Legea nr. 11/1991

M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

ADUNAREA DEPUTAŢILOR                             SENATUL

 

LEGE

privind combaterea concurenţei neloiale

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. 1. – Comercianţii sînt obligaţi să-şi exercite activitatea cu bună-credinţă şi potrivit uzanţelor cinstite. 

Art. 2. – Constituie concurenţă neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. 

Art. 3. – Încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 1 atrage răspundere civilă, contravenţională ori penală, în condiţiile prezentei legi. 

Art. 4. – Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:

a) încălcarea de către persoanele fizice a interdicţiilor prevăzute la art. 36 din Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale;

b) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;

c) dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia, către un concurent;

d) încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea unei prestaţii în mod avantajos, cu condiţia aducerii de către client a altor cumpărători, cu care comerciantul ar urma să încheie contracte asemănătoare;

e) încheierea de contracte prin care cumpărătorul ar urma să primească un premiu, care depinde exclusiv de o tragere la sorţi sau de hazard;

f) comunicarea sau răspîndirea în public de către un comerciant de afirmaţii asupra întreprinderii sale sau activităţii acesteia, menite să inducă în eroare şi să-i creeze o situaţie de favoare în dauna unor concurenţi;

g) comunicarea sau răspîndirea, de către un comerciant, de afirmaţii mincinoase asupra unui concurent sau mărfurilor sale, afirmaţii de natură să dăuneze bunul mers al întreprinderii. 

Comunicarea făcută confidenţial este socotită un act de concurenţă neloială numai cînd autorul comunicării ştia că faptele nu corespund adevărului;

h) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţilor acestuia, pentru ca prin purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela sa, ori pentru a obţine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna unui concurent;

i) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;

j) concedierea unor salariaţi ai unui comerciant, în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale. 

Contravenţiile de la lit. a) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 20.000 lei, cele de la lit. b)-e) cu amendă de la 10.000 lei la 40.000 lei, iar cele de la lit. f)-j) cu amendă de la 20.000 lei la 60.000 lei. 

Sancţiunea poate fi aplicată şi persoanelor juridice. 

Contravenţiile se constată, la sesizarea părţii vătămate, de către salariaţi anume împuterniciţi de camerele de comerţ şi industrie teritoriale sau de Inspecţia comercială de stat. Agenţii constatatori aplică o dată cu constatarea contravenţiei şi amenda. 

Contravenţiilor prevăzute la alin. 1 li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. 

Art. 5. – Constituie infracţiune de concurenţă neloială şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei:

a) întrebuinţarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor ambalaje de natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vînzare sau vînzarea unor mărfuri purtînd menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau comerciantului, în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari. 

Prin menţiuni false asupra originii mărfurilor se înţeleg orice indicaţii de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, întru-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. 

Nu se socoteşte menţiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic şi indică în comerţ numai natura lui, afară de cazul când denumirea este însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă că are acea origine. 

Art. 6. – Comerciantul care săvîrseşte un act de concurenţă neloială va fi obligat să înceteze sau sa înlăture actul şi, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite. 

Art. 7. – Acţiunile izvorînd dintr-un act de concurenţă neloială sînt de competenţa tribunalului locului săvîrşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte sediul pîrîtului sau inculpatului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pîrîtului sau inculpatului. 

Art. 8. – Acţiunea penală, în cazurile prevăzute de art. 5, se pune în mişcare la plîngerea părţii vătămate ori la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a altei organizaţii profesionale. 

Art. 9. – Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art. 4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă corespunzătoare. 

Dacă fapta prevăzută de această lege a fost săvîrşită de un salariat în cursul exercitării atribuţiilor sale de serviciu, comerciantul va răspunde solidar cu salariatul pentru pagubele pricinuite, afară de cazul în care va putea dovedi că, potrivit uzanţelor, nu era în măsură să prevină comiterea faptei. 

Persoanele care au creat împreună prejudiciul răspund solidar pentru actele sau faptele de concurenţă neloială săvîrşite. 

Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amînare se pot aplica dispoziţiile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă. 

Art. 10. – Prin hotărîrea dată asupra fondului, instanţa poate dispune ca mărfurile sechestrate să fie vîndute, după distrugerea falselor menţiuni. 

Din suma obţinută în urma vînzării se vor acoperi mai întîi despăgubirile acordate. 

Art. 11. – O dată cu condamnarea ori obligarea la încetarea faptei ilicite sau repararea daunei, instanţa poate obliga la publicarea hotărîrii, în presă, pe cheltuiala făptuitorului. 

Art. 12. – Dreptul la acţiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tîrziu de 3 ani de la data săvîrşirii faptei. 

Art. 13. – Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă sau, după caz, ale Codului de procedură penală. 

Art. 14. – Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi persoanelor fizice sau juridice străine care săvîrşesc acte de concurenţă neloială pe teritoriul României. 

Art. 15. – Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. 

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 ianuarie 1991. 

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

 

Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 28 ianuarie 1991. 

 

PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

 

În temeiul art. 82 lit. m) din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României,

promulgăm legea privind combaterea concurenţei neloiale şi dispunem publicarea sa în Monitorul Oficial al României. 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

ION ILIESCU

 

Bucureşti, 29 ianuarie 1991.

Nr. 11.