Legea nr. 115/1996
M. Of. nr. 263 din 28 octombrie 1996
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
privind
declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor
publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. − Se instituie obligaţia declarării
averii pentru demnitari, magistraţi, funcţionari publici şi unele persoane cu
funcţii de conducere din regiile autonome, Fondul Proprietăţii de Stat, Banca
Naţională a României şi băncile cu capital de stat, total sau majoritar, precum
şi procedura controlului averilor acestora în cazul în care există dovezi certe
că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit.
CAPITOLUL I
Declararea averii
Art. 2. − Preşedintele României, deputaţii,
senatorii, membrii Guvernului, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi
cei asimilaţi acestora, magistraţii, consilierii judeţeni şi locali, primarii,
funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor
publice centrale ori locale, membrii consiliilor de administraţie şi persoanele
care deţin funcţii de conducere, de la directori, inclusiv, în sus, în cadrul
regiilor autonome de interes naţional sau local, societăţilor comerciale cu
capital majoritar de stat, Fondului Proprietăţii de Stat, Băncii Naţionale a
României, băncilor cu capital de stat, total sau majoritar, au obligaţia să-şi
declare averea, în condiţiile prezentei legi.
Art. 3. − (1) Declaraţia de avere se
face în scris, pe propria răspundere, şi cuprinde bunurile proprii, bunurile
comune şi cele deţinute în indiviziune, precum şi cele ale copiilor aflaţi în
întreţinere, potrivit modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă
din prezenta lege.
(2) Declaraţia de avere se depune în termen de 15 zile de la
data numirii sau alegerii în funcţie. În situaţia funcţiilor eligibile,
care presupun validarea, depunerea declaraţiei se face înaintea acesteia.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, persoanele care exercită funcţiile prevăzute la art. 2 vor
depune declaraţia de avere.
Art. 4. − (1) Preşedintele României
depune declaraţia de avere la preşedintele Curţii Constituţionale.
(2) Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi primul-ministru
depun declaraţia de avere la Preşedintele României.
(3) Deputaţii şi senatorii depun declaraţia de avere la
preşedintele Camerei din care fac parte.
(4) Membrii Guvernului depun declaraţia de avere la primul
ministru.
(5) Funcţionarii publici şi persoanele cu funcţii de
conducere prevăzute la art. 2 depun declaraţia de avere la autoritatea
publică sau, după caz, la persoana care, potrivit Constituţiei sau legii, a
emis actul de numire în funcţie.
(6) Consilierii judeţeni şi locali, precum şi primarii depun
declaraţia de avere la prefecţi.
(7) Autoritatea publică sau persoana îndreptăţită să
primească şi să păstreze declaraţia de avere va elibera depunătorului o dovadă
de primire.
Art. 5. − (1) Declaraţia de avere
reprezintă un act personal şi irevocabil.
(2) Declaraţia de avere este confidenţială şi nu poate fi
consultată decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 6. − (1) Persoanele menţionate la
art. 2 au obligaţia ca, la încheierea mandatului sau la încetarea
activităţii, să depună o nouă declaraţie cu privire la averea pe care o deţin
la acea dată.
(2) Declaraţia prevăzută la alin. (1) va cuprinde
şi actele de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit, făcute în timpul
exercitării mandatului sau al îndeplinirii funcţiei, a bunurilor de valoare cuprinse
în declaraţie.
(3) Persoanele prevăzute la art. 4 alin. (5) au
obligaţia să actualizeze declaraţia din 4 în 4 ani.
(4) Nedepunerea declaraţiei din motive imputabile, în termen
de 15 zile de la încetarea activităţii, conduce la declanşarea din oficiu a
procedurii de control.
CAPITOLUL II
Controlul averilor
Art. 7. − În cazul în care între averea
declarată la data învestirii sau numirii în funcţie a persoanelor prevăzute la
art. 2 şi cea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei se constată diferenţe
vădite şi există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite
din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite,
averea este supusă controlului, în condiţiile prezentei legi.
A. Comisia de cercetare
Art. 8. − (1) Pe lângă
fiecare curte de apel va funcţiona o comisie de cercetare a averilor, formată
din:
− doi judecători de la curtea de apel, desemnaţi de
preşedintele acesteia, dintre care unul în calitate de preşedinte;
− un procuror de la parchetul care funcţionează pe lângă
curtea de apel, desemnat de primul-procuror al acestui parchet.
(2) Preşedintele şi membrii comisiei de cercetare sunt
desemnaţi pe o perioadă de 3 ani. Pe aceeaşi perioadă şi de către aceleaşi
persoane vor fi desemnaţi şi trei supleanţi, care vor înlocui pe titulari în
cazul în care aceştia, din motive legale, nu vor putea lua parte la lucrările
comisiei de cercetare.
(3) Comisia de cercetare are un secretar desemnat de
preşedintele curţii de apel dintre grefierii acestei instanţe.
Art. 9. − (1) Comisia de cercetare va
începe acţiunea de control de îndată ce este sesizată cu o cerere de cercetare.
(2) Cererea de cercetare poate fi făcută de către:
a) primul-procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel
sau conducătorul autorităţii publice la care a funcţionat ori funcţionează cel
a cărui avere este supusă cercetării;
b) persoanele care ocupă funcţiile sau demnităţile publice
prevăzute la art. 2 şi cărora li s-au adus imputări publice cu privire la
provenienţa averii pe care o deţin.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a) pot
fi sesizate de către orice cetăţean care are cunoştinţă şi care furnizează
indicii certe că o persoană dintre cele prevăzute la art. 2 a dobândit
bunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobândi din veniturile legale
realizate de persoanele în cauză sau pe alte căi licite.
(4) Cererile de cercetare se adresează comisiei de cercetare
de pe lângă curtea de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere
este supusă controlului.
(5) Sesizările anonime nu pot conduce la declanşarea acţiunii
de control al averii.
Art. 10. − Dacă persoana a cărei avere este
supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde şi asupra averii şi
veniturilor dobândite de celălalt soţ. Sunt supuse controlului şi bunurile
de valoare ce fac obiectul declarării, realizate prin persoane interpuse sau
transmise cu titlu oneros către ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori şi
afinii de acelaşi grad, precum şi cele transmise cu titlu gratuit către orice
persoană.
Art. 11. − Cererea de cercetare va indica, în
mod obligatoriu, dovezile pe care se întemeiază şi sursele de unde acestea pot
fi solicitate sau va fi însoţită de acte doveditoare.
Art. 12. − (1) Actele şi lucrările
comisiei de cercetare nu sunt publice. Persoana în cauză poate lua
cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului şi poate fi asistată de avocat.
(2) Preşedintele dispune citarea de urgenţă, în faţa comisiei
de cercetare, a persoanei care a făcut cererea de cercetare sau a
reprezentantului acesteia, precum şi a celui a cărui avere este supusă
cercetării şi a soţului sau soţiei, după caz, pentru a fi ascultaţi. Comisia
de cercetare poate cita orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru
lămurirea provenienţei bunurilor celui cercetat şi poate solicita autorităţilor
publice sau oricărei alte persoane juridice informaţii necesare pentru
soluţionarea cauzei. Cei care, în perioada supusă controlului, au dobândit
bunuri de la persoana în cauză vor fi ascultaţi în mod obligatoriu.
(3) Comisia de cercetare poate efectua cercetări locale sau
poate dispune efectuarea unei expertize pentru lămurirea cauzei.
(4) Cercetările efectuate de alte persoane decât membrii
comisiei de cercetare sunt nule.
Art. 13. − (1) Cei citaţi în faţa
comisiei de cercetare vor fi ascultaţi pe rând şi vor prezenta dovezile care au
stat la baza cererii de cercetare. Persoana a cărei avere este supusă
cercetării va putea produce în faţa comisiei probe în apărare sau va putea
solicita administrarea acestora de către comisie şi, dacă consideră necesar,
poate depune o declaraţie în care va arăta veniturile realizate şi modul
dobândirii averii.
(2) Comisia de cercetare poate dispune măsuri asiguratorii
prin care să împiedice înstrăinarea bunurilor ce aparţin persoanei a cărei
avere este supusă controlului, precum şi a celor aparţinând persoanelor
prevăzute la art. 10, dacă din probele administrate rezultă că aceste
măsuri sunt necesare.
(3) Măsura de indisponibilizare poate fi totală sau parţială
şi poate fi luată şi în cazul depozitelor şi certificatelor bancare sau C.E.C.
(4) Măsurile prevăzute la alin. (2) încetează la
data rămânerii definitive a ordonanţei de clasare.
Art. 14. − (1) Comisia de cercetare
hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 3 luni de la data sesizării,
pronunţând o ordonanţă motivată, prin care poate dispune:
a) trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza
căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă controlului, dacă
constată, pe baza probelor administrate, că dobândirea unei cote-părţi din
aceasta sau a anumitor bunuri determinate nu are caracter licit;
b) clasarea cauzei, când constată că provenienţa bunurilor
este justificată;
c) suspendarea cercetării şi trimiterea cauzei parchetului
competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată
rezultă săvârşirea unei infracţiuni.
(2) Ordonanţa de clasare se comunică părţilor şi parchetului
de pe lângă curtea de apel, în raza căreia funcţionează comisia.
Art. 15. − Controlul se reia de către comisia
de cercetare, dacă:
a) după clasarea cauzei apar elemente noi care pot conduce la
o soluţie contrară;
b) organul de urmărire penală, după efectuarea cercetărilor,
în situaţia prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. c), nu
sesizează instanţa penală.
B. Instanţa de judecată
Art. 16. − (1) Preşedintele
curţii de apel sau preşedintele secţiei, primind dosarul, fixează termen de
judecată şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de
cercetare. Statul, prin Ministerul Finanţelor, va fi întotdeauna citat în
instanţă. Participarea procurorului este obligatorie.
(2) Judecătorii şi procurorul care au făcut parte din comisia
de cercetare nu pot participa la judecată.
Art. 17. − (1) Judecarea cauzei se face
pornind de la probele administrate în faţa comisiei de cercetare. La prima
zi de înfăţişare, părţile pot solicita probe noi şi curtea de apel va putea
dispune încuviinţarea acestora, acordând un nou termen.
(2) Până la soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de
judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a
fost luată în condiţiile art. 13.
Art. 18. − (1) Dacă se constată că
dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu
este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a
cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egală cu valoarea
bunului, stabilită de instanţă pe bază de expertiză. În cazul obligării la
plata contravalorii bunului, instanţa va stabili şi termenul de plată.
(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este
nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, instanţa trimite dosarul la
parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mişcare
acţiunea penală.
(3) În cazul în care se constată că provenienţa bunurilor
este justificată, instanţa hotărăşte închiderea dosarului.
C. Căi de atac
Art. 19. − (1) Împotriva
ordonanţei de clasare a comisiei de cercetare, părţile interesate, Ministerul
Finanţelor şi procurorul pot face recurs la Curtea Supremă de Justiţie, în
termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Ordonanţa de trimitere a cauzei spre soluţionare
instanţei nu poate fi atacată cu recurs decât o dată cu sentinţa pronunţată
asupra fondului.
Art. 20. − Sentinţele curţii de apel pot fi
atacate cu recurs de către părţile interesate, Ministerul Finanţelor şi
procuror, în termen de 15 zile de la comunicare, la Curtea Supremă de Justiţie.
CAPITOLUL III
Proceduri speciale
Art. 21. − (1) Cercetarea averii
Preşedintelui României, a deputaţilor, senatorilor, membrilor Guvernului,
secretarului general al Guvernului, conducătorilor organelor centrale numiţi de
preşedinte, de Parlament sau de primul-ministru, a judecătorilor Curţii
Constituţionale, consilierilor de conturi, membrilor Colegiului jurisdicţional
al Curţii de Conturi şi procurorilor financiari de pe lângă aceasta, a
magistraţilor de la Curtea Supremă de Justiţie şi de la Parchetul General de pe
lângă aceasta, precum şi de la curţile de apel şi de la parchetele de pe lângă
acestea, aflaţi în funcţie, se face de către o comisie specială formată din:
− doi judecători de la Curtea Supremă de Justiţie, desemnaţi
de preşedintele acestei curţi, dintre care unul în calitate de preşedinte;
− un procuror din Parchetul General de pe lângă Curtea
Supremă de Justiţie, desemnat de procurorul general.
(2) Preşedintele şi membrii comisiei sunt desemnaţi pe o
perioadă de 3 ani. Pe aceeaşi perioadă şi de către acelea şi persoane vor
fi desemnaţi şi trei supleanţi.
(3) Comisia are un secretar desemnat de preşedintele Curţii
Supreme de Justiţie dintre magistraţii-asistenţi.
Art. 22. − Cererea de cercetare poate fi
făcută de către:
a) ministrul justiţiei sau procurorul general;
b) persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1), în
cazul în care averea lor a format obiectul unor imputări publice.
Art. 23. − Comisia va proceda la cercetarea
averii persoanelor în cauză, de îndată ce va fi sesizată potrivit dispoziţiilor
prevăzute la art. 9−15.
Art. 24. − (1) Cauzele privind
persoanele prevăzute la art. 21 alin. (1) se judecă la Curtea
Supremă de Justiţie, în complet format din trei judecători desemnaţi de
preşedintele acestei curţi.
(2) Recursurile se judecă în complet format din nouă
judecători.
(3) Dispoziţiile art. 16−20 se aplică în mod
corespunzător.
Art. 25. − Averea Preşedintelui României va
putea fi cercetată numai după încetarea exercitării mandatului, iar pe durata
acestuia, numai la solicitarea sa sau pe baza hotărârii Parlamentului României,
adoptată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. În acest ultim
caz, Preşedintele României poate da Parlamentului explicaţii cu privire la
faptele ce i se impută.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
Art. 26. − (1) Dispozitivul hotărârii
judecătoreşti, rămasă irevocabilă, prin care se constată provenienţa ilicită a
unor bunuri, se comunică organului fiscal de la domiciliul persoanei a cărei
avere a fost cercetată, în vederea executării.
(2) Bunurile confiscate se vor valorifica prin vânzare la
licitaţie, sumele obţinute făcându-se venit la bugetul de stat. Preţul de
pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic decât valoarea bunului, stabilită de
instanţă pe bază de expertiză.
(3) Vânzarea bunurilor şi încasarea debitelor stabilite în
condiţiile prezentei legi se efectuează de către organele fiscale, în
conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la executarea silită împotriva
persoanelor fizice pentru neachitarea creanţelor băneşti datorate statului.
(4) Cheltuielile făcute pentru depozitarea, conservarea şi
valorificarea bunurilor confiscate se scad din sumele obţinute din vânzarea
acestora.
Art. 27. − În cazul în care bunurile
confiscate sunt obiecte din metale rare sau pietre preţioase, titluri de
valoare, mijloace de plată străine, obiecte de artă, colecţii de valoare şi
obiecte de muzeu, acestea se depun la Banca Naţională a României sau, după caz,
la Ministerul Culturii, în vederea valorificării prin vânzare la licitaţie.
Art. 28. − (1) Procedura de cercetare şi
de judecare a provenienţei bunurilor, începută asupra unei persoane, continuă
şi împotriva moştenitorilor acesteia.
(2) Cercetarea poate fi pornită şi direct împotriva
moştenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii. Moştenitorii
răspund numai în limita valorii activului succesoral.
(3) Cererea de cercetare a averii unei persoane, care a
deţinut o demnitate sau o funcţie publică dintre cele prevăzute în prezenta
lege, poate fi făcută în termen de cel mult 5 ani de la data încheierii
mandatului sau a eliberării din funcţie.
Art. 29. − Toate actele de procedură în
această materie sunt scutite de orice taxă de timbru, iar în cazul
valorificării bunurilor prin vânzare la licitaţie, nu se percepe taxa pe
valoarea adăugată.
Art. 30. − Sumele necesare pentru efectuarea
expertizelor dispuse din oficiu se avansează dintr-un fond prevăzut în bugetul
Ministerului Justiţiei, în cazul clasării cauzei ele suportându-se din bugetul
de stat.
Art. 31. − Dispoziţiile prezentei legi se
întregesc cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele privind
executarea creanţelor bugetare.
Art. 32. − Ordonanţa de clasare a comisiei de
cercetare sau, după caz, hotărârea instanţei de judecată irevocabilă, prin care
se constată că provenienţa bunurilor este justificată, va fi publicată în
Monitorul Oficial al României.
Art. 33. − (1) Persoana a cărei avere a
fost declarată, în total sau în parte, nejustificată, printr-o hotărâre
judecătorească irevocabilă, va fi destituită sau revocată, după caz, din
funcţia pe care o deţine.
(2) Deputatul sau senatorul a cărui avere a fost declarată
nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este considerat
incompatibil.
Art. 34. − În sensul prezentei legi,
funcţionar public este persoana numită sau aleasă într-o funcţie publică, cu
caracter de permanenţă, în serviciul unei autorităţi publice centrale sau
locale ori într-o instituţie publică subordonată acesteia. Funcţionari
publici pot fi şi în cadrul regiilor autonome.
Art. 35. − (1) Fapta aceluia care, în
sesizarea adresată persoanelor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) şi
la art. 22 lit. a), face afirmaţii mincinoase cu privire la
caracterul ilicit al provenienţei bunurilor unei persoane fizice ce ocupă una
dintre funcţiile prevăzute la art. 2, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Producerea ori ticluirea de probe mincinoase cu privire
la caracterul ilicit al provenienţei bunurilor unei persoane ce ocupă una
dintre funcţiile publice prevăzute la art. 2 se pedepseşte cu închisoare
de la un an la 5 ani.
Art. 36. − Fapta persoanelor prevăzute la art. 2,
de a face declaraţii de avere care nu corespund adevărului, constituie
infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal.
Art. 37. − Fapta persoanei care primeşte,
păstrează sau deţine declaraţiile de avere prevăzute de prezenta lege, de a
publica sau de a divulga, în orice alt mod, în tot sau în parte, conţinutul
acestora, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
3 ani.
Art. 38. − Persoanele prevăzute la art. 2,
care au ocupat posturi publice similare după 1 ianuarie 1990, având, potrivit
reglementărilor legale în vigoare, obligaţia declarării averii, pot fi supuse
controlului averilor, potrivit procedurii stabilite prin prezenta lege, dacă
sunt dovezi certe că unele bunuri şi valori ale acestora nu au fost dobândite
în mod licit.
Art. 39. − Magistraţii care fac parte din
comisiile prevăzute la art. 8 şi 21, precum şi grefierii care efectuează
lucrările pentru aceste comisii beneficiază de indemnizaţia prevăzută la art. 13
alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte
drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti.
Art. 40. − La data intrării în vigoare a
prezentei legi se abrogă Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienţei
unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit,
dispoziţiile art. 68 alin. (3) din Legea nr. 68/1992 pentru
alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, art. 69 din Legea
privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991 şi Hotărârea Guvernului
nr. 473/1993 privind declararea averilor de către funcţionarii publici din
cadrul autorităţilor puterii executive, precum şi orice alte dispoziţii
contrare.
Această lege a fost
adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 septembrie 1996, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia
României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
Această lege a fost
adoptată de Senat în şedinţa din 2 octombrie 1996, cu respectarea prevederilor
art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
VALER SUIAN
Bucureşti, 16 octombrie 1996.
Nr. 115.
ANEXĂ
D
E C L A R A Ţ I E
Subsemnatul
..............................................................., având funcţia
de ..............................................
...................................... la
.......................................................................,
declar, pe propria răspundere, că
împreună cu familia*) am
următoarea avere:
I. Imobile**):
1. Terenuri agricole − total
....................................... ha,
din care***):
.................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
2. Clădiri:
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
|
2.1. Locuinţe: |
Nr. |
Suprafaţa construită |
Valoarea de impozitare |
|
− apartament |
.................... |
.......................... |
.............................. |
|
− vilă |
|
.......................... |
.............................. |
|
− casă de odihnă |
|
.......................... |
.............................. |
|
− alte locuinţe |
|
.......................... |
.............................. |
|
2.2. Spaţii comerciale |
x |
.......................... |
.............................. |
|
2.3. Spaţii de producţie |
x |
.......................... |
.............................. |
II. Efective de animale şi păsări:
Dacă depăşesc 30 de capete la animale mari şi 1.000 de capete la
păsări.
Se vor trece separat cabalinele de curse şi animalele cu blană
preţioasă.
III. Activităţi comerciale şi alte activităţi cu scop
lucrativ:
1. Societăţi comerciale unde este asociat unic****):
− denumirea şi capitalul social (pentru fiecare)
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
2. Participări (acţiuni, părţi sociale) în societăţile comerciale:
− denumirea societăţii comerciale şi valoarea acţiunilor sau
a părţilor sociale****): .......................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
3. Alte activităţi cu scop lucrativ:
− denumirea şi profitul net anual
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
IV. Bunuri mobile:
1. Colecţii sau obiecte de artă
cu valoare deosebită (opere de
artă plastică, mobilier de artă,
antichităţi etc.):
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
2. Colecţii numismatice, filatelice, de artă populară etc.:
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
3. Depozite în valută în străinătate, în echivalent a cel
puţin 10.000.000 lei: .................................................
....................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................
4. Depuneri la C.E.C., bănci comerciale, fonduri de
investiţii de peste 10.000.000 lei:
− în lei ..................................................................................................................................................
− în valută
.............................................................................................................................................
5. Creanţe cu o valoare de peste 10.000.000
lei: .......................................................................................
....................................................................................................................................................................
6. Autovehicule, autoturisme, tractoare, maşini agricole, şalupe, iahturi etc. (marca, anul de
fabricaţie), buc.:
............................................................................................................................................
7. Obiecte şi bijuterii din aur, argint, platină şi pietre preţioase, cu valoare
de peste 1.000.000 lei
fiecare sau cântărind în total peste 100 grame:.................................................................................................
8. Alte bunuri (stupi de albine, peste 20), aparatură
electronică cu o valoare de peste 5.000.000 lei
fiecare:..........................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................................
Prezenta declaraţie constituie act public
şi răspund, conform legii penale, pentru inexactitatea
sau caracterul incomplet al datelor.
|
Data .................................. |
Semnătura .................................... |