M. Of. nr.
500 din 3 iunie 2004
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR SENATUL
L E G E
privind recunoașterea
diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din
România
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art.
1. − (1)
Prevederile prezentei legi se aplică oricărui cetățean al unui stat membru al
Uniunii Europene, denumită în continuare U.E., sau al Spațiului Economic
European, denumit în continuare S.E.E., care dorește să exercite în
România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea
română.
(2) Prevederile
prezentei legi se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autoritățile
române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat
cu o experiență profesională sau cu o formare reglementată, în vederea
accesului sau exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al
U.E. sau al S.E.E.
(3) Prevederile
prezentei legi nu se aplică în cazul profesiilor de medic, medic
dentist/stomatolog, farmacist, asistent medical, moașă, medic veterinar și
arhitect, precum și activităților prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 2. − (1)
Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională
pentru care accesul sau exercitarea în România este condiționată, direct sau
indirect, în conformitate cu legislația română în vigoare, de deținerea unui
document care să ateste nivelul de formare profesională.
(2) Sunt considerate activități
profesionale reglementate activitățile exercitate cu titlu profesional,
dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor
documente care atestă nivelul de formare profesională.
(3) Sunt considerate, de
asemenea, activități profesionale reglementate activitățile desfășurate de
membrii unei organizații profesionale, dacă organizația respectivă:
a) are ca obiectiv
fundamental promovarea și menținerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu
profesional;
b) este recunoscută prin
legea română în vederea realizării acestui obiectiv;
c) eliberează membrilor
săi un document care atestă nivelul de formare profesională;
d) impune membrilor săi
respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta;
e) conferă membrilor săi
dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia și de a
beneficia de un statut corespunzător nivelului de formare profesională.
Art. 3. − (1)
Profesia reglementată reprezintă activitatea sau ansamblul de activități
profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie
în România.
(2) Lista profesiilor
reglementate în România este prevăzută în anexa nr. 2.
(3) Autoritățile
competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate sunt prevăzute în
anexa nr. 3.
(4) La data aderării,
coordonatorul național va comunica Comisiei Europene și statelor membre lista
profesiilor reglementate și autoritățile competente corespunzătoare fiecăreia.
Art. 4. − Experiența
profesională reprezintă exercitarea efectivă și legală a unei profesii într-un
stat membru al U.E. sau al S.E.E.
Art. 5. − Formarea
profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.:
a) este direct orientată
spre exercitarea unei anumite profesii și constă într-un ciclu de studii de
învățământ superior cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în
învățământul fără frecvență, efectuat în cadrul unei universități sau în cadrul
unei instituții de învățământ superior ori în cadrul unei alte instituții de
nivel echivalent de pregătire și, eventual, completat cu o formare
profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională cerute pe lângă
ciclul de studii superioare; structura și nivelul formării profesionale, ale
stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie să fie determinate
de dispozițiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru
în cauză sau să facă obiectul unui control ori al unui consimțământ din partea
autorității desemnate în acest scop;
b) este orientată
specific către exercitarea unei anumite profesii și constă într-un ciclu de
studii completat eventual cu o formare profesională, stagiu profesional sau
practică profesională, ale căror structură și nivel sunt determinate de
dispozițiile legislative din statul membru de origine ori de proveniență sau
care fac obiectul unui control ori al unei aprobări din partea unei autorități
desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.
Art. 6. − În
sensul prezentei legi, prin stat membru se înțelege orice stat membru al
U.E. sau alte state membre ale S.E.E.
CAPITOLUL II
Recunoașterea diplomelor de învățământ
superior acordate pentru o perioadă de formare cu o durată de cel puțin 3 ani
Art.
7. − Prevederile
prezentului capitol se aplică oricărui cetățean al unui stat membru al U.E. sau
al S.E.E., care dorește să exercite în România, în mod independent ori ca
salariat, o profesie reglementată care necesită o diplomă de învățământ
superior cu o durată de cel puțin 3 ani.
Art. 8. − (1)
Diploma, în sensul prevederilor art. 7, reprezintă orice document sau ansamblu
de documente atestând nivelul de pregătire, care:
a) a fost eliberat de o
autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
b) certifică faptul că
titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o durată minimă de 3 ani
sau cu o durată echivalentă în învățământul fără frecvență în cadrul unei
universități, al unei instituții de învățământ superior sau al unei alte
instituții cu nivel similar, parcurgând și o formare profesională, pe lângă ciclul
de studii superioare, dacă în statul membru de origine sau de proveniență este
prevăzută o asemenea cerință;
c) atestă faptul că
titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie
reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de
proveniență, dacă pregătirea atestată prin documentele prevăzute în prezentul
alineat a fost obținută cu preponderență în U.E. sau S.E.E. ori dacă titularul
unor asemenea documente are o experiență profesională de cel puțin 3 ani,
atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terț.
(2) Sunt, de asemenea,
considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentă
dintr-un stat membru, dacă se referă la o pregătire dobândită în cadrul U.E. sau
S.E.E. și sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat
membru ca având un nivel echivalent celui prevăzut la alin. (1) și numai dacă
conferă aceleași drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare
a acesteia în statul membru de origine sau de proveniență.
Art. 9. − (1)
În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în
România, sunt recunoscute, ca și diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în
România, diplomele prevăzute la art. 8 obținute într-un stat membru, care dau
dreptul titularului să exercite aceeași profesie în statul membru de origine
sau de proveniență.
(2) În vederea accesului
la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt
recunoscute, de asemenea, ca și diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în
România, toate diplomele reglementate la art. 14 eliberate într-un stat membru,
care dau titularului dreptul de a exercita această profesie în respectivul stat
membru. Această dispoziție nu se aplică în cazul în care accesul la o profesie
reglementată sau exercitarea acesteia este condiționată, în România, de
absolvirea unui ciclu de studii de învățământ superior cu o durată mai mare de
4 ani.
(3) Dreptul de a accede
la o profesie reglementată sau de a o exercita în România nu poate fi interzis
dacă solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie
timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie
nu este reglementată, dacă deține unul sau mai multe titluri de calificare
profesională, în sensul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b), acordate de o
autoritate competentă dintr-un stat membru, care atestă că s-a pregătit pentru
exercitarea acestei profesii.
(4) Prin excepție de la
prevederile alin. (3), autoritatea română competentă nu poate să ceară
solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experiență profesională în cazul
în care titlul deținut de solicitant atestă o formare reglementată în sensul
art. 5 lit. a).
Art. 10. − (1)
Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puțin
un an decât cea cerută în România, autoritatea română competentă poate cere
acestuia, în compensare, să facă dovada experienței profesionale.
(2) Durata experienței
profesionale cerută în condițiile alin. (1) nu poate depăși:
a) dublul diferenței
dintre perioada de formare cerută în România și perioada efectuată de
solicitant, dacă perioada neefectuată se referă la ciclul de studii de
învățământ superior și/sau la un stagiu profesional efectuat sub autoritatea
unui îndrumător de stagiu și încheiat printr-un examen;
b) diferența dintre
perioada de formare cerută în România și perioada efectuată de solicitant, dacă
perioada neefectuată se referă la o practică profesională realizată sub
îndrumarea unui membru calificat al profesiei respective.
(3) În aplicarea
prevederilor prezentului articol, autoritatea română competentă va scădea din
calculul duratei de experiență cerute experiența profesională prevăzută la art.
9 alin. (3).
(4) În orice situație,
autoritatea română competentă nu poate cere solicitantului să facă dovada unei
experiențe profesionale cu o durată mai mare de 4 ani.
Art. 11. − (1)
Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia,
să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depășească 3 ani sau să dea o probă
de aptitudine, în următoarele cazuri:
a) dacă formarea
solicitantului privește domenii teoretice sau practice substanțial diferite
față de cele cerute în România pentru obținerea diplomei de învățământ
superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;
b) dacă profesia
respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activități
profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiași profesii în statul membru
de origine sau de proveniență al solicitantului și dacă diferența corespunde
unei formări specifice cerute în România și acoperă domenii care diferă
substanțial de cele acoperite de diploma deținută de solicitant.
(2) Prin excepție de la
prevederile alin. (1), în cazul profesiilor care necesită, conform
reglementărilor legislației române, o cunoaștere precisă a dreptului român și
care au ca element esențial și constant furnizarea de informații și/sau de
asistență privind dreptul român, autoritatea română competentă decide dacă
solicitantul va urma un stagiu de adaptare sau va trece o probă de aptitudini.
Lista profesiilor reglementate în România care necesită cunoașterea dreptului
român este prevăzută în anexa nr. 4.
(3) Dacă autoritatea
română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu
de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice
dacă cunoștințele dobândite de către solicitant pe parcursul experienței sale
profesionale acoperă, total sau parțial, diferența substanțială menționată la
alin. (1).
Art. 12. − (1)
Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situație, să aplice cumulativ
cerințele prevăzute la art. 10 și 11.
(2) Fără a aduce
atingere dispozițiilor art. 10 și 11, autoritatea română competentă poate
permite solicitantului, în scopul ameliorării posibilităților sale de adaptare
la mediul profesional, să urmeze, cu statut de echivalare, acea parte a
formării profesionale constituită dintr-o practică profesională, realizată cu
asistența personalului calificat, pe care nu a urmat-o în statul membru de
origine sau de proveniență.
CAPITOLUL III
Recunoașterea altor forme profesionale
SECȚIUNEA 1
Art. 13. − Prevederile
prezentului capitol se aplică oricărui cetățean al unui stat membru al U.E. sau
al S.E.E. care dorește să exercite în România, în mod independent sau ca
salariat, o profesie reglementată pentru care se solicită deținerea unei
diplome, a unui certificat sau atestat de competență.
Art. 14. − (1)
Diploma reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de
formare, care:
a) a fost acordat de o
autoritate competentă dintr-un stat membru;
b) certifică faptul că
titularul a încheiat:
− fie un ciclu de
studii postliceale, cu o durată de cel puțin un an, dar nu mai mare de 3 ani,
sau cu o durată echivalentă în învățământul fără frecvență, pentru care una
dintre condițiile de admitere presupune încheierea unui ciclu de studii liceale
necesar pentru a avea acces la învățământul universitar sau superior,
parcurgând și o formare profesională, pe lângă ciclul de studii postliceale,
dacă în statul membru de origine sau de proveniență este prevăzută o asemenea
cerință;
− fie unul dintre
ciclurile de formare profesională prevăzute în anexa nr. 5;
c) atestă faptul că
titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie
reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de
proveniență, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost
obținută cu preponderență în U.E. sau S.E.E. ori în afara spațiului U.E. sau
S.E.E., însă în unități de învățământ care asigură o formare profesională în
conformitate cu legislația unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea
documente are o experiență profesională de cel puțin 3 ani, atestată de un stat
membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terț.
(2) În sensul
prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o
autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare
profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E. și este recunoscută de
autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent
celor menționate la alin. (1) și care conferă aceleași drepturi de acces la o
profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine
sau de proveniență.
Art. 15. − (1)
Certificatul reprezintă un document sau un ansamblu de documente atestând
nivelul de formare, care:
a) a fost acordat de o
autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E. sau al S.E.E.;
b) certifică faptul că
titularul, după ce a urmat un ciclu de studii gimnaziale sau liceale ori un
ciclu de studii gimnaziale sau liceale cu caracter tehnic ori profesional, a
încheiat: fie un ciclu de formare profesională, altul decât cel la care se
referă art. 14 alin. (1) lit. b), desfășurat într-o unitate de învățământ
și/sau într-o întreprindere, parcurgând, în completare, și un stagiu ori o
perioadă de practică profesională, dacă în statul membru respectiv este
prevăzută o asemenea cerință, fie un stagiu sau o perioadă de practică
profesională;
c) atestă faptul că
titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie
reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de
proveniență, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost
obținută cu preponderență în U.E. sau S.E.E. ori în afara spațiului U.E. sau
S.E.E., însă în unități de învățământ care asigură o formare profesională în
conformitate cu legislația unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente
are o experiență profesională de cel puțin 2 ani, atestată de un stat membru
care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terț.
(2) În sensul
prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o
autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare
profesională dobândită în cadrul U.E. sau S.E.E., sunt recunoscute de
autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent
celor menționate la alin. (1) și numai dacă conferă aceleași drepturi de acces
la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de
origine sau de proveniență.
Art. 16. − Atestatul
de competență reprezintă orice document certificând formarea profesională, care
nu face parte din cele prevăzute la art. 8, 14 și 15, sau orice document care
este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei
aprecieri a calităților personale, aptitudinilor sau cunoștințelor titularului,
considerate esențiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada
unei pregătiri ori formări profesionale prealabile.
Art. 17. − În
vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în
România, vor fi recunoscute, cu aceleași efecte ca cele obținute în România,
orice diplomă, certificat sau atestat de competență obținute într-un stat
membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeași profesie în statul
membru respectiv.
SECȚIUNEA a 2-a
Recunoașterea în cazul în care în România se
solicită deținerea unei diplome în sensul art. 14
Art. 18. − Dreptul
de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru
care se solicită deținerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis
dacă:
a) solicitantul deține o
diplomă în sensul art. 8, eliberată într-un stat membru, care îi permite să
acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de
proveniență;
b) solicitantul posedă o
diplomă în sensul art. 14, eliberată de un stat membru, care îi permite să
acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de
proveniență;
c) solicitantul face
dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu
normă redusă pe durata unei perioade echivalente în ultimii 10 ani într-un stat
membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deținând în acest sens
unul sau mai multe documente care atestă formarea profesională, acordate de o
autoritate competentă dintr-un stat membru, care l-a pregătit pentru
exercitarea acestei profesii; în acest scop, vor fi luate în considerare fie
documentele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniuță, fie
documentele care confirmă o formare profesională reglementată, prevăzută în
anexa nr. 6;
d) prin excepție de la
prevederile lit. c), autoritatea română competentă nu poate să ceară
solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experiență profesională menționați
la lit. c) în cazul în care documentul deținut de solicitant este acordat la
sfârșitul perioadei de formare profesională reglementată în sensul art. 5 lit.
b).
Art. 19. − (1)
Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puțin
un an decât cea cerută în România, prevederile art. 10 se aplică în mod
corespunzător.
(2) Dispozițiile
prezentului articol nu se aplică profesiilor prevăzute în anexa nr. 5.
Art. 20. − (1)
Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia,
să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depășească 3 ani sau să dea o probă
de aptitudine în următoarele cazuri:
a) dacă formarea
solicitantului privește domenii teoretice și/sau practice substanțial diferite
față de cele cerute în România pentru obținerea unei diplome în sensul art. 8
sau a unei diplome în sensul art. 14, necesară pentru a practica respectiva
profesie;
b) dacă profesia
respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activități
profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiași profesii în statul membru
de origine sau de proveniență al solicitantului și diferența corespunde unei
formări specifice cerute în România și acoperă domenii teoretice și/sau
practice care diferă substanțial de cele acoperite de diploma deținută de
solicitant.
(2) Dacă autoritatea
română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu
de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice
dacă cunoștințele dobândite de către solicitant pe parcursul experienței sale
profesionale acoperă, total sau parțial, diferența substanțială prevăzută la
alin. (1).
Art. 21. − Autoritatea
română competentă nu poate, în nici o situație, să aplice cumulativ cerințele
prevăzute la art. 19 și 20.
SECȚIUNEA a 3-a
Recunoașterea în cazul în care în România se
solicită deținerea unei diplome în sensul art. 14, iar solicitantul deține un certificat
sau un titlu de formare profesională corespunzător
Art. 22. − (1) Dreptul de a accede la
o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită
deținerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă:
a) solicitantul posedă
un certificat în sensul art. 15, eliberat de un stat membru, care îi permite
accesul la respectiva profesie reglementată sau la exercitarea acesteia în
statul membru;
b) solicitantul a
exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani
într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deținând
în acest sens unul sau mai multe documente care atestă o formare dintre cele la
care se referă art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă
dintr-un stat membru, prin care s-a pregătit pentru exercitarea acestei
profesii.
(2) Prevederile art. 18
lit. d) se aplică în mod corespunzător.
(3) Autoritatea română
competentă poate totuși să ceară solicitantului, la alegerea acestuia, să efectueze
un stagiu de adaptare de cel mult 3 ani sau să se supună unei probe de
aptitudini.
(4) Dacă autoritatea
română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu
de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice
dacă cunoștințele dobândite de către solicitant pe parcursul experienței sale
profesionale acoperă, total sau parțial, diferența substanțială dintre diplomă
și certificat.
SECȚIUNEA a 4-a
Recunoașterea în cazul în care în România se
solicită deținerea unui certificat
Art. 23. − (1)
Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România,
pentru care se solicită deținerea unui certificat, nu poate fi interzis dacă
survine unul dintre următoarele cazuri:
a) solicitantul posedă o
diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14 sau un certificat,
eliberat de un stat membru, care îi permite să acceadă sau să exercite
respectiva profesie în statul membru respectiv;
b) solicitantul a
exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu normă redusă
pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în
care respectiva profesie nu este reglementată, deținând în acest sens unul sau
mai multe documente care atestă o formare dintre cele prevăzute la art. 14
alin. (1) lit. b) prima liniuță sau la art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o
autoritate competentă dintr-un stat membru și care l-au pregătit pentru
exercitarea acestei profesii; prevederile art. 18 lit. d) se aplică în mod
corespunzător;
c) solicitantul nu
posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14, un certificat
sau alt document care să ateste formarea, însă a exercitat cu normă întreagă
această profesie timp de 3 ani consecutivi sau cu normă redusă pe durata unei
perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva
profesie nu este reglementată.
(2) Autoritatea română
competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu
de adaptare de cel mult 2 ani sau să dea o probă de aptitudine, dacă formarea
de care a beneficiat conform alin. (1) lit. a) și b) cuprinde domenii teoretice
și/sau practice diferite de cele la care se referă certificatul cerut în
România sau atunci când există diferențe în sferele de activitate caracterizate
în România printr-o formare specifică, referitoare la domenii teoretice și/sau
practice care diferă substanțial de cele acoperite de documentul solicitantului
ce atestă formarea profesională; autoritatea română competentă este obligată în
acest caz să verifice dacă cunoștințele dobândite de solicitant pe parcursul
experienței sale profesionale acoperă, total sau parțial, diferențele
menționate mai sus.
(3) Prin excepție de la
dispozițiile alin. (2), în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) autoritatea
română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare de cel
mult 2 ani sau va fi supus unei probe de aptitudini.
SECȚIUNEA a 5-a
Recunoașterea altor calificări
Art. 24. − (1) Dreptul de a accede la
o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită
deținerea unui atestat de competență, nu poate fi interzis dacă:
a) solicitantul posedă
un atestat de competență eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la
respectiva profesie sau la exercitarea acesteia în statul membru și oferă
garanțiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea
profesiei, în special în domeniul sănătății, securității, protecției mediului
și protecției consumatorilor;
b) solicitantul face
dovada calificărilor dobândite într-un stat membru pentru practicarea
respectivei profesii și oferă garanțiile echivalente celor cerute de legea
română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătății,
securității, protecției mediului și protecției consumatorilor.
(2) Dacă în România
accesul la o profesie reglementată sau exercitarea ei este condiționată doar de
deținerea unui document care atestă educația și confirmă o pregătire generală
la nivelul învățământului primar, gimnazial sau liceal, autoritatea competentă
nu poate să refuze unui cetățean al unui stat membru, pe motivul unor
calificări inadecvate, accesul la această profesie sau exercitarea în aceleași
condiții ca și cetățenii români, dacă solicitantul posedă calificări oficiale
de nivel corespondent acordate într-un stat membru.
(3) Dacă solicitantul nu
posedă atestatul de competență sau calificările prevăzute la alin. (1), se vor
aplica dispozițiile legii române care reglementează profesia respectivă.
CAPITOLUL IV
Dispoziții și proceduri comune
Art.
25. − (1)
Stagiul de adaptare constă în exercitarea unei profesii reglementate în
România, însoțit, eventual, de o formare profesională complementară, sub
supravegherea unui membru calificat în profesia respectivă; stagiul face
obiectul unei evaluări.
(2) Modalitățile de
desfășurare și evaluare ale stagiului de adaptare sunt stabilite de autoritatea
română competentă prevăzută în anexa nr. 3, care trebuie însă să țină seama de
experiența profesională a solicitantului.
(3) În timpul stagiului
de adaptare solicitantul are toate drepturile și obligațiile prevăzute de legea
română și statutul profesional pentru ceilalți membri ai profesiei respective,
inclusiv dreptul de a primi o remunerație corespunzătoare activității
desfășurate.
(4) Pe parcursul acestui
stagiu asistența medicală îi este garantată solicitantului în conformitate cu
sistemul național român de asigurări sociale de sănătate.
(5) Atunci când pentru
anumite activități profesionale, exercitate în stagiul de adaptare, nu se
aplică sistemul național de asigurări sociale de sănătate, organizația
profesională sau instituția corespunzătoare va adopta măsurile necesare pentru
a permite solicitantului să aibă acces pe perioada stagiului de adaptare la
asistența medicală la care au dreptul ceilalți membri ai profesiei.
Art. 26. − (1)
Proba de aptitudini constă într-o examinare a cunoștințelor profesionale ale
solicitantului, organizată de autoritatea română competentă în scopul
aprecierii aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementată în
România; proba de aptitudini nu poate include un examen de limbă română.
(2) Autoritatea română
competentă stabilește conținutul examinării pe baza unei comparații între
pregătirea cerută în România și cea pe care o are solicitantul. În acest sens,
autoritatea română competentă întocmește o listă de discipline teoretice sau
practice a căror cunoaștere este esențială pentru accesul sau exercitarea
respectivei profesii în România, iar disciplinele de examen sunt stabilite în
fiecare caz în parte prin alegerea de pe această listă a materiilor care nu
figurează în documentul deținut de solicitant.
(3) În toate cazurile
proba de aptitudini trebuie să ia în considerare faptul că solicitantul este un
profesionist calificat într-un stat membru.
(4) Autoritatea română
competentă stabilește metodologia și modalitățile particulare de derulare a
examinării, corespunzător prevederilor prezentului articol. Pentru evaluarea
rezultatelor, autoritatea română competentă numește o comisie de evaluare,
formată din membri calificați ai profesiei respective.
(5) Solicitantul care
dorește să se pregătească pentru susținerea probei de aptitudini în România
informează organizația profesională sau instituția corespunzătoare pentru a
putea beneficia de mijloacele de pregătire care există în aceleași condiții cu
cele pentru membrii profesiei respective din România.
Art. 27. − (1)
În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată necesită
îndeplinirea de către solicitant a anumitor condiții de onorabilitate și/sau
moralitate, accesul la respectiva profesie ori exercitarea acesteia este
interzisă falitului fraudulos, celui care a săvârșit o infracțiune sau o
greșeală profesională gravă, autoritatea română competentă cerând
solicitantului, cetățean al unui stat membru, să facă dovada îndeplinirii
acestor condiții.
(2) În aceste situații,
autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă pentru îndeplinirea
condițiilor prevăzute la alin. (1) prezentarea de către solicitant a
documentelor eliberate în acest scop de autoritățile competente din statul
membru de origine sau de proveniență al acestuia.
(3) Dacă autoritățile
competente din statul membru de origine sau de proveniență nu eliberează aceste
documente, ele sunt înlocuite de o declarație sub jurământ sau, dacă o asemenea
instituție juridică nu există, de o declarație solemnă, certificată, făcută de
solicitant în fața unei autorități competente din statul membru de origine sau
de proveniență.
Art. 28. − (1)
Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia
este condiționată de prezentarea unui document care să ateste sănătatea fizică
și psihică a solicitantului, autoritatea română competentă acceptă ca probă
suficientă prezentarea documentului echivalent, solicitat în statul membru de
origine sau de proveniență pentru accesul la respectiva profesie ori pentru
exercitarea acesteia.
(2) Dacă în statul
membru de origine sau de proveniență accesul la respectiva profesie ori la
exercitarea acesteia nu este condiționată de îndeplinirea obligațiilor
prevăzute la alin. (1), autoritatea română competentă acceptă prezentarea unui
document cu conținut similar celui cerut în România, eliberat de o autoritate
competentă din statul membru de origine sau de proveniență.
Art. 29. − Atunci
când, în România, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru
exercitarea acesteia trebuie să fie dovedită capacitatea financiară,
autoritatea română competentă consideră atestările eliberate de băncile
statului membru de origine sau de proveniență echivalente cu cele eliberate pe
propriul său teritoriu.
Art. 30. − Atunci
când autoritatea română competentă le cere cetățenilor români, în vederea
accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, dovada că
sunt acoperiți de o asigurare împotriva consecințelor financiare ale
responsabilității lor profesionale, autoritatea română competentă acceptă
atestatele eliberate de organismele de asigurare ale celorlalte state membre
drept echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu. Aceste atestate
trebuie să precizeze că asigurătorul s-a conformat prevederilor legale și
reglementărilor în vigoare în România în ceea ce privește modalitățile și
întinderea garanției.
Art. 31. − Autoritatea
română competentă acceptă documentele prevăzute la art. 27, 28 și 30 numai în
cazul în care solicitantul prezintă copii legalizate și traduceri autorizate
ale acestora în termen de 3 luni de la data eliberării lor.
Art. 32. − În
cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea
acesteia este condiționată de depunerea unui jurământ sau a unei declarații
solemne, a cărei formulă nu poate fi utilizată de un cetățean dintr-un stat
membru, autoritatea română competentă dispune măsurile necesare pentru ca
solicitantul să depună un astfel de jurământ sau declarație într-o formă
adecvată și echivalentă.
Art. 33. − (1)
Dacă solicitantul îndeplinește condițiile de acces la o profesie reglementată
sau de exercitare a acesteia în România, autoritatea română competentă acordă:
a) dreptul de a utiliza
titlul profesional acordat în România care corespunde acestei profesii;
b) dreptul de a folosi
titlul conferit de documentul care atestă formarea solicitantului în statul
membru de origine sau de proveniență, precum și abrevierea acestuia în limba
acelui stat. În acest titlu vor trebui să figureze cel puțin numele și locul
instituției sau autorității care l-a conferit.
(2) În cazul în care
profesia este reglementată în România de către o organizație profesională care
acordă membrilor săi un titlu profesional, solicitantul, cetățean al unui stat
membru, nu poate folosi acest titlu decât dacă probează apartenența la
respectiva organizație profesională.
Art. 34. − (1)
Pentru verificarea îndeplinirii de către solicitant, cetățean al unui stat
membru, a condițiilor cerute de prezenta lege, autoritatea română competentă
acceptă ca probă documentele eliberate de autorități competente din statele
membre.
(2) Pentru a accede la o
profesie reglementată sau pentru a o exercita în România, solicitantul trebuie
să depună o cerere în acest sens la autoritatea română competentă. Cererea este
însoțită de toate documentele necesare în acest scop.
(3) Procedura de
examinare a cererii de către autoritatea română competentă nu poate depăși un
termen de 3 luni de la data prezentării dosarului complet al persoanei
interesate.
(4) Procedura de
examinare a cererii se finalizează prin emiterea unei decizii motivate de către
autoritatea română competentă, în termenul prevăzut la alin. (3). Această
decizie se comunică solicitantului în termen de 15 zile de la emitere și
produce efecte de la data comunicării. Decizia sau absența ei poate fi atacată
în fața instanțelor române.
(5) Sub sancțiunea
nulității, decizia trebuie să cuprindă termenul și instanța jurisdicțională
unde aceasta poate fi contestată.
Art. 35. − (1)
Verificarea diplomelor în sensul art. 8, a diplomelor în sensul art. 14, a
certificatelor, a atestatelor de competență și a altor titluri de calificare,
acordate cetățenilor statelor membre și care corespund titlurilor care dau
acces în România la exercitarea profesiilor reglementate, în sensul prezentei
legi, se face de către autoritatea română competentă.
(2) În cazul în care
există dubii asupra acestor documente, autoritatea română competentă poate cere
autorității competente din statul membru respectiv confirmarea autenticității
acestor documente.
CAPITOLUL V
Dispoziții și proceduri privind titlurile de
formare profesională românești
Art.
36. − (1)
Cetățenii români sau cetățenii unui stat membru, deținători ai unui titlu
oficial de calificare român, care vor să dovedească, pentru a se putea stabili
într-un stat membru, că au exercitat efectiv și legal o profesie reglementată
în România în decursul unei anumite perioade, adresează o cerere în acest sens
autorităților române. Autoritatea română competentă eliberează solicitantului o
adeverință, care reprezintă o dovadă suficientă a acestui fapt.
(2) Autoritățile române
competente prevăzute în anexa nr. 3, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2),
atestă faptul că un titlu de calificare român, obținut de cetățenii români sau
de cetățenii altui stat membru, îndeplinește condițiile pentru a le permite
accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România. Această atestare
se bazează pe documentele de formare profesională eliberate de conducerea
universităților, a instituțiilor de învățământ superior, a altor unități de
învățământ sau autorități competente.
CAPITOLUL VI
Dispoziții finale
Art.
37. − (1)
Autoritățile române competente prevăzute în anexa nr. 3 vor lua măsurile
necesare pentru aplicarea prezentei legi, în termen de 30 de zile de la data
intrării în vigoare a acesteia, informând în acest sens Ministerul Educației și
Cercetării, desemnat coordonator național.
(2) Prevederile prezentei
legi se vor aplica profesiei de avocat de la data aderării României la U.E.,
potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de
avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 38. − Anexele
nr. 1−6 fac parte integrantă din prezenta lege.
Art. 39. − Anexele
pot fi modificate sau completate prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a fost
adopată de Senat în ședința din 11 martie 2004, cu respectarea prevederilor
art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Această lege a fost
adopată de Camera Deputaților în ședința din 4 mai 2004, cu respectarea
prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI
DEPUTAȚILOR
VALER DORNEANU
București,
25 mai 2004.
Nr. 200.
ANEXA Nr. 1
L I S T A
activităților care nu
intră sub incidența prezentei legi
1.
activitățile persoanelor independente care lucrează în industria producătoare
și cea prelucrătoare (industrie și industria meșteșugărească);
2. activitățile
persoanelor independente care lucrează în industria alimentară și cea a
băuturilor;
3. activitățile în
domeniul comerțului cu ridicata;
4. activitățile
intermediarilor din comerț, industrie și industria meșteșugărească;
5. activitățile
persoanelor independente care lucrează în domeniul comerțului cu amănuntul;
6. activitățile
persoanelor independente care lucrează în domeniul comerțului cu ridicata al
cărbunelui și activități ale intermediarilor din domeniul comerțului cu
cărbune;
7. activitățile
persoanelor independente și ale intermediarilor care lucrează în domeniul
comerțului și al distribuției de produse toxice; activitățile, comerțul și
distribuția de produse toxice, activitățile care implică utilizarea profesională
a acestor produse, inclusiv activitățile intermediarilor;
8. activitățile
persoanelor independente care lucrează în sectorul de servicii personale:
restaurante, cafenele, taverne și alte locuri unde se servește mâncare și unde
se consumă băuturi, hoteluri, case de locuit, campinguri și alte spații de
cazare;
9. activitățile de agent
de asigurări și de broker de asigurări; 10. activitățile persoanelor
independente care lucrează în domeniul anumitor servicii auxiliare domeniilor
transporturilor și agențiilor de turism; 11. servicii de coafură; 12.
activitățile itinerante.
ANEXA Nr. 2
L I S T A
profesiilor reglementate
în România
1. Profesiile
reglementate care necesită cel puțin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei
universități sau a unui colegiu universitar):
− auditor
financiar;
− avocat;
− consilier în
proprietate industrială;
− expert contabil;
− contabil
autorizat;
− cadru didactic
(în învățământul superior și preuniversitar);
− profesii în
domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale și rutiere: comandant;
ofițer punte maritim; șef mecanic maritim; ofițer mecanic maritim; șef
electrician maritim; ofițer electrician maritim; ofițer punte fluvial; ofițer
mecanic fluvial; meteorolog aeronautic; personal aeronautic nenavigant pentru
protecția navigației aeriene și telecomunicații (PNA-TC) clasele I, II și IV;
inginer de recepție și control aeronave; inginer de recepție și control
mijloace PNA-TC; profesor legislație rutieră;
− practician în
reorganizare și lichidare;
− restaurator;
− traducător
autorizat.
2. Profesiile
reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de
studii superioare:
− profesii în
domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale și rutiere: electrician de
bord; timonier maritim; șef echipaj maritim; căpitan maritim portuar; ofițer
punte maritim portuar; șef mecanic maritim portuar; ofițer mecanic maritim
portuar; ofițer electrician maritim portuar; căpitan dragor maritim; șef dragor
maritim; dragor maritim; pilot de mare largă; pilot de port maritim; conducător
de șalupă maritimă; marinar; fitter; motorist; căpitan fluvial; șef mecanic
fluvial; ofițer electrician fluvial; conducător șalupă fluvială; căpitan dragor
fluvial; șef dragor fluvial; șef echipaj fluvial; dragor fluvial; pilot de
Dunăre maritimă; cârmaci; timonier fluvial; dispecer navigație; responsabil
radiocomunicații; ofițer RTG; consilier de siguranță; meteorolog aeronautic;
personal aeronautic nenavigant pentru protecția navigației aeriene și
telecomunicații (PNA-TC) clasele III și V; controlor trafic aerian; însoțitor
bord; personal tehnic aeronautic; pilot avion; pilot balon liber; pilot planor;
pilot elicopter; mecanic navigant; navigator aerian; operator radionavigant;
− ghid de turism.
ANEXA Nr. 3
L I S T A
autorităților competente
corespunzătoare fiecărei profesii reglementate în România
1.
Profesiile reglementate care necesită cel puțin 3 ani de studii superioare
(diplomă a unei universități sau a unui colegiu universitar):
− Camera Auditorilor Financiari din România |
− auditor financiar; |
− Uniunea Avocaților din România |
− avocat; |
− Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci |
− consilier în proprietate industrială; |
− Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați |
− expert contabil; |
− Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați |
− contabil autorizat; |
− Ministerul
Educației și Cercetării − Direcția generală învățământ superior |
− cadru didactic (învățământ superior); |
− Ministerul
Educației și Cercetării − Direcția generală educație continuă, formarea
și perfecționarea personalului didactic și de cercetare |
− cadru didactic (învățământ preuniversitar); |
− Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și autoritățile din domeniul de referință (aeriene, maritime, fluviale și rutiere) |
− profesii în
domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale, rutiere (vezi anexa nr.
2); |
− Uniunea
Națională a Practicienilor în Reorganizare și Lichidare |
− practician în reorganizare și lichidare; |
− Oficiul Național al Monumentelor Istorice |
− restaurator; |
− Ministerul Justiției |
− traducător autorizat. |
2. Profesiile
reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de
studii superioare:
− Ministerul
Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și autoritățile din domeniul de referință (aeriene,
maritime, fluviale și rutiere)
− |
− profesii în
domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale, rutiere (vezi anexa nr.
2); |
− Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului |
− ghid de turism. |
ANEXA Nr. 4
L I S T A
profesiilor reglementate
în România care necesită cunoașterea dreptului român
1.
Auditor financiar
2. Avocat
3. Expert contabil și
contabil autorizat.
ANEXA Nr. 5
L I S T A
ciclurilor de formare
profesională care au o structură specială în sensul art. 14 alin. (1) lit. b)
din prezenta lege
1. Domeniul
paramedical și socio-pedagogic
În Germania:
formare pentru:
− infirmier(ă)
pediatrie (Kinderkrankenschwester/ Kinderkrankenpfleger);
− fizioterapeut
[Krankengymnast(in)/Physiotherapeut(in)];
− ergoterapeut
[Beschaeftigungs-und Arbeitstherapeut(in)];
− logoped
(Logopaedet/Logopaedin);
− ortoptist
[Orthoptist(in)];
− educator
autorizat [Staatlich anerkannte(r) Erzieher(in)];
− educator
terapeut autorizat [Staatlich anerkannte(r) Heilpaedagoge(-in)];
− asistent medical
de laborator [medizinisch-technische(r) Laboratoriums-Assistent(in)];
− asistent medical
în domeniul radiologiei [medizinisch-technische(r) Radiologie-Assistent(in)];
− asistent medical
pentru diagnosticare funcțională [medizinisch-technische(r) Assistent(in) für
Funktionsdiagnostik];
− asistent
tehnician veterinar [Veterinärmedizinischtechnische(r) Assistent(in)];
− dietetician
[Diätassistent(in)];
− tehnician
farmacist (Pharmazieingenieur), titlu acordat înainte de 31 martie 1994 în
fosta Republică Democrată Germană sau în teritoriile noilor landuri;
− asistent
psihiatru [psychiatrische(r) Krankenschwester/Krankenpfleger];
− logoterapeut
[Sprachtherapeut(in)].
În Italia:
formare pentru:
− tehnician dentar
(odontotecnico);
− optician
(ottico);
− podolog
(podologo).
În Luxemburg:
formare pentru:
− asistent tehnic
medical în domeniul radiologiei [assistant(e) technique médical(e) en
radiologie];
− asistent medical
de laborator [assistant(e) technique médical(e) de laboratoire];
− infirmier(ă) de
psihiatrie (infirmier/ière psychiatrique);
− asistent tehnic
medical în domeniul chirurgiei [assistant(e) technique médical(e) en
chirurgie];
− infirmieră de
puericultură (infirmier/ière puériculteur/trice);
− infirmieră
anestezie (infirmier/ière anesthésiste);
− maseur/maseuză
calificată [masseur/euse diplômé(e)];
−
educator/educatoare (éducateur/trice).
În Olanda:
formare pentru:
− asistent
veterinar (dierenartassistent)
În Austria:
− formarea pe bază
specifică în domeniul pediatric (spezielle Grundausbildung in der Kinder-und
Jugendlichenpflege);
− formarea de bază
specifică infirmierilor în domeniul psihiatric (spezielle Grundausbildung in
der psychiatrischen Gesundheits-und Krankenpflege) care reprezintă cicluri de
educație și formare având o durată totală de cel puțin 13 ani, ce cuprind:
fie cel puțin 3 ani de
formare profesională într-o școală specializată, care se încheie cu un examen,
completată eventual de un ciclu de specializare de un an sau 2, care se încheie
cu un examen;
fie cel puțin 2 ani și
jumătate într-o școală specializată, care se încheie cu un examen și completați
cu o practică profesională de cel puțin 6 luni sau de un stagiu profesional de
cel puțin 6 luni într-o instituție autorizată;
fie cel puțin 2 ani
într-o școală specializată, care se încheie cu un examen și completați cu o
practică profesională de cel puțin un an sau de un stagiu profesional de cel
puțin un an într-o instituție autorizată;
fie, în cazul
asistentului veterinar (dierenartassistent) din Olanda, 3 ani de formare
profesională într-o școală de specialitate (programul MBO) sau
alternativ 3 ani de formare profesională în continuare, în conformitate cu
sistemul dual de ucenicie (LLW), ambele finalizate cu un examen.
În Austria:
formare pentru:
− optician
specializat în lentile de contact (Kontaktlinsenoptiker);
− pedichiurist
(Fußpfleger);
− audioprotezist
(Hörgeräteakustiker);
− drogist
(Drogist),
care reprezintă un ciclu de studii sau de
formare cu o durată totală de cel puțin 14 ani, din care o formare de cel puțin
5 ani în cadrul unei formări structurale subdivizate, pe de o parte, într-o
ucenicie de cel puțin 3 ani, cuprinzând o formare parțial dobândită la locul
muncii și parțial efectuată într-o instituție de învățământ profesional și, pe
de altă parte, o perioadă de stagiu și de formare finalizată printr-un examen
profesional care conferă dreptul de exercitare a profesiei și de a forma
ucenici;
− maseur (Masseur),
care reprezintă un ciclu de studii și de formare
cu o durată totală de cel puțin 14 ani, din care o formare de cel puțin 5 ani
în cadrul unei formări structurale, cuprinzând și o ucenicie de 2 ani, o
perioadă de stagiu și de formare de 2 ani și o formare de un an, finalizată
printr-un examen profesional care îi conferă dreptul de exercitare a profesiei
și de formare de ucenici;
− pediatru
[Kindergärtner(in)];
− educator
(Erzieher),
care reprezintă un ciclu de studii și de formare
cu o durată totală de cel puțin 13 ani, din care o formare profesională de 5
ani într-o școală specializată, finalizată printr-un examen.
2. Domeniul
meșterilor artizani (Mester/Meister/Maître) care se referă la cicluri de
educație și formare privind activități care nu sunt incluse în lista
activităților menționate în anexa nr. 1.
În Danemarca:
formare pentru:
− optician
(optometrist);
acest ciclu are o durată totală de 14 ani,
inclusiv 5 ani de formare profesională, din care 2 ani și jumătate pentru
formare teoretică oferită de instituția de formare profesională și 2 ani și
jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie
cu un examen privind domeniul respectiv și care conferă dreptul de a folosi
titlul de Mester;
− ortopedist,
tehnician ortoped (ortopaedimekaniker);
acest ciclu are o durată totală de 12,5 ani,
inclusiv 3 ani și jumătate de formare profesională, din care 6 luni pentru
formare teoretică oferită de instituția de formare profesională și 3 ani pentru
formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen
privind domeniul respectiv și care conferă dreptul de a folosi titlul de
Mester;
− cizmar ortoped
(ortopaediskomager);
acest ciclu are o durată totală de 13,5 ani,
inclusiv 4 ani și jumătate de formare profesională, din care 2 ani pentru
formare teoretică oferită de instituția de formare profesională și 2 ani și
jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie
cu un examen privind domeniul respectiv și care conferă dreptul de a folosi
titlul de Mester.
În Germania:
formare pentru:
− optician
(Augenoptiker);
− tehnician dentar
(Zahntechniker);
− asistent
bandagist (Bandagist);
− audioprotezist
(Hoergeraete-Akustiker);
− tehnician
ortopedist (Orthopaediemechaniker);
− cizmar
ortopedist (Orthopaedieschuhmacher).
În Luxemburg:
formare pentru:
− optician
(opticien);
− tehnician dentar
(mécanicien dentaire);
− audioprotezist
(audioprothésiste);
− tehnician
ortopedist/bandagist (mécanicien orthopédiste/bandagiste);
− cizmar
ortopedist (orthopédiste-cordonnier).
Aceste cicluri au o
durată totală de 14 ani, inclusiv cel puțin 5 ani de formare efectuați într-un
cadru organizat, parțial la locul de muncă și parțial în cadrul instituției de
formare profesională, care se încheie cu un examen ce trebuie trecut pentru a
putea exercita cu titlu independent sau ca salariat cu un nivel comparabil de
responsabilități o activitate considerată de natură artizanală.
În Austria:
formare pentru:
− bandagist
(Bandagist);
− corsetier
(Miederwarenerzeuger);
− optician
(Optiker);
− cizmar
ortopedist (Orthopädieschuhmacher);
− tehnician
ortopedist (Orthopädietechniker);
− tehnician dentar
(Zahntechniker);
− grădinar
(Gärtner),
care reprezintă un ciclu de studii și de formare
cu o durată totală de cel puțin 14 ani, din care o formare de cel puțin 5 ani
într-un cadru de formare structurală, pe de o parte, într-o ucenicie de cel
puțin 3 ani, cuprinzând o formare parțial dobândită la locul de muncă și
parțial efectuată într-o instituție de învățământ profesional și, pe de altă
parte, într-o perioadă de stagiu și de formare finalizată cu un examen de
aptitudini în profesia respectivă, care să-i confere dreptul de exercitare a
profesiei, de formare de ucenici și de a utiliza titlul de Meister.
Formările de meșteri
artizani în domeniul agriculturii și al silviculturii, cum ar fi:
− maistru în
agricultură (Meister in der Landwirtschaft);
− maistru în
activitatea gospodăriilor rurale (Meister in der ländlichen Hauswirtschaft);
− maistru în
horticultură (Meister im Gartenbau);
− maistru în
cultura legumicolă (Meister im Feldgemüsebau);
− maistru în
cultura fructelor și utilizarea fructelor (Meister im Obstbau und in der
Obstverwertung);
− maistru în
viticultură și tehnici viticole (Meister im Weinbau und in der
Kellerwirtschaft);
− maistru în
industria lactatelor și brânzeturilor (Meister in der Molkerei-und
Käsewirtschaft);
− maistru în
economia cabalinelor (Meister in der Pferdewirtschaft);
− maistru în
economia piscicolă (Meister in der Fischereiwirtschaft);
− maistru în
economia avicolă (Meister in der Geflügelwirtschaft);
− maistru în
apicultură (Meister in der Bienenwirtschaft);
− maistru în
industria forestieră (Meister in der Forstwirtschaft);
− maistru în
arboricultură forestieră (Meister in der Forstgarten-und
Forstpflegewirtschaft);
− maistru în
stocarea produselor agricole (Meister in der landwirtschaftlichen
Lagerhaltung),
care reprezintă un ciclu de studii și de formare
cu o durată totală de cel puțin 15 ani, din care o formare de cel puțin 6 ani
în cadrul unei formări structurale divizate, pe de o parte, într-o ucenicie de
cel puțin 3 ani, cuprinzând o formare parțial dobândită la locul de muncă și
parțial efectuată într-o instituție de învățământ profesional și, pe de altă
parte, o perioadă de stagiu finalizată cu un examen de aptitudini în profesia
respectivă și care conferă dreptul de a forma ucenici și de a utiliza titlul de
Meister.
3. Domeniul maritim
a) Transportul
maritim
În Danemarca:
formare pentru:
− căpitan de
marină comercială (skibsfoerer);
− secund
(overstyrmand);
− timonier, ofițer
de cart (enestyrmand, vagthavende styrmand);
− ofițer de cart
(vagthavende styrmand);
− mecanic de navă
(maskinchef);
− prim ofițer
mecanic (1.maskinmester);
− prim ofițer
mecanic/mecanic-șef de cart (1.maskinmester/vagthavende maskinmester).
În Germania:
formare pentru:
− căpitan de vas
de mare tonaj de coastă (Kapitaen AM);
− căpitan de vas
de coastă (Kapitaen AK);
− ofițer de cart
de punte de mare tonaj de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AMW);
− ofițer de cart
de punte pe vas de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AKW);
− ofițer mecanic,
gradul C − mașinist-șef (Schiffsbetriebstechniker CT − Leiter von
Maschinenanlagen);
− șef mecanic, gradul
C − mașinist-șef (Schiffsmaschinist CMa − Leiter von
Maschinenanlagen);
− ofițer mecanic
de cart, gradul C (Schiffsbetriebstechniker CTW);
− șef mecanic de
cart, gradul C − ofițer tehnician unic responsabil (Schiffsmaschinist
CMaW − Technischer Alleinoffizier).
În Italia:
formare pentru:
− ofițer de punte
(ufficiale di coperta);
− ofițer mecanic
(ufficiale di macchina).
În Olanda:
formare pentru:
− șef de cart
− pe vas de coastă (cu formare suplimentară) [stuurman kleine
handelsvaart (met aanvulling)];
− supraveghetor de
motor (cu diplomă) (diploma motordrijver);
− funcționar
destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist);
care reprezintă o formare:
în Danemarca, de 9 ani
de școală primară urmați de un ciclu fundamental de formare de bază și/sau
experiență pe mare între 17 și 36 de luni, la care se adaugă:
− pentru ofițerii
de cart, un an de formare profesională specializată;
− pentru restul, 3
ani de formare profesională specializată;
în Germania, cu o
durată totală cuprinsă între 14 și 18 ani, inclusiv un ciclu de 3 ani de
formare profesională fundamentală și un an de experiență pe mare, urmat de unul
sau 2 ani de formare profesională specializată completată, după caz, de 2 ani
de practică în navigație;
în Italia, cu o durată
totală de 13 ani, din care cel puțin 5 ani sunt de formare profesională, care
se finalizează cu un examen și sunt completați, după caz, de un stagiu
profesional;
în Olanda:
− pentru șef de
cart (pe vas de coastă) (cu formare suplimentară) (stuurman kleine handelsvaart
«met aanvulling») și supraveghetor de motor (cu diplomă) (diploma
motordrijver), presupunând o pregătire de 14 ani, din care cel puțin 2 ani la o
școală specializată de formare profesională, și completată cu un stagiu de 12
luni;
− pentru
funcționar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS
functionarist), cu o durată totală de cel puțin 15 ani, incluzând cel puțin 3
ani de formare profesională superioară (HBO) sau formare profesională secundară
(MBO) și completată de cicluri de specializare la nivel național sau regional,
fiecare incluzând cel puțin 12 săptămâni de pregătire teoretică și este
finalizat cu un examen
și este recunoscută de Convenția internațională
STCW (Convenția internațională din 1978 privind normele de formare a
marinarilor, de eliberare a brevetelor și de supraveghere).
b) Pescuitul pe mare
În Germania:
formare pentru:
− căpitan, pescuit
în adâncime (Kapitaen BG/Fischerei);
− căpitan, pescuit
de coastă (Kapitaen BK/Fischerei);
− ofițer de cart
de punte pe vas armat, pescuit în adâncime (Nautischer Schiffsoffizier
BGW/Fischerei);
− ofițer de cart
de punte pe vas armat, pescuit de coastă (Nautischer Schiffsoffizier
BKW/Fischerei).
În Olanda:
formare pentru:
− șef de cart de punte
mecanic V (stuurman werktuigkundige V);
− mecanic IV, vas
de pescuit (werktuigkundige IV visvaart);
− șef de cart IV
(stuurman IV visvaart);
− șef de cart de
punte mecanic VI (stuurman werktuigkundige VI); care reprezintă o formare:
în Germania, cu o
durată totală cuprinsă între 14 și 18 ani, din care un ciclu de 3 ani de
formare profesională fundamentală și un an de experiență pe mare, urmat de unul
sau 2 ani de formare profesională specializată completați, după caz, de 2 ani
de practică în navigație;
în Olanda, care
cuprinde un ciclu variind ca durată între 13 și 15 ani, din care cel puțin 2
ani sunt efectuați într-o școală de formare profesională specializată,
completați cu o perioadă de practică profesională de 12 luni, și este
recunoscută de Convenția Torremolinos (Convenția internațională din 1977
privind securitatea navelor de pescuit).
4. Domeniul tehnic
În Italia:
formare pentru:
− geometru
(geometra);
− tehnician
agricol (perito agrario),
care reprezintă cicluri secundare de studii
tehnice având o durată totală de cel puțin 13 ani, din care 8 ani de învățământ
obligatoriu, urmați de 5 ani de studii gimnaziale sau liceale, din care 3 ani
de studii care vizează profesia, care se încheie cu un examen de bacalaureat
tehnic și sunt completate:
în cazul geometrilor:
− de un stagiu de
cel puțin 2 ani într-un birou profesional; sau
− de 5 ani de
experiență profesională;
în cazul tehnicienilor
agricoli, de efectuarea unui stagiu practic de cel puțin 2 ani,
urmată de examenul de stat.
În Olanda:
formare pentru:
− executor
judecătoresc (gerechtsdeurwaarder);
− tehnician
ortoprotezist (tandprotheticus), care reprezintă un ciclu de educație și
formare profesională:
− în cazul
executorului judecătoresc (gerechtsdeurwaarder), cu o durată totală de cel
puțin 19 ani, dintre care 8 ani de învățământ obligatoriu, urmați de 8 ani de
studii gimnaziale sau liceale, dintre care 4 ani de studii tehnice finalizate
printr-un examen de stat și completați de 3 ani de formare teoretică și practică
care vizează exercitarea profesiunii;
− pentru tehnician
ortoprotezist (tandprotheticus), cu o durată totală de cel puțin 15 ani de
formare profesională la cursuri de zi și 3 ani de pregătire la fără frecvență,
din care 8 ani de învățământ primar, 4 ani de învățământ liceal general și 3
ani de formare profesională, incluzând o pregătire teoretică și practică în
specialitatea de tehnician dentar, completați cu o formare de 3 ani la
frecvență redusă pentru pregătirea în specialitatea de tehnician ortoprotezist,
finalizat cu un examen.
În Austria:
formare pentru:
− pădurar
(Förster);
− birou tehnic
(Technisches Büro);
− oferirea de mână
de lucru (.berlassung von Arbeitskräften − Arbeitsleihe);
− plasament de
mână de lucru (Arbeitsvermittlung);
− consilier în
plasament (Vermögensberater);
− detectiv
profesionist (Berufsdetektiv);
− gardieni
(Bewachungsgewerbe);
− agent imobiliar
(Immobilienmakler);
− administrator de
imobil (Immobilienverwalter);
− birou de
publicitate (Werbeagentur);
− promotor
constructor, promotor imobiliar (Bauträger, Bauorganisator, Baubetreuer);
− birou recuperări
creanțe (Inkassoinstitut),
care reprezintă un ciclu de studii și de formare
cu o durată totală de cel puțin 15 ani, din care 8 ani de învățământ
obligatoriu urmați de cel puțin 5 ani de studii liceale tehnice sau comerciale,
finalizați printr-un examen tehnic sau comercial, completați de cel puțin 2 ani
de învățământ și de formare la locul de muncă, finalizați printr-un examen de
aptitudini în profesia respectivă;
− consilier în
asigurări (Berater in Versicherungsangelegenheiten),
care reprezintă un ciclu de studii și de formare
cu o durată totală de 15 ani, din care o formare de 6 ani în cadrul unei
formări structurale subdivizate într-o ucenicie de 3 ani și o perioadă de
stagiu și de formare de 3 ani, finalizată printr-un examen;
− antreprenor
proiectant (Planender Baumeister);
− maistru tâmplar
proiectant (Planender Zimmermeister),
care reprezintă un ciclu de studii și de formare
cu durata totală de cel puțin 18 ani, din care o formare profesională de cel
puțin 9 ani, împărțită în 4 ani de studii liceale tehnice și 5 ani de practică
și de formare profesională finalizată cu un examen de aptitudini în profesia
respectivă, care conferă dreptul de a exercita profesia, de a forma ucenici, în
măsura în care această formare dă dreptul de a întocmi planuri, de a efectua
calcule tehnice și de a superviza activitățile de construcții (le
privilège de Marie-Thérèse).
5. Cicluri din
Regatul Unit acreditate ca National Vocational Qualifications sau Scottish
Vocational Qualifications
Formare
pentru:
− inginer
electrician de mină (Mine electrical engineer);
− inginer mecanic
de mină (Mine mechanical engineer);
− terapeut dentar
(Dental therapist);
− asistent de stomatologie
(Dental hygienist);
− optician
(Dispensing optician);
− șef de mină
adjunct (Mine deputy);
− practician
lichidator (Insolvency practitioner);
− conveier
autorizat (Licensed conveyancer);
− secund −
vase comerciale și de pasageri − nelimitat (First mate −
Freight/Passenger ships − unrestricted);
− locotenent
− vase comerciale și de pasageri − nelimitat (Second mate −
Freight/Passenger ships − unrestricted);
− locotenent
secund − vase comerciale și de pasageri − nelimitat (Third mate
− Freight/Passenger ships − unrestricted);
− ofițer de cart
de punte − vase comerciale și de pasageri − nelimitat (Deck officer
− Freight/Passenger ships − unrestricted);
− ofițer mecanic
clasa 2 − vase comerciale și de pasageri − zonă comercială
nelimitată (Engineer officer − Freight/Passenger ships − unlimited
trading area);
− tehnician
calificat în domeniul gestionării deșeurilor (Certified technically competent
person in waste management),
care conduce la obținerea de calificări
acreditate ca National Vocational Qualifications (NVQ) sau acreditate în
Scoția ca Scottish Vocational Qualifications, la nivelurile 3 și 4 ale
National Framework of Vocational Qualifications din Regatul Unit.
Aceste niveluri sunt
definite după cum urmează:
Nivelul 3: aptitudinea de a executa
un spectru larg de sarcini variate în diverse situații, din care cea mai mare
parte sunt sarcini complexe și care nu implică rutină. Se cere suficient de
multă răspundere și autonomie, iar funcțiile exercitate la acest nivel presupun
adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.
Nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situații și care implică un grad important de răspundere personală și autonomie. Funcțiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspunderea pentru munca efectuată de alte persoane și repartizarea resurselor.
ANEXA Nr. 6
L I S T A
ciclurilor de formare cu
o structură specială în sensul art. 18 lit. c) din prezenta lege
În Regatul Unit:
Cicluri reglementate care
conduc la obținerea calificărilor acreditate ca National Vocational
Qualifications (NVQ) sau acreditate în Scoția ca Scottish Vocational
Qualifications, la nivelurile 3 și 4 ale National Framework of Vocational
Qualifications din Regatul Unit.
Aceste niveluri sunt
definite după cum urmează:
Nivelul 3: aptitudinea de a executa
un spectru larg de sarcini variate în diverse situații, din care cea mai mare
parte sunt sarcini complexe și care nu implică rutină. Se cere suficient de
multă răspundere și autonomie, iar funcțiile exercitate la acest nivel presupun
adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane.
Nivelul 4: aptitudinea de a executa
un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse
situații și care implică un grad important de răspundere personală și
autonomie. Funcțiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspundere
pentru munca efectuată de alte persoane și repartizarea resurselor.
În Germania:
Următoarele tipuri de
formări reglementate:
− cursuri
reglementate de pregătire pentru exercitarea profesiilor de asistent tehnician
[technische(r) Assistent(in)], asistent comercial [kaufmännische(r)
Assistent(in)], profesii sociale (soziale Berufe) și profesia de instructor
autorizat pentru tehnica respirației, pronunției și direcției [staatlich
geprüfte(r) Atem-, Sprech-und Stimmlehrer(in)], cu o durată totală de minimum
13 ani, care necesită absolvirea ciclului de învățământ liceal (mittlerer
Bildungsabschluß) și care includ:
− fie minimum 3 ani
de formare profesională la o școală de specialitate (Fachschule), finalizați cu
un examen, eventual completați cu un ciclu de specializare de unu sau 2 ani,
finalizat cu un examen;
− fie cel puțin 2
ani și jumătate la o școală de specialitate (Fachschule), finalizați cu un
examen și completați cu o practică profesională de cel puțin 6 luni sau un
stagiu profesional de cel puțin 6 luni într-o instituție autorizată;
− fie cel puțin 2
ani la o școală de specialitate (Fachschule), finalizați cu un examen și
completați cu o practică profesională de cel puțin un an sau un stagiu
profesional de cel puțin un an într-o instituție autorizată;
− cursuri
reglementate pentru profesiile de tehnician [Techniker(in)], economist de
întreprindere [Betriebswirt(in)], designer [Gestalter(in)] și asistent familial
licențiați de stat [Familienpfleger(in)], cu o durată totală de minimum 16 ani,
o condiție prealabilă fiind absolvirea ciclului de învățământ obligatoriu sau o
formare echivalentă (cu o durată minimă de 9 ani), precum și absolvirea unui
ciclu de formare la o școală profesională (Berufsschule) de minimum 3 ani și
care să includă, după încheierea a cel puțin 2 ani de practică profesională, o
formare la cursuri de zi de cel puțin 2 ani sau o formare la fără frecvență cu
o durată echivalentă;
− formări
reglementate și formare continuă reglementată, cu o durată totală de minimum 15
ani, care presupun, în general, absolvirea ciclului de învățământ obligatoriu
(cu o durată de minimum 9 ani) și o pregătire profesională absolvită (de regulă
de 3 ani) și care include, în general, cel puțin 2 ani de practică profesională
(3 ani în majoritatea cazurilor), precum și un examen în cadrul formării
continue pentru pregătirea căruia sunt luate, în general, măsuri de formare
suplimentare, fie în paralel cu practică profesională (cel puțin 1.000 de ore)
sau la cursuri de zi (cel puțin un an).
În Olanda:
Următoarele formări
reglementate:
− formări
reglementate cu o durată de cel puțin 15 ani, care presupun absolvirea a 8 ani
de învățământ primar urmați de 4 ani de învățământ liceal general (MAVO) sau de
învățământ liceal profesional pregătitor (VBO) ori de învățământ liceal general
de un nivel superior, la care se adaugă 3 sau 4 ani de formare într-o
instituție de învățământ liceal profesional (MBO), finalizată cu un examen;
− formări
reglementate cu o durată totală de cel puțin 16 ani, care presupun absolvirea a
8 ani de învățământ primar urmați de 4 ani de învățământ de un nivel cel puțin
egal celui profesional pregătitor (VBO) sau de învățământ liceal general de un
nivel superior, la care se adaugă cel puțin 4 ani de formare profesională în
ucenicie, incluzând o pregătire teoretică într-o instituție de cel puțin o zi
pe săptămână și, pentru restul săptămânii, o formare practică într-un centru de
formare practică sau întreprindere, finalizată cu un examen de absolvire de
nivel doi sau trei.
În Austria:
− formările efectuate în
instituții de învățământ profesional superior (Berufsbildente hoehere Schulen)
și instituții de învățământ superior în domeniul agriculturii și silviculturii
(Hoehere land-und forstwirtschaftliche Lehranstalten), incluse fiind și cele de
un tip particular (einschliesslich des Sonderformen), ale căror structură și
nivel sunt determinate de dispoziții juridice, de reglementare și
administrative. Aceste formări au o durată de cel puțin 13 ani și includ o
formare profesională de 5 ani, finalizate printr-un examen de absolvire a cărui
reușită reprezintă dovada unei competențe profesionale;
− formări
efectuate în școlile de meșteri artizani (Meisterschulen), cursuri de meșteri
artizani (Meisterklassen), școlile destinate formării meșterilor artizani în
sectorul industrial (Werkmeisterschulen) sau școlile destinate formării
artizanilor în domeniul construcțiilor (Bauhandwekerschulen), ale căror
structură și nivel sunt determinate de dispoziții juridice, de reglementare și
administrative. Aceste formări au o durată totală de cel puțin 13 ani,
incluzând 9 ani de școlarizare obligatorie, urmați fie de cel puțin 3 ani de formare
profesională într-o școală specializată, fie de cel puțin 3 ani de formare în
alternanță într-o întreprindere și într-o instituție de învățământ profesional
(Berufsschule), finalizați în cele două cazuri printr-un examen și completate
cu absolvirea unei formări de cel puțin un an într-o școală de meșteri artizani
(Meisterschule), un curs de meșteri artizani (Meisterklasse), o școală
destinată formării de maiștri artizani în sectorul industrial
(Werkmeisterschule) sau o școală destinată formării artizanilor în domeniul
construcțiilor (Bauhandwerkerschule). În cea mai mare parte a cazurilor durata
totală a formării este de cel puțin 15 ani, incluzând perioade de experiență
profesională care fie precedă ciclurile de formare din cadrul instituțiilor (cu
frecvență), fie sunt însoțite de o formare la fără frecvență (de cel puțin 960
de ore).