Legea nr. 210/2005

M. Of. nr. 580 din 5 iulie 2005

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR                       SENATUL

 

L E G E

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. − Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 20 din 27 ianuarie 2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.5 din Legea nr. 602/2004 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 31 ianuarie 2005, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduc punctele 1−8 cu următorul cuprins:

„1. La articolul 4 se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:

«(2) Deciziile Comisiei fiscale centrale cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod, precum şi a Codului fiscal sunt obligatorii pentru funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale.»

2. La articolul 27, după alineatul (1) se introduc alineatele (1¹) şi (1²) cu următorul cuprins:

«(1¹) Răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent, persoana juridică care, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) desfăşoară aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul;

b) utilizează cu orice titlu active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale utilizatorului;

c) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

d) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate din angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

(1²) În înţelesul alin. (1¹), termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) control − majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;

b) control indirect − activitatea prin care o persoană exercită controlul, prin una sau mai multe persoane.»

3. La articolul 27, alineatul (2) se abrogă.

4. La articolul 33, alineatele (1) şi (3) vor avea următorul cuprins:

«(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în condiţiile legii.

............................................................................................

(3) Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a creanţelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenţa poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.»

5. După articolul 41 se introduce articolul 41¹ cu următorul cuprins:

«ARTICOLUL 41¹

Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ în avans

(1) Soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ fiscal emis de Ministerul Finanţelor Publice în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare.

(2) Acordul de preţ în avans este actul administrativ fiscal emis de Ministerul Finanţelor Publice în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care urmează a fi determinate, pe parcursul unei perioade fixe de timp, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ în avans sunt opozabile şi obligatorii faţă de organele fiscale, numai dacă termenii şi condiţiile acestora au fost respectate de către contribuabil.

(4) Procedura referitoare la obţinerea soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.

(5) La data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe se abrogă alin. (5)−(8) ale art. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.»

6. Articolul 43 va avea următorul cuprins:

«ARTICOLUL 43

Comunicarea actului administrativ fiscal

(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de Internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.»

7. La articolul 52, alineatele (1) şi (3) vor avea următorul cuprins:

«(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioară acesteia şi va fi adresată Ministerului Finanţelor Publice.

...........................................................................................

(3) Ministerul Finanţelor Publice, la cererea justificată a autorităţilor publice centrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege.»

8. La articolul 57, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

«(1) Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, cu excepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor.»“

2. La articolul I, punctul 1 devine punctul 9.

3. La articolul I, punctul 2 devine punctul 10.

4. La articolul I, punctul 3 devine punctul 11.

5. La articolul I, după punctul 3, devenit punctul 11, se introduc punctele 11¹ şi 11² cu următorul cuprins:

„11¹. La articolul 82, după alineatul (2) se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:

«(3) Începând cu data de 1 iulie 2005, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc în monedă nouă, la nivel de leu, fără subdiviziunile leului, prin reducere când fracţiunile în bani sunt mai mici de 50 de bani, şi prin majorare când fracţiunile în bani sunt de 50 de bani sau mai mari. Această regulă se aplică şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, stabilite şi neachitate până la 30 iunie 2005. Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat, în monedă nouă, cu valori mai mici de 1 leu se întregesc la 1 leu.»

11². La articolul 83, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

«(4) Declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 79 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.»“

6. La articolul I, punctul 4 devine punctul 12 cu următorul cuprins:

„12. La articolul 83, după alineatul (6) se introduce alineatul (7) cu următorul cuprins:

«(7) Până la 1 iulie 2005, sumele reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, înscrise în deciziile de impunere, în actele administrative fiscale asimilate acestora, precum şi în declaraţiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere când suma ce urmează a fi rotunjită este sub 500 lei şi prin majorare când aceasta este peste 500 lei.»“

7. La articolul I, după punctul 4, devenit punctul 12, se introduce punctul 12¹ cu următorul cuprins:

„12¹. La articolul 85, după litera c) se introduce litera d) cu următorul cuprins:

d) procesele-verbale prevăzute la art. 137 alin. (6) şi art. 164 alin. (2).“

8. La articolul I, punctul 5 devine punctul 13.

9. La articolul I, după punctul 5, devenit punctul 13, se introduce punctul 13¹ cu următorul cuprins:

„13¹. La articolul 109 alineatul (3), litera c) va avea următorul cuprins:

«c) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 116, data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului.»“

10. La articolul I, punctul 6 devine punctul 14.

11. La articolul I punctul 6, devenit punctul 14, articolul 110, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se stinge creanţa fiscală stabilită de contribuabil conform numărului de evidenţă a plăţii înscris pe ordinul de plată pentru Trezoreria Statului.“

12. La articolul I, după punctul 6, devenit punctul 14, se introduce punctul 14¹ cu următorul cuprins:

„14¹. La articolul 11¹, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

«(4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxă pe valoarea adăugată fără opţiune de rambursare.»“

13. La articolul I, punctul 7 devine punctul 15. 14. La articolul I, după punctul 7, devenit punctul 15, se introduc punctele 15¹−1520 cu următorul cuprins:

„15¹. Articolul 113 va avea următorul cuprins:

«ARTICOLUL 113

Obligaţia băncilor supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială

Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială şi care efectuează plăţile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentând obligaţii fiscale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori şi/sau creanţe fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi transmisă de organele fiscale.»

15². La articolul 114, după alineatul (3) se introduce alineatul (4) cu următorul cuprins:

«(4) Dobânzile şi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 137 alin. (6).»

15³. La articolul 115, alineatul (5) va avea următorul cuprins:

«(5) Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, la care se adaugă 10 puncte procentuale, o dată pe an, în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă rata dobânzii de referinţă se modifică cu peste 5 puncte procentuale.»

15⁴. La articolul 117, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

«(1) În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:

a) pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;

b) pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operaţiei de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent;

c) pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.»

15⁵. La articolul 119, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

«(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 115 alin. (5) şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de către plătitori.»

15⁶. La articolul 120, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

«(1) Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 0,6% pentru fiecare lună şi/sau pentru fiecare fracţiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenţei acestora până la data stingerii acestora inclusiv. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.»

15⁷. La articolul 136, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

«(3) Executarea silită începe în termen de 15 zile de la data înştiinţării.»

15⁸. La articolul 143, după alineatul (4) se introduce alineatul (4¹) cu următorul cuprins:

«(4¹) Măsurile de executare silită aplicate în condiţiile prezentului cod se ridică prin decizie întocmită în cel mult 5 zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare.»

15⁹. La articolul 143, alineatele (5) şi (6) vor avea următorul cuprins:

«(5) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului, şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parţială a executării silite prin poprirea conturilor bancare. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data comunicării către bancă a suspendării popririi de către organul fiscal.

(6) Odată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (5) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită.»

15¹⁰. La articolul 144, după alineatul (1) se introduce alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

«(1¹) Sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.»

15¹¹. La articolul 144, alineatul (7) se abrogă.

15¹². La articolul 144, alineatele (8), (9), (1¹) şi (1²) vor avea următorul cuprins:

«(8) Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.

(9) După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:

a) să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare;

b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare.

............................................................................................

(1¹) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art. 43, o copie certificată de pe acest titlu va fi comunicată băncii la care se află deschis contul debitorului. Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul.

(1²) În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, potrivit alin. (1¹), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.»

15¹³. La articolul 144, după alineatul (1²) se introduce alineatul (12¹) cu următorul cuprins:

«(12¹) Încălcarea prevederilor alin. (9), (10), (1²) şi (14) atrage nulitatea oricărei plăţi şi răspunderea solidară a terţului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării. Prevederile art. 28 se aplică în mod corespunzător.»

15¹⁴. La articolul 149, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

«(1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.»

15¹⁵. La articolul 167, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

«(3) Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunoştinţă în condiţiile art. 147 alin. (6) şi ale art. 149 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b). În acest caz, organul de executare este obligat să îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului.»

15¹⁶. La articolul 168, după alineatul (1) se introduce alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

«(1¹) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.»

15¹⁷. La articolul 173, alineatul (1) se abrogă.

15¹⁸. La articolul 189 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:

«b) nedeclararea la termenele prevăzute de lege a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;»

15¹⁹. La articolul 189 alineatul (1), după litera l) se introduc literele m)−p) cu următorul cuprins: «m) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuţiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabilirii realităţii declaraţiei fiscale;

n) nereţinerea, potrivit legii, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă;

o) reţinerea şi nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni;

p) refuzul de a îndeplini obligaţia prevăzută la art. 51 alin. (1).»

15²⁰. La articolul 189 alineatul (2), după litera d) se introduc literele e)−g) cu următorul cuprins:

«e) cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. m)−p), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt de până la 500.000.000 lei inclusiv;

f) cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. m)−p), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse între 500.000.001 lei şi 1.000.000.000 lei inclusiv;

g) cu amendă de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. m)−p), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 1.000.000.000 lei.»“

15. La articolul I, punctul 8 devine punctul 16.

16. La articolul I, punctul 9 devine punctul 18.

17. La articolul I, punctul 10 devine punctul 17.

18. La articolul I punctul 10, devenit punctul 17, articolul 190, litera v¹) va avea următorul cuprins:

„v¹) desfăşurarea activităţilor de distribuire şi comercializare angro a băuturilor alcoolice şi produselor din tutun fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 244¹ alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare;“.

19. La articolul I, punctul 11 devine punctul 19.

20. La articolul I, punctul 12 devine punctul 20.

21. La articolul I, după punctul 12, devenit punctul 20, se introduce punctul 20¹ cu următorul cuprins:

„20¹. La articolul 191, după alineatul (1) se introduce alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

«(1¹) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 189 şi 190 se aplică persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect în raportul juridic fiscal.»“

22. La articolul I, punctul 13 devine punctul 21.

23. La articolul I, punctul 14 devine punctul 22.

24. La articolul I punctul 14, devenit punctul 22, articolul 200¹ va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 200¹

Dispoziţii procedurale privind înregistrarea în cazul unor activităţi cu produse accizabile

(1) Înregistrarea prevăzută la art. 244¹ alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se face prin depunerea la organul fiscal competent a unei cereri de înregistrare.

(2) Pe baza cererii de înregistrare organul fiscal competent eliberează un atestat care dă dreptul titularului să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice şi produse din tutun.

(3) Organul fiscal competent va elibera atestatul numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la art. 244¹ alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Organul fiscal emitent va revoca atestatul ori de câte ori constată neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 244¹ alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Prin derogare de la dispoziţiile legale privind folosirea antrepozitelor fiscale, la cererea antrepozitarului autorizat pentru producţia şi îmbutelierea produsului bere, comisia competentă pentru autorizarea antrepozitelor fiscale poate aproba, prin decizie, utilizarea instalaţiilor de îmbuteliere a produsului bere şi pentru îmbutelierea băuturilor răcoritoare şi a apei plate. Celelalte prevederi privind regimul de antrepozitare fiscală sunt aplicabile în mod corespunzător.

(6) Prin decizie, comisia poate stabili condiţiile de utilizare a instalaţiilor.“

25. La articolul I, după punctul 14, devenit punctul 22, se introduce punctul 23 cu următorul cuprins:

„23. La articolul 208, după litera k) se introduce litera l) cu următorul cuprins:

«l) capitolul III „Contravenţii şi sancţiuni“ din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificările ulterioare.»“

Art. II. − Începând cu data de 1 ianuarie 2007, art. 110 din Codul de procedură fiscală se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 110

Ordinea stingerii datoriilor

(1) Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care îl stabileşte contribuabilul.

(2) În cadrul tipului de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă reprezentând creanţă fiscală, stabilit de contribuabil, stingerea se efectuează, de drept, în următoarea ordine:

a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare la plată, precum şi dobânda datorată în luna curentă din grafic, sau suma amânată la plată, împreună cu dobânzile datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;

b) obligaţia fiscală principală şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acesteia, în ordinea vechimii, cu excepţia celor pentru care s-a început executarea silită. După stingerea integrală a obligaţiei fiscale principale celei mai vechi se vor stinge obligaţiile fiscale accesorii aferente acesteia, mai întâi dobânzile, şi apoi penalităţile de întârziere;

c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată, sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma amânată la plată împreună cu dobânzile datorate pe perioada amânării, după caz;

d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.

(3) Vechimea obligaţiilor fiscale se determină în funcţie de scadenţa acestora, prevăzută de Codul fiscal sau de alte prevederi legale. În cazul diferenţelor de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi al diferenţelor suplimentare de obligaţii fiscale principale, ce fac obiectul declaraţiilor rectificative depuse de contribuabili, vechimea se determină în funcţie de termenele de plată stabilite în condiţiile art. 108 alin. (2). Vechimea obligaţiilor fiscale accesorii este dată de vechimea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii fiscale care le-au generat.

(4) Dacă un contribuabil nu respectă ordinea prevăzută la alin. (2), organul fiscal competent va înştiinţa debitorul despre modul în care s-a efectuat stingerea prevăzută la alin. (2).“

Art. III. − Începând cu data de 1 ianuarie 2006, art. 115 din Codul de procedură fiscală se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 115

Majorări de întârziere

(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează majorări de întârziere după cum urmează:

a) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, majorările de întârziere se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, majorările de întârziere sunt datorate de către cumpărător;

b) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile debitorului declarat insolvabil, până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilităţii, inclusiv.

(3) Modul de calcul al majorărilor de întârziere aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(4) Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venitul global, se datorează majorări de întârziere după cum urmează:

a) pentru anul fiscal de impunere majorările de întârziere pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;

b) majorările de întârziere pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora, inclusiv;

c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, majorările de întârziere se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea majorărilor de întârziere în mod corespunzător.

(5) Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.“

Art. IV. − (1) La data de 1 ianuarie 2006 se abrogă art. 120 din Codul de procedură fiscală.

(2) În toate actele normative în care se face referire la noţiunile de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere aceste noţiuni se înlocuiesc cu noţiunea de majorări de întârziere.

Art. V. − Prezenta lege intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

 

Bucureşti, 4 iulie 2005.

Nr. 210.