Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Domeniul de reglementare

Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileşte cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesabilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului. 

(2) Nu se supun dispoziţiilor prezentei legi:

a) acumulatoarele electrice, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel;

b) sursele staţionare de energie electrică în curent continuu;

c) instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială, care nu sunt racordate la reţeaua electrică. 

Obiectivele legii

Art. 2. – Activităţile în domeniul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare trebuie să se desfăşoare pentru realizarea următoarelor obiective de bază:

a) asigurarea dezvoltării durabile a economiei naţionale;

b) diversificarea bazei de resurse energetice primare;

c) crearea şi asigurarea funcţionării pieţelor concurenţiale de energie electrică;

d) asigurarea accesului nediscriminatoriu şi reglementat al tuturor participanţilor la piaţa de energie electrică şi la reţelele electrice de interes public;

e) transparenţa tarifelor, preţurilor şi taxelor la energie electrică în cadrul unei politici de tarifare, urmărind creşterea eficienţei energetice pe ciclul de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice;

f) constituirea stocurilor de siguranţă la combustibilii necesari pentru producerea energiei electrice, precum şi a energiei termice produse în cogenerare;

g) asigurarea funcţionării interconectate a Sistemului electroenergetic naţional cu sistemele electroenergetice ale ţărilor vecine şi cu sistemele electroenergetice din Uniunea pentru Coordonarea Transportului Energiei Electrice (UCTE);

h) promovarea utilizării surselor noi şi regenerabile de energie;

i) asigurarea protecţiei mediului la nivel local şi global, în concordanţă cu reglementările legale în vigoare;

j) asigurarea măsurilor de securitate în vederea prevenirii şi combaterii actelor de terorism şi sabotaj asupra infrastructurii Sistemului electroenergetic naţional;

k) asigurarea siguranţei în funcţionare a Sistemului electroenergetic naţional;

l) asigurarea siguranţei în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor;

m) promovarea producţiei de energie electrică realizată în sisteme de cogenerare de înaltă eficienţă, asociată energiei termice livrate pentru acoperirea unui consum economic justificat. 

Înţelesul unor termeni şi expresii

Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, termenii folosiţi se definesc după cum urmează:

1. acces la reţeaua electrică de interes public – dreptul operatorilor economici care produc şi/sau furnizează energie electrică, precum şi al consumatorilor de energie electrică de a se racorda şi de a folosi, în condiţiile legii, reţelele electrice de transport şi distribuţie;

2. autoritate competentă – Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE;

3. avarie – eveniment care se manifestă prin abateri periculoase de la parametrii funcţionali prevăzuţi de normele tehnice în vigoare;

4. capacitate de interconexiune – instalaţiile şi echipamentele prin care se realizează conectarea a două sau mai multe sisteme electroenergetice;

5. capacitate energetică – instalaţiile de producere a energiei electrice sau energiei termice în cogenerare, reţele electrice şi alte echipamente electroenergetice;

6. centrală electrică – ansamblu de instalaţii, construcţii şi echipamente necesare pentru producerea de energie electrică;

7. centrală electrică de cogenerare (termoficare) – ansamblu de instalaţii, construcţii şi echipamente necesare pentru producerea combinată de energie electrică şi termică;

8. client – persoana fizică sau juridică cu care se tranzacţionează energia electrică;

9. client angro – orice persoană fizică autorizată sau juridică ce cumpără energie electrică în scopul revinderii pe piaţa internă sau externă de energie electrică;

10. client eligibil – orice persoană fizică sau juridică liberă să cumpere energie electrică de la furnizor, conform alegerii sale;

11. client final – orice persoană fizică sau juridică ce cumpără energie electrică pentru uz propriu;

12. client necasnic – orice persoană fizică sau juridică ce cumpără energie electrică ce nu este pentru propriul uz casnic; această categorie include şi producători şi clienţi angro;

13. congestie – situaţie în care, la programarea funcţionării sau la funcţionarea în timp real, circulaţia de puteri între două noduri sau zone de sistem conduce la nerespectarea parametrilor de siguranţă în funcţionarea Sistemului electroenergetic naţional, fiind necesare acţiuni corective din partea operatorului de transport şi sistem;

14. consumator captiv – consumatorul de energie electrică care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul, precum şi consumatorul eligibil care nu îşi exercită dreptul de a-şi alege furnizorul;

15. consumator casnic – consumatorul care cumpără energie electrică pentru consumul propriu al gospodăriei, excluzând consumul aferent activităţilor comerciale sau profesionale;

16. consumator de energie electrică – client final, persoană fizică sau juridică, ce cumpără energie electrică pentru consumul propriu;

17. consumator eligibil de energie electrică – consumatorul de energie electrică care poate să aleagă furnizorul şi să contracteze direct cu acesta energia necesară, având acces la reţelele de transport şi/sau de distribuţie;

18. consumator vulnerabil – consumatorul casnic care, din motive de sănătate, vârstă sau de altă natură, beneficiază de anumite facilităţi în asigurarea serviciului de furnizare a energiei electrice, stabilite prin hotărâre a Guvernului şi acte ale autorităţilor şi organelor administraţiei publice locale;

19. control asupra unui operator economic – drepturile, contractele sau orice alte modalităţi prin care, separat sau împreună şi având în vedere considerentele de drept sau de fapt implicate, se conferă unui operator economic posibilitatea de a exercita o influenţă decisivă asupra unui alt operator economic, în special prin:

a) deţinerea cu titlu de proprietate sau dreptul de a folosi toate sau o parte din activele unui operator economic;

b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă decisivă asupra structurii, drepturilor de vot sau deciziilor luate de organele interne ale unui operator economic;

20. culoar de trecere a liniei electrice – suprafaţa terestră situată de-a lungul liniei electrice şi spaţiului aerian de deasupra sa în care se impun restricţii din punctul de vedere al coexistenţei liniei cu elementele naturale, obiectele, construcţiile, instalaţiile etc.; culoarul de trecere include zona de protecţie şi zona de siguranţă;

21. distribuţie de energie electrică – transportul energiei electrice prin reţele de distribuţie de înaltă tensiune, medie tensiune şi joasă tensiune, cu tensiune de linie nominală până la 110 kV inclusiv, în vederea livrării acesteia către clienţi, fără a include furnizarea;

22. exploatare comercială a unei capacităţi energetice – ansamblul activităţilor desfăşurate de un operator economic în sectorul energiei electrice în baza unei licenţe acordate în condiţiile prezentei legi;

23. furnizare de energie electrică – activitatea de comercializare a energiei electrice către clienţi;

24. furnizor – persoana juridică, titulară a unei licenţe de furnizare;

25. furnizor de ultimă opţiune – furnizorul desemnat de autoritatea competentă pentru a presta serviciul de furnizare în condiţii specifice reglementate;

26. furnizor implicit – furnizorul, desemnat de autoritatea competentă, care deţine şi licenţă de distribuţie, precum şi contract de concesiune pentru prestarea exclusivă a serviciului de distribuţie într-o zonă determinată sau succesorul entităţii juridice care desfăşoară atât activitatea de distribuţie, cât şi cea de furnizare la data intrării în vigoare a prezentei legi;

27. garanţie de origine – documentul emis de autoritatea competentă producătorilor de energie electrică ce atestă provenienţa acesteia din surse regenerabile de energie sau în cogenerare;

28. grup de măsurare – ansamblul format din contor şi transformatoarele de măsurare aferente acestuia, precum şi toate elementele intermediare care constituie circuitele de măsurare a energiei electrice, inclusiv elementele de securizare;

29. linie electrică directă – linia electrică ce leagă o capacitate energetică de producţie izolată de un client izolat sau linia electrică ce leagă un producător de energie electrică şi/sau furnizor de energie electrică, în scopul alimentării directe a sediilor proprii, a sediilor secundare, a filialelor sau a clienţilor eligibili ai acestora;

30. management al eficienţei energetice/cererii – abordarea, globală sau integrală, destinată influenţării volumului şi programării consumului de energie electrică în scopul scăderii consumului de energie primară şi a surselor de vârf prin acordarea de prioritate investiţiilor de eficienţă energetică, contractelor de alimentare cu energie electrică întreruptibile, investiţiilor noi pentru creşterea capacităţii de producere, dacă acestea sunt opţiunile cele mai eficiente şi economice, având în vedere impactul pozitiv pe care îl are economia consumului de energie asupra mediului, asupra siguranţei alimentării cu energie electrică, precum şi asupra costurilor de distribuţie legate de acestea;

31. management al congestiilor – totalitatea activităţilor, programelor şi acţiunilor întreprinse de operatorul de transport şi de sistem pentru a elimina congestiile ce apar la programarea funcţionării sau la funcţionarea în timp real a Sistemului electroenergetic naţional;

32. monopol natural în domeniul energiei electrice – situaţia de piaţă în care serviciul de transport şi serviciul de distribuţie a energiei electrice se asigură, fiecare în parte, de către un singur operator economic pentru utilizatorii de pe un teritoriu delimitat;

33. operator al pieţei centralizate de energie electrică – operatorul economic titular de licenţă care asigură organizarea şi administrarea unei pieţe centralizate de energie electrică;

34. operator de distribuţie – orice persoană care deţine, sub orice titlu, o reţea electrică de distribuţie şi este titulară a unei licenţe de distribuţie prin care răspunde de operarea, asigurarea întreţinerii şi, dacă este necesar, dezvoltarea reţelei de distribuţie într-o anumită zonă şi, acolo unde este aplicabil, interconectarea acestuia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a răspunde cererilor rezonabile privind distribuţia energiei electrice;

35. operator de transport şi de sistem – orice persoană care deţine, sub orice titlu, o reţea electrică de transport şi este titulară a unei licenţe de transport prin care răspunde de operarea, asigurarea întreţinerii şi, dacă este necesar, dezvoltarea reţelei de transport într-o anumită zonă şi, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum şi de asigurarea capacităţii pe termen lung a sistemului de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice;

36. operator economic afiliat – orice alt operator economic care, direct sau indirect, controlează operatorul economic specificat, este controlat de acesta sau este sub controlul comun, împreună cu acest operator economic;

37. operator economic integrat pe orizontală – operatorul economic care îndeplineşte cel puţin una dintre funcţiile de producere pentru vânzare, transport, distribuţie sau furnizare a energiei electrice, precum şi o altă activitate care nu este în domeniul energiei electrice;

38. operator economic integrat pe verticală – operatorul economic sau grupul de operatori economici ale căror relaţii reciproce sunt de control, aşa cum acesta este definit în prezenta lege, şi care efectuează cel puţin una dintre funcţiile de transport sau distribuţie şi minimum una dintre funcţiile de producere sau furnizare a energiei electrice;

39. ordine de merit – ordinea în care un producător de energie electrică este luat în considerare pe baza preţului ofertat pentru acoperirea necesarului de energie electrică în Sistemul electroenergetic naţional;

40. piaţă angro de energie electrică – cadrul organizat în care energia electrică este achiziţionată de furnizori de la producători sau de la alţi furnizori, de regulă, în vederea revânzării;

41. piaţă de energie electrică – cadrul de organizare înăuntrul căruia se tranzacţionează energia electrică şi serviciile asociate;

42. piaţă centralizată – cadrul organizat de desfăşurare a tranzacţiilor cu energie electrică între diverşi operatori economici, intermediate, de regulă, de o contraparte centrală, pe baza unor reguli specifice, aprobate de autoritatea competentă;

43. piaţă cu amănuntul de energie electrică – cadrul organizat în care energia electrică este cumpărată de clienţi de la furnizori sau producători, în vederea consumului;

44. plan de apărare a Sistemului electroenergetic naţional împotriva perturbaţiilor majore – documentul care conţine măsuri tehnice şi organizatorice, cu rolul de a împiedica extinderea perturbaţiilor în sistem şi de a limita consecinţele acestora;

45. plan de perspectivă – planificarea pe termen lung a necesarului de investiţii în capacităţi de producere, transport şi distribuţie, în vederea acoperirii cererii de energie electrică a sistemului şi a asigurării livrărilor către clienţi;

46. producător de energie electrică – persoana fizică sau juridică, titulară de licenţă, având ca specific activitatea de producere a energiei electrice, inclusiv în cogenerare;

47. producere distribuită – capacităţile de producere a energiei electrice conectate la sistemul de distribuţie;

48. producţie prioritară – producţia de energie electrică realizată din surse regenerabile sau în cogenerare eficientă, preluată cu prioritate în reţelele electrice;

49. reabilitare – ansamblul operaţiunilor efectuate asupra unor echipamente şi/sau instalaţii energetice care, fără modificarea tehnologiei iniţiale, restabilesc starea tehnică şi de eficienţă a acestora la un nivel apropiat de cel avut la începutul duratei de viaţă;

50. retehnologizare – ansamblul operaţiunilor de înlocuire a unor tehnologii existente, uzate moral şi/sau fizic, cu tehnologii moderne, în scopul creşterii eficienţei activităţii, reducerii consumurilor specifice de energie, reducerii emisiilor poluante etc.;

51. reţea electrică – ansamblul de linii, inclusiv elementele de susţinere şi de protecţie a acestora, staţiile electrice şi alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator. Reţeaua electrică poate fi reţea de transport sau reţea de distribuţie;

52. reţea electrică de distribuţie – reţeaua electrică cu tensiunea de linie nominală până la 110 kV inclusiv;

53. reţea electrică de interes public – reţeaua electrică la care sunt racordaţi cel puţin 2 utilizatori;

54. reţea electrică de transport – reţeaua electrică de interes naţional şi strategic cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV;

55. sector al energiei electrice – ansamblul activităţilor de producere a energiei electrice şi a energiei termice în cogenerare, de transport, de servicii de sistem, de distribuţie şi de furnizare a energiei electrice, importul şi exportul energiei electrice, schimburile naturale şi/sau de avarie cu sistemele electroenergetice ale ţărilor vecine, precum şi instalaţiile aferente acestora;

56. serviciu de distribuţie – serviciul asigurat de operatorul de distribuţie care constă în asigurarea transmiterii, în condiţii de eficienţă şi siguranţă, a energiei electrice între două sau mai multe puncte ale reţelei de distribuţie, cu respectarea standardelor de performanţă în vigoare;

57. serviciu de sistem – serviciul asigurat de operatorul de transport şi de sistem pentru menţinerea nivelului de siguranţă în funcţionare a sistemului electroenergetic, precum şi a calităţii energiei electrice, conform reglementărilor în vigoare;

58. serviciu tehnologic de sistem – serviciul de sistem asigurat, de regulă, de către producători, la cererea operatorului de transport şi de sistem;

59. serviciu de transport – serviciul asigurat de operatorul de transport şi de sistem, care constă în asigurarea transmiterii, în condiţii de eficienţă şi siguranţă, a energiei electrice între două sau mai multe puncte ale reţelei de transport, cu respectarea standardelor de performanţă în vigoare;

60. sistem electroenergetic – ansamblul instalaţiilor electroenergetice interconectate prin care se realizează producerea, transportul, conducerea operativă, distribuţia, furnizarea şi utilizarea energiei electrice;

61. sistem electroenergetic izolat – sistemul local de producere, distribuţie şi furnizare a energiei electrice care nu este interconectat cu Sistemul electroenergetic naţional;

62. Sistem electroenergetic naţional – sistemul electroenergetic situat pe teritoriul naţional. Sistemul electroenergetic naţional constituie infrastructura de bază utilizată în comun de participanţii la piaţa de energie electrică;

63. sistem interconectat – serie de sisteme de transport şi distribuţie legate între ele prin intermediul uneia sau mai multor capacităţi de interconexiune;

64. standard de performanţă pentru serviciile de transport, distribuţie şi furnizare – reglementările emise de autoritatea competentă pentru stabilirea indicatorilor de performanţă în asigurarea serviciilor de transport, distribuţie şi furnizare;

65. transport al energiei electrice – transportul energiei electrice de la capacităţile energetice de producere până la instalaţiile de distribuţie sau la instalaţiile consumatorilor racordaţi direct la reţelele electrice de transport, dar fără a include furnizarea;

66. utilizator de reţea electrică – producător, operator de transport şi de sistem, operator de distribuţie, furnizor, consumator de energie electrică, racordaţi la o reţea electrică;

67. zonă de protecţie – zona adiacentă capacităţii energetice, extinsă în spaţiu, în care se introduc interdicţii privind accesul persoanelor şi regimul construcţiilor;

68. zonă de siguranţă – zona adiacentă capacităţilor energetice, extinsă în spaţiu, în care se instituie restricţii şi interdicţii în scopul asigurării funcţionării normale şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului; zona de siguranţă cuprinde şi zona de protecţie. 

CAPITOLUL II

Autorităţi şi competenţe

Strategia şi politica energetică

Art. 4. – (1) Strategia energetică naţională defineşte obiectivele sectorului energiei electrice pe termen mediu şi lung şi modalităţile optime de realizare a acestora, în condiţiile asigurării unei dezvoltări durabile a economiei naţionale. Strategia energetică se elaborează de ministerul de resort şi se aprobă de Guvern, cu consultarea organizaţiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali şi a reprezentanţilor mediului de afaceri. 

(2) Politica energetică, urmărind direcţiile stabilite prin strategia energetică, este elaborată de ministerul de resort pe baza Programului de guvernare, pentru un interval de timp mediu şi cu considerarea evoluţiilor probabile pe termen lung, cu consultarea organizaţiilor neguvernamentale, a partenerilor sociali şi a reprezentanţilor mediului de afaceri, având în vedere, în principal:

a) constituirea cadrului instituţional corespunzător, prin definirea organismelor şi a autorităţilor competente pentru realizarea acestei politici;

b) asigurarea securităţii în aprovizionarea cu combustibili;

c) asigurarea importurilor şi exporturilor de combustibili şi energie electrică;

d) asigurarea protecţiei mediului, reconstrucţia ecologică a siturilor afectate de activităţi energetice;

e) transparenţa preţurilor şi tarifelor la combustibili şi energie;

f) creşterea eficienţei în utilizarea combustibililor şi energiei;

g) dezvoltarea surselor regenerabile de energie şi cogenerării de înaltă eficienţă, cu acordarea de priorităţi energiei electrice pentru aşezările izolate;

h) dezvoltarea cooperării energetice internaţionale. 

(3) Sursele de finanţare utilizate pentru aplicarea strategiei energetice naţionale şi politicii Guvernului în sectorul energetic se asigură din sursele proprii ale operatorilor economici în domeniu, bugetul de stat, bugetele locale, împrumuturi rambursabile şi nerambursabile. 

(4) Măsurile de sprijin de natura ajutorului de stat, propuse pentru asigurarea aplicării strategiei energetice naţionale şi politicii Guvernului în sectorul energiei electrice, precum şi cele prevăzute de prezenta lege vor fi aprobate şi acordate numai în condiţiile legii. 

Programul energetic

Art. 5. – (1) Politica energetică se concretizează într-un program cuprinzând măsuri de stimulare a activităţilor de investiţii, cercetare-dezvoltare etc., aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Guvernul, ministerul de resort, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale iau măsuri pentru realizarea obiectivelor înscrise în programul prevăzut la alin. (1) şi examinează, anual sau ori de câte ori este necesar, stadiul îndeplinirii prevederilor acestuia. 

Atribuţiile ministerului de resort

Art. 6. – Ministerul de resort elaborează strategia energetică naţională şi politica energetică şi asigură ducerea la îndeplinire a acesteia, în condiţiile prevederilor prezentei legi, având următoarele atribuţii principale:

a) elaborează programe şi planuri de măsuri pentru aplicarea politicii Guvernului în sectorul energiei electrice, inclusiv a programelor de eficienţă energetică şi de promovare a surselor regenerabile de energie;

b) elaborează proiecte de acte normative pentru sectorul energiei electrice;

c) asigură elaborarea de studii pe baza cărora urmează a fi stabilite priorităţile privind investiţiile de interes strategic din sectorul energiei electrice;

d) elaborează programul de constituire a stocurilor de siguranţă la combustibili şi urmăreşte realizarea prevederilor acestuia de către operatorii economici;

e) urmăreşte permanent, prin instituţiile şi autorităţile abilitate în acest sens, performanţele şi calitatea tehnologiilor şi instalaţiilor din sistemul energetic şi iniţiază măsuri în vederea creşterii nivelului acestora;

f) are calitatea de autoritate contractantă privind concesionarea în sectorul energiei electrice;

g) ia măsuri pentru realizarea instalaţiilor de producere a energiei electrice, care permit utilizarea, în condiţiile eficienţei economice, a combustibililor inferiori din resurse interne, precum şi valorificarea unor cantităţi prestabilite de resurse regenerabile şi secundare de energie;

h) supraveghează aplicarea şi respectarea măsurilor stabilite pentru protecţia mediului de către toţi participanţii la activităţile din sectorul energiei electrice;

i) elaborează programe privind diversificarea surselor primare de energie, propunând Guvernului măsuri în acest sens;

j) implementează politica energetică a Guvernului, referitoare la continuarea promovării cogenerării, ca soluţie eficientă de acoperire a consumului naţional de energie termică, şi la utilizarea surselor regenerabile de energie;

k) coordonează acţiunile de cooperare cu instituţii similare din alte ţări, precum şi cu organisme internaţionale de profil;

l) avizează, împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, normativele privind protecţia muncii în sectorul energetic;

m) elaborează şi fundamentează, împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu organizaţiile patronale şi sindicale, propunerile de politică socială specifice sectorului energetic, programele de asistenţă socială şi medicală, de asigurări de risc şi accidente, în vederea evitării riscurilor profesionale şi a reabilitării celor care au suferit accidente de muncă şi boli profesionale;

n) asigură monitorizarea respectării angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană pentru sectorul energetic;

o) defineşte infrastructura critică a Sistemului electroenergetic naţional;

p) monitorizează îndeplinirea măsurilor asumate pentru conformitatea instalaţiilor din sectorul energetic, care au obţinut perioada de tranziţie în urma negocierilor cu Uniunea Europeană, la normele prevăzute în legislaţia de mediu;

q) urmăreşte şi propune Guvernului, împreună cu alte instituţii şi autorităţi ale statului competente în domeniu, măsuri în legătură cu realizarea stocurilor de siguranţă ale Sistemului electroenergetic naţional în ceea ce priveşte combustibilii pentru perioada sezonului rece şi volumul de apă din lacurile de acumulare. 

Autoritatea competentă

Art. 7. – (1) Autoritatea competentă în sectorul energiei electrice este Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, aflată în coordonarea primului-ministru, care îşi desfăşoară activitatea pe baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale ANRE se asigură integral din venituri proprii. 

(3) ANRE poate să înfiinţeze structuri proprii teritoriale fără personalitate juridică. 

Finanţarea activităţii ANRE

Art. 8. – (1) Veniturile proprii ale ANRE provin din: tarife percepute pentru acordarea de licenţe, autorizaţii şi atestări, precum şi din contribuţii ale operatorilor economici din sector sau din fonduri acordate de organismele internaţionale. 

(2) Nivelul tarifelor şi cel al contribuţiilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc de ANRE pe o perioadă de minimum 4 ani, fiind actualizate anual cu indicele de inflaţie, în condiţiile legii, fiind date apoi publicităţii. 

(3) ANRE întocmeşte anual bugetul propriu de venituri şi cheltuieli, în conformitate cu normele metodologice în vigoare. 

(4) Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al ANRE rămân la dispoziţia acesteia şi se folosesc în anul următor având aceeaşi destinaţie. 

Conducerea ANRE

Art. 9. – (1) ANRE este condusă de un preşedinte şi un vicepreşedinte, numiţi de primul-ministru, la propunerea ministrului de resort, pe o perioadă de 5 ani. Preşedintele reprezintă ANRE în relaţiile cu terţii. 

(2) Pentru aprobarea reglementărilor elaborate de ANRE se constituie un comitet de reglementare, format din preşedinte, vicepreşedinte şi 3 reglementatori. 

(3) Cei 3 reglementatori din comitetul de reglementare, prevăzuţi la alin. (2), sunt numiţi de primul-ministru pe o perioadă de 5 ani, la propunerea ministrului de resort. 

(4) Comitetul de reglementare îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat prin decizie a preşedintelui ANRE. 

(5) Mandatul unui membru al comitetului de reglementare încetează în următoarele situaţii:

a) la expirarea duratei;

b) prin demisie;

c) prin deces;

d) prin imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului, constând într-o indisponibilitate mai lungă de 60 de zile consecutive;

e) la survenirea unei incompatibilităţi dintre cele prevăzute la alin. (7);

f) prin revocare pentru neîndeplinirea mandatului, pentru încălcarea prevederilor prezentei legi sau pentru condamnare penală, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. 

(6) Revocarea mandatului unui membru al comitetului de reglementare se face de către autoritatea care l-a numit. 

(7) Calitatea de membru în comitetul de reglementare este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte activităţi cu caracter comercial, funcţii sau demnităţi publice, cu excepţia celei didactice din învăţământul superior, în condiţiile legii. 

(8) Ordinele şi deciziile ANRE cu privire la reglementare sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor comitetului de reglementare. 

(9) Reglementările de interes general se aprobă prin ordine ale ANRE şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(10) Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate. 

(11) Ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (10) sunt obligatorii pentru părţi până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. 

(12) Comitetul de reglementare al ANRE este asistat de un consiliu consultativ format din 11 membri, numiţi prin ordin al ministrului de resort, din care:

a) un membru – din partea direcţiei de specialitate din ministerul de resort;

b) 2 membri – din partea asociaţiilor patronale din domeniul energiei;

c) 2 membri – din partea organizaţiilor sindicale ale salariaţilor din domeniul energiei;

d) un membru – din partea asociaţiilor din administraţia publică locală;

e) 2 membri – din partea organizaţiilor profesionale;

f) 3 membri – din partea asociaţiilor consumatorilor de energie electrică şi termică. 

(13) Membrii consiliului consultativ au dreptul la decontarea de către ANRE a cheltuielilor de deplasare şi cazare, în cazul în care şedinţa se desfăşoară într-o altă localitate decât în cea de domiciliu a acestora. 

(14) Consiliul consultativ sprijină armonizarea intereselor operatorilor economici din sector cu cele ale consumatorilor de energie electrică, evaluează impactul reglementărilor ANRE şi face propuneri de îmbunătăţire a acestora. 

Angajarea şi salarizarea personalului ANRE

Art. 10. – (1) Personalul este angajat şi eliberat din funcţie în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare al ANRE, ale contractului colectiv de muncă şi cu reglementările legale în vigoare. Condiţiile de incompatibilitate stabilite la art. 9 alin. (7) sunt aplicabile şi personalului. 

(2) Salarizarea personalului ANRE se stabileşte prin negociere în cadrul contractului colectiv şi al contractului individual de muncă, în conformitate cu reglementările în vigoare pentru instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii. 

Atribuţiile ANRE

Art. 11. – (1) ANRE elaborează, stabileşte şi urmăreşte aplicarea ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional, necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor. 

(2) ANRE este abilitată cu următoarele competenţe şi atribuţii:

a) stabileşte reglementări cu caracter obligatoriu pentru operatorii economici din sectorul energiei electrice;

b) acordă, modifică, suspendă sau retrage autorizaţiile şi licenţele pentru operatorii economici din sectorul energiei electrice, inclusiv pentru producătorii de energie termică produsă în cogenerare;

c) elaborează şi aprobă metodologiile de calcul necesare stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate;

d) stabileşte tarifele/preţurile aplicabile consumatorilor captivi, precum şi criteriile şi regulile pentru stabilirea tarifelor aplicate de furnizorii de ultimă opţiune;

e) aprobă preţurile şi tarifele practicate între operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice pe piaţa reglementată de energie electrică, tarifele pentru serviciile de sistem, de transport şi de distribuţie a energiei electrice, preţurile şi tarifele practicate pentru activităţile şi serviciile aferente producerii energiei termice în cogenerare destinate propulaţiei, pe bază de consultări, în scopul asigurării protecţiei consumatorului final;

f) stabileşte contractele-cadru de furnizare, pe cele dintre operatorii economici privind vânzarea, achiziţia, transportul, serviciul de sistem şi distribuţia energiei electrice, precum şi pe cele de vânzare a energiei termice produse în cogenerare;

g) elaborează regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

h) aprobă reglementări tehnice şi comerciale pentru operatorii economici din sector;

i) exercită controlul cu privire la respectarea de către operatorii economici din sectorul energiei electrice a reglementărilor emise, a sistemului de preţuri şi tarife în vigoare şi aplică sancţiuni în cazul nerespectării acestora;

j) stabileşte procedura de soluţionare a neînţelegerilor precontractuale şi soluţionează neînţelegerile legate de încheierea contractelor dintre operatorii economici din sectorul energiei electrice, a contractelor de furnizare a energiei electrice şi a contractelor de racordare la reţea;

k) stabileşte metodologia proprie de urmărire şi control în vederea respectării de către operatorii economici a sistemului de preţuri şi tarife;

l) elaborează, în conformitate cu prevederile legale, regulamentul de constatare, notificare şi sancţionare a abaterilor de la reglementările emise în domeniu;

m) elaborează regulamentul pentru autorizarea electricienilor şi atestarea operatorilor economici care proiectează, execută, verifică şi exploatează capacităţi energetice, respectiv instalaţii de utilizare;

n) urmăreşte aplicarea reglementărilor specifice în domeniul energiei electrice;

o) sesizează ministerul de resort şi Consiliul Concurenţei cu privire la abuzul de poziţie dominantă pe piaţă şi la încălcarea prevederilor legale referitoare la concurenţă, ori de câte ori constată nerespectarea reglementărilor cu privire la concurenţă şi transparenţă;

p) creează şi gestionează o bază de date la nivel naţional, necesară desfăşurării activităţii sale şi pentru furnizarea de informaţii altor autorităţi în elaborarea strategiei de dezvoltare a sectorului energiei electrice, precum şi în legătură cu activitatea comerţului internaţional cu energie electrică şi cu practicile internaţionale în domeniu, pe baza datelor ce vor fi transmise de operatorii economici implicaţi;

q) elaborează regulamentul privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, regulament care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

r) publică rapoarte anuale asupra activităţii proprii şi rezultatelor activităţii de monitorizare desfăşurate conform legii;

s) organizează, monitorizează şi controlează procedurile prevăzute la art. 24;

ş) colaborează cu autorităţile de reglementare ale statelor din regiune pentru armonizarea cadrului de reglementare pentru dezvoltarea pieţei regionale, inclusiv privind schimburile transfrontaliere de energie electrică şi regulile privind gestionarea şi alocarea capacităţilor de interconexiune prin care sistemul este interconectat;

t) atestă operatorii economici şi autorizează electricienii care proiectează şi execută lucrări în instalaţiile electrice;

ţ) atestă operatorii economici care asigură servicii de măsurare a energiei electrice, conform unui regulament propriu;

u) monitorizează piaţa de energie electrică în vederea evaluării nivelului de eficienţă, transparenţă şi concurenţă a acesteia pe bază de reglementări proprii şi prezintă rapoarte trimestriale primului-ministru şi ministrului de resort privind problemele şi soluţiile aplicate;

v) elaborează şi aprobă regulamentul de desemnare a furnizorului de ultimă opţiune. 

(3) Activitatea de monitorizare realizată de ANRE se referă în principal la:

a) regulile de management şi alocare a capacităţii de interconexiune, în cooperare cu autorităţile de reglementare din statele cu care Sistemul electroenergetic naţional este interconectat;

b) managementul congestiilor în Sistemul electroenergetic naţional;

c) durata de realizare a racordărilor la reţeaua de transport şi distribuţie de către operatorul implicat şi durata de reconectare după reparaţii;

d) publicarea de către operatorul de transport şi de sistem şi de către operatorul de distribuţie a informaţiilor adecvate privind capacităţile de interconexiune, utilizarea reţelei şi capacitatea alocată, cu respectarea confidenţialităţii informaţiilor comerciale specifice;

e) separarea efectivă a situaţiilor contabile, conform art. 17 alin. (2) lit. b), pentru a asigura evitarea subvenţiilor încrucişate între activităţile de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice;

f) termenii, condiţiile şi tarifele pentru conectarea unor noi producători de energie electrică, pentru a garanta că acestea sunt obiective, transparente şi nediscriminatorii, în special având în vedere costurile şi beneficiile diverselor tehnologii privind sursele regenerabile de energie, producţia distribuită şi producerea energiei termice în cogenerare;

g) modalităţile în care operatorul de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie îşi îndeplinesc obligaţiile prevăzute în prezenta lege;

h) nivelul de transparenţă şi de concurenţă privind funcţionarea pieţei de energie electrică. 

(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, ANRE colaborează cu Consiliul Concurenţei, cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, cu ministerele şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale interesate, cu asociaţiile consumatorilor de energie electrică, cu operatorii economici specializaţi care prestează servicii pentru sector, cu asociaţiile profesionale din domeniul energiei electrice şi termice şi cu asociaţiile patronale şi sindicale. 

Electrificarea localităţilor

Art. 12. – (1) Electrificarea localităţilor se realizează cu fonduri din bugetele locale, din bugetul de stat sau din alte fonduri legal constituite. 

(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi ministerele implicate răspund de implementarea proiectelor şi a programelor de electrificare şi extindere a acestora. 

CAPITOLUL III

Autorizaţii, licenţe şi concesiuni

SECŢIUNEA 1

Autorizaţii şi licenţe

Activităţile supuse regimului autorizării

Art. 13. – (1) Realizarea de noi capacităţi energetice, precum şi retehnologizarea celor existente se desfăşoară pe bază de autorizaţii de înfiinţare, acordate cu respectarea prevederilor legale în vigoare. 

(2) Producerea, transportul, serviciul de sistem, distribuţia şi furnizarea energiei electrice, precum şi activităţile de administrare a pieţelor centralizate de energie electrică se desfăşoară pe bază de licenţe acordate în condiţiile prezentei legi. 

(3) Exercitarea oricărei activităţi fără autorizaţie sau licenţă se sancţionează potrivit legii. 

Regimul autorizării

Art. 14. – (1) Pentru autorizare, solicitantul va înregistra cererea la autoritatea competentă. 

(2) Solicitantul va ataşa la cerere actele şi documentele care probează îndeplinirea de către acesta a condiţiilor economice, financiare, tehnice şi profesionale stabilite pe categorii de capacităţi energetice şi de activităţi în domeniu. 

(3) Nu pot fi autorizaţi solicitanţii aflaţi în procedura reorganizării judiciare sau a falimentului şi nici cei care au fost sancţionaţi de autoritatea competentă prin retragerea de autorizaţii sau licenţe într-o perioadă de 5 ani anterior datei de înregistrare a cererii. 

(4) Procedura de acordare a autorizaţiilor/licenţelor, termenele şi condiţiile de acordare, constând în: criterii, limite de putere, atestări, avize, garanţii şi altele asemenea, diferenţiate pe categorii de capacităţi şi activităţi supuse autorizării, se stabilesc prin regulament elaborat de autoritatea competentă şi aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

(5) Refuzul acordării unei autorizaţii sau licenţe, lipsa de răspuns înăuntrul termenului şi orice altă soluţie a autorităţii competente, considerate de solicitant ilegale şi prejudiciabile, pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, în condiţiile legii. 

(6) Pentru capacităţile de producere distribuită şi/sau pentru micii producători de energie electrică, criteriile de autorizare vor avea în vedere dimensiunile limitate ale capacităţilor de producere şi impactul asupra funcţionării reţelelor electrice de distribuţie. 

Categoriile de autorizaţii şi licenţe

Art. 15. – (1) Autoritatea competentă emite:

1. autorizaţii de înfiinţare pentru:

a) realizarea de noi capacităţi energetice de producere a energiei electrice şi a energiei termice în cogenerare sau retehnologizarea celor existente;

b) realizarea şi/sau retehnologizarea de linii şi staţii de transport al energiei electrice;

c) realizarea şi/sau retehnologizarea de linii şi staţii de distribuţie a energiei electrice cu tensiune nominală de 110 kV;

2. licenţe pentru:

a) exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice sau a energiei termice în cogenerare;

b) prestarea serviciului de transport al energiei electrice;

c) prestarea serviciului de sistem;

d) prestarea serviciului de distribuţie a energiei electrice;

e) activităţi de administrare a pieţelor centralizate;

f) activitatea de furnizare a energiei electrice. 

(2) Autorizaţiile de înfiinţare pentru realizarea de capacităţi noi, prevăzute la alin. (1) pct. 1, se acordă numai pe/în imobile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, proprietate privată a solicitantului autorizaţiei de înfiinţare ori deţinute cu un alt titlu legal. 

(3) Licenţele pentru exploatarea comercială a capacităţilor energetice noi se acordă în cazul în care capacităţile energetice noi sunt amplasate pe/în imobile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, proprietate privată a solicitantului licenţei ori proprietate privată a unor persoane fizice sau juridice, deţinute cu un alt titlu legal. 

Drepturile şi obligaţiile care decurg din autorizaţia de înfiinţare şi din licenţe

Art. 16. – (1) Lucrările de realizare şi retehnologizare ale capacităţilor energetice pentru care se acordă autorizaţii, precum şi activităţile şi serviciile pentru care se acordă licenţe sunt de interes public, cu excepţia celor care sunt destinate exclusiv satisfacerii consumului propriu al titularului autorizaţiei sau licenţei. 

(2) Asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice, titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de realizare şi retehnologizare, respectiv de funcţionare a capacităţii energetice, de următoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacităţii energetice, obiect al autorizaţiei;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii, obiect al autorizaţiei de înfiinţare, pentru reviziile, reparaţiile şi intervenţiile necesare;

c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condiţiile legii;

d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri;

e) dreptul de acces la utilităţile publice. 

(3) Drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conţinutul acestora este prevăzut la art. 19 şi se exercită pe toată durata existenţei capacităţii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie. 

(4) Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora. 

(5) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 

(6) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5). 

(7) Titularii de licenţe şi autorizaţii sunt obligaţi să procedeze la încheierea convenţiilor-cadru prevăzute la alin. (5) în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectaţi. 

(8) Dacă cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii sau avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor energetice, titularii de licenţă au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile prezentei legi. 

(9) Proprietarii terenurilor şi titularii activităţilor afectaţi de exercitarea de către titularii de licenţă şi autorizaţii a drepturilor prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: 

– suprafaţa de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; 

– tipurile de culturi şi plantaţii, precum şi amenajările afectate de lucrări; 

– activităţile restrânse cu ocazia lucrărilor. 

Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul părţilor sau, în cazul în care părţile nu se înţeleg, prin hotărâre judecătorească. 

(10) Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activităţi prevăzute la alin. (2) se stabileşte şi se exercită cu respectarea principiului echităţii, a dreptului de proprietate şi a minimei afectări a acestuia. 

(11) Titularii de autorizaţii şi licenţe sunt în drept să efectueze lucrările de defrişare a vegetaţiei sau tăierile de modelare pentru crearea şi menţinerea distanţei de apropiere faţă de reţelele electrice cu personal specializat, respectând prevederile legale în vigoare. 

(12) Titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată, instituite de autorităţile publice centrale şi locale. 

Obligaţiile decurgând din autorizaţiile de înfiinţare şi din licenţe

Art. 17. – (1) Titularul autorizaţiei de înfiinţare are următoarele obligaţii:

a) să stabilească şi să aplice, pe întreaga durată a executării lucrărilor, măsurile de protecţie a persoanelor, bunurilor şi mediului;

b) să obţină toate avizele, acordurile şi atestatele prevăzute de lege pentru realizarea obiectivului autorizat. 

(2) Pe durata de valabilitate a licenţelor, titularii de licenţe sunt obligaţi:

a) să respecte condiţiile care însoţesc licenţa;

b) să ţină situaţii contabile separate pentru fiecare activitate care face obiectul licenţei acordate de autoritatea competentă, în cazul operatorului economic în domeniul energiei electrice integrat, pe verticală sau pe orizontală, să procedeze la fel ca în cazul în care activitatea respectivă ar fi efectuată de operatori economici separaţi şi să întocmească rapoarte financiare în formatul solicitat de autoritatea competentă;

c) să constituie şi să menţină garanţii financiare care să le permită desfăşurarea activităţii şi asigurarea continuităţii serviciului;

d) să pună la dispoziţie autorităţii competente informaţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acesteia. 

Obligaţiile de serviciu public

Art. 18. – (1) Titularii de autorizaţii de înfiinţare şi de licenţe au obligaţia de a-şi desfăşura activităţile cu respectarea obligaţiilor referitoare la siguranţa, calitatea, continuitatea aprovizionării, eficienţa energetică, cu respectarea normelor de securitate şi sănătate a muncii şi de protecţie a mediului, precum şi a prevederilor din contractele directe cu consumatorii. 

(2) Obligaţiile de serviciu public se stabilesc de autoritatea competentă, pentru fiecare activitate din sectorul energiei electrice, prin licenţe sau autorizaţii, precum şi prin reglementări specifice. 

Drepturile şi obligaţiile titularilor de autorizaţii de înfiinţare şi de licenţă asupra proprietăţii terţilor

Art. 19. – (1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării de capacităţi energetice se întinde pe durata necesară executării lucrărilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul autorizaţiei de înfiinţare, cu respectarea prevederilor legale, poate:

a) să depoziteze, pe terenurile necesare executării lucrărilor, materiale, echipamente, utilaje, instalaţii;

b) să desfiinţeze culturi sau plantaţii, construcţii sau alte amenajări existente ori numai să le restrângă, în măsura strict necesară executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată, în condiţiile legii;

c) să îndepărteze materiale, să capteze apa, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;

d) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri şi locuinţe de şantier, cu acordul prealabil al proprietarului;

e) să oprească ori să restrângă activităţi ale proprietarului, în măsura strict necesară executării lucrărilor pentru capacitatea autorizată, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. 

(2) Dreptul de uz prevăzut la alin. (1) încetează înaintea expirării duratei stabilite pentru executarea lucrărilor sau înaintea acestui termen, la data terminării anticipate a lucrărilor sau la data sistării acestora şi renunţării la autorizaţii. Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificată de îndată proprietarului. 

(3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii energetice se întinde pe toată durata funcţionării capacităţii, iar exercitarea lui se face ori de câte opri este necesar pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii. În exercitarea acestui drept, titularul licenţei poate:

a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii;

b) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea;

c) să desfiinţeze sau să reducă culturi, plantaţii ori alte amenajări existente şi să restrângă activităţi ale proprietarului, în măsura şi pe durata strict necesare executării operaţiilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare. 

(4) Titularul licenţei este obligat să înştiinţeze în scris proprietarul bunurilor, terenurilor sau activităţilor care vor fi afectate ca urmare a lucrărilor la capacităţile energetice, cu excepţia cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarii sunt înştiinţaţi în termenul cel mai scurt. 

(5) Titularul licenţei este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze terenul şi să-l repună în situaţia anterioară, în cel mai scurt timp posibil. 

(6) Servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană cuprinde dreptul de acces şi de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacităţilor energetice cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizări, reparaţii, revizii şi avarii. 

(7) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activităţi desfăşurate în zona de executare a lucrărilor de realizare ori retehnologizare de capacităţi energetice, precum şi a operaţiilor de revizie sau reparaţie la capacitatea în funcţiune, titularul autorizaţiei sau al licenţei are dreptul de a obţine restrângerea ori sistarea, pe toată durata lucrărilor, a activităţilor desfăşurate în vecinătate de alte persoane. În acest caz persoanele afectate vor fi înştiinţate, în scris, despre data începerii, respectiv a finalizării lucrărilor. 

(8) La încetarea exercitării drepturilor prevăzute la art. 16 alin. (2), titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv titularul licenţei, este obligat să asigure degajarea terenului şi repunerea lui în situaţia iniţială. 

(9) Dreptul de acces la utilităţile publice, prevăzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizaţiei sau al licenţei cu bună-credinţă şi în mod rezonabil, fără a prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilităţi publice. 

Zonele de protecţie şi zonele de siguranţă

Art. 20. – (1) Pentru protecţia şi funcţionarea normală a capacităţilor energetice şi a anexelor acestora, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului, se instituie zone de protecţie şi de siguranţă. 

(2) Zonele de protecţie şi de siguranţă se determină pentru fiecare capacitate, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea competentă. 

(3) Asupra terenurilor aflate în proprietatea terţilor, cuprinse în zonele de protecţie şi de siguranţă, se stabileşte drept de servitute legală. 

Exproprierea

Art. 21. – (1) Terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice este fie proprietate privată a unui terţ, fie a titularului autorizaţiei, fie proprietate publică. 

(2) Dacă terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice este proprietate privată a unui terţ, solicitantul autorizaţiei de înfiinţare are ca primă opţiune cumpărarea terenului de la proprietar sau să iniţieze procedura legală de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică, cu despăgubirea proprietarului, în condiţiile legii, şi să obţină concesiunea acestuia, pe durata existenţei capacităţii energetice. 

Modificarea autorizaţiilor şi licenţelor

Art. 22. – Autorizaţiile şi licenţele se modifică în cazul schimbării circumstanţelor sau condiţiilor existente la data acordării acestora. 

Suspendarea şi retragerea autorizaţiilor şi licenţelor

Art. 23. – (1) În caz de neîndeplinire de către titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv al licenţei, a obligaţiilor sale legale, precum şi în caz de nerespectare a condiţionărilor, limitărilor, restricţiilor, interdicţiilor sau a sarcinilor stabilite prin autorizaţie, respectiv prin licenţă, constatate de autoritatea competentă din oficiu ori la sesizarea unor terţi sau la notificarea de către titular, autoritatea competentă va proceda după cum urmează:

a) în cazul în care neîndeplinirea sau nerespectarea obligaţiilor nu este imputabilă titularului, va dispune: 

– un termen de conformare, dacă situaţia creată este remediabilă; 

– retragerea autorizaţiei, respectiv a licenţei, dacă situaţia creată este iremediabilă;

b) în cazul în care neîndeplinirea sau nerespectarea obligaţiilor este imputabilă titularului, va dispune: 

– suspendarea autorizaţiei, respectiv a licenţei, pe o perioadă fixată pentru remedierea situaţiei create şi pentru conformare cu autorizaţia, respectiv cu licenţa, dacă situaţia creată este remediabilă; 

– retragerea autorizaţiei, respectiv a licenţei, dacă situaţia creată este iremediabilă. 

(2) În toate cazurile prevăzute la alin. (1), persoanele prejudiciate îl pot acţiona pe titular în justiţie pentru recuperarea pagubei cauzate. 

(3) Autoritatea competentă va suspenda autorizaţia de înfiinţare, respectiv licenţa titularului, în caz de deschidere a procedurii generale de insolvenţă. 

(4) Autoritatea competentă va retrage autorizaţia de înfiinţare, respectiv licenţa, în cazul decăderii, incapacităţii sau al falimentului titularului, precum şi la încetarea concesiunii ori a locaţiunii capacităţii energetice sau la vânzarea capacităţii de către titular. 

SECŢIUNEA a 2-a

Proceduri pentru noi capacităţi energetice de producţie

Procedura de licitaţie şi alte proceduri

Art. 24. – (1) În cazul în care, în urma procedurii de autorizare, capacităţile de producţie care se construiesc sau măsurile luate pe linia managementului eficienţei energetice/cererii nu sunt suficiente pentru a garanta siguranţa alimentării pentru consumul intern, ministerul de resort poate iniţia o procedură de licitaţie sau orice altă procedură similară pentru atribuirea unui contract, în condiţii de transparenţă şi nediscriminare, pe baza unor criterii publicate, prin care să invite noi operatori economici sau titulari de licenţă de producere preexistenţi să oferteze pentru realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice. 

(2) În condiţiile alin. (1) şi în scopul asigurării protecţiei mediului şi al promovării noilor tehnologii, ministerul de resort poate iniţia o procedură de licitaţie privind realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice. Această procedură se poate referi la noi capacităţi sau la resursele de management al eficienţei energetice/cererii. 

(3) Ofertantului declarat câştigător i se va acorda autorizaţie de înfiinţare şi licenţe, potrivit dispoziţiilor secţiunii 1. 

(4) Procedura de desfăşurare a licitaţiei pentru noi capacităţi de producere, precum şi lista de criterii care stau la baza selecţiei ofertelor şi atribuirea contractului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort şi a autorităţii competente. 

SECŢIUNEA a 3-a

Concesionarea

Obiectul concesiunii şi autoritatea contractantă

Art. 25. – (1) Pot face obiectul unei concesiuni energetice bunurile proprietate publică sau privată a statului, activităţile şi serviciile publice de interes naţional din domeniul energiei electrice. 

(2) Calitatea de autoritate contractantă o are ministerul de resort, pentru bunurile proprietate publică sau privată a statului ori pentru activităţile sau serviciile publice de interes naţional. 

(3) Cadrul general privind regimul juridic al contractelor de concesiune, procedurile pentru acordarea concesiunilor, precum şi conţinutul-cadru al caietului de sarcini sunt elaborate de autoritatea contractantă, în conformitate cu prevederile legii, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

(4) Contractul de concesiune intră în vigoare la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(5) Condiţiile de acordare, menţinere, suspendare şi retragere a concesiunii se stabilesc prin contractul de concesiune încheiat de autoritatea contractantă şi aprobat în conformitate cu prevederile prezentei legi. 

CAPITOLUL IV

Energia electrică

Piaţa de energie electrică

Art. 26. – (1) Piaţa de energie electrică este compusă din piaţa reglementată şi piaţa concurenţială, iar tranzacţiile cu energie se fac angro sau cu amănuntul. 

(2) Deschiderea pieţei de energie electrică se realizează prin creşterea progresivă a ponderii pieţei concurenţiale, în conformitate cu prevederile strategiei şi politicii energetice, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Participanţii la piaţa de energie electrică

Art. 27. – (1) Participanţii la piaţa de energie electrică trebuie să respecte regulile de funcţionare a acesteia, stabilite de autoritatea competentă, şi să efectueze plăţile pentru energia electrică şi serviciile de care beneficiază, rezultate din tranzacţiile efectuate în conformitate cu aceste reguli. 

(2) Participanţii la piaţa de energie electrică şi structurile operaţionale asociate sunt: producătorul, operatorul de transport şi sistem, operatorul pieţei centralizate de energie electrică, operatorul de distribuţie, furnizorul, clientul eligibil şi clientul captiv. 

Funcţionarea pieţei reglementate de energie electrică

Art. 28. – (1) Piaţa reglementată de energie electrică şi de servicii asociate funcţionează până la deschiderea completă a pieţei de energie electrică. 

(2) Pe piaţa reglementată de energie electrică, autoritatea competentă stabileşte preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor angro dintre producători şi furnizorii clienţilor captivi. 

(3) Furnizarea energiei electrice la clienţii captivi se face pe bază de contracte reglementate, la tarife reglementate. 

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), după deschiderea completă a pieţei de energie electrică, autoritatea competentă poate stabili preţurile şi cantităţile contractate, aferente tranzacţiilor angro dintre producători şi furnizorii consumatorilor casnici. 

Funcţionarea pieţei concurenţiale de energie electrică

Art. 29. – (1) Piaţa concurenţială de energie electrică funcţionează pe baza reglementărilor emise de autoritatea competentă. 

(2) În piaţa concurenţială, tranzacţiile cu energie electrică se fac angro sau cu amănuntul. 

(3) Piaţa concurenţială angro funcţionează pe bază de:

a) contracte bilaterale încheiate în urma desfăşurării licitaţiilor pe piaţa centralizată;

b) contracte bilaterale negociate ale furnizorilor de energie electrică cu producătorii;

c) contracte de import şi de export al energiei electrice;

d) tranzacţii prin licitaţie pe piaţa spot;

e) tranzacţii de servicii specifice. 

(4) Pe piaţa concurenţială cu amănuntul, furnizorii vând energie electrică clienţilor eligibili prin contracte bilaterale la preţuri negociate sau prin oferte-tip. 

Transportul şi distribuţia

Art. 30. – (1) Deţinătorul de licenţă şi clientul au acces reglementat la reţelele electrice de interes public. Accesul la reţelele electrice de interes public reprezintă un serviciu obligatoriu, în condiţii reglementate, pe care trebuie să-l îndeplinească operatorul de transport şi de sistem, precum şi operatorul de distribuţie. 

(2) Accesul la reţea poate fi restricţionat numai dacă racordarea afectează siguranţa Sistemului electroenergetic naţional prin nerespectarea normelor tehnice şi a standardelor de performanţă prevăzute în reglementările tehnice în vigoare. 

(3) Disputele privind accesul la reţeaua electrică se soluţionează de autoritatea competentă. 

(4) Realizarea de linii electrice directe şi accesul la acestea se reglementează de autoritatea competentă, în mod distinct. 

(5) Tariful pentru accesul la reţeaua electrică de interes public este reglementat. 

Contractul de racordare

Art. 31. – (1) La cererea scrisă a unui utilizator de reţea, nou sau preexistent, operatorul de transport şi de sistem sau operatorul de distribuţie, după caz, este obligat să comunice, în scris, în termen de 30 de zile, condiţiile tehnico-economice de racordare la reţea şi să colaboreze cu solicitantul pentru alegerea celei mai avantajoase soluţii de racordare. 

(2) Contractul de racordare se încheie conform reglementărilor emise de autoritatea competentă. 

Producerea de energie electrică

Art. 32. – Producerea de energie electrică şi de energie termică în cogenerare se realizează de către titularii de licenţă, în condiţiile prezentei legi. 

Obligaţiile producătorilor

Art. 33. – Producătorii au, în principal, următoarele obligaţii:

a) să asigure livrările de energie electrică, respectiv energia termică produsă în cogenerare, şi serviciile tehnologice de sistem, cu respectarea condiţiilor impuse prin licenţe, clauze contractuale şi reglementări în vigoare;

b) să oferteze nediscriminatoriu întreaga putere electrică disponibilă, energia electrică şi serviciile tehnologice de sistem;

c) să menţină o rezervă de combustibil la un nivel suficient sau, după caz, o rezervă suficientă de apă, pentru îndeplinirea obligaţiilor de producţie şi furnizare continuă a energiei electrice, prevăzute de reglementările în vigoare;

d) să se conformeze, din punct de vedere operativ, cerinţelor operatorului de transport şi de sistem şi să înfiinţeze, după caz, trepte proprii de conducere operativă. 

Drepturile producătorilor

Art. 34. – Producătorii de energie electrică au, în principal, următoarele drepturi:

a) să aibă acces la reţelele electrice de interes public, în condiţiile prezentei legi;

b) să obţină, în condiţiile legii, culoar de trecere pentru liniile electrice proprii;

c) să tranzacţioneze energia electrică şi serviciile tehnologice de sistem pe piaţa reglementată şi concurenţială;

d) să înfiinţeze şi să menţină un sistem propriu de telecomunicaţii pentru legătura cu capacităţile sale de producţie, cu clienţii sau cu treptele de conducere operativă;

e) să comercializeze energia termică produsă în cogenerare. 

Transportul energiei electrice

Art. 35. – (1) Transportul energiei electrice se realizează de către operatorul de transport şi de sistem, persoană juridică titulară de licenţă. 

(2) Reţeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului. 

(3) Terenurile pe care se situează reţelele electrice de transport existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existenţă a reţelei. 

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3) terenurile şi componentele de reţea electrică de transport pentru care operatorul de transport şi de sistem a dobândit dreptul de proprietate, în condiţiile legii. 

Planul de perspectivă

Art. 36. – (1) Operatorul de transport şi de sistem are obligaţia de a elabora planuri de perspectivă privind transportul, în concordanţă cu stadiul actual şi evoluţia viitoare a consumului de energie şi a surselor, inclusiv importurile şi exporturile de energie. Planurile vor conţine modalităţile de finanţare şi realizare a investiţiilor privind instalaţiile de transport, cu luarea în considerare şi a planurilor de amenajare şi sistematizare a teritoriului străbătut de acestea, în condiţiile respectării normelor de protecţie a mediului. 

(2) Planurile prevăzute la alin. (1) sunt supuse spre avizare autorităţii competente şi se aprobă de ministerul de resort. 

Operatorul de transport şi de sistem

Art. 37. – (1) Operatorul de transport şi de sistem prestează serviciul public de transport pentru toţi utilizatorii reţelelor electrice de transport, în condiţii nediscriminatorii, asigurând accesul la acestea oricărui solicitant care îndeplineşte cerinţele prezentei legi, cu respectarea normelor şi performanţelor prevăzute în reglementările tehnice în vigoare. 

(2) Operatorului de transport şi de sistem nu îi este permis să participe la tranzacţionarea energiei electrice decât în limita achiziţiei de energie electrică pentru acoperirea consumului propriu tehnologic. 

(3) Operatorul de transport şi de sistem prestează serviciul de sistem în condiţii nediscriminatorii pentru toţi utilizatorii Sistemului electroenergetic naţional, asigurând conducerea operativă, în scopul realizării siguranţei funcţionării, stabilităţii frecvenţei şi tensiunii, continuităţii în alimentarea consumatorilor şi coordonării schimburilor de energie electrică cu alte sisteme electroenergetice. 

(4) Operatorul de transport şi de sistem desfăşoară, în principal, următoarele activităţi:

a) exploatează, retehnologizează, reabilitează şi dezvoltă: instalaţiile din reţelele electrice de transport, instalaţiile de măsurare şi contorizare a transferului de energie electrică prin reţelele electrice de transport şi la interfaţa cu utilizatorii reţelelor electrice de transport care îi aparţin, instalaţiile de informatică şi telecomunicaţii din reţelele electrice de transport aferente Sistemului electroenergetic naţional;

b) asigură serviciul public de transport şi tranzitul de energie electrică pe teritoriul României, în conformitate cu contractele încheiate;

c) analizează şi avizează îndeplinirea condiţiilor tehnice de racordare de către utilizatorii reţelelor electrice de transport, în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare;

d) asigură transmiterea rezultatelor măsurărilor de energie electrică la operatorul pieţei centralizate corespunzătoare şi accesul beneficiarilor serviciului de transport pentru verificarea grupurilor de măsurare;

e) realizează planificarea operaţională şi conducerea operativă a Sistemului electroenergetic naţional la nivel central şi teritorial pe baza prognozei proprii, conform reglementărilor legale în vigoare pe piaţa de energie electrică;

f) autorizează personalul care realizează conducerea operativă conform reglementărilor în vigoare;

g) culege, înregistrează şi arhivează datele statistice privind funcţionarea Sistemului electroenergetic naţional;

h) realizează schimbul de informaţii cu partenerii de funcţionare interconectaţi şi cu alţi colaboratori în domeniul energetic, cu respectarea reglementărilor UCTE privind protocoalele de schimb de informaţii, rapoartele, structura şi procedurile de acces la bazele de date;

i) califică unităţile furnizoare de servicii de sistem, pe baza procedurii proprii, aprobată de autoritatea competentă;

j) elaborează şi supune aprobării autorităţii competente normele tehnice şi reglementările specifice necesare pentru realizarea activităţii de conducere operativă, cu consultarea participanţilor la piaţa de energie electrică;

k) elaborează, în condiţiile legii, planul de apărare a Sistemului electroenergetic naţional împotriva perturbaţiilor majore;

l) elaborează studiile, programele şi lucrările privind dezvoltarea Sistemului electroenergetic naţional. 

(5) În caz de avarie majoră care periclitează siguranţa funcţionării Sistemului electroenergetic naţional, operatorul de transport şi de sistem poate dispune folosirea rezervei de apă în afara programelor de exploatare a acumulărilor, cu obligaţia anunţării autorităţilor competente în gospodărirea apelor. 

(6) Operatorul de transport şi de sistem va difuza, în mod nediscriminatoriu, informaţiile referitoare la propriile sale activităţi, necesare utilizatorilor de reţea, nefiindu-i permisă divulgarea informaţiilor comerciale cu caracter confidenţial obţinute pe parcursul activităţii sale. 

(7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de transport al energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare. 

Independenţa operatorului de transport şi de sistem

Art. 38. – (1) În cazul în care operatorul de transport şi de sistem face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală, acesta trebuie să fie independent cel puţin în ceea ce priveşte forma sa juridică, organizarea sa şi procesul decizional, în raport cu celelalte activităţi care nu au legătură cu transportul energiei electrice. 

(2) Suplimentar faţă de cerinţele alin. (1), în cazul în care operatorul de transport şi de sistem face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală, acesta trebuie să fie independent în ceea ce priveşte organizarea sa şi procesul decizional, în raport cu celelalte activităţi care nu au legătură cu transportul energiei electrice. În acest scop, trebuie aplicate următoarele criterii minimale:

a) persoanele responsabile pentru managementul operatorului de transport şi de sistem nu pot participa în structurile operatorului economic integrat pe verticală responsabile direct sau indirect pentru operarea zilnică a activităţilor de producere, distribuţie sau furnizare de energie electrică;

b) trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că interesele profesionale ale persoanelor responsabile pentru managementul operatorului de transport şi de sistem sunt luate în considerare, într-o manieră de natură să asigure independenţa de acţiune a acestora;

c) operatorul de transport şi de sistem are dreptul de a lua decizii în mod efectiv, independent de operatorul economic integrat pe verticală, cu privire la activele necesare pentru operarea, menţinerea sau dezvoltarea reţelei. Aceasta nu trebuie să afecteze existenţa unor mecanisme de coordonare corespunzătoare, care trebuie să asigure protejarea drepturilor de supervizare economică şi managerială ale societăţii-mamă cu privire la profitul obţinut din active de către filială. Aceste mecanisme vor permite în mod special societăţii-mamă să aprobe situaţiile financiare anuale sau orice alte instrumente echivalente ale operatorului de transport şi de sistem şi să stabilească limitele globale de îndatorare a filialei. Nu se va permite însă societăţii-mamă să dea instrucţiuni privind operaţiunile zilnice şi nici privind decizii individuale ce au în vedere construirea sau reabilitarea unor capacităţi de transport care nu depăşesc termenii situaţiilor financiare aprobate ori ai oricărui instrument echivalent;

d) operatorul de transport şi de sistem trebuie să stabilească un program de conformare, în care să prezinte măsurile asumate ce asigură excluderea oricărui comportament discriminatoriu şi garantează că respectarea acestuia este monitorizată în mod adecvat. Acest program trebuie să prezinte şi obligaţiile specifice ale angajaţilor pentru realizarea acestui obiectiv. Persoana sau organismul responsabil pentru monitorizarea programului de conformare depune la ANRE, spre publicare, un raport anual cuprinzând măsurile luate. Primul raport trebuie depus la ANRE până la data de 31 decembrie 2007. 

Interdicţii

Art. 39. – Pentru protecţia instalaţiilor de transport se interzice persoanelor fizice sau juridice:

a) să efectueze construcţii de orice fel în zona de siguranţă a instalaţiilor, fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi de sistem;

b) să efectueze săpături de orice fel sau să înfiinţeze plantaţii în zona de siguranţă a reţelelor electrice de transport, fără acordul operatorului de transport şi de sistem;

c) să depoziteze materiale pe culoarele de trecere şi în zonele de protecţie şi de siguranţă a instalaţiilor, fără acordul operatorului de transport şi de sistem;

d) să arunce obiecte de orice fel pe reţelele electrice de transport sau să intervină în orice alt mod asupra acestora;

e) să deterioreze construcţiile, îngrădirile sau inscripţiile de identificare şi de avertizare aferente instalaţiilor de transport;

f) să limiteze sau să îngrădească prin execuţia de împrejmuire, prin construcţii ori prin orice alt mod accesul la instalaţii al operatorului de transport şi de sistem. 

Operatorul unei pieţe centralizate de energie electrică

Art. 40. – (1) Operatorul pieţei centralizate de energie electrică este persoana juridică titulară de licenţă care asigură organizarea şi administrarea unei pieţe centralizate de energie electrică, conform reglementărilor emise de autoritatea competentă. 

(2) Operatorului pieţei centralizate de energie electrică nu îi este permisă divulgarea informaţiilor legate de tranzacţiile de energie electrică pe care le deţine, obţinute pe parcursul activităţii sale, altfel decât în condiţiile legii. 

(3) Participanţii la piaţa de energie electrică au obligaţia să furnizeze operatorului pieţei centralizate de energie electrică toate informaţiile necesare desfăşurării în condiţii transparente a activităţii, în conformitate cu reglementările în vigoare emise de autoritatea competentă. 

(4) Preţurile stabilite pe pieţele centralizate de energie electrică se fac publice zilnic, prin grija operatorului pieţei respective. 

Distribuţia energiei electrice

Art. 41. – (1) Distribuţia energiei electrice se realizează de către operatorul de distribuţie, persoană juridică, titulară de licenţă. 

(2) Operatorii de distribuţie prestează servicii pentru toţi utilizatorii reţelelor electrice de distribuţie, în condiţii nediscriminatorii, asigurând accesul la acestea oricărui solicitant care îndeplineşte cerinţele prezentei legi, cu respectarea normelor şi standardelor de performanţă prevăzute în reglementările tehnice în vigoare. 

(3) Reţelele electrice de distribuţie se delimitează faţă de instalaţiile de producere sau de reţelele electrice de transport şi de cele ale consumatorilor în punctele de delimitare patrimonială. 

(4) Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului. 

(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (4) terenurile pentru care operatorul de distribuţie, titular de licenţă, a dobândit dreptul de proprietate, în condiţiile legii. 

(6) Reţelele electrice de distribuţie se dezvoltă pe baza principiilor de eficienţă economică, cu respectarea planurilor de urbanism, a dreptului de proprietate, a protecţiei mediului, a sănătăţii şi vieţii persoanelor şi cu economisirea energiei, conform normelor tehnice şi de siguranţă cuprinse în reglementările tehnice în vigoare. 

(7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare. 

(8) În cazul în care cheltuielile prevăzute la alin. (7) sunt suportate de către client, capacităţile energetice rezultate pot fi preluate cu justă despăgubire de către operatorul de distribuţie. 

Operatorul de distribuţie

Art. 42. – (1) Operatorul de distribuţie are următoarele atribuţii principale:

a) exploatează, retehnologizează, reabilitează şi dezvoltă reţelele electrice de distribuţie, cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare;

b) asigură tranzitarea energiei electrice prin reţelele electrice de distribuţie, la cererea şi cu informarea operatorului de transport şi de sistem, pentru acele zone ale ţării în care nu există capacitate suficientă prin reţelele de transport, pentru evacuarea puterii din centrale electrice, inclusiv centrale electrice de cogenerare, pentru conectarea la sistemul electroenergetic al unei ţări vecine, în condiţiile existenţei unui acord bilateral în acest sens, în cazul incidentelor în Sistemul electroenergetic naţional şi al executării lucrărilor de exploatare şi mentenanţă sau al lucrărilor noi în reţelele de transport, care pun în indisponibilitate temporară reţelele de transport din zonă;

c) realizează lucrări de dezvoltare a reţelelor electrice de distribuţie prin programe de dezvoltare optimă a acestora, pe baza studiilor de perspectivă, prin consultare, după caz, cu operatorul de transport şi de sistem şi prin programe specifice de modernizare pentru instalaţii;

d) asigură conducerea operativă în conformitate cu licenţa de distribuţie;

e) difuzează, în mod nediscriminatoriu, informaţiile referitoare la propriile sale activităţi, necesare utilizatorilor de reţea, nefiindu-i permisă divulgarea informaţiilor comerciale cu caracter confidenţial obţinute pe parcursul activităţii sale;

f) supune aprobării operatorului de transport şi de sistem programul reparaţiilor şi lucrărilor de înreţinere planificate în instalaţiile cu tensiunea nominală de linie de 110 kV;

g) monitorizează siguranţa în funcţionare a reţelelor electrice de distribuţie, precum şi indicatorii de performanţă ai serviciului de distribuţie. 

(2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la alin. (1), operatorul de distribuţie poate întrerupe funcţionarea instalaţiilor pentru timpul strict necesar lucrărilor de întreţinere şi reparaţii planificate, cu anunţarea prealabilă a utilizatorilor reţelei electrice de distribuţie. 

Retransmiterea energiei

Art. 43. – (1) Orice persoană care deţine o reţea electrică de distribuţie proprie la data intrării în vigoare a prezentei legi este obligată să asigure accesul la reţea conform reglementărilor autorităţii competente. 

(2) Racordarea de noi utilizatori la reţeaua proprie de distribuţie a unei persoane se face numai cu acordul operatorului de distribuţie care deţine contract de concesiune exclusivă în zona respectivă. 

Limitarea sau întreruperea alimentării

Art. 44. – (1) Operatorul de distribuţie este îndreptăţit să întrerupă alimentarea cu energie electrică în următoarele situaţii:

a) când se periclitează viaţa, sănătatea oamenilor ori integritatea bunurilor materiale;

b) pentru prevenirea sau limitarea extinderii avariilor în echipamentele energetice, în zone de reţea electrică sau la nivelul întregului Sistem electroenergetic naţional;

c) pentru executarea unor manevre sau lucrări care nu se pot efectua fără întreruperi. 

(2) Operatorul de distribuţie este obligat să anunţe utilizatorii afectaţi de întreruperile planificate, respectiv pe furnizorii acestora, în modul stabilit prin contracte şi să comunice durata planificată pentru întreruperile necesare executării unor lucrări de întreţinere şi reparaţii. 

(3) Operatorul de distribuţie răspunde pentru daunele cauzate utilizatorilor din culpa sa. 

(4) Prin regulamentul de furnizare se stabilesc condiţiile în care, în situaţii excepţionale, se poate limita sau întrerupe alimentarea cu energie electrică a consumatorilor. 

Separarea activităţilor de distribuţie şi furnizare

Art. 45. – (1) În cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală, acesta trebuie să fie independent cel puţin în ceea ce priveşte forma sa juridică, organizarea sa şi procesul decizional, în raport cu celelalte activităţi care nu au legătură cu distribuţia. Această regulă nu creează obligaţia separării proprietăţii asupra activelor aparţinând operatorului de distribuţie faţă de operatorul economic integrat pe verticală. 

(2) Suplimentar faţă de cerinţele alin. (1), în cazul în care operatorul de distribuţie face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală, acesta trebuie să fie independent în ceea ce priveşte organizarea sa şi procesul decizional, în raport cu celelalte activităţi care nu au legătură cu distribuţia. În acest scop, trebuie aplicate următoarele criterii minimale:

a) persoanele responsabile pentru managementul operatorului de distribuţie nu pot participa în structurile operatorului economic integrat pe verticală responsabile direct sau indirect pentru operarea zilnică a activităţilor de producere, transport sau furnizare de energie electrică;

b) trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că interesele profesionale ale persoanelor responsabile pentru managementul operatorului de distribuţie sunt luate în considerare, într-o manieră de natură să asigure independenţa de acţiune a acestora;

c) operatorul de distribuţie are dreptul de a lua decizii, în mod efectiv, independent de operatorul economic integrat pe verticală, cu privire la activele necesare pentru operarea, menţinerea sau dezvoltarea reţelei. Aceasta nu trebuie să afecteze existenţa unor mecanisme de coordonare corespunzătoare care trebuie să asigure că sunt protejate drepturile de supervizare economică şi managerială ale societăţii-mamă cu privire la profitul obţinut din active de către filială. Aceste mecanisme vor permite în mod special societăţii-mamă să aprobe situaţiile financiare anuale sau orice alte instrumente echivalente ale operatorului de distribuţie şi să stabilească limitele globale de îndatorare ale filialei. Nu se va permite însă societăţii-mamă să dea instrucţiuni privind operaţiunile zilnice şi nici privind decizii individuale ce au în vedere construirea ori reabilitarea unor capacităţi energetice de distribuţie care nu depăşesc termenii situaţiilor financiare aprobate sau ai oricărui instrument echivalent;

d) operatorul de distribuţie trebuie să stabilească un program de conformare, în care să prezinte măsurile asumate ce asigură excluderea oricărui comportament discriminatoriu şi garantează că respectarea acestuia este monitorizată în mod adecvat. Acest program trebuie să prezinte şi obligaţiile specifice ale angajaţilor pentru realizarea acestui obiectiv. Persoana sau organismul responsabil pentru monitorizarea programului de conformare depune la ANRE, spre publicare, un raport anual cuprinzând măsurile luate. Primul raport trebuie depus la ANRE până la data de 31 decembrie 2007. 

(3) Separarea activităţilor şi obligaţiile aferente acestora, definite la alin. (1) şi (2), vor fi implementate cel târziu până la data de 30 iunie 2007, cu excepţia operatorilor economici integraţi pe verticală, ce furnizează servicii pentru mai puţin de 100.000 de clienţi conectaţi sau care deservesc sisteme mici, izolate, care nu vor avea obligaţia de implementare a măsurilor specificate la alin. (1) şi (2). 

(4) Operatorul de distribuţie este obligat să păstreze confidenţialitatea informaţiilor comerciale obţinute în cursul desfăşurării activităţii sale. 

(5) Operatorul de distribuţie este obligat să împiedice divulgarea discriminatorie a informaţiilor privind propria activitate, care pot fi avantajoase din punct de vedere comercial. 

Interdicţii

Art. 46. – Pentru protejarea reţelelor electrice de distribuţie se interzice persoanelor fizice şi juridice:

a) să efectueze construcţii de orice fel în zona de siguranţă a reţelelor electrice de distribuţie, fără avizul de amplasament al operatorului de distribuţie;

b) să efectueze săpături de orice fel sau să înfiinţeze plantaţii în zona de siguranţă a reţelelor electrice de distribuţie, fără acordul operatorului de distribuţie;

c) să depoziteze materiale pe culoarul de trecere şi în zonele de protecţie şi de siguranţă ale instalaţiilor, fără acordul operatorului de distribuţie;

d) să arunce obiecte de orice fel pe reţelele electrice de distribuţie sau să intervină în oricare alt mod asupra acestora;

e) să deterioreze construcţiile, îngrădirile sau inscripţiile de identificare şi avertizare aferente reţelelor electrice de distribuţie;

f) să limiteze sau să îngrădească prin execuţia de împrejmuire, prin construcţii sau prin orice alt mod accesul la instalaţii al operatorului de distribuţie. 

Sistemele electroenergetice izolate

Art. 47. – (1) Localităţile care, din considerente tehnice sau economice, nu sunt conectate la Sistemul electroenergetic naţional pot fi alimentate cu energie electrică prin sisteme electroenergetice izolate. 

(2) Consumatorii alimentaţi din sistemele electroenergetice izolate vor plăti pentru energia consumată acelaşi preţ ca şi consumatorii captivi alimentaţi din Sistemul electroenergetic naţional sau preţul local stabilit conform prevederilor alin. (3). 

(3) Autoritatea competentă va stabili preţul local şi condiţiile minime privind continuitatea şi calitatea serviciului de furnizare. 

(4) În situaţia în care preţul local nu acoperă costurile aferente alimentării dintr-o reţea electrică de interes public, diferenţa se suportă de la bugetul de stat. 

Furnizarea energiei electrice

Art. 48. – (1) Furnizarea energiei electrice este activitatea prin care persoana juridică titulară de licenţă comercializează energie electrică clienţilor. Pentru furnizarea energiei electrice la clienţii finali se încheie un contract, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 

(2) Energia electrică furnizată clientului final se facturează de către furnizor pe baza valorilor înregistrate de grupurile de măsurare. 

(3) Sunt interzise consumul şi furnizarea de energie electrică fără încheierea contractului de furnizare, cu excepţia situaţiilor reglementate în mod distinct de către autoritatea competentă. 

Obligaţia furnizorului implicit privind contractele de furnizare

Art. 49. – Furnizorul implicit este obligat să încheie contracte de furnizare cu consumatorii captivi situaţi în zona delimitată de licenţă. 

Desemnarea furnizorului de ultimă opţiune

Art. 50. – (1) Autoritatea competentă desemnează, pe baza unui regulament propriu, furnizorul de ultimă opţiune pentru o perioadă de la unu la 5 ani, începând cu 1 iulie 2007, şi face publică lista cu furnizorii de ultimă opţiune pe pagina web a autorităţii competente şi în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) Furnizorul de ultimă opţiune poate fi furnizorul care furnizează energie electrică majorităţii consumatorilor casnici din zona licenţiată a unui operator de distribuţie. 

(3) În cazul schimbării furnizorului precedent, ca urmare a unei numiri în conformitate cu dispoziţiile alin. (2), contractele de furnizare încheiate cu clienţii de către furnizorul precedent vor continua să se aplice în termenii, condiţiile şi la tarifele aplicabile la data schimbării. 

(4) Furnizarea de energie electrică de către furnizorul de ultimă opţiune se face la tarife stabilite conform reglementărilor autorităţii competente. 

Obligaţiile furnizorului de ultimă opţiune

Art. 51. – (1) Furnizorul de ultimă opţiune are obligaţia de a furniza energie electrică clienţilor eligibili din zona licenţiată, care şi-au exercitat dreptul de a-şi alege furnizorul, dar al căror furnizor se află în situaţia de a-şi pierde licenţa de furnizare în cursul desfăşurării activităţii sau se află în incapacitatea de a-şi exercita obligaţia de furnizare către clienţii eligibili, aceştia din urmă neavând asigurată furnizarea din nicio altă sursă la data întreruperii sau a încetării activităţii furnizorului. 

(2) Trecerea unui client la furnizorul de ultimă opţiune se face conform reglementărilor emise de autoritatea competentă. 

Furnizarea energiei electrice consumatorilor casnici şi clienţilor comerciali mici a căror putere maximă aprobată prin avizul tehnic de racordare este de până la 100 kVA inclusiv

Art. 52. – Furnizorii care alimentează, la data deschiderii complete a pieţei de energie electrică, consumatori casnici şi clienţi comerciali mici a căror putere maximă aprobată prin avizul tehnic de racordare este de până la 100 kVA inclusiv sunt obligaţi să asigure furnizarea de energie electrică atât acestora, cât şi consumatorilor noi care se încadrează în aceeaşi categorie, la tarife reglementate, până când aceştia îşi exercită prima dată dreptul de eligibilitate. 

Obligaţia de contractare

Art. 53. – (1) La cererea scrisă a unui consumator de energie electrică, furnizorul este obligat să comunice în scris, într-un interval de cel mult 30 de zile, o ofertă privind condiţiile de furnizare a energiei electrice, care conţine, obligatoriu, preţul de furnizare, termenii de plată şi data limită de încheiere a contractului de furnizare elaborat în conformitate cu contractul-cadru aprobat de autoritatea competentă. 

(2) Contractul de furnizare încheiat în baza prevederilor alin. (1) este valabil o perioadă nedeterminată sau convenită de părţi. 

(3) Consumatorul poate rezilia oricând contractul de furnizare cu un preaviz de 7 zile pentru consumatorii captivi, respectiv de 30 de zile pentru consumatorii eligibili. 

(4) Furnizorul este îndreptăţit să rezilieze contractul numai în caz de consum fraudulos, neplată repetată a facturilor sau în alte situaţii prevăzute de legislaţia în vigoare. 

Plata energiei furnizate

Art. 54. – În conformitate cu prevederile contractului, consumatorul este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate. 

Răspunderile furnizorului

Art. 55. – (1) Furnizorul răspunde pentru toate daunele provocate consumatorului din culpa sa, în condiţiile stabilite prin contractul de furnizare. 

(2) Furnizorul este îndreptăţit să recupereze daunele produse consumatorilor, de la operatorul de distribuţie, operatorul de transport şi de sistem sau de la producător, dovedite a fi cauzate din culpa oricăruia dintre aceştia. 

Obligaţiile consumatorului de energie electrică

Art. 56. – (1) Consumatorul de energie electrică răspunde pentru daunele cauzate furnizorului din culpa sa, în condiţiile stabilite prin contractul de furnizare. 

(2) Nerespectarea de către consumatorul de energie electrică a contractului de furnizare a energiei electrice poate atrage suportarea următoarelor consecinţe, după caz:

a) penalizări;

b) sistarea temporară a furnizării energiei electrice;

c) rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice. 

(3) În cazul consumului fraudulos, consumatorul de energie electrică va fi deconectat de la reţeaua electrică, fiind obligat totodată la plata contravalorii energiei electrice consumate şi a costurilor aferente deconectării, evaluate conform normelor tehnice în vigoare. 

(4) Consumatorul de energie electrică cu o putere instalată de cel puţin 1.000 kVA este obligat să prezinte prognoze orare de consum furnizorului cu care are relaţii contractuale, conform reglementărilor emise de autoritatea competentă. 

Drepturile consumatorului

Art. 57. – Consumatorii au următoarele drepturi:

a) să aibă acces la reţelele electrice de interes public şi să consume energie electrică în conformitate cu prevederile contractului de furnizare;

b) să solicite furnizorului modificarea şi completarea contractului de furnizare şi a anexelor la acesta sau să iniţieze acte adiţionale la contracte, atunci când apar elemente noi ori când consideră necesară detalierea sau completarea unor clauze contractuale;

c) să aibă acces la grupurile de măsurare pentru decontare;

d) să solicite furnizorului să ia măsuri pentru remedierea defecţiunilor şi a deranjamentelor survenite în reţelele electrice;

e) să solicite furnizorului despăgubiri, conform prevederilor contractuale, când i se produc daune din vina acestuia sau în cazul nerespectării indicatorilor de calitate a energiei. 

Dreptul consumatorilor captivi de alegere a tarifelor

Art. 58. – Consumatorii captivi au dreptul să opteze, până la deschiderea totală a pieţei de energie electrică, pentru oricare dintre tarifele reglementate, în condiţiile stabilite prin contract. 

Protecţia clienţilor vulnerabili

Art. 59. – (1) Categoriile de consumatori consideraţi vulnerabili pot primi compensaţii de la bugetul de stat/bugetele locale, care să le permită plata consumului minim necesar. 

(2) Categoriile de consumatori vulnerabili, cuantumul consumului minim al acestora şi modul în care aceştia sunt protejaţi sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului. 

Măsurarea energiei electrice

Art. 60. – (1) Energia electrică tranzacţionată pe piaţa de energie electrică se măsoară de către operatorii de măsurare, prin grupuri de măsurare, conform codului de măsurare elaborat de autoritatea competentă. 

(2) Transformatoarele de măsură aferente grupurilor de măsurare a energiei electrice în vederea decontării se asigură, după caz, de:

a) operatorul de transport şi de sistem;

b) producători;

c) operatorii de distribuţie;

d) consumatori. 

(3) Operatorii de măsurare pot fi:

a) operatorul de transport şi de sistem;

b) producătorii;

c) operatorul de distribuţie;

d) operatorul de măsurare independent. 

(4) Operatorul de transport şi de sistem, respectiv operatorul de distribuţie, are obligaţia de a presta serviciul de măsurare a energiei electrice pentru utilizatorii reţelelor electrice respective, în mod nemijlocit sau prin intermediul unui operator de măsurare independent desemnat de aceştia, cu condiţia încadrării în costurile recunoscute de autoritatea competentă. 

(5) În cazuri excepţionale, când operatorii de transport şi de sistem sau de distribuţie nu instalează grupuri de măsurare în termenul şi în condiţiile stabilite prin reglementările în vigoare, furnizorii sau clienţii acestora pot opta, pe cheltuială proprie şi cu notificarea prealabilă a autorităţii competente, pentru un operator de măsurare independent în vederea prestării serviciului de măsurare. 

CAPITOLUL V

Promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie şi în cogenerare de înaltă eficienţă

Definirea surselor

Art. 61. – În condiţiile prezentei legi, se definesc ca surse regenerabile de energie:

a) energia eoliană;

b) energia solară;

c) energia valurilor şi a mareelor;

d) energia geotermală;

e) energia hidroelectrică;

f) energia conţinută în fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi reziduuri de origine animală), silvicultură şi industrii conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi comunale, orăşeneşti şi municipale, denumită biomasă;

g) energia conţinută în gazul de fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit;

h) energia conţinută în gazul de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate;

i) energia conţinută în produse secundare gazoase, obţinute prin fermentare din materii reziduale organice, formând categoria de combustibil gazos denumită biogaz;

j) energia conţinută în produse lichide obţinute prin distilarea materiei organice fermentate, formând categoria de combustibil lichid denumită alcool carburant;

k) energia obţinută din alte surse regenerabile, neexploatate în prezent. 

Stabilirea ponderii energiei electrice produse din surse regenerabile

Art. 62. – Ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în consumul naţional brut de energie electrică se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort. 

Certificarea energiei electrice produse din surse regenerabile

Art. 63. – Certificarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie se atestă prin intermediul garanţiilor de origine emise de autoritatea competentă. 

Reguli de funcţionare şi comercializare a energiei electrice produse din surse regenerabile

Art. 64. – Autoritatea competentă stabileşte regulile de funcţionare a pieţei de energie electrică, preluarea cu prioritate şi comercializarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, în măsura în care nu este deteriorat nivelul de siguranţă a Sistemului electroenergetic naţional. 

Criterii de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile

Art. 65. – Criteriile de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie au în vedere următoarele:

a) atingerea ţintei naţionale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie;

b) compatibilitatea cu principiile concurenţiale de piaţă;

c) caracteristicile diferitelor surse regenerabile de energie şi tehnologiile de producere a energiei electrice;

d) promovarea utilizării surselor regenerabile de energie în cel mai eficient mod. 

Scheme de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile

Art. 66. – (1) Pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie se aplică scheme de sprijin, inclusiv prin măsuri de amortizare accelerată pentru investiţii în surse regenerabile de energie. 

(2) Sursele regenerabile eligibile, precum şi schemele de sprijin se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort. 

Tehnologii de cogenerare

Art. 67. – În condiţiile prezentei legi, se definesc următoarele tehnologii de cogenerare cu:

a) turbine cu gaze în ciclu combinat cu recuperare de căldură şi turbine cu abur;

b) turbină cu abur cu contrapresiune;

c) turbină cu abur cu condensaţie şi prize reglabile;

d) turbine cu gaze şi cazane recuperatoare;

e) motoare cu ardere internă;

f) microturbine;

g) motoare Stirling;

h) celule de combustie;

i) motoare termice;

j) cicluri organice Rankine;

k) orice altă instalaţie sau combinaţie de instalaţii prin care se produce simultan energie termică şi electrică. 

Cogenerarea de înaltă eficienţă

Art. 68. – În scopul promovării producerii energiei electrice în cogenerare, se defineşte cogenerarea de înaltă eficienţă ca fiind procesul care îndeplineşte unul dintre următoarele criterii:

a) realizarea de economie de energie primară la producerea energiei electrice în cogenerare de cel puţin 10% faţă de valorile de referinţă stabilite prin reglementări specifice pentru producerea separată a energiei electrice şi termice – în centrale electrice de cogenerare cu puteri instalate de cel puţin 1 MW;

b) realizarea de economie de energie primară la producerea energiei electrice în cogenerare faţă de producerea separată a energiei electrice şi termice – în centrale electrice de cogenerare cu puteri instalate sub 1 MW. 

Garanţiile de origine

Art. 69. – Certificarea energiei electrice produse în cogenerare de înaltă eficienţă se atestă prin intermediul garanţiilor de origine emise de autoritatea competentă. 

Comercializarea energiei electrice produse din surse regenerabile

Art. 70. – Autoritatea competentă prevede, prin reguli de funcţionare a pieţei de energie electrică, preluarea cu prioritate şi comercializarea energiei electrice produse în instalaţii de cogenerare de înaltă eficienţă, în măsura în care nu este deteriorat nivelul de siguranţă a Sistemului electroenergetic naţional. 

Criterii de promovare a energiei electrice produse în cogenerarea de înaltă eficienţă

Art. 71. – Criteriile de promovare a energiei electrice produse în cogenerarea de înaltă eficienţă au în vedere următoarele:

a) asigurarea accesului concurenţial al energiei electrice produse în cogenerare, în condiţiile acoperirii tuturor costurilor justificate aferente cogenerării de înaltă eficienţă;

b) caracteristicile diferitelor tehnologii de producere a energiei electrice în cogenerare;

c) promovarea utilizării eficiente a combustibililor;

d) asigurarea protecţiei mediului prin reducerea emisiilor poluante faţă de producerea separată a energiei electrice şi termice. 

Scheme de sprijin pentru promovarea producerii energiei electrice în cogenerarea de înaltă eficienţă

Art. 72. – (1) Pentru promovarea producerii energiei electrice în cogenerarea de înaltă eficienţă se aplică scheme de sprijin. 

(2) Schemele de sprijin se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort. 

Reguli de calificare şi comercializare

Art. 73. – (1) Pentru asigurarea accesului pe piaţă al energiei electrice produse în instalaţiile de cogenerare existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, se aplică reguli de calificare şi comercializare stabilite de autoritatea competentă. 

(2) Termenele, condiţiile şi perioada de aplicare a regulilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort. 

CAPITOLUL VI

Preţuri şi tarife

Tipurile de preţuri şi tarife. 

Fundamentarea acestora

Art. 74. – Pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice se aplică următoarele preţuri şi tarife:

a) preţuri rezultate din mecanismele concurenţiale ale pieţei de energie electrică;

b) tarife reglementate pentru serviciile de transport, de sistem şi de distribuţie a energiei electrice;

c) tarife/preţuri reglementate pentru furnizarea de energie electrică la consumatorii captivi până la deschiderea totală a pieţei de energie electrică, precum şi pentru consumatorii casnici şi consumatorii cu putere maximă aprobată prin avizul de racordare de până la 100 kVA, după deschiderea totală a pieţei de energie electrică;

d) preţuri/tarife practicate de furnizorii de ultimă opţiune după deschiderea totală a pieţei de energie electrică;

e) tarife reglementate pentru achiziţia serviciilor tehnologice de sistem, până la crearea unei pieţe concurenţiale de servicii tehnologice de sistem;

f) tarife reglementate de racordare la reţea;

g) tarife reglementate practicate de operatorii pieţelor centralizate;

h) preţuri reglementate pentru activitatea de producere a energiei electrice, conform prevederilor art. 28 alin. (2) şi (4) şi ale art. 52;

i) preţuri reglementate pentru energia termică destinată consumului populaţiei, produsă în instalaţiile de cogenerare;

j) tarife reglementate pentru activitatea de măsurare. 

Reglementarea tarifelor

Art. 75. – Până la deschiderea totală a pieţei de energie electrică tarifele pentru consumatorii casnici sunt aceleaşi pe întregul teritoriu al ţării. 

Metodologiile de reglementare a preţurilor şi tarifelor

Art. 76. – (1) Preţurile şi tarifele reglementate se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă. În calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice şi de producere a energiei termice în cogenerare, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit. 

(2) Metodologiile de reglementare a preţurilor şi tarifelor se aprobă de autoritatea competentă, după informarea şi consultarea tuturor părţilor interesate. 

Evidenţierea costurilor şi a veniturilor

Art. 77. – Operatorii economici, titulari de licenţă din sectorul energiei electrice, care practică preţuri şi tarife reglementate sunt obligaţi să prezinte autorităţii competente:

a) costurile şi veniturile realizate separat din activităţile care fac obiectul licenţelor acordate în structura stabilită de autoritatea competentă;

b) modul de alocare a activelor, pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor, conform reglementărilor emise de autoritatea competentă. 

Stabilirea costurilor şi veniturilor reglementate

Art. 78. – (1) În scopul controlului tarifelor la consumatorii captivi, autoritatea competentă aprobă costurile/veniturile reglementate pentru cumpărarea/vânzarea energiei electrice destinate acestor clienţi. 

(2) Depăşirea costurilor reglementate pentru cumpărarea/vânzarea energiei electrice destinate consumatorilor captivi şi a costurilor reglementate pentru serviciile de transport şi distribuţie se poate face cu aprobarea autorităţii competente, doar în situaţii excepţionale, de forţă majoră, sau schimbări legislative. 

Principiile pentru fundamentarea propunerilor de preţuri şi tarife reglementate

Art. 79. – (1) Propunerile de preţuri şi tarife reglementate pentru energia electrică şi termică produsă în cogenerare se elaborează de operatorii economici din sectorul energiei electrice, cu respectarea metodologiilor emise de autoritatea competentă, şi se comunică autorităţii împreună cu fundamentarea în formatul stabilit de aceasta. 

(2) Operatorii economici din sectorul energiei electrice vor transmite autorităţii competente toate datele necesare folosite în procesul de fundamentare a solicitării şi vor asigura accesul la aceste date al reprezentanţilor desemnaţi de autoritatea competentă. 

(3) Ordinul de aprobare a preţurilor şi tarifelor reglementate pentru energia electrică, aplicabile consumatorilor şi activităţilor cu caracter de monopol natural, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinul va conţine şi data intrării lor în vigoare. 

(4) Principiile care stau la baza stabilirii preţurilor şi tarifelor reglementate pentru energia electrică şi termică produsă în cogenerare au în vedere următoarele:

a) preţurile/tarifele trebuie să fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective şi determinate într-o manieră transparentă, pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de autoritatea competentă;

b) preţurile/tarifele energiei electrice trebuie să acopere costurile justificate economic;

c) preţurile/tarifele trebuie să asigure o rată rezonabilă a rentabilităţii capitalului investit, stabilită conform reglementărilor emise de autoritatea competentă;

d) tarifele şi preţurile reglementate pentru consumatorii captivi trebuie să permită acestora alegerea tipului de preţ/tarif care le este mai favorabil, dintre cele practicate de furnizor, în condiţiile stabilite de autoritatea competentă;

e) tarifele de racordare trebuie să conţină numai costurile efective de realizare a lucrărilor de racordare a clienţilor la reţeaua electrică. 

(5) Este interzisă subvenţia încrucişată între activităţile reglementate, precum şi între activităţile reglementate şi cele nereglementate ale unui operator economic. 

(6) Furnizorului implicit şi celui de ultimă opţiune li se recunosc integral în tarife costurile de achiziţie justificate şi costurile asociate, precum şi o cotă rezonabilă de profit. 

Limitarea preţurilor/tarifelor

Art. 80. – (1) Autoritatea competentă poate limita preţurile/tarifele prin:

a) fixarea unei limite superioare a preţului/tarifului în sine;

b) limitarea venitului din activitatea reglementată, în scopul evitării creşterii necontrolate a preţurilor la clienţi. 

(2) Costurile nerecunoscute, potrivit alin. (1) lit. b), se recuperează integral, în conformitate cu procedura emisă de autoritatea competentă. 

Recuperarea costurilor

Art. 81. – (1) În cazul în care este impusă respectarea unor condiţii suplimentare referitoare la siguranţa în furnizare, protecţia mediului, inclusiv dezafectarea unităţilor nucleare sau eficienţa energetică, participanţii la piaţa de energie electrică au dreptul de a-şi recupera costurile rezultate din aplicarea acestor condiţii. 

(2) Recuperarea acestor costuri se va face conform reglementărilor emise de autoritatea competentă. 

Interdicţia subvenţionării în producerea combinată a energiei electrice şi termice

Art. 82. – Operatorii economici care produc combinat energie electrică şi termică şi care comercializează cel puţin una dintre acestea vor repartiza costurile între cele două forme de energie, potrivit reglementărilor aprobate de autoritatea competentă, fiind interzisă subvenţionarea încrucişată între cele două forme de energie. 

Serviciile conexe

Art. 83. – Serviciile prestate terţilor de către operatorii economici care produc energie hidroelectrică şi care au în administrare, concesiune sau închiriere baraje, diguri şi lacuri de acumulare se realizează pe baza contractelor încheiate cu beneficiarii. 

CAPITOLUL VII

Infracţiuni şi contravenţii

Răspunderi

Art. 84. – Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate. 

Infracţiuni

Art. 85. – (1) Sustragerea de energie electrică constituie infracţiunea de furt şi se pedepseşte conform prevederilor Codului penal. 

(2) Deteriorarea, modificarea fără drept sau blocarea funcţionării echipamentului de măsurare a energiei electrice livrate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani. 

(3) Deteriorarea, modificarea fără drept sau sustragerea componentelor instalaţiilor energetice constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare, conform prevederilor Codului penal. 

(4) Executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. 

(5) În cazul în care infracţiunile prevăzute la alin. (2)–(4) sunt săvârşite de un salariat al unui titular de licenţă, limita minimă şi maximă specială a pedepsei se majorează cu câte un an. 

(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute de alin. (2)–(4) se pedepseşte. 

Contravenţii

Art. 86. – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) încălcarea reglementărilor tehnice şi comerciale stabilite de autoritatea competentă, desfăşurarea activităţii fără obţinerea autorizaţiei, a licenţei, precum şi nerespectarea condiţiilor asociate licenţelor şi autorizaţiilor;

b) influenţarea formării libere a preţurilor pe piaţa energiei electrice;

c) refuzul nejustificat al producătorilor de a respecta obligaţiile care le revin potrivit art. 33;

d) nerespectarea dispoziţiilor operative ale operatorului de transport şi de sistem;

e) refuzul accesului oricărui solicitant la reţelele electrice de transport şi de distribuţie;

f) refuzul de a transmite oferta privind condiţiile de furnizare a energiei electrice, conform prevederilor art. 53 alin. (1);

g) refuzul de a permite verificările şi inspecţiile prevăzute prin reglementări sau dispuse de autoritatea competentă, precum şi obstrucţionarea acesteia în îndeplinirea atribuţiilor sale;

h) neprezentarea datelor şi informaţiilor solicitate de autoritatea competentă sau furnizarea incorectă şi incompletă de date şi informaţii necesare desfăşurării activităţii autorităţii competente, precum şi nerealizarea măsurilor dispuse de aceasta;

i) refuzul clienţilor de a permite accesul la grupurile de măsurare;

j) nerespectarea obligaţiilor de producere şi/sau de ofertare conform prevederilor legale;

k) orice acţiune a operatorului de transport şi de sistem de alterare nejustificată a ordinii de merit a capacităţilor de producere;

l) furnizarea unor informaţii incomplete sau eronate utilizatorilor capacităţilor de interconexiune de către operatorul de transport şi de sistem;

m) divulgarea de date cu caracter confidenţial privind operaţiunile comerciale de către operatorul de transport şi de sistem sau de operatorul unei pieţe centralizate de energie electrică, altfel decât în condiţiile legii;

n) întârzierea nejustificată în racordarea noilor clienţi sau în realimentarea acestora după întrerupere, precum şi propunerea unor soluţii de racordare, altele decât cele optime din punct de vedere tehnic şi cu costuri minime, conform actelor normative în vigoare şi reglementărilor stabilite de autoritatea competentă;

o) executarea de săpături sau lucrări de orice fel în zonele de protecţie a instalaţiilor, fără consimţământul prealabil al titularului acestora;

p) interzicerea de către persoane fizice sau juridice a accesului operatorului de transport şi de sistem sau de distribuţie pentru efectuarea lucrărilor de retehnologizare, reparaţii, revizii, intervenţii la avarii şi pentru defrişare sau a tăierilor de modelare pentru crearea şi menţinerea distanţei regulamentare faţă de reţelele electrice;

q) practicarea de preţuri sau tarife pentru activităţile reglementate, fără aprobarea autorităţii competente;

r) nepublicarea şi neactualizarea pe pagina proprie de web a datelor tehnice referitoare la capacităţile de interconexiune de către operatorul de transport şi sistem;

s) nerespectarea de către operatorul de transport şi de sistem a procedurilor privind alocarea capacităţilor de interconexiune şi a reglementărilor privind conectarea la reţea a utilizatorilor;

ş) nerespectarea de către operatorul de distribuţie a reglementărilor privind conectarea la reţea a utilizatorilor;

t) utilizarea de către un terţ a componentelor reţelelor electrice de distribuţie/transport în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta lege, fără încheierea unui contract în acest sens cu deţinătorul de drept al acestora;

ţ) proiectarea şi executarea de lucrări în instalaţiile electrice fără atestat sau autorizaţie, precum şi nerespectarea prevederilor acestora. 

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d), e), g)–l) şi n)–ţ) se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei, în cazul persoanelor fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice. 

(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), f) şi m) se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei, în cazul persoanelor fizice, şi cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice. 

(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către:

a) reprezentanţii împuterniciţi ai autorităţii competente, în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a)–n) şi q)–ţ);

b) reprezentanţii împuterniciţi ai consiliilor locale, în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. o) şi p). 

Regimul juridic al contravenţiilor

Art. 87. – Contravenţiilor prevăzute la art. 86 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Constatarea contravenţiilor

Art. 88. – (1) În vederea constatării contravenţiilor prevăzute la art. 86 alin. (1), agenţii constatatori menţionaţi la art. 86 alin. (4) au acces, în condiţiile legii, în clădiri, încăperi, la instalaţii şi în orice alt loc, până la receptoarele de energie, şi au dreptul să verifice instalaţia, precum şi să execute măsurători şi determinări. Proprietarii şi cei care exploatează aceste clădiri, locuri sau instalaţii sunt obligaţi să pună la dispoziţie agenţilor constatatori documentele şi actele specifice activităţii lor. 

(2) Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin agenţilor constatatori. 

Aplicarea sancţiunii contravenţionale

Art. 89. – Aplicarea sancţiunii contravenţionale se face prin proces-verbal de constatare şi sancţionare, în urma unei acţiuni de control, întocmit de reprezentantul împuternicit al autorităţii care a dispus acţiunea de control. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Intrarea în vigoare

Art. 90. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. 

(3) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministerul de resort şi autoritatea competentă vor elabora, vor modifica şi vor completa regulamentele prevăzute de prezenta lege. 

*

Prezenta lege transpune art. 2 pct. 3–12, 14, 15, 21, 23, art. 6 paragraful 3, art. 7 paragrafele 1 şi 2, art. 7 paragraful 5 teza I şi art. 23 paragraful 1 din Directiva 2003/54/CE privind regulile comune pentru piaţa internă de energie, care abrogă Directiva 96/92/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 176/37 din 15 iulie 2003, şi prevederile art. 4 paragraful 3 din Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerării bazate pe cererea de căldură utilă pe piaţa internă de energie, care amendează Directiva 92/42/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 52/50 din 21 februarie 2004. 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

BOGDAN OLTEANU

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ