................................................................................................................................ 

g) Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor care pot constitui mijloace materiale de probă. 

Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor aflate în posesia persoanei urmărite pentru săvârşirea infracţiunii: 

– descrierea şi localizarea obiectelor (în cazul în care sunt cunoscute):

................................................................................................................................................................ 

................................................................................................................................................................ 

h) Infracţiunea sau infracţiunile pentru care s-a emis prezentul mandat sunt sancţionate cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă: 

– dispoziţiile legale ale statului membru emitent care prevăd revizuirea pedepsei aplicate sau liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsa aplicată,

şi/sau 

– dispoziţiile legale ale statului membru emitent care prevăd aplicarea măsurilor de clemenţă la care are drept persoana în cauză, în conformitate cu dreptul sau practica statului membru emitent, ce pot determina neexecutarea pedepsei. 

i) Autoritatea judiciară emitentă a prezentului mandat:

Denumirea oficială: ............................................................................................................................... 

Numele reprezentantului său: ................................................................................................................ 

Funcţia: ................................................................................................................................................. 

Referinţa dosarului: ................................................................................................................................ 

Adresa: ................................................................................................................................................... 

Numărul de telefon: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ....................................................................... 

Numărul de fax: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ............................................................................. 

E-mail: .................................................................................................................................................... 

Adresa persoanei de contact (competentă pentru efectuarea predării efective):

................................................................................................................................................................ 

În cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea şi receptarea mandatelor europene de arestare:

Numele autorităţii centrale: ................................................................................................................... 

Persoana de contact, dacă este cazul (funcţia/gradul şi numele):

................................................................................................................................................................ 

Adresa: ................................................................................................................................................... 

Numărul de telefon: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ....................................................................... 

Numărul de fax: (prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...) ............................................................................. 

E-mail: .................................................................................................................................................... 

Semnătura autorităţii judiciare emitente, a reprezentantului sau a amândurora:

................................................................................................................................................................ 

Numele: .................................................................................................................................................. 

Funcţia: .................................................................................................................................................. 

Data: ....................................................................................................................................................... 

Timbrul oficial (dacă există)