Legea nr. 191/2007

M. Of. nr. 425 din 26 iunie 2007

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119 din 21 decembrie 2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.036 din 28 decembrie 2006, cu următoarele completări: 

– După articolul I se introduc 3 noi articole, articolele I¹–I³, cu următorul cuprins:

„Art. I¹. – În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate, denumit în continuare Regulamentul nr. 805/2004, se stabilesc următoarele reguli:

Art. 1. – Titlurile executorii privind drepturi de creanţă având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani necontestată, constituite potrivit legii române, pot fi certificate, la cererea părţii interesate, ca titluri executorii europene în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 805/2004. 

Art. 2. – (1) În cazul în care titlul executoriu îl constituie o hotărâre judecătorească, inclusiv cea care constată o tranzacţie judiciară sau o altă învoială a părţilor în condiţiile legii, certificarea este de competenţa primei instanţe. 

(2) Dacă titlul executoriu este un act autentic, certificarea este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului. 

Art. 3. – (1) Instanţa se pronunţă asupra cererii de eliberare a certificatului prin încheiere, fără citarea părţilor. 

(2) Încheierea prin care cererea a fost admisă nu este supusă niciunei căi de atac. 

(3) Certificatul se eliberează creditorului şi se comunică, în copie, debitorului. 

(4) Încheierea prin care cererea a fost respinsă este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel care a lipsit. 

(5) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul eliberării unui certificat parţial în condiţiile art. 8 din Regulamentul nr. 805/2004. 

Art. 4. – La cerere, se poate elibera un nou certificat care atestă încetarea, suspendarea sau limitarea forţei executorii a titlului, în condiţiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul nr. 805/2004, ori, după caz, un certificat de înlocuire, în condiţiile art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 805/2004. Dispoziţiile art. 3 se aplică în mod corespunzător. 

Art. 5. – Certificatul poate fi rectificat sau retras pentru motivele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) şi b) din Regulamentul nr. 805/2004. 

Art. 6. – Cererea de rectificare a unui certificat potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din Regulamentul nr. 805/2004 este de competenţa instanţei care a emis certificatul. Dispoziţiile art. 3 se aplică în mod corespunzător. 

Art. 7. – (1) Cererea pentru retragerea certificatului, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 805/2004, se introduce la instanţa care a emis certificatul, în termen de o lună de la comunicarea acestuia. În cazul în care, după citarea părţilor, instanţa constată că certificatul a fost emis fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Regulamentul nr. 805/2004, revine asupra măsurii luate potrivit art. 3 şi dispune retragerea, în tot sau în parte, a certificatului. 

(2) Încheierea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. 

Art. 8. – Cererile de certificare în curs de soluţionare, introduse la alte instanţe sau autorităţi, vor fi trimise pe cale administrativă instanţelor prevăzute la art. 2, spre competentă soluţionare. 

Art. I². – În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, denumit în continuare Regulamentul nr. 44/2001, se stabilesc următoarele reguli:

Art. 1. – (1) Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 44/2001, sunt de competenţa tribunalului. 

(2) Hotărârea pronunţată potrivit alin. (1) poate fi atacată numai cu recurs. 

Art. 2. – (1) În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 54 din Regulamentul nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din acelaşi regulament aparţine primei instanţe. 

(2) În cazul în care, potrivit art. 57 din Regulamentul nr. 44/2001, se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unui act autentic, executoriu potrivit legii române, competenţa de a emite certificatul prevăzut în anexa VI din acelaşi regulament aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află emitentul actului. 

(3) În cazul în care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene a unei hotărâri pronunţate de instanţa română, în condiţiile legii, pentru încuviinţarea unei tranzacţii judiciare, competenţa de a emite, potrivit art. 58 din Regulamentul nr. 44/2001, certificatul prevăzut în anexa V din acelaşi regulament aparţine acelei instanţe. 

Art. I³. – În vederea aplicării Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 2.201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, denumit în continuare Regulamentul nr. 2.201/2003, se stabilesc următoarele reguli:

Art. 1. – (1) Cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României a hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, pronunţate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în condiţiile prevederilor Regulamentului nr. 2.201/2003, sunt de competenţa tribunalului. 

(2) Hotărârea pronunţată potrivit alin. (1) poate fi atacată numai cu recurs. 

Art. 2. – În cazul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în România şi pentru care se solicită recunoaşterea sau încuviinţarea executării într-un alt stat membru al Uniunii Europene, competenţa de a emite, potrivit art. 39, art. 41 alin. 1 şi art. 42 alin. 2 din Regulamentul nr. 2.201/2003, certificatele prevăzute în anexele I, II, III şi IV din acest regulament aparţine primei instanţe. 

Art. 3. – Ministerul Justiţiei este autoritate centrală română în temeiul art. 53 din Regulamentul nr. 2.201/2003 şi efectuează comunicările privind informaţiile care sunt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor acestui regulament.“

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 19 iunie 2007. 

Nr. 191.