Legea nr. 199/2000 − Republicare*)
M. Of. nr.
734 din 8 octombrie 2002
LEGE
privind utilizarea
eficientă a energiei
CAPITOLUL I
Dispoziții
generale
Art. 1. − (1)
Scopul prezentei legi este crearea cadrului legal necesar pentru elaborarea și
aplicarea unei politici naționale de utilizare eficientă a energiei, în
conformitate cu prevederile Tratatului Cartei energiei, ale Protocolului Cartei
energiei privind eficiența energetică și aspectele legate de mediu și cu
principiile care stau la baza dezvoltării durabile.
(2) Prin prezenta
lege se instituie obligații și se stabilesc stimulente pentru producătorii și
consumatorii de energie, în vederea utilizării eficiente a acesteia.
Art. 2. − În
sensul prezentei legi, utilizarea eficientă a energiei înseamnă a
acționa pentru realizarea unei unități de produs, bun sau serviciu fără
scăderea calității sau performanțelor acestuia, concomitent cu reducerea
cantității de energie cerute pentru realizarea acestui produs, bun sau
serviciu.
CAPITOLUL II
Politica națională
de utilizare eficientă a energiei
Art. 3. − (1)
Politica națională de utilizare eficientă a energiei este parte integrantă a
politicii energetice a statului și se bazează pe următoarele principii:
a) funcționarea
normală a mecanismelor de piață în domeniul energiei, inclusiv formarea
prețurilor după criterii concurențiale și o mai bună
reflectare a costurilor și beneficiilor legate de mediu;
b) reducerea
barierelor în calea promovării eficienței energetice, stimulându-se astfel
investițiile;
c) promovarea unor
mecanisme de finanțare a inițiativelor în domeniul eficienței energetice;
d) educarea și
conștientizarea utilizatorilor diferitelor forme de energie privind necesitatea
reducerii consumurilor energetice pe unitatea de produs;
e) cooperarea dintre
consumatori, producători, furnizori de energie și autoritățile publice în
vederea atingerii obiectivelor stabilite de politica națională de utilizare
eficientă a energiei;
f) sprijinirea
cercetării fundamentale și aplicative în domeniul utilizării eficiente a
energiei;
g) promovarea
inițiativei private și dezvoltarea serviciilor energetice;
h) cooperarea cu alte
țări în domeniul eficienței energetice și respectarea convențiilor
internaționale la care România este parte.
(2) Obiectivul
principal al politicii naționale de utilizare eficientă a energiei este
obținerea beneficiului maxim în întregul lanț energetic care cuprinde
producerea, conversia, stocarea, transportul, distribuția și consumul
diferitelor forme de energie.
(3) Politica
națională de utilizare eficientă a energiei definește atât obiectivele privind
utilizarea eficientă a energiei, cât și căile pentru atingerea acestor
obiective, cu referiri speciale privind:
a) reducerea
consumului de energie al României pe unitatea de produs intern brut;
b) creșterea
eficienței energetice în toate sectoarele de activitate ale economiei
naționale;
c) introducerea
tehnologiilor noi cu eficiență energetică ridicată;
d) promovarea
surselor noi de energie;
e) reducerea
impactului negativ asupra mediului al activităților de producere, transport,
distribuție și consum al tuturor formelor de energie.
CAPITOLUL III
Programe de
eficiență energetică
Art. 4. − (1)
În scopul realizării politicii naționale de utilizare eficientă a energiei,
agenții economici care consumă anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone
echivalent petrol, precum și autoritățile administrației publice locale din
localitățile cu o populație mai mare de 20.000 de locuitori au obligația să
întocmească programe proprii de eficiență energetică, în care vor include:
a) măsuri pe termen
scurt, de tipul fără cost sau cu cost minim, care nu implică
investiții majore;
b) măsuri pe termen
lung, de 3 până la 6 ani, vizând un program de investiții pentru care se vor
întocmi studiile de fezabilitate.
(2) Agenția Română
pentru Conservarea Energiei, prin filialele sale teritoriale, și Ministerul
Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței acordă consultanță gratuită
pentru întocmirea programelor, în acest sens putând, pe termen limitat, să
angajeze experți asociați pentru întocmirea studiilor de strategie sau a celor
de fezabilitate.
Art. 5. − Programele
proprii de eficiență energetică vor include acțiuni în următoarele direcții
principale:
a) realizarea
scenariilor pe termen mediu și lung privind cererea și oferta de energie, care
să ghideze procesul decizional;
b) aplicarea
reglementărilor tehnice și a standardelor naționale de eficiență energetică,
care au ca scop creșterea eficienței echipamentelor producătoare și
consumatoare de energie, inclusiv a celor din domeniul construcțiilor și al
transportului;
c) promovarea
utilizării celor mai eficiente tehnologii energetice care să fie viabile din
punct de vedere economic și nepoluante;
d) încurajarea
finanțării investițiilor în domeniul eficienței energetice, prin participarea
statului sau a sectorului privat;
e) elaborarea
balanțelor energetice și formarea unor baze de date energetice necesare pentru
evaluarea raportului cerere-ofertă în domeniul energiei, inclusiv pentru
calculul indicatorilor de eficiență energetică;
f) promovarea cogenerării de mică și medie putere și a măsurilor necesare
pentru creșterea eficienței sistemelor de producere, transport și de
distribuție a căldurii la consumatori;
g) înființarea de
compartimente specializate în domeniul eficienței energetice la nivelurile
corespunzătoare, care să aibă personal capabil să elaboreze, să implementeze și
să monitorizeze programe de eficiență energetică;
h) evaluarea
impactului negativ asupra mediului.
Art. 6. − Sinteza
programelor de eficiență energetică pe ansamblul economiei naționale, elaborată
de Agenția Română pentru Conservarea Energiei, se aprobă anual de Guvern, la
propunerea Ministerului Industriei și Resurselor.
CAPITOLUL IV
Atribuții și
răspunderi
Art. 7. − (1)
Agenția Română pentru Conservarea Energiei este organul de specialitate la
nivel național în domeniul eficienței energetice, cu personalitate juridică,
autonomie funcțională, organizatorică și financiară, aflat în subordinea Ministerului Industriei și Resurselor, cu
finanțare din venituri extrabugetare și din alocații de la bugetul de stat.
(2) Organizarea și
funcționarea Agenției Române pentru Conservarea Energiei se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, avându-se în vedere următoarele atribuții și responsabilități
principale:
a) elaborarea
politicii naționale de utilizare eficientă a energiei împreună cu Ministerul
Industriei și Resurselor și supunerea spre aprobare Guvernului o dată cu
politica energetică națională, ca parte a acesteia;
b) implementarea și
monitorizarea politicii naționale de eficiență energetică și a programelor de
utilizare eficientă a energiei;
c) cooperarea cu
instituțiile și organismele interne și internaționale în vederea utilizării
eficiente a energiei și reducerii impactului negativ asupra mediului;
d) participarea la
elaborarea de norme și reglementări tehnice în scopul creșterii eficienței
energetice pentru aparate, echipamente, utilaje de producere, transport,
distribuție și consum de energie pentru clădiri, precum și pentru alte domenii
de activitate;
e) certificarea
conformității aparatelor, echipamentelor și utilajelor pe baza măsurătorilor și
încercărilor efectuate, conform prevederilor reglementărilor tehnice;
f) autorizarea
persoanelor fizice și juridice care au dreptul să realizeze bilanțuri
energetice;
g) coordonarea
programelor de eficiență energetică finanțate de instituții sau de organizații
internaționale în baza unor acorduri guvernamentale;
h) evaluarea tehnică
și avizarea proiectelor de investiții în domeniul eficienței energetice, pentru
care se cere finanțare din Fondul special pentru dezvoltarea sistemului
energetic și din alte surse interne și externe la dispoziția Guvernului;
i) elaborarea
sintezei programelor de eficiență energetic ă pe ansamblul economiei naționale;
j) cooperarea cu
instituțiile abilitate, în vederea realizării balanțelor energetice și formării
unor baze de date energetice necesare pentru evaluarea raportului cerere-ofertă
în domeniul energiei, a realizării unor scenarii pe termen scurt, mediu și lung
privind evoluția acestui raport, inclusiv a calculului indicatorilor de
eficiență energetică la nivel național;
k) acordarea de
consultanță gratuită autorităților administrației publice locale în elaborarea
și aplicarea proiectelor de creștere a eficienței energetice, administratorilor
clădirilor publice, ai celor cu destinația de locuință și agenților comerciali;
l) elaborarea și
coordonarea programelor de pregătire și instruire, precum și atestarea
personalului cu atribuții în domeniul gestiunii energiei;
m) avizarea împreună
cu ministerele de resort, după caz, a programelor proprii de eficiență
energetică, întocmite de consumatori, în condițiile prezentei legi.
(3) Agenția Română
pentru Conservarea Energiei este condusă de un președinte, numit prin ordin al
ministrului industriei și resurselor. Președintele este salarizat potrivit
dispozițiilor legale în vigoare, la nivelul funcției de secretar general
adjunct.
Art. 8. − Agenția
Română pentru Conservarea Energiei, în colaborare cu Autoritatea Națională
pentru Protecția Consumatorilor, asigură supravegherea pieței pentru
respectarea reglementărilor tehnice privind eficiența energetică.
CAPITOLUL V
Reglementări
tehnice privind eficiența energetică
Art. 9. − (1)
Ministrul industriei și resurselor, la propunerea Agenției Române pentru
Conservarea Energiei, emite reglementări tehnice privind eficiența energetică
pentru aparate, echipamente și utilaje cu consum mare de energie.
(2) Ministerul
Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, cu consultarea Agenției
Române pentru Conservarea Energiei,
emite reglementări tehnice privind eficiența energetică pentru clădiri, precum
și pentru acordarea certificatului energetic pentru clădiri, în condițiile
legii.
(3) Ministerul
Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței coordonează activitatea de
stabilire și elaborare a reglementărilor tehnice privind eficiența energetică
și reabilitarea termică a construcțiilor.
(4) Ministerele
interesate, în colaborare cu Agenția Română pentru Conservarea Energiei, vor
emite reglementări tehnice privind eficiența energetică în domeniile lor de
activitate.
Art. 10. − Producătorii
și importatorii de aparate, utilaje și echipamente pentru care au fost
elaborate reglementări tehnice privind eficiența energetică nu le pot introduce
pe piață decât cu condiția respectării acestor reglementări tehnice.
Art. 11. − (1)
Producătorii de aparate, utilaje și echipamente pentru care au fost elaborate
reglementări tehnice privind eficiența energetică au obligația să efectueze sau
să solicite efectuarea încercărilor și măsurătorilor stabilite prin actele
normative în vigoare pentru certificarea conformității, după caz.
(2) Certificarea
conformității pe baza încercărilor și măsurătorilor efectuate conform
reglementărilor tehnice se face pe bază de taxe de laboratoare și/sau de organisme de specialitate notificate de
ministerele de resort.
CAPITOLUL VI
Obligațiile
consumatorilor de energie
Art. 12. − (1)
Consumatorii de energie, persoane juridice, sunt obligați:
a) să respecte
reglementările tehnice în vigoare privind proiectarea, construirea,
exploatarea, întreținerea, repararea instalațiilor proprii și a receptoarelor
de energie, precum și dotarea acestora cu aparate de măsură și control;
b) să dispună de un
sistem propriu de evidență și monitorizare a consumurilor energetice și să pună
la dispoziție instituțiilor abilitate informații privind consumurile energetice
și indicatorii de eficiență energetică.
(2) Consumatorii de
energie, persoane fizice, sunt obligați să ia măsuri pentru dotarea cu aparate
de măsură și control individuale.
Art. 13. − (1)
Consumatorii care folosesc mai mult de 200 tone echivalent petrol pe an sunt
obligați să întocmească, la fiecare 2 ani, un bilanț energetic realizat de o
persoană fizică sau juridică autorizată.
(2) Consumatorii care
folosesc mai mult de 1.000 tone echivalent petrol pe an sunt obligați:
a) să numească un
responsabil pentru energie;
b) să efectueze anual
un bilanț energetic realizat de o persoană fizică sau juridică autorizată;
c) să elaboreze
programe de măsuri pentru reducerea consumurilor energetice, potrivit art. 4
alin. (1), incluzând investițiile pentru care se întocmesc studii de
fezabilitate.
Art. 14. − (1)
Agenții economici cu activitate de producere, transport sau distribuție a
combustibililor și energiei sunt obligați să ia măsuri pentru:
a) reducerea
consumului propriu de combustibili și energie;
b) promovarea
energiei solare, eoliene, geotermale, a biomasei, a biogazului și a energiei
produse din deșeuri menajere;
c) în condițiile
convenite cu consumatorii, producătorii și furnizorii de energie electrică și
termică pot desfășura activități de informare, consultanță, finanțare, precum
și executări de lucrări în vederea creșterii eficienței utilizării
combustibililor și a energiei în instalațiile ce le dețin.
(2) Societățile de
transport, precum și alte societăți care dețin mai mult de 10 autovehicule au
obligația să dezvolte programe de monitorizare și gestiune a consumului de
energie pentru grupul de vehicule deținut.
Art. 15. − Administratorii
clădirilor aflate în proprietate publică au obligația să ia măsuri pentru:
a) utilizarea
eficientă a sistemului de încălzire și climatizare;
b) utilizarea
materialelor de construcție eficiente energetic;
c) utilizarea
rațională a iluminatului interior;
d) utilizarea
aparatelor de măsură și reglare a consumului de energie;
e) realizarea unui
bilanț energetic pentru clădirile cu suprafața desfășurată mai mare de 1.500
m2, o dată la 5 ani, bilanț întocmit de o persoană fizică sau juridică
autorizată în acest sens;
f) creșterea
eficienței energetice potrivit reglementărilor emise în baza prezentei legi.
CAPITOLUL VII
Stimulente
fiscale și financiare pentru activități care conduc la creșterea eficienței
energetice
Art. 16. − Agenții
economici și unitățile din subordinea autorităților
administrației publice locale pot finanța lucrări pentru creșterea eficienței
energetice din surse proprii, din surse constituite din cote din profit destinate
special pentru aceste investiții, din Fondul special pentru dezvoltarea
sistemului energetic, constituit prin Legea nr. 136/1994 pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 29/1994 privind constituirea și utilizarea Fondului
special pentru dezvoltarea sistemului energetic, cu modificările ulterioare,
din ajutoare de stat conform legii, din investiții realizate de terți sau prin cofinanțare, precum și prin credite.
Art. 17. − (1)
Pentru realizarea obiectivelor propuse de prezenta lege și pentru facilitarea
investițiilor care au ca scop principal creșterea eficienței energetice
consumatorii de energie pot beneficia de sprijin finanicar
din Fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, instituit conform
Legii nr. 136/1994, în limita a maximum 50% din valoarea acestora.
(2) Finanțarea
proiectelor de eficiență energetică din Fondul special pentru dezvoltarea
sistemului energetic se aprobă potrivit prevederilor legale în vigoare.
Art. 18. − (1)
Pentru cotele din profit alocate investițiilor destinate creșterii eficienței
energetice se acordă scutire la plata impozitului pe profit.
(2) Creditele pentru
lucrări de creștere a eficienței energetice se acordă cu o dobândă de maximum
75% din cea stabilită de bănci, diferența urmând să fie asigurată prin alocații
anuale de la bugetul de stat.
(3) Importurile de
aparate, utilaje și echipamente destinate realizării proiectelor de creștere a
eficienței energetice beneficiază de scutire de taxe vamale, aprobate prin
ordine comune ale ministrului industriei și resurselor, ministrului afacerilor
externe și ministrului finanțelor publice, la propunerea Agenției Române pentru
Conservarea Energiei.
(4) Societățile
comerciale de management și servicii energetice, a căror activitate se
încadrează în prevederile art. 3 alin. (1) lit. g) pot beneficia de o reducere
de 50% a impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani de la data înființării,
iar pentru cele existente, de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Atribuțiile, structura și criteriile de eligibilitate ale acestor societăți
comerciale vor fi stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei
legi.
Art. 19. − Cuantumul
și procedura de acordare a stimulentelor fiscale și financiare prevăzute la
art. 16−18 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Industriei și Resurselor.
CAPITOLUL VIII
Sancțiuni
Art. 20. − Constituie
contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit
legii penale, să poată fi considerate infracțiuni, următoarele fapte:
a) nerespectarea de către managerii societăților, de către
autoritățile administrației publice locale și de către administratorii
clădirilor publice a prevederilor art. 4 alin. (1), ale art. 5, 12, 13, ale
art. 14 alin. (2) și ale art. 15 lit. e);
b) nerespectarea reglementărilor tehnice privind eficiența
energetică potrivit art. 11;
c) nerespectarea prevederilor art. 10.
Art. 21. − (1)
Contravențiile prevăzute la art. 20 se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la
1.000.000 lei la 5.000.000 lei, cele prevăzute la lit. a);
b) cu amendă de la
3.000.000 lei la 10.000.000 lei, cele prevăzute la lit. b);
c) cu amendă de la
8.000.000 lei la 15.000.000 lei și cu confiscarea bunurilor respective, cele
prevăzute la lit. c).
(2) Amenzile se fac
venit la bugetul de stat.
Art. 22. − Constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor, inclusiv măsura confiscării, se fac
de personalul împuternicit de Agenția Română pentru Conservarea Energiei.
Art. 23. − Prevedereile art. 20 și 21 se completează cu dispozițiile
Legii nr. 32/1968[1] privind stabilirea și
sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare, cu excepția art.
25−27.
CAPITOLUL IX
Dispoziții
tranzitorii și finale
Art. 24. − Prezenta
lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Art. 25. − În
termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi Agenția Română pentru
Conservarea Energiei, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, va supune spre
aprobare Guvernului normele metodologice de aplicare a acesteia.
*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 120 din
15 martie 2002 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 78/2001 pentru
modificarea Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientă a energiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 21 martie
2002, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 199/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 577 din 17 noiembrie 2000, și a fost modificată prin Ordonanța
Guvernului nr. 78 din 30 august 2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001 (aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 120 din 15 martie 2002).
[1] Legea nr. 32/1968 a
fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 410 din 25 iulie 2001 (aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 180 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 268 din 22 aprilie 2002).