Legea nr. 219/2005

M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

L E G E

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. I. – Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, punctul 1 va avea următorul cuprins:

„1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

«Art. 2. – Tribunalul judecă:

1. în primă instanţă:

a) procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;

b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;

c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;

d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel;

e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială;

f) procesele şi cererile în materie de expropriere;

g) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei;

h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale;

i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;

4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.»“

2. La articolul I, punctele 2 şi 3 se abrogă. 

3. La articolul I, punctul 4 va avea următorul cuprins:

„4. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

«Art. 3. – Curţile de apel judecă:

1. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;

4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.»“

4. La articolul I, punctul 5 se abrogă. 

5. La articolul I punctul 8, alineatul 5 al articolului 22 va avea următorul cuprins:

„Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă.“

6. La articolul I, după punctul 9 se introduc două puncte noi, punctele 9¹ şi 9², cu următorul cuprins:

„9¹. La articolul 28 se introduc două alineate noi, alineatele 2 şi 3, cu următorul cuprins:

«Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. 

Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.»

9². La articolul 30, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

«În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară.»“

7. La articolul I, punctul 10 va avea următorul cuprins:

„10. Alineatul 3 al articolului 30 se abrogă.“

8. La articolul I, după punctul 10 se introduc două puncte noi, punctele 10¹ şi 10², cu următorul cuprins:

„10¹. La articolul 30, după alineatul 3 se introduce un alineat nou, alineatul 4, cu următorul cuprins:

«Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.»

10². La articolul 31, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

«Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.»“

9. La articolul I, după punctul 12 se introduc două puncte noi, punctele 12¹ şi 12², cu următorul cuprins:

„12¹. Articolul 37 va avea următorul cuprins:

«Art. 37. – Când una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealaltă parte poate să ceară strămutarea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad. 

Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Bănuiala se socoteşte legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurării pricinii, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanţa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.»

12². La articolul 38, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

«Strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuială legitimă sau pe siguranţă publică se poate cere în orice stare a pricinii.»“

10. La articolul I punctul 13, alineatul 2 al articolului 38 va avea următorul cuprins:

„Strămutarea pentru siguranţă publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“

11. La articolul I, după punctul 13 se introduce un punct nou, punctul 13¹, cu următorul cuprins:

„13¹. La articolul 39, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

«Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.»“

12. La articolul I, după punctul 20 se introduce un punct nou, punctul 20¹, cu următorul cuprins:

„20¹. Alineatul 4 al articolului 68 va avea următorul cuprins:

«Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.»“

13. La articolul I, după punctul 21 se introduce un punct nou, punctul 21¹, cu următorul cuprins:

„21¹. Articolul 74 va avea următorul cuprins:

«Art. 74. – Cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate cere instanţei să-i încuviinţeze asistenţă judiciară.»“

14. La articolul I punctul 22, punctul 1 al alineatului 1 al articolului 75 va avea următorul cuprins:

„1. acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar şi a cauţiunilor;“. 

15. La articolul I, după punctul 22 se introduc patru puncte noi, punctele 22¹–22⁴, cu următorul cuprins:

„22¹. Articolul 76 va avea următorul cuprins:

«Art. 76. – Cererea de asistenţă judiciară se face în scris şi se depune la instanţa de judecată pentru situaţiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 1 sau, după caz, la baroul avocaţilor pentru situaţiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2, potrivit legii. 

Sumele necesare asistenţei judiciare gratuite se stabilesc anual prin legea bugetului de stat.»

22². Articolul 77 va avea următorul cuprins:

«Art. 77. – Cererea va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită asistenţa, identitatea, domiciliul şi starea materială a solicitantului, ataşându-se, totodată, dovezi scrise despre veniturile sale şi despre obligaţiile de întreţinere sau de plată pe care el le are faţă de alte persoane. 

Instanţa va cerceta cererea, putând solicita în legătură cu aceasta lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente. 

Asupra cererii instanţa se va pronunţa, fără dezbateri, prin încheiere dată în camera de consiliu. 

Cererea împreună cu încheierea de încuviinţare a asistenţei prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2 se trimit, de îndată, baroului, pentru a proceda la asigurarea asistenţei judiciare în cauză, potrivit legii.»

22³. Articolul 78 va avea următorul cuprins:

«Art. 78. – Orice parte interesată va putea înfăţişa oricând instanţei dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea; asistenţa judiciară nu se suspendă în cursul noilor cercetări. 

Dacă instanţa constată că cererea de asistenţă a fost făcută cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului, ea poate, prin încheiere, să oblige partea la plata sumelor datorate. Dispoziţiile art. 77 alin. 3 sunt aplicabile.»

22⁴. Articolul 79 va avea următorul cuprins:

«Art. 79. – Încheierile prevăzute la art. 77 alin. 3 şi la art. 78 alin. 2 nu sunt supuse nici unei căi de atac.»“

16. La articolul I, punctul 23 va avea următorul cuprins:

„23. Articolul 81 va avea următorul cuprins:

«Art. 81. – Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea asistenţei judiciare vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. 

Avocaţii desemnaţi pentru asigurarea apărării şi asistenţei prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2 au dreptul să ceară instanţei de judecată ca onorariul lor să fie pus în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. 

Dispozitivul hotărârii cuprinzând obligaţia de plată a sumelor prevăzute la alin. 1 şi 2, precum şi încheierea privind obligaţia de plată a sumelor prevăzute la art. 78 alin. 2 constituie titlu executoriu. 

În cazul în care titlul executoriu este temei pentru executarea unei creanţe bugetare, acesta va fi comunicat din oficiu organelor competente.»“

17. La articolul I punctul 36, articolul 92¹ va avea următorul cuprins:

„Art. 92¹. – Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.“

18. La articolul I punctul 39, partea introductivă şi litera d) de la punctul 2 al alineatului 1 ale articolului 108¹ vor avea următorul cuprins:

„Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

............................................................................................ 

d) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;“. 

19. La articolul I punctul 39, după litera g) a punctului 2 al alineatului 1 al articolului 108¹ se introduc două litere noi, literele h) şi i), cu următorul cuprins:

„h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei;

i) nerespectarea de către executorul judecătoresc a obligaţiei de a depune la dosarul instanţei actele de executare, potrivit dispoziţiilor art. 373¹ alin. 3.“

20. La articolul I punctul 42, articolul 114 va avea următorul cuprins:

„Art. 114. – La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea. 

Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. 

Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii. 

Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecăţii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339. 

În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispoziţiile art. 68 şi art. 114¹ fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamanţilor vor fi aplicabile dispoziţiile alin. 4, iar în cazul pârâţilor, preşedintele instanţei va numi un curator special.“

21. La articolul I punctul 43, alineatele 3 şi 5 ale articolului 114¹ vor avea următorul cuprins:

„Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1. 

............................................................................................ 

Sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfăţişare, preşedintele, cu ocazia fixării termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.“

22. La articolul I punctul 44, alineatul 2 al articolului 118 se abrogă. 

23. La articolul I punctul 44, alineatul 3 al articolului 118 va avea următorul cuprins:

„În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.“

24. La articolul I, după punctul 44 se introduce un punct nou, punctul 44¹, cu următorul cuprins:

„44¹. Alineatul 1 al articolului 119 va avea următorul cuprins:

«Dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională.»“

25. La articolul I punctul 46, alineatul 2 al articolului 129 va avea următorul cuprins:

„Judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.“

26. La articolul I punctul 46, alineatul 3 al articolului 129 se abrogă. 

27. La articolul I punctul 51, alineatul 3 al articolului 153 va avea următorul cuprins:

„Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor. Citarea acestora se face în termen scurt, în camera de consiliu. Soluţionarea cererii de preschimbare a primului termen de judecată este de competenţa preşedintelui instanţei, a vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a judecătorului care îl înlocuieşte. În cursul judecării procesului cererea de preschimbare a termenului se soluţionează de către completul de judecată.“

28. La articolul I punctul 53, articolul 155¹ va avea următorul cuprins:

„Art. 155¹. – Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 108³ sunt aplicabile. 

La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.“

29. La articolul I, după punctul 55 se introduce un punct nou, punctul 55¹, cu următorul cuprins:

„55¹. După articolul 171 se introduce un articol nou, articolul 171¹, cu următorul cuprins:

«Art. 171¹. – În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.»“

30. La articolul I punctul 64, alineatul 1 al articolului 202 va avea următorul cuprins:

„Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.“

31. La articolul I, punctul 67 se abrogă. 

32. La articolul I, după punctul 72 se introduce un punct nou, punctul 72¹, cu următorul cuprins:

„72¹. La capitolul III al titlului III din cartea a II-a, după articolul 241 se introduce secţiunea a III-a¹ cu următorul cuprins:

«SECŢIUNEA a III-a¹

Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi

Art. 241¹. – Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie. 

Art. 241². – La prima zi de înfăţişare părţile pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauză, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni. 

Consimţământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în faţa instanţei, luându-se act despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă sau o reprezintă. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat. 

Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă. 

Consimţământul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi. 

Art. 241³. – În cazul reprezentării părţilor în condiţiile art. 241², şedinţele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocaţilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor. 

Art. 241⁴. – După constatarea valabilităţii consimţământului dat conform art. 241² instanţa:

1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;

2. va hotărî asupra cererilor de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;

3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a explicaţiilor avocaţilor;

4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;

5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 114¹ alin. 6;

6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;

7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului; dispoziţiile art. 168 sunt aplicabile;

8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de înfăţişare. 

Când, potrivit legii, cererile arătate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de înfăţişare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat. 

Dispoziţiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urmă articol, sunt aplicabile. 

Partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a dovezilor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice dovadă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste dovezi. 

Art. 241⁵. – Pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora. 

Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor:

1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;

2. a încetat, din orice cauză, contractul de asistenţă juridică dintre una din părţ şi avocatul său; în acest caz, termenul se prelungeşte cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;

3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a moştenitorilor;

4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile. 

Art. 241⁶. – În cel mult 15 zile de la încuviinţarea probelor avocaţii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe. Programul se încuviinţează de instanţă, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor. 

În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul încuviinţat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 241¹⁷. 

Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocaţi, sunt obligate să-şi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură. 

Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. 1 atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectivă. 

Dispoziţiile art. 170 sunt aplicabile. 

Art. 241⁷. – Dacă în cursul administrării probelor una dintre părţi formulează o cerere, invocă o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizată. Încheierea poate fi atacată numai o dată cu fondul procesului. 

Art. 241⁸. – În cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea înscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat. 

Art. 241⁹. – Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 241⁷, va solicita instanţei să procedeze la verificarea de scripte. 

Art. 241¹⁰. – Martorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţă, de către avocaţii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că, dacă nu vor spune adevărul, săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă. 

Martorii arătaţi la art. 195 vor fi ascultaţi numai de către instanţă. 

Art. 241¹¹. – Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părţi şi se va semna, pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării. 

Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate prin semnătura celor arătaţi la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă. 

Dacă mărturia a fost stenodactilografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar. 

Art. 241¹². – Părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispoziţiile art. 241¹⁰ sunt aplicabile. 

Art. 241¹³. – În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele. 

Dacă părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202. 

Expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor, sub semnătură de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţă potrivit art. 241⁵. De asemenea, el are îndatorirea să dea explicaţii avocaţilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi următoarele. 

Art. 241¹⁴. – Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţă potrivit dispoziţiilor art. 215–217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării. 

Art. 241¹⁵. – Când s-a încuviinţat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor. 

Art. 241¹⁶. – Instanţa, în condiţiile art. 241⁷, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora. 

De asemenea, în condiţiile arătate la alin. 1, instanţa se va pronunţa cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 241⁴ alin. 1 pct. 7. 

Art. 241¹⁷. – După administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţă reclamantul, prin avocatul său, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public. 

După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul său, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public. 

Art. 241¹⁸. – Avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe. 

Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, şnuruite şi vor purta semnătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagină. 

Art. 241¹⁹. – La expirarea termenului stabilit de instanţă potrivit art. 241⁵ avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 241¹⁸. 

Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de o lună de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat. 

Art. 241²⁰. – La termenul prevăzut de art. 241¹⁹ alin. 2, dacă socoteşte necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivată, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocaţi. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor. 

Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citaţi, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispoziţiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile. 

Art. 241²¹. – Dispoziţiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel. 

La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 108¹–108⁴. 

Art. 241²². – Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea.»“

33. La articolul I, după punctul 76 se introduce un punct nou, punctul 76¹, cu următorul cuprins:

„76¹. Punctul 2 al alineatului 1 al articolului 244 va avea următorul cuprins:

«2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.»“

34. La articolul I punctul 77, alineatul 1 al articolului 244¹ va avea următorul cuprins:

„Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.“

35. La articolul I punctul 81, după alineatul 2 al articolului 252 se introduce un alineat nou, alineatul 3, cu următorul cuprins:

„Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel.“

36. La articolul I, după punctul 84 se introduce un punct nou, punctul 84¹, cu următorul cuprins:

„84¹. Punctul 8 al alineatului 1 al articolului 261 va avea următorul cuprins:

«8. menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului.»“

37. La articolul I, după punctul 85 se introduc trei puncte noi, punctele 85¹, 85² şi 85³, cu următorul cuprins:

„85¹. Alineatul 1 al articolului 264 va avea următorul cuprins:

«Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.»

85². Alineatul 3 al articolului 266 va avea următorul cuprins:

«Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.»

85³. Articolul 270 va avea următorul cuprins:

«Art. 270. – Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii. Dispoziţiile art. 273 sunt aplicabile.»“

38. La articolul I punctul 91, alineatul 1 al articolului 281¹ va avea următorul cuprins:

„În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.“

39. La articolul I, după punctul 93 se introduce un punct nou, punctul 93¹, cu următorul cuprins:

„93¹. Articolul 282 va avea următorul cuprins:

«Art. 282. – Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. 

Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.»“

40. La articolul I punctul 94, alineatul 1 al articolului 282¹ va avea următorul cuprins:

„Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.“

41. La articolul I, după punctul 95 se introduc două puncte noi, punctele 95¹ şi 95², cu următorul cuprins:

„95¹. Punctul 1 al alineatului 1 al articolului 287 va avea următorul cuprins:

«1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;». 

95². După alineatul 3 al articolului 287 se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:

«Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare.»“

42. La articolul I punctul 97, alineatul 2 al articolului 291 va avea următorul cuprins:

„Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amânarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art. 114¹ alin. 3 sau 4, după caz.“

43. La articolul I punctul 103, articolul 296 va avea următorul cuprins:

„Art. 296. – Instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.“

44. La articolul I punctul 104, alineatul 1 al articolului 297 va avea următorul cuprins:

„În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.“

45. La articolul I, după punctul 106 se introduc două puncte noi, punctele 106¹ şi 106², cu următorul cuprins:

„106¹. La articolul 299, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

«Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător. 

Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.»

106². La articolul 299, alineatul 3 se abrogă.“

 46. La articolul I punctul 109, alineatul 5 al articolului 300 va avea următorul cuprins:

„Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.“

47. La articolul I, după punctul 109 se introduce un punct nou, punctul 109¹, cu următorul cuprins:

„109¹. Articolul 301 va avea următorul cuprins:

«Art. 301. – Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. 2–4 se aplică în mod corespunzător.»“

48. La articolul I, punctul 110 se abrogă. 

49. La articolul I, după punctul 111 se introduce un punct nou, punctul 111¹, cu următorul cuprins:

„111¹. La articolul 304, punctul 10 se abrogă.“

50. La articolul I, punctele 114 şi 115 vor avea următorul cuprins:

„114. La articolul 308, alineatul 3 se abrogă. 

115. La articolul 308, alineatul 4 se abrogă.“

51. La articolul I, după punctul 115 se introduce un punct nou, punctul 115¹, cu următorul cuprins:

„115¹. Alineatul 5 al articolului 308 se abrogă.“

52. La articolul I punctul 116, alineatul 3 al articolului 312 va avea următorul cuprins:

„Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.“

53. La articolul I, după punctul 120 se introduce un punct nou, punctul 120¹, cu următorul cuprins:

„120¹. Alineatul 1 al articolului 318 va avea următorul cuprins:

«Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.»“

54. La articolul I, după punctul 121 se introduc două puncte noi, punctele 121¹ şi 121², cu următorul cuprins:

„121¹. Alineatul 2 al articolului 319 va avea următorul cuprins:

«Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.»

121². După articolul 319 se introduce un articol nou, articolul 319¹, cu următorul cuprins:

«Art. 319¹. – Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.»“

55. La articolul I punctul 123, punctul 4 al articolului 322 va avea următorul cuprins:

„4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;“. 

56. La articolul I, după punctul 129 se introduce un punct nou, punctul 129¹, cu următorul cuprins:

„129¹. Alineatul 2 al articolului 328 va avea următorul cuprins:

«Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.»“

57. La articolul I, punctul 130 va avea următorul cuprins:

„130. Articolul 329 va avea următorul cuprins:

«Art. 329. – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. 

Deciziile prin care se soluţionează sesizările se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.»“

58. La articolul I punctele 131–134, alineatul 1 al articolului 330³, precum şi articolul 330⁴ din Codul de procedură civilă se abrogă. 

59. La articolul I, după punctul 134 se introduce un punct nou, punctul 134¹, cu următorul cuprins:

„134¹. Articolul 336 va avea următorul cuprins:

«Art. 336. – Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie. Ea este supusă recursului. 

Termenul de recurs va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit. 

Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. 

Executarea încheierii poate fi suspendată de instanţa de recurs cu sau fără cauţiune. 

Recursul se judecă în camera de consiliu.»“

60. La articolul I punctul 135, alineatul 3 al articolului 339 va avea următorul cuprins:

„Recursul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar recursul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de un complet al instanţei respective.“

61. La articolul I, după punctul 135 se introduce un punct nou, punctul 135¹, cu următorul cuprins:

„135¹. Alineatul 1 al articolului 365 va avea următorul cuprins:

«Competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.»“

62. La articolul I punctul 136, alineatul 3 al articolului 365 va avea următorul cuprins:

„Instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare, numai după depunerea unei cauţiuni fixate de ea. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.“

 63. La articolul I, după punctul 136 se introduce un punct nou, punctul 136¹, cu următorul cuprins:

„136¹. După articolul 366 se introduce un articol nou, articolul 366¹, cu următorul cuprins:

«Art. 366¹. – În toate cazurile privind hotărârea arbitrală, acţiunea în anulare formulată potrivit art. 364 se judecă în completul prevăzut pentru judecata în primă instanţă, iar recursul se judecă în completul prevăzut pentru această cale de atac.»“

64. La articolul I punctul 137, după alineatul 2 al articolului 371² se introduce un alineat nou, alineatul 3, cu următorul cuprins:

„Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.“

65. La articolul I punctul 141, alineatul 2 al articolului 373¹ va avea următorul cuprins:

„Instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.“

66. La articolul I punctul 141, alineatul 1 al articolului 373³ va avea următorul cuprins:

„Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsă.“

67. La articolul I punctul 141, după alineatul 1 al articolului 373³ se introduce un alineat nou, alineatul 1¹, cu următorul cuprins:

„Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac.“

68. La articolul I punctul 156, alineatul 1 al articolului 399 va avea următorul cuprins:

„Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281¹, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.“

69. La articolul I punctul 156, după alineatul 2 al articolului 399 se introduce un alineat nou, alineatul 2¹, cu următorul cuprins:

„De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviinţarea executării, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.“

70. La articolul I punctul 156, după alineatul 1 al articolului 401 se introduce un alineat nou, alineatul 1¹, cu următorul cuprins:

„Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.“

71. La articolul I punctul 156, alineatul 4 al articolului 403 va avea următorul cuprins:

„În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.“

72. La articolul I punctul 158, după alineatul 1 al articolului 405¹ se introduce un alineat nou, alineatul 1¹, cu următorul cuprins:

„După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.“

73. La articolul I punctul 199, alineatul 1 al articolului 460 va avea următorul cuprins:

„Dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.“

74. La articolul I punctul 208, partea introductivă şi punctul 8 ale articolului 516 vor avea următorul cuprins:

„După plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), dacă imobilul a fost vândut cu plata în rate, executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele menţiuni:

............................................................................................ 

8. menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă;“. 

75. La articolul I punctul 210, articolul 564 va avea următorul cuprins:

„Art. 564. – Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).“

76. La articolul I punctul 210, alineatul 1 al articolului 567 va avea următorul cuprins:

„Creanţele condiţionale sau afectate de un termen suspensiv se vor plăti potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 563 şi 564.“

77. La articolul I, după punctul 217 se introduce un punct nou, punctul 217¹, cu următorul cuprins:

„217¹. Alineatul 2 al articolului 588 va avea următorul cuprins:

«Debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, să consemneze suma sau bunul oferit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa se va depune la executorul judecătoresc de pe lângă instanţa domiciliului creditorului.»“

78. La articolul I punctul 218, articolul 595 va avea următorul cuprins:

„Art. 595. – În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.“

79. La articolul I punctul 222, articolele 673⁸ şi 673⁹ vor avea următorul cuprins:

„Art. 673⁸. – Încheierile prevăzute la art. 673⁶ alin. 1 şi art. 673⁷ pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului. 

Art. 673⁹. – La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.“

80. La articolul I punctul 224, articolul 720⁸ va avea următorul cuprins:

„Art. 720⁸. – Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.“

81. La articolul I punctul 224, articolul 720⁹ va avea următorul cuprins:

„Art. 720⁹. – Pentru hotărârea judecătorească dată în materie comercială, care se aduce la îndeplinire prin executare silită, hotărârea, purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi.“

82. La articolul I punctul 224, articolul 720¹⁰ va avea următorul cuprins:

„Art. 720¹⁰. – Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.“

83. La articolul I, după punctul 224 se introduce un punct nou, punctul 224¹, cu următorul cuprins:

„224¹. După articolul 723 se introduce un articol nou, articolul 723¹, cu următorul cuprins:

«Art. 723¹. – În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc. 

Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei. 

Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.»“

84. La articolul I punctul 225, după alineatul 2 al articolului 725 se introduce un alineat nou, alineatul 2¹, cu următorul cuprins:

„În cazul în care instanţa este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi de procedură.“

85. La articolul I punctul 227, articolul 733 va avea următorul cuprins:

„Art. 733. – Amenzile aplicate în temeiul prevederilor prezentului cod, alte creanţe fiscale, precum şi orice sume ce constituie venituri bugetare, potrivit legii, se execută de către organele competente, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.“

86. La articolul III alineatul 1, liniuţa a doua va avea următorul cuprins:

„– «casă de depuneri» cu «Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau orice altă instituţie bancară»;“. 

87. La articolul III alineatul 1, textul de la liniuţa a douăsprezecea se abrogă. 

88. La articolul VIII, liniuţa a patra va avea următorul cuprins:

„– art. 889–906 şi art. 909 din Codul comercial;“. 

Art. II. – (1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii. 

(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. 

(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. 

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)–(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece. 

Art. III. – Dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006. 

Art. IV. – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, se abrogă. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 6 iulie 2005. 

Nr. 219.