Legea nr. 130/1999 – Republicare *)

M. Of. nr. 190 din 20 martie 2007

 

L E G E A

privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă

 

CAPITOLUL I

Măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă

Art. 1. – Contractele individuale de muncă încheiate de următoarele categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de zile de la data încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de muncă:

a) persoanele fizice;

b) societăţile comerciale cu capital privat;

c) asociaţiile cooperatiste;

d) asociaţiile familiale;

e) asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale şi patronale;

f) orice alte organizaţii care sunt constituite şi funcţionează potrivit legislaţiei române. 

Art. 2. – (1) Carnetele de muncă ale salariaţilor încadraţi la angajatorii prevăzuţi la art. 1 se păstrează şi se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îşi are sediul angajatorul. 

(2) Angajatorii sunt obligaţi să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează şi se completează carnetele de muncă ale salariaţilor:

a) actele privind executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora;

b) lunar, dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora. 

(3) Angajatorii care au înfiinţat sedii secundare în alte judeţe decât în cel unde angajatorul îşi are sediul pot solicita ca păstrarea şi completarea carnetelor de muncă ale salariaţilor care prestează munca în cadrul sediilor secundare să se facă de către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea acestea. În acest caz, angajatorii au obligaţia de a înregistra contractele individuale de muncă ale salariaţilor şi de a depune documentele menţionate la alin. (2) la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sediul secundar şi de a deţine la sediul secundar o copie a acestor documente. 

Art. 3. – (1) La solicitarea unor angajatori care au posibilitatea de a păstra şi completa carnetele de muncă ale salariaţilor, inspectoratele teritoriale de muncă pot aproba ca aceste operaţiuni să fie efectuate de către aceşti angajatori. 

(2) Angajatorii prevăzuţi la alin. (1) au următoarele obligaţii:

a) să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora;

b) să prezinte carnetele de muncă ale salariaţilor la inspectoratele teritoriale de muncă, la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, în vederea certificării înscrierilor efectuate. 

(3) Angajatorii care au înfiinţat sedii secundare în alte judeţe decât în cel unde angajatorul îşi are sediul pot solicita ca păstrarea şi completarea carnetelor de muncă ale salariaţilor care prestează munca în cadrul sediilor secundare să se facă de către acestea. În acest caz, angajatorii au obligaţia de a înregistra contractele individuale de muncă ale salariaţilor şi de a depune documentele prevăzute la alin. (2) la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sediul secundar. 

Art. 4. – (1) Contractele individuale de muncă încheiate de cetăţenii români cu misiunile diplomatice şi cu oficiile consulare străine cu sediul în România, precum şi cu reprezentanţele din România ale unor firme, asociaţii, fundaţii sau organizaţii cu sediul în străinătate se înregistrează la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti, respectiv la inspectoratele teritoriale de muncă unde îşi au sediul misiunile diplomatice, oficiile consulare străine cu sediul în România, precum şi reprezentanţele din România ale unor firme, asociaţii, fundaţii sau organizaţii cu sediul în străinătate. 

(2) Carnetele de muncă ale cetăţenilor români menţionaţi la alin. (1) se păstrează şi se completează de Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti, respectiv de inspectoratele teritoriale de muncă. 

Art. 5. – (1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision stabilit după cum urmează:

a) 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează şi le completează carnetele de muncă;

b) 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea şi certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către aceştia. 

(2) Angajatorii prevăzuţi la art. 2 şi 3 au obligaţia să calculeze comisionul şi să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă o declaraţie fiscală privind stabilirea comisionului. Plata comisionului şi depunerea declaraţiei se vor efectua până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care este datorat. 

(3) Au obligaţia să calculeze comisionul şi să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă o declaraţie fiscală privind stabilirea comisionului şi sediile secundare ale angajatorilor, în situaţia în care păstrarea şi completarea carnetelor de muncă ale salariaţilor, respectiv verificarea şi certificarea înscrierilor efectuate în carnetele de muncă, se fac de către alt inspectorat teritorial de muncă decât cel unde îşi are sediul angajatorul. 

(4) Modelul declaraţiei fiscale prevăzute la alin. (2), precum şi instrucţiunile de depunere şi completare a acesteia se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(5) Sumele reprezentând comisionul prevăzut la alin. (1) constituie venituri proprii ale Inspecţiei Muncii, se păstrează la Trezoreria Statului şi sunt purtătoare de dobândă. 

Art. 6. – (1) Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă exercită controlul asupra modului în care sunt aplicate prevederile prezentei legi. 

(2) Angajatorii au obligaţia de a permite efectuarea controlului şi de a pune la dispoziţie organelor abilitate toate documentele şi actele solicitate. 

(3) Împotriva actelor de control referitoare la modul de calcul al comisionului datorat şi al penalităţilor aferente acestuia, stabilite potrivit prevederilor prezentei legi, se poate formula contestaţie, care se soluţionează de către organul emitent. 

(4) Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control, în cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea muncii fără forme legale, registrul unic de control se completează după efectuarea acestora. 

CAPITOLUL II

Răspunderea juridică

Art. 7. – Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) şi ale art. 5 alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei. 

Art. 8. – Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei refuzul angajatorului de a permite intrarea în incinta unităţii a organelor de control prevăzute la art. 6 ori de a pune la dispoziţie acestora documentele solicitate. 

Art. 9. – (1) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către inspectorii de muncă. 

(2) Prevederile prezentei legi, referitoare la contravenţii, se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completăile ulterioare. 

(3) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii ori comunicării procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat, agentul constatator făcâd menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. 

Art. 10. – (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod repetat stabileşte pentru angajaţii încadraţi în baza contractului individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut de lege. 

(2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi infracţiunea constând în refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spaţiile unităţii sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate, potrivit legii. 

(3) Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod repetat utilizează persoane care desfăşoară activităţi salarizate, fără respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează încheierea contractului individual de muncă. 

(4) Răspunderea penală, în condiţiile alin. (1)–(3), revine, după caz, directorului, directorului executiv, administratorului, reprezentantului legal al angajatorului-persoană juridică, respectiv altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană juridică, angajatorului-persoană fizică ori reprezentantului legal sau altei persoane împuternicite de către angajatorul-persoană fizică. 

Art. 11. – Sancţiunile prevăzute la art. 7, 8 şi 10 din prezenta lege se aplică persoanelor care se fac vinovate de încălcarea prevederilor respective. 

Art. 12. – (1) Neplata sumelor reprezentând comisionul prevăzut la art. 5 alin. (1) la termenul stabilit potrivit art. 5 alin. (2) se sancţionează potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanţelor fiscale. 

(2) Pentru recuperarea creanţelor reprezentând comisionul neachitat la termenul stabilit potrivit art. 5 alin. (2), precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate, potrivit legii, Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, este abilitată să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în materie de colectare a creanţelor fiscale. 

(3) Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, cu excepţia cazului în care prin lege specială se dispune altfel. 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

Art. 13. – Inspecţia Muncii poate utiliza sumele reprezentând comisionul prevăzut la art. 5 în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 14. – În aplicarea prezentei legi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Finanţelor Publice, ca organe de specialitate ale Guvernului, pot emite norme metodologice care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 15. – La data intrării în vigoare a prezentei legi1) se abrogă Legea nr. 83/1995 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 31 iulie 1995. 

Art. 16. – Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 403/2005, care nu sunt încorporate în textul republicat al Legii nr. 130/1999 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale Legii nr. 403/2005. 

„Art. II. – (1) Plătitorii de comision prevăzuţi la art. 82) din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, cu modificările şi completările ulterioare, care înregistrează la data intrării în vigoare a prezentei legi obligaţii restante şi neachitate reprezentând comision datorat inspectoratului teritorial de muncă, au obligaţia să depună o declaraţie-inventar ce va cuprinde comisionul datorat, pe ani fiscali, împreună cu dobânzile şi penalităţile de întârziere, sume stabilite pe propria răspundere, conform evidenţei contabile. Declaraţia-inventar constituie şi înştiinţare de plată. 

(2) Modelul declaraţiei-inventar se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(3) Declaraţia-inventar se depune în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordinului privind aprobarea modelului declaraţiei-inventar la inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul angajatorilor. Declaraţia-inventar devine titlu de creanţă la data depunerii la inspectoratul teritorial de muncă. 

(4) Termenele de prescripţie a dreptului de a stabili comisionul datorat, dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, supuse prevederilor prezentului articol, se întrerup la data intrării în vigoare a prezentei legi, după această dată urmând să curgă un nou termen de prescripţie. 

(5) Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1)–(4) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei. 

Art. III. – (1) Documentele prevăzute la art. 9 alin. (2)3) şi la art. 10 alin. (2) lit. a)4) din Legea nr. 130/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi depuse de către angajatori la inspectoratul teritorial de muncă şi în format digital, cu respectarea prevederilor legale referitoare la semnătura electronică. 

(2) Procedura de transmitere în format digital a documentelor prevăzute la art. 9 alin. (2)3) şi la art. 10 alin. (2) lit. a)4) se aprobă prin decizia inspectorului general de stat din cadrul Inspecţiei Muncii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“