Legea nr. 160/1998 – Republicare *)

M. Of. nr. 209 din 24 martie 2014

LEGE

pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. ‒ (1) Profesiunea de medic veterinar este o profesie liberală şi independentă, cu organizare autonomă reglementată. Este organizată şi funcţionează în baza principiului autonomiei, în cadrul forului profesional reprezentat de Colegiul Medicilor Veterinari. 

(2) Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România este forul ştiinţific şi profesional neguvernamental al medicilor veterinari, care cuprinde şi coordonează activitatea asociaţiilor, societăţilor şi ligilor de profil membre. 

(3) Medicina veterinară este o ştiinţă medicală care asigură confortul şi protecţia animalelor şi contribuie la menţinerea sănătăţii publice şi la protecţia mediului. 

Art. 2. ‒ (1) Profesiunea de medic veterinar se exercită în România de către orice persoană, cetăţean român, care posedă diplomă de medic veterinar echivalată potrivit legii, precum şi de cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome de medic veterinar, certificate sau alte documente care atestă această calificare prevăzută de lege, eliberate de o instituţie de învăţământ din aceste state. 

(2) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome, certificate sau alte documente ce atestă calificarea de medic veterinar, eliberate de instituţii de învăţământ superior veterinar din ţări terţe, recunoscute într-un stat membru al Uniunii Europene. 

(3) Pot exercita profesia de medic veterinar în România şi cetăţenii statelor terţe, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care posedă diplome, certificate sau alte documente eliberate de instituţii de învăţământ veterinar din state terţe, care atestă această calificare, echivalate potrivit legii. 

(4) Recunoaşterea profesională a diplomelor, certificatelor sau a altor documente, care atestă calitatea de medic veterinar, se realizează de către Colegiul Medicilor Veterinari. 

(5) Medicii veterinari, cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, precum şi medicii veterinari cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Elveţiei, care exercită profesia de medic veterinar în România, au aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la exercitarea acesteia ca şi medicii veterinari membri ai Colegiului Medicilor Veterinari. 

Art. 3. ‒ (1) Profesiunea de medic veterinar are ca obiective apărarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice, protecţia consumatorului şi a mediului înconjurător, în scopul ameliorării efectivelor de animale, al asigurării securităţii alimentare a populaţiei, al facilitării relaţiilor comerciale şi al păstrării echilibrului ecologic. 

(2) Prin natura liberală a profesiei, medicul veterinar cu drept de liberă practică, în exercitarea profesiei sale, nu este funcţionar public. 

Art. 4. ‒ Profesiunea de medic veterinar are exclusivitate în următoarele domenii de competenţă:

a) sănătatea animalelor;

b) sănătatea publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală;

c) inspecţia şi controalele veterinare de frontieră;

d) supravegherea şi diagnosticul de laborator veterinar;

e) controlul igienei furajelor;

f) coordonarea identificării şi înregistrării animalelor, cu excepţia ecvinelor;

g) instruirea şi educaţia veterinară continuă;

h) testarea, înregistrarea şi autorizarea producerii şi comercializării produselor de uz veterinar şi ale altor materii care pot influenţa starea de sănătate a animalelor;

i) comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special şi medicamentelor de uz veterinar;

j) consultanţă şi audit veterinar. 

Art. 5. ‒ Medicul veterinar îşi exercită profesiunea în colaborare cu alte profesiuni, în următoarele domenii:

a) apărarea sănătăţii publice şi protecţia consumatorului;

b) creşterea şi furajarea animalelor;

c) selecţia, ameliorarea şi reproducţia animalelor;

d) realizarea produselor de uz veterinar şi a altor materii care influenţează starea de sănătate a animalelor;

e) cercetări de genetică animală fundamentală şi aplicativă;

f) protecţia animalelor domestice şi a celor sălbatice;

g) industrializarea şi valorificarea produselor animaliere şi de origine animală;

h) protecţia mediului şi controlul poluării;

i) statistica medical-veterinară;

j) comercializarea produselor de uz veterinar, cu excepţia celor prevăzute la art. 4 lit. i);

k) controlul mişcării animalelor, al produselor animaliere şi de origine animală;

l) cercetarea medical-veterinară;

m) nutriţia animalelor;

n) biotehnologii medical-veterinare;

o) învăţământul medical-veterinar. 

Art. 6. ‒ În exercitarea profesiunii, medicul veterinar aplică, respectă şi este protejat de legile statului, precum şi de prevederile Statutului medicului veterinar şi ale Codului de deontologie medical-veterinară aprobate de Congresul Naţional al Medicilor Veterinari, cu respectarea legii. 

Art. 7. ‒ Profesiunea de medic veterinar se exercită în cadrul următoarelor structuri profesionale:

a) reţeaua veterinară de stat;

b) serviciile medicale veterinare particulare, autorizate legal;

c) instituţiile de învăţământ veterinar autorizate şi acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu;

d) alte instituţii publice şi private. 

CAPITOLUL II

Organizarea profesiunii de medic veterinar

SECŢIUNEA 1

Colegiul Medicilor Veterinari

Art. 8. ‒ (1) Se înfiinţează Colegiul Medicilor Veterinari, ca formă de organizare profesională autonomă, neguvernamentală, apolitică şi nonprofit. Colegiul are personalitate juridică. 

(2) Colegiul Medicilor Veterinari reprezintă interesele şi apără drepturile profesionale ale membrilor săi. 

(3) Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Veterinari se realizează pe principiul teritorial, al eligibilităţii şi ierarhiei. 

(4) Organele de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari sunt:

a) Congresul naţional;

b) Consiliul naţional;

c) consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti. 

Art. 9. ‒ (1) Colegiul Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii:

a) va da avizul consultativ pentru proiectele de acte normative, reglementările şi normele de exercitare a profesiunii în toate domeniile de activitate specific veterinare, conform legislaţiei în vigoare;

b) elaborează Codul de deontologie medical-veterinară1), Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari1), Statutul medicului veterinar1), ale căror prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiunii de medic veterinar;

c) acordă medicilor veterinari atestatul de liberă practică;

d) aplică sancţiunile disciplinare prevăzute de regulamentul său de organizare şi funcţionare, suspendă sau retrage atestatul de liberă practică;

e) reprezintă profesiunea în faţa organelor guvernamentale, a altor foruri profesionale şi ştiinţifice, a instituţiilor publice sau private;

f) promovează relaţiile pe plan extern cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;

g) ţine evidenţa membrilor săi şi actualizează permanent tabloul general al acestora;

h) propune anual Ministerului Educaţiei Naţionale cifra de şcolarizare pentru învăţământul superior medical-veterinar;

i) acordă sprijin informaţional, eliberează documente oficiale medicilor cetăţeni români care solicită aceasta oficial, pentru a exercita profesia în Uniunea Europeană sau în alte state, precum şi medicilor veterinari cetăţeni străini care solicită să profeseze în România, în condiţiile legii. 

(2) În materia recunoaşterii calificărilor profesionale obţinute în statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, precum şi în materia exercitării profesiei de medic veterinar de către cetăţenii statelor menţionate, Colegiul Medicilor Veterinari adoptă hotărâri cu efect juridic, armonizate cu reglementările comunitare. 

Art. 10. ‒ (1) Ministerul Educaţiei Naţionale împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior din domeniu, la propunerea Colegiului Medicilor Veterinari şi a Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România, stabilesc profilurile profesionale de bază şi specializările medicilor veterinari. 

(2) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împreună cu Colegiul Medicilor Veterinari şi instituţiile de învăţământ superior organizează concursul şi eliberează certificate care atestă gradul profesional de medic primar veterinar. 

(3) Colegiul Medicilor Veterinari colaborează cu instituţiile publice în stabilirea direcţiilor de dezvoltare şi de perfecţionare a învăţământului medical-veterinar universitar şi postuniversitar, în concordanţă cu cerinţele şi standardele internaţionale şi cu legislaţia României. 

Art. 11. ‒ Componenţa Consiliului naţional, a consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi condiţiile şi modul de îndeplinire a atribuţiilor şi competenţelor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia. 

Art. 12. ‒ (1) Veniturile Colegiului Medicilor Veterinari se constituie din:

a) taxa de înscriere în colegiu, cotizaţiile lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice şi culturale, precum şi din drepturi editoriale;

b) subvenţii, donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii;

c) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale. 

(2) Consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti virează lunar Colegiului Medicilor Veterinari o cotă de 50% din cotizaţiile încasate. Fondurile băneşti pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea de instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate pentru diverse activităţi ale colegiului, cheltuieli administrativ-gospodăreşti şi pentru fondul de salarii pentru aparatul tehnico-administrativ propriu. 

SECŢIUNEA 2

Congresul Naţional al Medicilor Veterinari

Art. 13. ‒ (1) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este forul reprezentativ suprem al profesiunii de medic veterinar şi se constituie din delegaţi aleşi în adunările generale ale consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti ale Colegiului Medicilor Veterinari. 

(2) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari se întruneşte o dată la 3 ani. La cererea majorităţii consiliilor judeţene şi al municipiului Bucureşti, Consiliul naţional convoacă Congresul extraordinar. 

(3) Congresul Naţional al Medicilor Veterinari este legal constituit, dacă sunt prezente două treimi din numărul delegaţilor convocaţi, şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii simple. 

Art. 14. ‒ Congresul Naţional al Medicilor Veterinari are următoarele atribuţii:

a) adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;

b) adoptă Statutul medicului veterinar;

c) adoptă propuneri de acte normative privind profesiunea de medic veterinar şi aprobă Codul de deontologie medical-veterinară;

d) adoptă hotărâri privind formarea, calificarea, specializarea şi perfecţionarea medicilor veterinari, precum şi criteriile pentru promovarea profesională;

e) adoptă rezoluţii şi recomandări privind programul său ştiinţific;

f) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile de colaborare dintre Colegiul Medicilor Veterinari şi Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari din România sau alte foruri profesionale şi ştiinţifice din ţară şi din străinătate. 

Art. 15. ‒ Hotărârile Congresului Naţional al Medicilor Veterinari sunt definitive şi obligatorii pentru toţi membrii Colegiului Medicilor Veterinari. 

CAPITOLUL III

Membrii Colegiului Medicilor Veterinari

Art. 16. ‒ (1) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari se dobândeşte de orice medic veterinar, cetăţean român sau al statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European ori cetăţean elveţian, indiferent de convingerile politice, religioase, culturale, de origine etnică, care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) exercită în mod legal profesiunea de medic veterinar în România, în conformitate cu dispoziţiile art. 2;

b) nu se află în cazurile de nedemnitate prevăzute de legislaţia în vigoare;

c) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar. 

(2) Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari este obligatorie pentru exercitarea profesiunii de medic veterinar. 

Art. 17. ‒ (1) Prevederile art. 16 nu se aplică în cazul exercitării profesiei de către cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi de către cetăţenii elveţieni sub formă de prestări de servicii. 

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), cetăţenii statelor menţionate se înregistrează în registrul ţinut de Colegiul Medicilor Veterinari în acest scop, fără a dobândi calitatea de membri. 

(3) Pentru prestarea de servicii persoanele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a face o declaraţie referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Medicilor Veterinari, în condiţiile legii. 

(4) În exercitarea profesiei în forma prestării de servicii, aceste persoane se supun normelor de deontologie profesională. 

Art. 18. ‒ Membrii Colegiului Medicilor Veterinari pot fi membri activi şi membri de onoare. Criteriile de includere a membrilor în una dintre aceste categorii sunt prevăzute în Statutul medicului veterinar. 

Art. 19. ‒ La înscrierea în Colegiul Medicilor Veterinari, medicul veterinar depune în faţa consiliului judeţean sau al municipiului Bucureşti al Colegiului Medicilor Veterinari, într-un cadru solemn, următorul jurământ:

„Jur să-mi exercit profesiunea cu competenţă şi responsabilitate, în mod demn, cu probitate şi devotament, acţionând în toate împrejurările printr-o conduită exemplară, în spiritul normelor Codului de deontologie medical-veterinară şi al respectării legilor ţării. 

Voi folosi toate cunoştinţele mele profesionale şi ştiinţifice pentru promovarea şi apărarea sănătăţii animalelor, protecţia sănătăţii omului şi a condiţiilor ecologice. 

Jur să apăr, cu toate puterile mele, onoarea, prestigiul şi nobilele tradiţii ale profesiunii de medic veterinar!"

Art. 20. ‒ Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele drepturi:

a) în exercitarea profesiunii sunt ocrotiţi de lege;

b) să-şi exercite profesiunea medical-veterinară, în condiţiile legii;

c) să-şi desfăşoare activitatea nestingherit şi fără vreo imixtiune din partea altor categorii profesionale;

d) să informeze Colegiul Medicilor Veterinari despre orice încălcare a dreptului de exercitare a profesiei;

e) să asiste la şedinţele organelor de conducere a Colegiului Medicilor Veterinari;

f) să aleagă şi să fie aleşi;

g) să participe la formele de perfecţionare profesională continuă;

h) să folosească însemnele şi titlurile profesionale sau academice. 

Art. 21. ‒ Membrii Colegiului Medicilor Veterinari au următoarele obligaţii:

a) să respecte legile şi celelalte acte normative în vigoare referitoare la exercitarea profesiunii de medic veterinar şi să se supună hotărârii organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari;

b) să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de etică şi deontologie medical-veterinară;

c) să promoveze întregul ansamblu de măsuri menite să conducă la dezvoltarea creşterii animalelor şi a potenţialului lor productiv;

d) să protejeze sănătatea omului împotriva bolilor comune omului şi animalelor, să participe la protejarea mediului, în scopul menţinerii echilibrului ecologic;

e) să urmărească şi să sprijine măsurile de protecţie a animalelor, în conformitate cu reglementările internaţionale;

f) medicul veterinar care desfăşoară activitate medical-veterinară răspunde în mod individual, potrivit legii, pentru deciziile profesionale. 

Art. 22. ‒ Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari şi exercitarea profesiunii de medic veterinar devin nedemne şi se suspendă pentru:

a) desfăşurarea unor activităţi care contravin normelor Codului de deontologie medical-veterinară, constatate, sancţionate şi rămase definitive;

b) interzicerea exercitării profesiunii pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară, rămasă definitivă;

c) în caz de neplată a cotizaţiilor şi a contribuţiilor profesionale, timp de 6 luni neîntrerupt de la scadenţa acestora. 

Art. 23. ‒ Calitatea de membru al Colegiului Medicilor Veterinari încetează:

a) dacă împotriva medicului veterinar s-au luat măsuri de ridicare a dreptului de a profesa, ca sancţiune disciplinară sau ca urmare a hotărârii Colegiului Medicilor Veterinari, pentru evidentă incapacitate profesională ori boală psihică, atestată de comisia medicală de expertiză;

b) dacă medicul veterinar a fost condamnat definitiv pentru o faptă care constituie culpă profesională, prevăzută şi pedepsită de Codul penal, care îl face nedemn de a-şi exercita profesiunea. 

CAPITOLUL IV

Calificarea, specializarea şi promovarea în grade profesionale a medicilor veterinari

Art. 24. ‒ Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari poate atesta, în condiţiile prezentei legi, medici veterinari în diferite profiluri profesionale. 

Art. 25. ‒ Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari face propuneri privind criteriile de obţinere a gradelor profesionale, conform normelor legale în vigoare, în:

a) asistenţă medical-veterinară;

b) epidemiologie veterinară;

c) supraveghere şi diagnostic de laborator;

d) sănătate publică veterinară şi igiena produselor animaliere şi de origine animală;

e) patologia reproducţiei. 

CAPITOLUL V

Libera practică medical-veterinară

Art. 26. ‒ (1) Activităţile efectuate prin liberă practică medical-veterinară sunt: asistenţa medical-veterinară, însămânţările artificiale, diferitele servicii de specialitate şi consultanţă tehnică şi legislativă sanitar-veterinară, producerea şi comercializarea medicamentelor antiparazitare şi de uz veterinar şi a aparaturii şi instrumentarului de uz veterinar. 

(2) Serviciile medical-veterinare particulare fac parte din sistemul unic sanitar-veterinar naţional. 

Art. 27. ‒ (1) Medicii veterinari cu drept de liberă practică îşi pot desfăşura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât şi ca persoane juridice. 

(2) Pentru sprijinirea liberalizării profesiunii de medic veterinar, direcţiile sanitar-veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi regiile autonome sau alte instituţii de care aparţin dispensarele veterinare pot vinde, închiria sau concesiona medicilor veterinari care devin liber-profesionişti clădirile, spaţiile, dotările şi mijloacele existente în circumscripţiile sanitar-veterinare de asistenţă şi în clinicile veterinare de stat. Se exceptează de la vânzare locuinţele. 

(3) În scopul prevăzut la alin. (2) autorităţile administraţiei publice locale pot închiria, concesiona sau vinde, după caz, medicilor veterinari care devin liber-profesionişti, clădirile şi spaţiile, precum şi dotările şi mijloacele aferente acestora, în care se desfăşoară activitatea circumscripţiilor sanitar-veterinare şi care se află în proprietatea publică sau privată a comunelor, oraşelor şi municipiilor. 

(4) Medicii veterinari care devin liber-profesionişti şi rămân în localitatea de domiciliu au drept de preemţiune la închirierea şi la concesionarea clădirilor şi amenajamentului respectiv în care se realizează activitatea specifică de medic veterinar, în cadrul circumscripţiei. 

(5) Clădirilor, spaţiilor, precum şi dotărilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul medicinei veterinare. Schimbarea destinaţiei se va putea realiza numai cu avizul autorităţilor administraţiei publice locale. 

Art. 28. ‒ (1) În exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberă practică se organizează şi funcţionează în cadrul:

a) cabinetului medical-veterinar, în una dintre următoarele forme:

1. cabinet medical-veterinar;

2. cabinete medical-veterinare asociate;

b) societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu obiect principal de activitate activităţile veterinare. 

(2) În formele de organizare a profesiei prevăzute la alin. (1) îşi exercită profesia medicii veterinari titulari sau asociaţi, care pot avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. 

Art. 29. ‒ (1) Cabinetul medical-veterinar este unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medical-veterinare. 

(2) În cabinetul medical-veterinar îşi exercită profesia medicul veterinar titular, care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici veterinari sau orice altă categorie de personal. 

(3) Cabinetele individuale se pot asocia formând cabinete medicale veterinare asociate, în scopul exercitării în comun a activităţii. Medicii veterinari titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de lege. 

Art. 30. ‒ (1) Cabinetele medical-veterinare asociate pot avea patrimoniu comun. 

(2) Medicul veterinar poate schimba oricând forma de organizare a profesiei, cu înştiinţarea autorităţii care a aprobat înfiinţarea şi înregistrarea cabinetului medical-veterinar. 

Art. 31. ‒ Unităţile medical-veterinare cu personalitate juridică, ce se înfiinţează potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vor funcţiona cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) au ca obiect de activitate principal activităţile veterinare;

b) sunt înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare. 

Art. 32. ‒ (1) Actul de înfiinţare a cabinetelor medical-veterinare este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, ce se întocmeşte la consiliile judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după aprobarea sa de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. Certificatul de înregistrare este necesar pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a cabinetului, o copie a acestuia fiind înmânată titularului. 

(2) Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare se ţine de către Colegiul Medicilor Veterinari. 

Art. 33. ‒ (1) Clădirilor, spaţiilor, precum şi dotărilor aferente nu li se va schimba destinaţia, fiind obligatorie folosirea numai în scopul practicării medicinii veterinare. 

(2) Schimbarea destinaţiei se poate realiza numai cu acordul proprietarului. 

Art. 34. ‒ (1) Bunurile imobile aflate în proprietatea publică a statului, utilizate în prezent pentru activităţi medical-veterinare, vor fi trecute în domeniul privat al statului, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările ulterioare. 

(2) Bunurile prevăzute la alin. (1) vor fi vândute, închiriate sau concesionate cabinetelor medical-veterinare ori, după caz, unităţilor medical-veterinare cu personalitate juridică. 

(3) Normele metodologice privind vânzarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 35. ‒ Limitele dotării cabinetelor medical-veterinare se stabilesc de către Biroul executiv al Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. 

Art. 36. ‒ Tarifele şi onorariile pentru libera practică medical-veterinară se stabilesc de către fiecare medic veterinar. 

Art. 37. ‒ (1) Medicamentele şi produsele antiparazitare de uz veterinar se comercializează numai din depozite, puncte farmaceutice şi farmacii veterinare autorizate legal. 

(2) Produsele biologice de uz veterinar se comercializează numai din depozite veterinare autorizate şi se folosesc numai de către medicii veterinari, persoane fizice sau juridice autorizate, în cadrul actului medical-veterinar. 

Art. 38. ‒ Medicii veterinari cu drept de liberă practică, pe bază de contract încheiat cu direcţiile sanitar-veterinare, efectuează acţiunile prevăzute în programul de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale care sunt transmisibile la om, precum şi alte activităţi care concură la supravegherea sanitar-veterinară a teritoriului. 

Art. 39. ‒ Atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari liber-profesionişti, precum şi îndeplinirea unor îndatoriri publice se stabilesc printr-un regulament elaborat de Colegiul Medicilor Veterinari împreună cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. 

CAPITOLUL VI

Proceduri şi sancţiuni

Art. 40. ‒ Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, judecă încălcarea şi nerespectarea legislaţiei şi a reglementărilor specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar, precum şi abaterile deontologice şi disciplinare ale medicilor veterinari. 

Art. 41. ‒ Membrii Colegiului Medicilor Veterinari care încalcă legile şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiunii de medic veterinar şi nu respectă Codul de deontologie medical-veterinară răspund disciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplica una dintre următoarele sancţiuni:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare severă;

d) suspendarea dreptului de a exercita medicina veterinară pe o perioadă care nu poate depăşi un an de la data emiterii hotărârii comisiei;

e) radierea din evidenţa Colegiului Medicilor Veterinari, ceea ce determină interzicerea definitivă de a exercita medicina veterinară pe teritoriul României, care se poate lua numai de către Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii la propunerea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. 

Art. 42. ‒ Comisia judeţeană de deontologie şi litigii, respectiv a municipiului Bucureşti, reprezintă prima structură ce soluţionează aspectele menţionate la art. 40, iar Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii reprezintă forumul naţional şi structura de apel pentru orice încălcare, nerespectare sau abatere săvârşită de un medic veterinar şi nesoluţionată la nivel judeţean. 

Art. 43. ‒ Procedura privind soluţionarea litigiilor şi abaterilor săvârşite de către medicii veterinari este stabilită în regulamentul de ordine interioară pentru Comisia Superioară de Deontologie şi Litigii, comisiile judeţene de deontologie şi litigii şi, respectiv, a municipiului Bucureşti. 

Art. 44. ‒ Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor Veterinari nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, potrivit prezentei legi, conform prevederilor legale. 

Art. 45. ‒ Exercitarea fără drept a oricărei activităţi specifice profesiei de medic veterinar constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

Art. 46. ‒ (1) Controlul privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medical-veterinare, indiferent de forma de organizare, se exercită de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi de către Colegiul Medicilor Veterinari. 

(2) Controlul privind respectarea normelor legale în furnizarea serviciilor medical-veterinare se exercită de către autoritatea sanitar-veterinară centrală şi teritorială, Colegiul Medicilor Veterinari sau de alte organe abilitate, în condiţiile legii. 

Art. 47. ‒ Următoarele acte vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi constituie reglementări specifice pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentei legi:

a) Statutul medicului veterinar;

b) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor Veterinari;

c) Codul de deontologie medical-veterinară;

d) Regulamentul privind atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari cu drept de liberă practică în îndeplinirea unor îndatoriri publice. 

Art. 48. ‒ În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi2), Consiliul Asociaţiei Generale a Medicilor Veterinari din România va organiza adunări generale ale filialelor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru alegerea consiliilor judeţene şi a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Veterinari. După alegerea acestor organe, Adunarea Medicilor Veterinari din România îşi încetează activitatea. 

---

*) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. 

Legea nr. 160/1998 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 23 mai 2005 şi a mai fost modificată prin: 

‒ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează identificarea şi înregistrarea ecvinelor şi constituirea unei baze de date pentru acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 514/2006; 

‒ Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 275/2008, cu modificările şi completările ulterioare; 

‒ Legea nr. 213/2010 privind modificarea art. 36 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 16 noiembrie 2010. 

1) A se vedea Hotărârea Colegiului Medicilor Veterinari nr. 2/2010 pentru adoptarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Colegiului Medicilor Veterinari şi a Statutului medicului veterinar şi pentru aprobarea Codului de deontologie medicală veterinară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 1 martie 2011. 

2) Legea nr. 160/1998 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 6 august 1998.