Legea nr. 115/1996
M. Of. nr. 263 din 28 octombrie 1996
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAȚILOR SENATUL
L E G E
privind
declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor
publici și a unor persoane cu funcții de conducere
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. − Se instituie obligația declarării
averii pentru demnitari, magistrați, funcționari publici și unele persoane cu
funcții de conducere din regiile autonome, Fondul Proprietății de Stat, Banca
Națională a României și băncile cu capital de stat, total sau majoritar, precum
și procedura controlului averilor acestora în cazul în care există dovezi certe
că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit.
CAPITOLUL I
Declararea averii
Art. 2. − Președintele României, deputații,
senatorii, membrii Guvernului, secretarii și subsecretarii de stat, precum și
cei asimilați acestora, magistrații, consilierii județeni și locali, primarii,
funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților
publice centrale ori locale, membrii consiliilor de administrație și persoanele
care dețin funcții de conducere, de la directori, inclusiv, în sus, în cadrul
regiilor autonome de interes național sau local, societăților comerciale cu
capital majoritar de stat, Fondului Proprietății de Stat, Băncii Naționale a
României, băncilor cu capital de stat, total sau majoritar, au obligația să-și
declare averea, în condițiile prezentei legi.
Art. 3. − (1) Declarația de avere se
face în scris, pe propria răspundere, și cuprinde bunurile proprii, bunurile
comune și cele deținute în indiviziune, precum și cele ale copiilor aflați în
întreținere, potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă
din prezenta lege.
(2) Declarația de avere se depune în termen de 15 zile de la
data numirii sau alegerii în funcție. În situația funcțiilor eligibile,
care presupun validarea, depunerea declarației se face înaintea acesteia.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, persoanele care exercită funcțiile prevăzute la art. 2 vor
depune declarația de avere.
Art. 4. − (1) Președintele României
depune declarația de avere la președintele Curții Constituționale.
(2) Președinții Camerelor Parlamentului și primul-ministru
depun declarația de avere la Președintele României.
(3) Deputații și senatorii depun declarația de avere la
președintele Camerei din care fac parte.
(4) Membrii Guvernului depun declarația de avere la primul
ministru.
(5) Funcționarii publici și persoanele cu funcții de
conducere prevăzute la art. 2 depun declarația de avere la autoritatea
publică sau, după caz, la persoana care, potrivit Constituției sau legii, a
emis actul de numire în funcție.
(6) Consilierii județeni și locali, precum și primarii depun
declarația de avere la prefecți.
(7) Autoritatea publică sau persoana îndreptățită să
primească și să păstreze declarația de avere va elibera depunătorului o dovadă
de primire.
Art. 5. − (1) Declarația de avere
reprezintă un act personal și irevocabil.
(2) Declarația de avere este confidențială și nu poate fi
consultată decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 6. − (1) Persoanele menționate la
art. 2 au obligația ca, la încheierea mandatului sau la încetarea
activității, să depună o nouă declarație cu privire la averea pe care o dețin
la acea dată.
(2) Declarația prevăzută la alin. (1) va cuprinde
și actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit, făcute în timpul
exercitării mandatului sau al îndeplinirii funcției, a bunurilor de valoare cuprinse
în declarație.
(3) Persoanele prevăzute la art. 4 alin. (5) au
obligația să actualizeze declarația din 4 în 4 ani.
(4) Nedepunerea declarației din motive imputabile, în termen
de 15 zile de la încetarea activității, conduce la declanșarea din oficiu a
procedurii de control.
CAPITOLUL II
Controlul averilor
Art. 7. − În cazul în care între averea
declarată la data învestirii sau numirii în funcție a persoanelor prevăzute la
art. 2 și cea dobândită pe parcursul exercitării funcției se constată diferențe
vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite
din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite,
averea este supusă controlului, în condițiile prezentei legi.
A. Comisia de cercetare
Art. 8. − (1) Pe lângă
fiecare curte de apel va funcționa o comisie de cercetare a averilor, formată
din:
− doi judecători de la curtea de apel, desemnați de
președintele acesteia, dintre care unul în calitate de președinte;
− un procuror de la parchetul care funcționează pe lângă
curtea de apel, desemnat de primul-procuror al acestui parchet.
(2) Președintele și membrii comisiei de cercetare sunt
desemnați pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeași perioadă și de către aceleași
persoane vor fi desemnați și trei supleanți, care vor înlocui pe titulari în
cazul în care aceștia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrările
comisiei de cercetare.
(3) Comisia de cercetare are un secretar desemnat de
președintele curții de apel dintre grefierii acestei instanțe.
Art. 9. − (1) Comisia de cercetare va
începe acțiunea de control de îndată ce este sesizată cu o cerere de cercetare.
(2) Cererea de cercetare poate fi făcută de către:
a) primul-procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel
sau conducătorul autorității publice la care a funcționat ori funcționează cel
a cărui avere este supusă cercetării;
b) persoanele care ocupă funcțiile sau demnitățile publice
prevăzute la art. 2 și cărora li s-au adus imputări publice cu privire la
proveniența averii pe care o dețin.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a) pot
fi sesizate de către orice cetățean care are cunoștință și care furnizează
indicii certe că o persoană dintre cele prevăzute la art. 2 a dobândit
bunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobândi din veniturile legale
realizate de persoanele în cauză sau pe alte căi licite.
(4) Cererile de cercetare se adresează comisiei de cercetare
de pe lângă curtea de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere
este supusă controlului.
(5) Sesizările anonime nu pot conduce la declanșarea acțiunii
de control al averii.
Art. 10. − Dacă persoana a cărei avere este
supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde și asupra averii și
veniturilor dobândite de celălalt soț. Sunt supuse controlului și bunurile
de valoare ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau
transmise cu titlu oneros către ascendenți, descendenți, frați, surori și
afinii de același grad, precum și cele transmise cu titlu gratuit către orice
persoană.
Art. 11. − Cererea de cercetare va indica, în
mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot
fi solicitate sau va fi însoțită de acte doveditoare.
Art. 12. − (1) Actele și lucrările
comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana în cauză poate lua
cunoștință de actele și lucrările dosarului și poate fi asistată de avocat.
(2) Președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei
de cercetare, a persoanei care a făcut cererea de cercetare sau a
reprezentantului acesteia, precum și a celui a cărui avere este supusă
cercetării și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați. Comisia
de cercetare poate cita orice persoană care ar putea da relații utile pentru
lămurirea provenienței bunurilor celui cercetat și poate solicita autorităților
publice sau oricărei alte persoane juridice informații necesare pentru
soluționarea cauzei. Cei care, în perioada supusă controlului, au dobândit
bunuri de la persoana în cauză vor fi ascultați în mod obligatoriu.
(3) Comisia de cercetare poate efectua cercetări locale sau
poate dispune efectuarea unei expertize pentru lămurirea cauzei.
(4) Cercetările efectuate de alte persoane decât membrii
comisiei de cercetare sunt nule.
Art. 13. − (1) Cei citați în fața
comisiei de cercetare vor fi ascultați pe rând și vor prezenta dovezile care au
stat la baza cererii de cercetare. Persoana a cărei avere este supusă
cercetării va putea produce în fața comisiei probe în apărare sau va putea
solicita administrarea acestora de către comisie și, dacă consideră necesar,
poate depune o declarație în care va arăta veniturile realizate și modul
dobândirii averii.
(2) Comisia de cercetare poate dispune măsuri asiguratorii
prin care să împiedice înstrăinarea bunurilor ce aparțin persoanei a cărei
avere este supusă controlului, precum și a celor aparținând persoanelor
prevăzute la art. 10, dacă din probele administrate rezultă că aceste
măsuri sunt necesare.
(3) Măsura de indisponibilizare poate fi totală sau parțială
și poate fi luată și în cazul depozitelor și certificatelor bancare sau C.E.C.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) încetează la
data rămânerii definitive a ordonanței de clasare.
Art. 14. − (1) Comisia de cercetare
hotărăște cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării,
pronunțând o ordonanță motivată, prin care poate dispune:
a) trimiterea cauzei spre soluționare curții de apel în raza
căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă
constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părți din
aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter licit;
b) clasarea cauzei, când constată că proveniența bunurilor
este justificată;
c) suspendarea cercetării și trimiterea cauzei parchetului
competent, dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este nejustificată
rezultă săvârșirea unei infracțiuni.
(2) Ordonanța de clasare se comunică părților și parchetului
de pe lângă curtea de apel, în raza căreia funcționează comisia.
Art. 15. − Controlul se reia de către comisia
de cercetare, dacă:
a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la
o soluție contrară;
b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor,
în situația prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c), nu
sesizează instanța penală.
B. Instanța de judecată
Art. 16. − (1) Președintele
curții de apel sau președintele secției, primind dosarul, fixează termen de
judecată și dispune citarea tuturor părților care au fost chemate la comisia de
cercetare. Statul, prin Ministerul Finanțelor, va fi întotdeauna citat în
instanță. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) Judecătorii și procurorul care au făcut parte din comisia
de cercetare nu pot participa la judecată.
Art. 17. − (1) Judecarea cauzei se face
pornind de la probele administrate în fața comisiei de cercetare. La prima
zi de înfățișare, părțile pot solicita probe noi și curtea de apel va putea
dispune încuviințarea acestora, acordând un nou termen.
(2) Până la soluționarea definitivă a cauzei, instanța de
judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a
fost luată în condițiile art. 13.
Art. 18. − (1) Dacă se constată că
dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părți dintr-un bun nu
este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a
cotei-părți nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea
bunului, stabilită de instanță pe bază de expertiză. În cazul obligării la
plata contravalorii bunului, instanța va stabili și termenul de plată.
(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror proveniență este
nejustificată rezultă săvârșirea unei infracțiuni, instanța trimite dosarul la
parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mișcare
acțiunea penală.
(3) În cazul în care se constată că proveniența bunurilor
este justificată, instanța hotărăște închiderea dosarului.
C. Căi de atac
Art. 19. − (1) Împotriva
ordonanței de clasare a comisiei de cercetare, părțile interesate, Ministerul
Finanțelor și procurorul pot face recurs la Curtea Supremă de Justiție, în
termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Ordonanța de trimitere a cauzei spre soluționare
instanței nu poate fi atacată cu recurs decât o dată cu sentința pronunțată
asupra fondului.
Art. 20. − Sentințele curții de apel pot fi
atacate cu recurs de către părțile interesate, Ministerul Finanțelor și
procuror, în termen de 15 zile de la comunicare, la Curtea Supremă de Justiție.
CAPITOLUL III
Proceduri speciale
Art. 21. − (1) Cercetarea averii
Președintelui României, a deputaților, senatorilor, membrilor Guvernului,
secretarului general al Guvernului, conducătorilor organelor centrale numiți de
președinte, de Parlament sau de primul-ministru, a judecătorilor Curții
Constituționale, consilierilor de conturi, membrilor Colegiului jurisdicțional
al Curții de Conturi și procurorilor financiari de pe lângă aceasta, a
magistraților de la Curtea Supremă de Justiție și de la Parchetul General de pe
lângă aceasta, precum și de la curțile de apel și de la parchetele de pe lângă
acestea, aflați în funcție, se face de către o comisie specială formată din:
− doi judecători de la Curtea Supremă de Justiție, desemnați
de președintele acestei curți, dintre care unul în calitate de președinte;
− un procuror din Parchetul General de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție, desemnat de procurorul general.
(2) Președintele și membrii comisiei sunt desemnați pe o
perioadă de 3 ani. Pe aceeași perioadă și de către acelea și persoane vor
fi desemnați și trei supleanți.
(3) Comisia are un secretar desemnat de președintele Curții
Supreme de Justiție dintre magistrații-asistenți.
Art. 22. − Cererea de cercetare poate fi
făcută de către:
a) ministrul justiției sau procurorul general;
b) persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1), în
cazul în care averea lor a format obiectul unor imputări publice.
Art. 23. − Comisia va proceda la cercetarea
averii persoanelor în cauză, de îndată ce va fi sesizată potrivit dispozițiilor
prevăzute la art. 9−15.
Art. 24. − (1) Cauzele privind
persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1) se judecă la Curtea
Supremă de Justiție, în complet format din trei judecători desemnați de
președintele acestei curți.
(2) Recursurile se judecă în complet format din nouă
judecători.
(3) Dispozițiile art. 16−20 se aplică în mod
corespunzător.
Art. 25. − Averea Președintelui României va
putea fi cercetată numai după încetarea exercitării mandatului, iar pe durata
acestuia, numai la solicitarea sa sau pe baza hotărârii Parlamentului României,
adoptată cu votul majorității deputaților și senatorilor. În acest ultim
caz, Președintele României poate da Parlamentului explicații cu privire la
faptele ce i se impută.
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Art. 26. − (1) Dispozitivul hotărârii
judecătorești, rămasă irevocabilă, prin care se constată proveniența ilicită a
unor bunuri, se comunică organului fiscal de la domiciliul persoanei a cărei
avere a fost cercetată, în vederea executării.
(2) Bunurile confiscate se vor valorifica prin vânzare la
licitație, sumele obținute făcându-se venit la bugetul de stat. Prețul de
pornire a licitației nu poate fi mai mic decât valoarea bunului, stabilită de
instanță pe bază de expertiză.
(3) Vânzarea bunurilor și încasarea debitelor stabilite în
condițiile prezentei legi se efectuează de către organele fiscale, în
conformitate cu dispozițiile legale referitoare la executarea silită împotriva
persoanelor fizice pentru neachitarea creanțelor bănești datorate statului.
(4) Cheltuielile făcute pentru depozitarea, conservarea și
valorificarea bunurilor confiscate se scad din sumele obținute din vânzarea
acestora.
Art. 27. − În cazul în care bunurile
confiscate sunt obiecte din metale rare sau pietre prețioase, titluri de
valoare, mijloace de plată străine, obiecte de artă, colecții de valoare și
obiecte de muzeu, acestea se depun la Banca Națională a României sau, după caz,
la Ministerul Culturii, în vederea valorificării prin vânzare la licitație.
Art. 28. − (1) Procedura de cercetare și
de judecare a provenienței bunurilor, începută asupra unei persoane, continuă
și împotriva moștenitorilor acesteia.
(2) Cercetarea poate fi pornită și direct împotriva
moștenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii. Moștenitorii
răspund numai în limita valorii activului succesoral.
(3) Cererea de cercetare a averii unei persoane, care a
deținut o demnitate sau o funcție publică dintre cele prevăzute în prezenta
lege, poate fi făcută în termen de cel mult 5 ani de la data încheierii
mandatului sau a eliberării din funcție.
Art. 29. − Toate actele de procedură în
această materie sunt scutite de orice taxă de timbru, iar în cazul
valorificării bunurilor prin vânzare la licitație, nu se percepe taxa pe
valoarea adăugată.
Art. 30. − Sumele necesare pentru efectuarea
expertizelor dispuse din oficiu se avansează dintr-un fond prevăzut în bugetul
Ministerului Justiției, în cazul clasării cauzei ele suportându-se din bugetul
de stat.
Art. 31. − Dispozițiile prezentei legi se
întregesc cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele privind
executarea creanțelor bugetare.
Art. 32. − Ordonanța de clasare a comisiei de
cercetare sau, după caz, hotărârea instanței de judecată irevocabilă, prin care
se constată că proveniența bunurilor este justificată, va fi publicată în
Monitorul Oficial al României.
Art. 33. − (1) Persoana a cărei avere a
fost declarată, în total sau în parte, nejustificată, printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă, va fi destituită sau revocată, după caz, din
funcția pe care o deține.
(2) Deputatul sau senatorul a cărui avere a fost declarată
nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este considerat
incompatibil.
Art. 34. − În sensul prezentei legi,
funcționar public este persoana numită sau aleasă într-o funcție publică, cu
caracter de permanență, în serviciul unei autorități publice centrale sau
locale ori într-o instituție publică subordonată acesteia. Funcționari
publici pot fi și în cadrul regiilor autonome.
Art. 35. − (1) Fapta aceluia care, în
sesizarea adresată persoanelor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) și
la art. 22 lit. a), face afirmații mincinoase cu privire la
caracterul ilicit al provenienței bunurilor unei persoane fizice ce ocupă una
dintre funcțiile prevăzute la art. 2, constituie infracțiune și se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Producerea ori ticluirea de probe mincinoase cu privire
la caracterul ilicit al provenienței bunurilor unei persoane ce ocupă una
dintre funcțiile publice prevăzute la art. 2 se pedepsește cu închisoare
de la un an la 5 ani.
Art. 36. − Fapta persoanelor prevăzute la art. 2,
de a face declarații de avere care nu corespund adevărului, constituie
infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit Codului penal.
Art. 37. − Fapta persoanei care primește,
păstrează sau deține declarațiile de avere prevăzute de prezenta lege, de a
publica sau de a divulga, în orice alt mod, în tot sau în parte, conținutul
acestora, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la
3 ani.
Art. 38. − Persoanele prevăzute la art. 2,
care au ocupat posturi publice similare după 1 ianuarie 1990, având, potrivit
reglementărilor legale în vigoare, obligația declarării averii, pot fi supuse
controlului averilor, potrivit procedurii stabilite prin prezenta lege, dacă
sunt dovezi certe că unele bunuri și valori ale acestora nu au fost dobândite
în mod licit.
Art. 39. − Magistrații care fac parte din
comisiile prevăzute la art. 8 și 21, precum și grefierii care efectuează
lucrările pentru aceste comisii beneficiază de indemnizația prevăzută la art. 13
alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte
drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Art. 40. − La data intrării în vigoare a
prezentei legi se abrogă Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienței
unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit,
dispozițiile art. 68 alin. (3) din Legea nr. 68/1992 pentru
alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, art. 69 din Legea
privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 și Hotărârea Guvernului
nr. 473/1993 privind declararea averilor de către funcționarii publici din
cadrul autorităților puterii executive, precum și orice alte dispoziții
contrare.
Această lege a fost
adoptată de Camera Deputaților în ședința din 18 septembrie 1996, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția
României.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ADRIAN NĂSTASE
Această lege a fost
adoptată de Senat în ședința din 2 octombrie 1996, cu respectarea prevederilor
art. 74 alin. (1) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI
VALER SUIAN
București, 16 octombrie 1996.
Nr. 115.
ANEXĂ
D
E C L A R A Ț I E
Subsemnatul
..............................................................., având funcția
de ..............................................
...................................... la
.......................................................................,
declar, pe propria răspundere, că
împreună cu familia*) am
următoarea avere:
I. Imobile**):
1. Terenuri agricole − total
....................................... ha,
din care***):
.................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
2. Clădiri:
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
|
2.1. Locuințe: |
Nr. |
Suprafața construită |
Valoarea de impozitare |
|
− apartament |
.................... |
.......................... |
.............................. |
|
− vilă |
|
.......................... |
.............................. |
|
− casă de odihnă |
|
.......................... |
.............................. |
|
− alte locuințe |
|
.......................... |
.............................. |
|
2.2. Spații comerciale |
x |
.......................... |
.............................. |
|
2.3. Spații de producție |
x |
.......................... |
.............................. |
II. Efective de animale și păsări:
Dacă depășesc 30 de capete la animale mari și 1.000 de capete la
păsări.
Se vor trece separat cabalinele de curse și animalele cu blană
prețioasă.
III. Activități comerciale și alte activități cu scop
lucrativ:
1. Societăți comerciale unde este asociat unic****):
− denumirea și capitalul social (pentru fiecare)
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
2. Participări (acțiuni, părți sociale) în societățile comerciale:
− denumirea societății comerciale și valoarea acțiunilor sau
a părților sociale****): .......................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
3. Alte activități cu scop lucrativ:
− denumirea și profitul net anual
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
IV. Bunuri mobile:
1. Colecții sau obiecte de artă
cu valoare deosebită (opere de
artă plastică, mobilier de artă,
antichități etc.):
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
2. Colecții numismatice, filatelice, de artă populară etc.:
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
3. Depozite în valută în străinătate, în echivalent a cel
puțin 10.000.000 lei: .................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
4. Depuneri la C.E.C., bănci comerciale, fonduri de
investiții de peste 10.000.000 lei:
− în lei ..................................................................................................................................................
− în valută
.............................................................................................................................................
5. Creanțe cu o valoare de peste 10.000.000
lei: .......................................................................................
....................................................................................................................................................................
6. Autovehicule, autoturisme, tractoare, mașini agricole, șalupe, iahturi etc. (marca, anul de
fabricație), buc.:
............................................................................................................................................
7. Obiecte și bijuterii din aur, argint, platină și pietre prețioase, cu valoare
de peste 1.000.000 lei
fiecare sau cântărind în total peste 100 grame:.................................................................................................
8. Alte bunuri (stupi de albine, peste 20), aparatură
electronică cu o valoare de peste 5.000.000 lei
fiecare:..........................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................
Prezenta declarație constituie act public
și răspund, conform legii penale, pentru inexactitatea
sau caracterul incomplet al datelor.
|
Data .................................. |
Semnătura .................................... |