Legea nr. 195/2001 – Republicare *)

M. Of. nr. 276 din 25 aprilie 2007

 

Legea voluntariatului

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta lege reglementează participarea persoanelor fizice la acţiuni de voluntariat organizate de persoane juridice de drept public şi de drept privat, fără scop lucrativ, în România. 

Art. 2. – În sensul prezentei legi:

a) voluntariatul este activitatea de interes public desfăşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială;

b) activitatea de interes public este activitatea desfăşurată în domenii cum sunt: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea;

c) organizaţia gazdă este persoană jurdică de drept public sau persoana juridică de drept privat, fără scop patrimonial, care administrează activitatea de voluntariat. În raport cu natura activităţii desfăşurate, complexitatea acesteia, riscurile pe care le implică, impactul produs, respectiv răspunderea pe care o implică, între părţi se poate încheia un contract de voluntariat;

d) contract de voluntariat este o convenţie cu titlu gratuit, încheiată între o persoană fizică, denumită voluntar, şi o persoană juridică, denumită organizaţie gazdă, în temeiul căreia prima persoană se obligă faţă de a doua să presteze o activitate de interes public fără a obţine o contraprestaţie materială;

e) beneficiarul voluntariatului este persoana fizică sau juridică în folosul căreia se desfăşoară activitatea de voluntariat. Organizaţia gazdă poate fi identică sau diferită de beneficiarul voluntariatului. 

Art. 3. – Prezenta lege se fundamentează pe următoarele principii:

a) participarea ca voluntar, pe baza consimţământului liber exprimat;

b) implicarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii;

c) desfăşurarea voluntariatului cu excluderea oricărei contraprestaţii materiale din partea beneficiarului activităţii;

d) participarea persoanelor la activităţile de voluntariat se face pe baza egalităţii de şanse şi de tratament, fără niciun fel de discriminare. 

Art. 4. – Activităţile voluntare izolate, sporadic prestate, în afara raporturilor cu persoanele juridice prevăzute la art. 1, din raţiuni familiale, de prietenie sau de bună vecinătate, nu fac obiectul prezentei legi. 

Art. 5. – Autorităţile locale oferă sprijin în derularea stagiilor de voluntariat, acordând prioritate activităţilor care se adresează tinerilor din categoriile sau zonele defavorizate. 

Art. 6. – (1) Este interzis să se încheie contract de voluntariat în scopul de a evita încheierea unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor respective. 

(2) Sunt lovite de nulitate absolută contractele de voluntariat încheiate cu aplicarea dispoziţiilor prezentei legi de persoanele juridice prevăzute la art. 1, în scopul evitării încheierii unui contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui contract civil cu titlu oneros. 

(3) Participarea ca voluntar nu poate substitui serviciul militar sau alte formule alternative care înlocuiesc serviciul militar şi nu poate reprezenta un echivalent pentru un loc de muncă remunerat. 

(4) Voluntarilor cetăţeni străini le este garantată rezidenţa pe durata stagiului de voluntariat. 

Art. 7. – (1) În sensul programului de acţiune comunitar „Tineret“, tânăr voluntar este persoana cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani care încheie, în condiţiile legii, un contract de voluntariat pentru o perioadă limitată, urmărindu-se dezvoltarea aptitudinilor şi formarea experienţei personale şi interculturale, contribuind în acelaşi timp la binele comunităţii. 

(2) Tânărul voluntar participă într-un stat membru al Uniunii Europene, altul decât cel în care îşi are reşedinţa ori domiciliul, sau într-un stat terţ la o activitate nelucrativă şi neremunerată, care prezintă importanţă pentru comunitate şi are o durată limitată de maximum 12 luni, în cadrul unui proiect recunoscut de statul respectiv şi de Uniunea Europeană. 

(3) Stagiile comunitare de voluntariat pentru tineri, în funcţie de durata prevăzută, se diferenţiază în stagii pe termen lung, cu durata între 3 luni şi un an, şi stagii pe termen scurt, cu durata între 3 săptămâni şi 3 luni. 

(4) Pentru programul de acţiune comunitar „Tineret“ organizaţia gazdă asigură tânărului voluntar acoperirea cheltuielilor de transport intern, cazare şi masă completă. Din fonduri de la Comisia Europeană se asigură transportul extern şi o indemnizaţie de deplasare neimpozabilă, sub formă de bani de buzunar, pe întreaga durată a stagiului de voluntariat. 

(5) La sfârşitul stagiului de voluntariat, în cadrul programului de acţiune comunitar „Tineret“ se va elibera de către Comisia Europeană un certificat nominal care să recunoască prestarea activităţii de voluntar, precum şi experienţa şi aptitudinile dobândite. 

CAPITOLUL II

Contractul de voluntariat

Art. 8. – (1) Voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, între voluntar şi organizaţia gazdă, în condiţii de libertate contractuală a părţilor şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. 

(2) Organizaţia gazdă este obligată să păstreze un registru de evidenţă a voluntarilor, a duratei şi a tipului activităţii desfăşurate de aceştia. 

(3) Dacă părţile convin că este oportun un contract de voluntariat, acesta se încheie în două exemplare, dintre care unul se păstrează în mod obligatoriu în evidenţa persoanei juridice. 

Art. 9. – În contractul de voluntariat trebuie să fie stipulate cel puţin următoarele drepturi ale voluntarului:

a) desfăşurarea activităţii în concordanţă cu capacitatea şi disponibilitatea sa;

b) asigurarea de către organizaţia gazdă a desfăşurării activităţilor în condiţiile legale de protecţie a muncii, în funcţie de natura şi de caracteristicile activităţii respective;

c) asigurarea de către organizaţia gazdă, în condiţiile prevăzute de lege, împotriva riscurilor de accident şi de boală sau a altor riscuri care decurg din natura activităţii; în lipsa asigurării, orice daune suferite de voluntar în decursul desfăşurării activităţii de voluntariat se suportă integral de organizaţia gazdă, dacă acestea nu au fost determinate de culpa voluntarului. Voluntarul poate renunţa la acest drept. Renunţarea trebuie să fie expresă şi se exprimă în scris;

d) eliberarea de către organizaţia gazdă, la terminarea perioadei de voluntariat, a unui certificat nominal care să recunoască prestarea activităţii de voluntar, precum şi experienţa şi aptitudinile dobândite;

e) în funcţie de înţelegerea dintre organizaţia gazdă şi voluntar, se poate stabili rambursarea de către organizaţia gazdă, în condiţiile convenite în contract, a cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităţii. Renunţarea de către voluntar la acest drept echivalează cu un act de liberalitate. 

Art. 10. – Contractul de voluntariat urmează să cuprindă cel puţin următoarele obligaţii ale voluntarului:

a) să îndeplinească sarcinile primite din partea organizaţiei gazdă;

b) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor la care are acces în cadrul activităţii de voluntariat;

c) să participe la cursurile de instruire organizate, iniţiate sau propuse de organizaţia gazdă pentru o mai bună desfăşurare a activităţii voluntarului;

d) voluntarul este răspunzător pentru daunele morale sau materiale aduse organizaţiei gazdă în cadrul activităţii de voluntariat din propria culpă. 

Art. 11. – În executarea contractului de voluntariat voluntarul se subordonează conducerii persoanei juridice cu care a încheiat contractul. 

Art. 12. – Executarea obligaţiilor contractuale ce revin voluntarului nu se poate face prin reprezentare. 

Art. 13. – Răspunderea pentru neexecutarea sau pentru executarea necorespunzătoare a contractului de voluntariat este supusă regulilor prevăzute de Codul civil. 

Art. 14. – Dacă pe parcursul executării contractului de voluntariat intervine, independent de voinţa părţilor, o situaţie de natură să îngreuneze executarea obligaţiilor ce revin voluntarului, contractul va fi renegociat, iar dacă situaţia face imposibilă executarea în continuare a contractului, acesta este reziliat de plin drept. 

Art. 15. – Renegocierea contractului de voluntariat se face la cererea scrisă a uneia dintre părţi, în condiţiile stabilite prin contract. 

Art. 16. – Denunţarea unilaterială a contractului de voluntariat are loc din iniţiativa oricăreia dintre părţi şi se face în formă scrisă, cu arătarea motivelor. Condiţiile denunţării se stabilesc prin contract, termenul stabilit pentru prezentarea preavizului fiind de 30 de zile. 

Art. 17. – Litigiile izvorâte din încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului de voluntariat sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, dacă părţile contractului nu le pot rezolva pe cale amiabilă. Acţiunile izvorâte din contractul de voluntariat sunt scutite de taxă de timbru. 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

Art. 18. – Se exceptează de la dispoziţiile prezentei legi pompierii voluntari din cadrul serviciilor de pompieri civili constituie conform Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, cu modificările ulterioare1). 

Art. 19. – La concursurile organizate pentru ocuparea de posturi, dacă doi sau mai mulţi candidaţi obţin punctaje egale, autorităţile şi instituţiile publice, precum şi cele private pot să acorde punctaj suplimentar persoanelor care prezintă unul sau mai multe certificate nominale de voluntariat prin care se recunoaşte prestarea activităţii de voluntariat, precum şi experienţa dobândite, în condiţiile în care acestea constituie criterii de selecţie. 

Art. 20. – Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.