Legea nr. 111/1996 – Republicare *)

M. Of. nr. 552 din 27 iunie 2006

 

L E G E A

privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare desfăşurate în scopuri exclusiv paşnice, astfel încât să se îndeplinească cerinţele de securitate nucleară, de protecţie a personalului expus profesional, a pacientului, a mediului, a populaţiei şi a proprietăţii, cu riscuri minime în conformitate cu reglementările şi cu respectarea obligaţiilor ce decurg din acordurile şi convenţiile la care România este parte. 

Art. 2. – Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor activităţi şi surse:

a) cercetarea, proiectarea, deţinerea, amplasarea, construcţia, montajul, punerea în funcţiune, funcţionarea de probă, exploatarea, modificarea, conservarea, dezafectarea, importul şi exportul instalaţiilor nucleare;

b) proiectarea, deţinerea, amplasarea, construcţia-montajul, punerea în funcţiune, funcţionarea, conservarea şi dezafectarea instalaţiilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu şi a instalaţiilor de gospodărire a deşeurilor de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu;

c) producerea, amplasarea şi construcţia, furnizarea, închirierea, transferul, manipularea, deţinerea, prelucrarea, tratarea, utilizarea, depozitarea temporară sau definitivă, transportul, tranzitul, importul şi exportul instalaţiilor radiologice, materialelor nucleare şi radioactive, inclusiv al combustibilului nuclear, al deşeurilor radioactive şi al dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante;

d) producerea, furnizarea şi utilizarea aparaturii de control dozimetric şi a sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante, a materialelor şi dispozitivelor utilizate pentru protecţia împotriva radiaţiilor ionizante, precum şi a mijloacelor de containerizare sau de transport al materialelor radioactive, special amenajate în acest scop;

e) producerea, furnizarea, închirierea, transferul, deţinerea, exportul, importul materialelor, dispozitivelor şi echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege;

f) deţinerea, transferul, importul şi exportul informaţiilor nepublicate, aferente materialelor, dispozitivelor şi echipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare şi a altor dispozitive nucleare explozive, prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege;

g) realizarea produselor şi serviciilor destinate instalaţiilor nucleare;

h) realizarea produselor şi serviciilor destinate surselor de radiaţii, aparaturii de control dozimetric, sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante, materialelor şi dispozitivelor utilizate pentru protecţia împotriva radiaţiilor ionizante;

i) sursele orfane, de la detectarea acestora până la depozitarea finală ca deşeu radioactiv. 

Art. 3. – Termenii şi expresiile folosite în cuprinsul legii sunt definite în anexa nr. 2 la prezenta lege. 

Art. 4. – (1) Autoritatea naţională competentă în domeniul nuclear, care exercită atribuţiile de reglementare, autorizare şi control prevăzute în prezenta lege, este Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Bucureşti, condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, coordonată de primul-ministru, prin Cancelaria Primului-Ministru. 

(2) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, denumită în continuare Comisia, se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Finanţarea Comisiei se asigură integral din venituri proprii, respectiv din tarife percepute pentru autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, contribuţii ale organismelor internaţionale şi ale operatorilor economici, dobânzi din disponibilităţi şi încasări din alte surse, conform prevederilor legale. 

(4) Taxele de autorizare a activităţilor prevăzute la art. 2 se fac venit la bugetul de stat. 

(5) Personalul Comisiei este angajat şi eliberat din funcţie în conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei, cu contractul colectiv de muncă şi cu reglementările legale în vigoare. 

(6) Comisia poate avea în subordine institute tehnice-suport, înfiinţate prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 5. – (1) Comisia este abilitată să emită reglementări pentru detalierea cerinţelor generale de securitate nucleară, de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, de asigurare a calităţii, de control al neproliferării armelor nucleare, de protecţie fizică, de transport al materialelor radioactive, de gestionare a deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear ars, de intervenţie în caz de accident nuclear, inclusiv procedurile de autorizare şi control, realizare a produselor şi serviciilor destinate instalaţiilor nucleare, precum şi orice alte reglementări necesare activităţii de autorizare şi control în domeniul nuclear. 

(2) Comisia elaborează strategia şi politica de reglementare, autorizare şi control în domeniul securităţii, protecţia împotriva radiaţiilor nucleare, control al neproliferării armelor nucleare, protecţia fizică a materialelor şi instalaţiilor nucleare, transportului materialelor radioactive şi securităţii nucleare a gestionării deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear ars, ca parte a Strategiei naţionale de dezvoltare a domeniului nuclear, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

(3) Comisia poate emite şi reglementări, cu consultarea ministerelor şi a altor factori interesaţi, potrivit responsabilităţilor specifice acestora. 

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) reglementările şi atribuţiile de autorizare şi control pentru care prezenta lege conţine prevederi exprese de abilitare a altor ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale. 

(5) Comisia, prin reglementările emise şi prin măsurile dispuse în cadrul procedurilor de autorizare şi control, trebuie să asigure cadrul adecvat în care persoana fizică sau persoana juridică desfăşoară, în condiţii de siguranţă, activităţi supuse prevederilor prezentei legi. 

(6) Comisia va revizui reglementările ori de câte ori este necesar, pentru corelarea cu standardele internaţionale şi cu convenţiile internaţionale ratificate în domeniu şi va dispune măsurile necesare pentru aplicarea acestora. 

(7) Comisia elaborează Regulamentul de taxe şi tarife pentru autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, ori de câte ori este necesar, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Economiei şi Comerţului, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 6. – Cercetarea, experimentarea, dezvoltarea, fabricarea, importul, exportul, tranzitul, deţinerea sau detonarea unei arme nucleare ori a oricărui dispozitiv exploziv nuclear sunt interzise pe teritoriul României. 

Art. 7. – Importul deşeurilor radioactive şi al combustibilului nuclear ars este interzis, cu excepţia situaţiilor în care importul decurge nemijlocit din prelucrarea, în afara teritoriului României, a unui export, anterior autorizat, de deşeuri radioactive sau combustibil nuclear ars, în baza prevederilor unor acorduri internaţionale sau contracte încheiate cu parteneri comerciali cu sediul în străinătate, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. 

CAPITOLUL II

Regimul de autorizare

SECŢIUNEA 1

Autorizaţii şi permise de exercitare a activităţilor nucleare în scopuri exclusiv paşnice

Art. 8. – (1) Activităţile şi sursele prevăzute la art. 2, cu excepţia activităţilor de transport al dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante, a utilizării aparaturii de control dozimetric şi a sistemelor de detecţie a radiaţiilor ionizante, precum şi a celor prevăzute la lit. h) a aceluiaşi articol, necesită autorizaţie eliberată de Comisie, cu respectarea procedurii de autorizare specifice fiecărui gen de activitate sau surse, în conformitate cu prevederile art. 5. 

(2) Autorizaţia se eliberează persoanelor juridice, la cererea acestora, dacă fac dovada că respectă prevederile prezentei legi. 

(3) Autorizaţia se poate elibera şi unităţilor fără personalitate juridică, constituite conform legii, nominalizate în anexa nr. 4 la prezenta lege, dacă fac dovada că respectă prevederile prezentei legi. 

(4) Autorizaţia eliberată de Comisie se face pe niveluri de exigenţă, în funcţie de riscurile asociate ale activităţii desfăşurate în conformitate cu reglementările specifice elaborate de Comisie în baza prevederilor art. 5. 

(5) Autorizaţia poate fi folosită numai în scopul pentru care a fost eliberată, cu respectarea limitelor şi a condiţiilor precizate în aceasta. 

(6) Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se solicită şi, respectiv, se eliberează, simultan ori succesiv, separat pentru fiecare gen de activitate sau pentru fiecare instalaţie nucleară ori radiologică cu funcţionalitate proprie, din patrimoniul solicitantului, sau pentru fiecare tip distinct de material radioactiv, de dispozitiv generator de radiaţii ionizante, de aparatură de control dozimetric al radiaţiilor ionizante sau al gradului de contaminare radioactivă, de material ori dispozitiv utilizat în scopul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, de mijloc de containerizare sau de transport special amenajat în acest scop, pe care solicitantul autorizaţiei de producere intenţionează să-l realizeze, în vederea utilizării sau comercializării. 

(7) Autorizarea unei faze de realizare sau de funcţionare a oricărei instalaţii nucleare ori radiologice se poate face numai dacă fazele anterioare au primit toate tipurile de autorizaţii necesare. 

(8) În înţelesul prevederilor alin. (7), fazele de autorizare a instalaţiilor nucleare sau radiologice sunt, după caz, următoarele:

a) proiectarea;

b) amplasarea;

c) producerea;

d) construcţia şi/sau montajul;

e) punerea în funcţiune;

f) funcţionarea de probă;

g) exploatarea;

h) repararea şi/sau întreţinerea;

i) modificarea;

j) conservarea;

k) dezafectarea. 

(9) Pentru fazele de realizare sau de funcţionare a instalaţiilor nucleare şi radiologice se pot elibera autorizaţii parţiale. 

(10) Autorizaţiile parţiale, care se eliberează, simultan sau succesiv, pentru una şi aceeaşi fază dintre cele prevăzute la alin. (8), pot avea caracter de decizie provizorie a Comisiei, dacă petiţionarul solicită expres aceasta. În acest caz ele au valabilitate până la eliberarea autorizaţiei definitive de acel tip, dar nu mai mult de 2 ani, cu drept de prelungire, la cerere, pentru încă 2 ani, atunci când nu sunt disponibile toate informaţiile necesare în timp util. 

(11) Comisia va retrage autorizaţia parţială ori de câte ori va constata lipsa de preocupare a titularului autorizaţiei pentru completarea informaţiilor necesare în susţinerea cererii de eliberare a autorizaţiei. 

Art. 9. – (1) Titularul autorizaţiei prevăzute la art. 8 va utiliza în activităţile prevăzute la art. 2 lit. a)–c) numai personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste activităţi. 

(2) Permisul de exercitare se eliberează pe baza reglementărilor emise conform prevederilor art. 5. 

(3) Permisul de exercitare se eliberează, în baza unei evaluări şi examinări, de către Comisie sau de către titularul de autorizaţie, numai pentru personalul propriu, conform prevederilor reglementărilor specifice emise de Comisie potrivit dispoziţiilor art. 5. 

(4) O condiţie prealabilă eliberării permisului de exercitare este obţinerea avizului medical specific, în baza reglementărilor emise de Ministerul Sănătăţii în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4). 

(5) Avizul organelor competente privind siguranţa naţională pentru personalul care urmează să desfăşoare activităţi profesionale, cu caracter permanent sau temporar, în punctele de lucru vitale din cadrul instalaţiilor nucleare sau care are acces la documentele cu caracter secret este necesar în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniu şi cu reglementările specifice emise de Comisie conform prevederilor art. 5. 

Art. 10. – (1) Autorizaţia şi permisul de exercitare se eliberează pe o perioadă determinată prin reglementările emise conform prevederilor art. 5. 

(2) În autorizaţiile eliberate de Comisie pentru proprietarul, utilizatorul sau operatorul instalaţiilor nucleare se va menţiona explicit calitatea acestuia. 

(3) Dreptul dobândit pe baza autorizaţiei şi permisului de exercitare nu poate fi transmis fără acordul emitentului. 

(4) Pentru a se elibera autorizaţia sau permisul de exercitare, solicitantul trebuie:

a) să achite în contul Comisiei tarifele pentru autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 5 alin. (7);

b) să achite la Trezoreria Statului taxele de autorizare, în conformitate cu regulamentul prevăzut la art. 5 alin. (7). 

Art. 11. – Autorizaţiile prevăzute la art. 8 se suspendă sau se retrag, în parte ori în întregime, de către emitent, din proprie iniţiativă sau la sesizarea oricăror persoane fizice ori juridice, în toate cazurile în care Comisia constată că:

a) titularul autorizaţiei nu a respectat prevederile prezentei legi şi reglementările specifice sau limitele şi condiţiile prevăzute în autorizaţie;

b) nu sunt îndeplinite, integral şi la termenul stabilit, măsurile dispuse potrivit cap. IV de organele de control abilitate prin prezenta lege;

c) apar situaţii noi din punct de vedere tehnic sau de altă natură, necunoscute la data eliberării autorizaţiei, care pot afecta desfăşurarea în condiţii de siguranţă a activităţilor nucleare;

d) titularul autorizaţiei nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale cu privire la constituirea surselor financiare pentru gospodărirea şi depozitarea definitivă a deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear uzat şi dezafectarea instalaţiilor nucleare sau asigurare de răspundere civilă pentru daune către terţi în caz de accident nuclear;

e) titularul autorizaţiei încetează de a mai fi legal constituit;

f) titularul autorizaţiei îşi pierde capacitatea juridică. 

Art. 12. – Permisul de exercitare prevăzut la art. 9 se suspendă sau se retrage de către emitent, din proprie iniţiativă sau la sesizarea altor instituţii cu atribuţii de control, potrivit prezentei legi, sau a persoanelor de specialitate, în toate cazurile în care emitentul constată că:

a) titularul permisului de exercitare nu a respectat prevederile menţionate în reglementările emise conform prevederilor art. 5;

b) titularul permisului de exercitare încetează din viaţă sau îşi pierde capacitatea juridică. 

Art. 13. – (1) Comisia poate completa, revizui sau modifica, motivat, limitele şi condiţiile specificate în autorizaţiile sau permisele de exercitare. 

(2) În cazul în care nu sunt respectate noile condiţii impuse potrivit alin. (1), se aplică, după caz, dispoziţiile art. 11 şi 12. 

Art. 14. – Prelungirea perioadei de valabilitate a autorizaţiei sau a permiselor de exercitare, reautorizarea sau eliberarea unui nou permis se fac în condiţiile prevăzute la art. 8–10 şi la art. 13. 

Art. 15. – (1) Retragerea, în mod excepţional, a autorizaţiei prevăzute la art. 8 îndreptăţeşte pe titularul autorizaţiei la primirea unei compensaţii din partea autorităţii care a dispus retragerea autorizaţiei. Cuantumul compensaţiei se va determina ţinând seama atât de interesul public, cât şi de cel al titularului autorizaţiei retrase, precum şi de motivele care au condus la retragerea autorizaţiei. Cuantumul compensaţiei se stabileşte prin înţelegerea părţilor sau, în caz de neînţelegere, de către instanţa judecătorească. 

(2) Autorizaţia se retrage fără compensaţie în următoarele situaţii:

a) titularul autorizaţiei a obţinut autorizaţia făcând uz de declaraţii false;

b) titularul autorizaţiei a încălcat prevederile prezentei legi, dispoziţiile organelor de autorizare şi de control în materie sau limitele şi condiţiile prevăzute în autorizaţie;

c) retragerea autorizaţiei s-a dispus datorită faptului că personalul titularului, terţii, populaţia sau mediul au fost expuse la riscuri peste limitele reglementate, generate de activitatea autorizată. 

(3) Prevederile prezentului articol se aplică şi în condiţiile stabilite potrivit art. 13. 

Art. 16. – (1) Activităţile în care se utilizează materiale cu activitate totală sau cu concentraţie masică scăzută, generatorii de radiaţii ionizante de tipul aprobat de Comisie şi orice tuburi electronice care îndeplinesc limitele şi criteriile de exceptare prevăzute în standardele internaţionale, astfel încât riscurile aferente activităţii sau sursei sunt minimum acceptate, se exceptează, în parte sau în totalitate, de la aplicarea regimului de autorizare prevăzut în prezenta lege. 

(2) Limitele şi criteriile detaliate de exceptare parţială sau totală de la aplicarea regimului de autorizare vor fi stabilite prin reglementările emise în conformitate cu prevederile art. 5. 

(3) Exceptarea de la aplicarea regimului de autorizare, prevăzută la alin. (1), nu scuteşte pe deţinătorul de surse şi materiale radioactive exceptate de predarea acestora ca deşeu radioactiv după încheierea utilizării, dacă instrucţiunile de utilizare ale producătorului, importatorului sau furnizorului prevăd obligativitatea respectării acestei cerinţe. 

Art. 17. – (1) Persoanele juridice pot să solicite, pentru activităţile pe care intenţionează să le desfăşoare, un aviz preliminar de la Comisie, din care, pe baza informaţiilor prezentate de solicitant, să rezulte încadrarea în limitele de exceptare prevăzute la art. 16. 

(2) În cazul în care avizul preliminar nu confirmă încadrarea în limitele de exceptare, solicitantul este obligat să ceară autorizarea activităţilor respective, în conformitate cu prevederile art. 8. 

(3) Răspunderea pentru corectitudinea informaţiilor prezentate în sprijinul cererii de aviz preliminar revine solicitantului. 

SECŢIUNEA a 2-a

Condiţii de autorizare

Art. 18. – (1) Autorizaţiile prevăzute la art. 8 se eliberează numai dacă solicitantul autorizaţiei îndeplineşte următoarele condiţii, după caz:

a) este în măsură să demonstreze calificarea profesională, pe funcţii, a personalului propriu, cunoaşterea de către acesta a cerinţelor reglementărilor privind securitatea nucleară şi protecţia împotriva radiaţiilor ionizante, precum şi probitatea persoanelor care au autoritate de decizie în conducerea lucrărilor pe timpul construcţiei şi exploatării instalaţiei nucleare şi radiologice sau în conducerea altor activităţi nucleare, dintre cele menţionate la acel articol;

b) răspunde ca personalul care desfăşoară activităţi profesionale, cu caracter permanent sau temporar, în punctele de lucru vitale din cadrul instalaţiilor nucleare ori care au acces la documente cu caracter secret să fie demn de încredere şi avizat conform legii de organele competente în domeniul siguranţei naţionale;

c) este în măsură să demonstreze că dispune de dotările tehnice, tehnologiile şi mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţilor;

d) dă dovadă de capacitate organizatorică şi responsabilitate în prevenirea şi limitarea consecinţelor avariilor, cu posibile efecte cu impact negativ asupra vieţii şi sănătăţii personalului propriu, populaţiei, mediului, proprietăţii terţilor sau asupra patrimoniului propriu;

e) răspunde ca restul personalului propriu, care asigură funcţionarea instalaţiei, să aibă nivelul necesar de cunoştinţe specifice funcţiei pe care o îndeplineşte, privind exploatarea instalaţiei în condiţii de securitate nucleare, riscurile asociate şi măsurile de securitate nucleară aplicabile;

f) ia toate măsurile necesare, la nivelul normelor tehnologice şi ştiinţifice în vigoare, pentru a preveni producerea daunelor care ar rezulta în urma construcţiei şi funcţionării instalaţiei nucleare sau radiologice;

g) instituie o asigurare sau orice altă garanţie financiară care să-i acopere răspunderea pentru daune nucleare, cuantumul, natura şi condiţiile asigurării sau garanţiei fiind conforme celor prevăzute de lege şi de convenţiile internaţionale la care România este parte;

h) răspunde de luarea măsurilor necesare pentru prevenirea amestecului de orice natură sau pentru înlăturarea perturbărilor datorate oricăror terţi în procesul decizional, în timpul construcţiei şi pe durata funcţionării instalaţiei nucleare;

i) propune un amplasament al instalaţiei nucleare sau radiologice care nu contravine prevederilor legale şi intereselor publice prioritare, cu privire la necontaminarea apei, aerului şi solului, şi nu afectează funcţionarea altor instalaţii situate în vecinătate;

j) dispune de aranjamente materiale şi financiare corespunzătoare şi suficiente pentru colectarea, transportul, tratarea, condiţionarea şi depozitarea deşeurilor radioactive generate din propria activitate, precum şi pentru dezafectarea instalaţiei nucleare, atunci când va înceta definitiv activitatea autorizată, şi a achitat contribuţia pentru constituirea surselor financiare pentru gospodărirea şi depozitarea definitivă a deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear uzat şi dezafectarea instalaţiilor nucleare;

k) instituie şi menţine un sistem conform reglementărilor specifice de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante;

l) instituie şi menţine un sistem conform reglementărilor specifice de protecţie fizică a combustibilului nuclear, a materialelor nucleare şi radioactive, a produselor şi deşeurilor radioactive, precum şi a instalaţiilor nucleare, inclusiv a depozitelor de combustibil nuclear, de materiale nucleare şi radioactive, de produse şi deşeuri radioactive;

m) instituie şi menţine în activitatea proprie un sistem controlat de management al calităţii, autorizat de Comisie, şi se asigură că atât furnizorii săi de produse şi servicii, cât şi subfurnizorii acestora, în lanţ, instituie şi menţin propriul lor sistem controlat de management al calităţii;

n) instituie şi menţine un sistem propriu, aprobat, de pregătire a intervenţiei în caz de accident nuclear;

o) instituie şi menţine un sistem în conformitate cu reglementările de aplicare a garanţiilor nucleare;

p) deţine toate celelalte acorduri, autorizaţii şi avize prevăzute de lege;

q) instituie şi menţine un sistem de informare a publicului în conformitate cu reglementările legale. 

(2) Instituirea şi menţinerea sistemelor prevăzute la alin. (1) se pot face şi prin contractarea serviciilor respective cu alţi titulari, dacă aceştia sunt autorizaţi conform prezentei legi. 

(3) Condiţiile de autorizare prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi detaliate în reglementările emise conform prevederilor art. 5. 

Art.19. – (1) Combustibilul nuclear poate fi deţinut numai de persoane juridice. Se interzice deţinerea combustibilului nuclear fără a poseda pentru acesta autorizaţia de deţinere, precum şi una dintre următoarele autorizaţii: de producere, depozitare, tratare, prelucrare, utilizare, transport, import sau export, în acord cu activităţile pe care le desfăşoară, eliberate în conformitate cu prevederile art. 18 şi art. 20–22. 

(2) Combustibilul nuclear deţinut ilegal se confiscă, devine proprietate publică a statului şi se predă unui custode, special desemnat în acest scop. 

(3) În cazul în care operatorul economic, deţinător al combustibilului nuclear, este în stare de faliment declarat, Guvernul poate decide, în condiţiile prezentei legi, transferul acestuia la un operator economic autorizat de Comisie. 

(4) În cazul în care operatorul economic, deţinător al unor surse de radiaţii, materiale nucleare sau generatori de radiaţii ionizante, este în stare de faliment declarat, Comisia poate dispune, în condiţiile prezentei legi, preluarea gratuită a acestora de către un operator economic autorizat de Comisie în vederea deţinerii, utilizării, casării, tratării şi depozitării definitive a acestora, după caz. 

(5) Desemnarea unui titular de autorizaţie drept custode al combustibilului nuclear se face de către emitentul autorizaţiei prin prevederea expresă în autorizaţie a obligaţiei de a accepta combustibilul nuclear în custodie, în numele statului. 

(6) Obligaţiile privind păstrarea în custodie se aplică şi combustibilului nuclear ars şi altor materiale nucleare, cu excepţia deşeurilor radioactive. 

(7) Combustibilul nuclear aflat în custodie sau în depozitare autorizată poate fi eliberat numai dacă:

a) deţinătorul posedă în prealabil una dintre autorizaţiile prevăzute la alin. (1);

b) combustibilul nuclear urmează a fi încredinţat unui cărăuş autorizat, în vederea efectuării unui transport autorizat către un destinatar autorizat. 

(8) Cheltuielile de custodie ale titularului autorizaţiei vor fi suportate de către deţinătorul înscrisurilor de proprietate asupra combustibilului nuclear depus în custodie, în baza unei înţelegeri contractuale sau, în caz de neînţelegere, în baza unei hotărâri judecătoreşti. 

(9) Combustibilul nuclear nerevendicat prin înscrisuri de proprietate devine, în momentul constatării, proprietate publică a statului. 

Art. 20. – (1) Transportul combustibilului nuclear în afara incintei instalaţiilor nucleare ori în afara locurilor în care combustibilul nuclear este ţinut în custodie se efectuează numai de către agenţi de transport sau cărăuşi autorizaţi în acest scop, în conformitate cu prevederile art. 8 şi 18. 

(2) Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se eliberează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) combustibilul nuclear este transportat în conformitate cu reglementările naţionale privind transportul materialelor radioactive, emise potrivit prevederilor art. 5, şi cu cele internaţionale privind transportul mărfurilor periculoase;

b) alegerea modului, a timpului şi a rutei de transport nu contravine interesului public. 

(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi combustibilului nuclear ars, produselor şi deşeurilor radioactive şi altor materiale nucleare sau radioactive. 

Art. 21. – Utilizarea mijloacelor de transport amenajate special pentru transportul combustibilului nuclear, al materialelor nucleare, al produselor radioactive sau al deşeurilor radioactive este permisă numai atunci când cărăuşul autorizat este în posesia unei autorizaţii pentru mijlocul de transport respectiv, eliberată de Comisie. 

Art. 22. – (1) Autorizaţia de import, de export sau de tranzit, prevăzută la art. 8, se eliberează numai în următoarele condiţii, după caz:

a) în activitatea de control decizional asupra operaţiunilor de import, de export sau de tranzit, pentru care se solicită eliberarea autorizaţiei, solicitantul autorizaţiei va utiliza persoane care dovedesc competenţă şi probitate, în conformitate cu reglementările în vigoare;

b) în cazul importului, solicitantul autorizaţiei se angajează să asigure respectarea prevederilor prezentei legi, a reglementărilor emise în conformitate cu prevederile art. 5 şi a angajamentelor internaţionale asumate de România în domeniul energiei nucleare, să livreze produsele şi informaţiile numai către beneficiari autorizaţi în acest scop, în conformitate cu prevederile art. 8 şi 18, şi să raporteze de îndată Comisiei asupra intrării în ţară a produselor şi informaţiilor importate;

c) în cazul exportului, solicitantul autorizaţiei obţine de la partenerii săi externi garanţiile necesare din care să rezulte că aceştia nu vor folosi produsele sau informaţiile exportate în scopuri care să prejudicieze obligaţiile internaţionale asumate de România ori siguranţa naţională. De asemenea, va demonstra că exportul îndeplineşte prevederile prezentei legi şi alte reglementări specifice. 

(2) Exportatorul şi importatorul sunt obligaţi să raporteze de îndată Comisiei asupra ieşirii din, respectiv, intrării în ţară a produselor şi a informaţiilor exportate sau importate. 

(3) Titularul autorizaţiei de tranzit este obligat să raporteze de îndată Comisiei atât asupra intrării, cât şi asupra ieşirii din ţară a produselor tranzitate. 

Art. 23. – (1) Producerea, furnizarea sau importul celor prevăzute la art. 8 alin. (6) necesită obţinerea, în prealabil, a unei autorizaţii de produs, model sau tip, emisă de Comisie. Autorizaţia de produs, model sau tip nu este obligatorie pentru cele prevăzute la art. 8 alin. (6), fabricate şi/sau comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene ori care sunt fabricate în mod legal într-un stat semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic European sau într-un stat cu care România a încheiat un acord de recunoaştere în acest sens, dacă cerinţele aplicabile acestora în statul respectiv prezintă garanţii echivalente celor pe baza cărora se acordă autorizaţie de produs în România. 

(2) Sursele-etalon de radiaţii şi mijloacele de măsurare în domeniul radiaţiilor ionizante trebuie să aibă aprobare de model, eliberată de Biroul Român de Metrologie Legală, şi să fie verificate metrologic, în conformitate cu dispoziţiile legale. Pentru aparatura dozimetrică produsă în Uniunea Europeană se vor accepta etalonarea şi verificarea metrologică efectuate de fabricant. 

(3) Proiectarea, realizarea, utilizarea, deţinerea şi verificarea mijloacelor de măsurare în domeniul radiaţiilor ionizante pentru necesităţile armatei se autorizează de către Ministerul Apărării Naţionale. 

Art. 24. – (1) Este obligatorie autorizarea sistemelor de management al calităţii în domeniul nuclear a activităţilor de proiectare, amplasare, procurare, construcţie, montaj, punere în funcţiune, exploatare, dezafectare sau conservare pentru produsele, serviciile şi sistemele care sunt clasificate ca fiind importante pentru securitatea instalaţiei nucleare. 

(2) Autorizaţia se eliberează de către Comisie, în conformitate cu prevederile art. 8 şi 18 şi cu reglementările specifice referitoare la furnizorii de produse şi de servicii din aceste categorii, precum şi la subfurnizorii acestora, în lanţ. 

(3) Autorizaţia prevăzută la alin. (1) şi (2) se eliberează numai dacă solicitantul autorizaţiei îndeplineşte următoarele condiţii, după caz:

a) este în măsură să demonstreze calificarea profesională, pe funcţii, a personalului propriu, cunoaşterea de către acesta a cerinţelor de securitate nucleară, precum şi probitatea persoanelor care au autoritate de decizie în conducerea activităţilor care concură la realizarea produselor, serviciilor şi sistemelor care fac obiectul autorizaţiei;

b) răspunde ca restul personalului propriu, angrenat în activităţile care concură la realizarea acestor produse, servicii sau sisteme, să aibă nivelul necesar de cunoştinţe privind efectele abaterilor de calitate ale acestor produse, servicii sau sisteme asupra securităţii instalaţiei nucleare în care urmează să fie încorporate;

c) răspunde de luarea măsurilor necesare pentru prevenirea amestecului de orice natură sau pentru înlăturarea perturbărilor datorate oricăror terţi în procesul decizional şi în desfăşurarea activităţilor autorizate;

d) instituie şi menţine un sistem controlat de management al calităţii în domeniul nuclear în activitatea proprie şi se asigură că furnizorii săi de produse şi de servicii, precum şi subfurnizorii acestora, în lanţ, instituie şi menţin propriul lor sistem controlat de management al calităţii. 

(4) Condiţiile de autorizare prevăzute la alin. (3) vor fi detaliate în reglementările emise în conformitate cu prevederile art. 5. 

CAPITOLUL III

Obligaţiile titularului autorizaţiei şi ale altor persoane fizice sau juridice

Art. 25. – (1) Titularul autorizaţiei eliberate potrivit art. 8 are obligaţia şi răspunderea de a lua toate măsurile necesare pentru:

a) asigurarea şi menţinerea: 

– securităţii nucleare, protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante, protecţiei fizice, planurilor proprii de intervenţie în caz de accident nuclear şi asigurării calităţii pentru activităţile desfăşurate sau a surselor asociate acestora; 

– evidenţei stricte a materialelor nucleare şi radioactive, precum şi a tuturor surselor utilizate sau produse în activitatea proprie;

b) respectarea limitelor şi condiţiilor tehnice prevăzute în autorizaţie şi raportarea oricăror depăşiri, conform reglementărilor specifice;

c) limitarea numai la activităţile pentru care a fost autorizat;

d) dezvoltarea propriului sistem de cerinţe, regulamente şi instrucţiuni care asigură desfăşurarea activităţilor autorizate fără riscuri inacceptabile de orice natură. 

(2) Răspunderea pentru daune nucleare, provocate în timpul sau ca urmare a accidentelor ce pot surveni prin desfăşurarea activităţilor prevăzute în autorizaţie ori a altor activităţi care au avut ca urmare decesul, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, distrugerea, degradarea ori imposibilitatea temporară de folosire a vreunui bun, revine în întregime titularului autorizaţiei, în condiţiile stabilite prin lege şi prin angajamentele internaţionale la care România este parte. 

Art. 26. – Titularul autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare care generează sau a generat deşeuri radioactive este obligat:

a) să răspundă pentru gospodărirea deşeurilor radioactive generate de activitatea proprie;

b) să suporte cheltuielile aferente colectării, manipulării, transportului, tratării, condiţionării şi depozitării temporare sau definitive a acestor deşeuri;

c) să achite contribuţia legală la constituirea surselor financiare pentru gospodărirea şi depozitarea definitivă a deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear uzat şi dezafectarea instalaţiilor nucleare. 

Art. 27. – Titularul autorizaţiei prevăzute la art. 8 este obligat:

a) să elaboreze un program de pregătire a dezafectării şi să-l prezinte spre aprobare Comisiei;

b) să facă dovada achitării contribuţiei legale la constituirea surselor financiare pentru gospodărirea şi depozitarea definitivă a deşeurilor radioactive şi a combustibilului nuclear uzat şi dezafectarea instalaţiilor nucleare. 

Art. 28. – (1) Expirarea valabilităţii, suspendarea sau retragerea autorizaţiei nu exonerează pe titularul autorizaţiei ori pe cel care a preluat titlul de proprietate asupra materialelor, instalaţiilor nucleare sau radiologice, care au fost precizate în autorizaţie, de obligaţiile prevăzute la art. 25–27 ori de cele ce decurg din condiţiile prevăzute în autorizaţie. 

(2) La încetarea activităţii sau la dezafectarea instalaţiilor nucleare ori radiologice, precum şi la transferul, în parte sau în totalitate, al instalaţiilor nucleare şi radiologice, al produselor radioactive ori materialelor nucleare, titularul autorizaţiei este obligat, în prealabil, să solicite şi să obţină, în condiţiile prevăzute de lege, autorizaţia de deţinere, conservare, dezafectare sau transfer, după caz. 

(3) Autorizaţia sau permisul de exercitare, emis în baza prevederilor prezentei legi, nu îl scuteşte pe titular de respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. 

(4) Încetarea activităţilor nucleare se face în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice elaborate de Comisie, potrivit prevederilor art. 5. 

(5) Comisia va stabili, printr-o reglementare specifică emisă în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3), modalităţile concrete de aplicare a prezentei legi ori de câte ori prevederile acesteia nu pot fi aplicate simultan cu prevederile legale de altă natură, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice în materie, acordând prioritate respectării condiţiilor de desfăşurare în siguranţă a activităţilor nucleare. 

Art. 29. – (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice care extrag sau prelucrează substanţe minerale asociate în zăcământ cu uraniu sau toriu sau substanţe care în fluxul tehnologic de prelucrare sunt susceptibile de a conţine materiale radioactive au obligaţia să ia măsuri de verificare a materialelor şi a utilajelor pe întregul ciclu de producţie, manipulare, transport şi depozitare, pentru a constata dacă acestea prezintă o concentraţie de substanţe radioactive sau o radioactivitate care depăşeşte, la un moment dat, limitele de exceptare din reglementările prevăzute la art. 16. 

(2) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară alte activităţi decât cele menţionate la alin. (1), în care lucrătorii sau populaţia sunt expuşi la radon, toron, descendenţii acestora sau la alte radiaţii ionizante, datorate mediului natural, şi persoanele fizice sau juridice care exploatează avioane au obligaţia să ia măsuri de evaluare pentru a constata dacă activităţile desfăşurate conduc la un moment dat la iradierea lucrătorilor sau a populaţiei peste limitele admise pentru activităţile respective, conform reglementărilor specifice emise de Comisie potrivit prevederilor art. 5. 

(3) Dacă rezultatele evaluărilor prevăzute la alin. (1) şi (2) arată depăşirea limitelor sau criteriilor de exceptare din reglementările prevăzute la art. 16, respectiv a limitelor prevăzute la alin. (2), activitatea respectivă este supusă regimului de autorizare şi control prevăzut de prezenta lege. 

CAPITOLUL IV

Regimul de control

Art. 30. – (1) Controlul preventiv, operativ-curent şi ulterior al respectării prevederilor prezentei legi şi a reglementărilor emise în conformitate cu art. 5 se efectuează de către reprezentanţii Comisiei, anume împuterniciţi, la solicitanţii sau la titularii de autorizaţii. Controlul se efectuează în incinta în care aceştia desfăşoară activităţi supuse regimului de autorizare, în orice alt loc care ar putea avea legătură cu aceste activităţi sau la oricare altă persoană fizică ori juridică ce ar putea desfăşura activităţi, deţine instalaţii nucleare sau radiologice, materiale, alte surse ori informaţii prevăzute la art. 2, în oricare dintre următoarele situaţii:

a) în vederea eliberării autorizaţiei solicitate;

b) în perioada de valabilitate a autorizaţiei, în mod periodic sau inopinat;

c) pe baza notificării titularului autorizaţiei;

d) atunci când ar putea exista instalaţii nucleare ori radiologice, materiale, alte surse sau informaţii ori s-ar putea desfăşura activităţi dintre cele prevăzute la art. 2. 

(2) În urma controlului efectuat Comisia poate dispune, dacă este cazul, suspendarea activităţii desfăşurate şi indisponibilizarea, prin punerea de sigiliu, a instalaţiilor nucleare şi radiologice, a materialelor radioactive, a materialelor nucleare, a materialelor de interes nuclear sau a altor materiale, dispozitive, echipamente şi informaţii pertinente pentru proliferarea armelor nucleare ori a altor dispozitive nucleare explozive, neautorizate sau care prezintă pericol în exploatare ori deţinere. 

Art. 31. – (1) Reprezentanţii Comisiei, în exercitarea mandatului de control, au următoarele drepturi:

a) să aibă acces la orice loc în care să desfăşoară activităţile supuse controlului;

b) să efectueze măsurătorile şi să instaleze echipamentul de supraveghere necesar;

c) să solicite prelevarea şi să primească eşantioane din materialele sau produsele supuse, direct sau indirect, controlului;

d) să oblige persoana fizică sau persoana juridică controlată la asigurarea îndeplinirii prevederilor menţionate la lit. a)–c) şi să mijlocească extinderea controlului la furnizorii săi de produse şi de servicii sau la subfurnizorii acestora;

e) să aibă acces la toate informaţiile, datele tehnice şi contractuale, sub orice formă, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor controlului, stabilite la art. 30, cu respectarea confidenţialităţii, dacă deţinătorii solicită aceasta;

f) să oblige pe titularul autorizaţiei să transmită rapoarte, informaţii şi notificări, în forma cerută de reglementări;

g) să oblige pe titularul autorizaţiei să menţină evidenţa, în forma cerută de reglementări, a materialelor, a altor surse şi activităţi supuse controlului şi să controleze aceste evidenţe;

h) să primească, prin grija solicitantului sau a titularului autorizaţiei, echipamentul de protecţie necesar. 

(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în măsura în care acordurile internaţionale la care România este parte o prevăd, şi persoanelor aprobate de Guvernul României, care efectuează, în prezenţa reprezentanţilor desemnaţi de Comisie, controalele prevăzute în acele acorduri internaţionale. 

(3) Personalul Comisiei care prin natura activităţii este expus acţiunii radiaţiilor ionizante este considerat personal expus profesional şi beneficiază de sporurile ce se acordă pentru condiţiile de muncă conform prevederilor legii. Lista personalului care îndeplineşte condiţiile de personal expus profesional, potrivit legii, este propusă de Comisie şi este avizată de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. 

Art. 32. – (1) Reprezentanţii Comisiei au obligaţia să respecte, pe toată durata controlului, condiţiile de autorizare aplicabile, aşa cum sunt ele impuse personalului titularului autorizaţiei. 

(2) După încheierea controlului, reprezentanţii Comisiei au următoarele atribuţii:

a) să încheie un proces-verbal de control în care să consemneze rezultatele controlului, acţiunile corective dispuse şi termenele de rezolvare a acestora;

b) să propună suspendarea sau retragerea autorizaţiei sau a permisului de exercitare, în condiţiile prevăzute de lege;

c) să propună sesizarea organelor de urmărire judiciară, în cazurile şi pentru faptele prevăzute în prezenta lege;

d) să dispună titularului autorizaţiei sancţionarea disciplinară a personalului vinovat, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;

e) să aplice titularului autorizaţiei, prin persoanele care, potrivit statutului acestuia, îl reprezintă în raport cu autorităţile publice, sancţiunile contravenţionale prevăzute în prezenta lege pentru persoanele fizice sau juridice;

f) să aplice sancţiunile contravenţionale prevăzute în prezenta lege personalului care se face vinovat pentru săvârşirea acestor contravenţii. 

Art. 33. – Pe toată durata controlului, persoanele fizice şi persoanele juridice supuse controlului au obligaţia să ia toate măsurile necesare pentru a permite îndeplinirea în bune condiţii a prevederilor art. 31 şi 32. 

Art. 34. – (1) În exercitarea mandatului lor, organele cu drept de control al activităţilor nucleare, prevăzute în anexa nr. 3, au drepturile prevăzute la art. 31 alin. (1) şi obligaţiile şi atribuţiile prevăzute la art. 32, în limitele competenţelor stabilite de lege. 

(2) În caz de nesupunere la control sau de nesupunere faţă de dispoziţiile legate de domeniul nuclear, Comisia poate cere autorităţilor competente fie să procedeze la executarea silită, fie să întreprindă o anchetă. Comisia poate cere intervenţia reprezentanţilor Inspectoratului General al Poliţiei pentru asigurarea exercitării mandatului de control prevăzut la art. 31 alin. (1). 

(3) În caz de urgenţă, Comisia poate întreprinde din proprie iniţiativă măsuri asigurătorii de securitate nucleară, cheltuielile aferente acestei activităţi urmând să fie suportate din bugetul Comisiei şi să fie rambursate de titularul autorizaţiei ori de persoana juridică sau fizică prevăzută conform anexei nr. 4, ce deţine instalaţia radiologică ori sursa de radiaţii implicată, de bunăvoie sau prin executare silită. 

CAPITOLUL V

Atribuţii şi răspunderi

Art. 35. – Comisia exercită următoarele atribuţii principale:

a) iniţiază proiectele de acte normative în domeniul său de competenţă şi emite reglementările proprii şi comune cu alte autorităţi competente, potrivit legii;

b) avizează toate proiectele de acte normative ce au implicaţii asupra domeniului nuclear;

c) aprobă, potrivit legii, planurile de intervenţie pentru cazurile de accident nuclear şi participă la realizarea intervenţiei;

d) colaborează cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi controlează desfăşurarea activităţilor reţelei de supraveghere a radioactivităţii mediului;

e) solicită organelor abilitate în domeniul siguranţei naţionale verificarea persoanelor cu responsabilităţi în domeniul desfăşurării activităţilor nucleare, în conformitate cu reglementările specifice emise conform art. 5;

f) în domeniul său de competenţe poate iniţia, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe, acţiuni de cooperare cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.), cu Agenţia pentru Energie Nucleară (A.E.N.) şi cu alte organizaţii internaţionale specializate;

g) cooperează, în condiţiile legii, cu instituţii similare din alte state;

h) controlează, potrivit legii, aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale şi a reglementărilor naţionale în vigoare privind controlul garanţiilor, protecţia fizică, traficul ilicit, transportul materialelor nucleare şi radioactive, protecţia împotriva radiaţiilor, asigurarea calităţii în domeniul nuclear, securitatea nucleară a instalaţiilor nucleare şi radiologice, gospodărirea combustibilului nuclear ars şi a deşeurilor radioactive şi intervenţia în caz de accident nuclear;

i) instituie şi coordonează sistemul naţional de evidenţă şi control al materialelor nucleare, sistemul naţional de evidenţă şi control al surselor de radiaţii şi instalaţiilor nucleare şi radiologice şi registrul dozelor de radiaţii primite de personalul expus profesional;

j) cooperează cu alte organisme care au, potrivit legii, atribuţii în domeniul funcţionării în condiţii de siguranţă a instalaţiilor nucleare şi radiologice, în corelaţie cu cerinţele de protecţie a mediului şi a populaţiei;

k) asigură informarea publicului asupra aspectelor aflate în competenţa Comisiei;

l) organizează dezbateri publice în domeniul său de competenţă, potrivit legii;

m) constituie punct naţional de contact pentru garanţii nucleare, pentru protecţia fizică a materialelor, instalaţiilor nucleare şi radiologice, pentru prevenirea şi combaterea traficului ilicit de materiale nucleare şi radioactive şi pentru urgenţele radiologice;

n) dispune recuperarea surselor orfane şi coordonează activităţile de recuperare;

o) autorizează executarea construcţiilor cu specific nuclear şi exercită controlul de stat asupra calităţii construcţiilor din cadrul instalaţiilor nucleare, ca excepţie de la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, care nu se vor aplica în cazul instalaţiilor nucleare;

p) îndeplineşte orice alte atribuţii, prevăzute de lege, în domeniul reglementărilor şi al controlului activităţilor nucleare. 

Art. 36. – Regimul de autorizare şi control al instalaţiilor nucleare şi radiologice sub presiune se stabileşte prin prescripţii tehnice specifice, emise de autoritatea naţională pentru cazane şi instalaţii de ridicat, cu avizul Comisiei, ţinând seama de criteriile generale de desfăşurare în condiţii de siguranţă a activităţilor nucleare. 

Art. 37. – (1) Autoritatea centrală pentru protecţia mediului organizează, potrivit legii, reţeaua de supraveghere a radioactivităţii mediului pe teritoriul României, asigurând fluxul informaţional necesar sistemului integrat de monitorizare a parametrilor mediului. 

(2) Acordurile şi autorizaţiile de mediu, prevăzute de lege, se vor emite de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului, pe baza criteriilor de autorizare şi de control prevăzute de lege, completate cu criteriile de autorizare şi de control specifice, cuprinse în reglementările emise de această autoritate, conform prevederilor art. 5, cu consultarea Comisiei şi a Ministerului Sănătăţii Publice, referitor la supravegherea şi raportarea evacuărilor de efluenţi radioactivi în mediu, precum şi a contaminării radioactive a factorilor de mediu. 

(3) Acordul de mediu, prevăzut la alin. (2), este condiţie prealabilă pentru eliberarea de către Comisie a autorizaţiei de amplasare prevăzute la art. 8. Autorizaţia de mediu prevăzută la alin. (2) se va elibera după obţinerea de la Comisie a autorizaţiei de funcţionare de probă, respectiv după eliberarea autorizaţiei de funcţionare prevăzute la art. 8, pentru situaţiile când Comisia eliberează autorizaţie de funcţionare fără ca în prealabil să fi eliberat o autorizaţie de funcţionare de probă. 

(4) Autoritatea centrală pentru protecţia mediului informează, ori de câte ori este necesar, Comisia şi Ministerul Administraţiei şi Internelor asupra celor constatate în activitatea de supraveghere exercitată şi colaborează cu acestea în vederea stabilirii măsurilor necesare. 

Art. 38. – (1) Ministerul Sănătăţii Publice autorizează:

a) introducerea în circuitul economic şi social, în vederea utilizării sau consumului de către populaţie, a produselor care au fost supuse iradierii sau care conţin materiale radioactive;

b) introducerea în domeniul medical, pentru diagnostic şi tratament medical, a surselor închise, deschise, a dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante şi a produselor farmaceutice care conţin materiale radioactive. 

(2) Cererea de autorizare se face de către persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (1). 

(3) Ministerul Sănătăţii Publice elaborează reglementări proprii de autorizare şi de control în acest scop, cu respectarea prevederilor art. 5 şi cu consultarea Comisiei şi a ministerelor interesate. 

Art. 39. – (1) Ministerul Sănătăţii Publice organizează:

a) potrivit legii, reţeaua de supraveghere a contaminării cu materiale radioactive a produselor alimentare, pe întregul circuit alimentar, inclusiv a surselor de apă potabilă, precum şi a altor bunuri destinate folosirii de către populaţie. Se va asigura astfel activitatea de supraveghere a gradului de contaminare radioactivă a acestor bunuri şi produse din ţară sau provenite din import, destinate utilizării pe teritoriul României;

b) sistemul epidemiologic de supraveghere a stării de sănătate a personalului expus profesional şi a condiţiilor de igienă în unităţile în care se desfăşoară activităţile nucleare. De asemenea, urmăreşte influenţa acestor activităţi asupra sănătăţii populaţiei şi emite avizele prevăzute de reglementările în vigoare. 

(2) Ministerul Sănătăţii Publice informează, ori de câte ori este necesar, Comisia şi alte ministere interesate asupra celor constatate în activitatea de supraveghere şi colaborează cu acestea pentru stabilirea măsurilor comune ce se impun. 

Art. 40. – (1) Coordonarea pregătirilor de intervenţie în caz de accident nuclear, cu respectarea prevederilor prezentei legi, se asigură, potrivi legii, de către Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu cooperarea tuturor organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în materie. 

(2) Planul de intervenţie în caz de accident nuclear pentru amplasamentul instalaţiilor nucleare se elaborează de către utilizator, titular de autorizaţie, împreună cu toate autorităţile publice centrale şi locale şi organizaţiile implicate în pregătirea şi în desfăşurarea intervenţiei în caz de accident nuclear, în conformitate cu cerinţele reglementărilor emise potrivit art. 5. 

(3) Planurile de intervenţie în cazul urgenţelor radiologice, cauzate de accidentele nucleare în instalaţii nucleare aflate pe teritoriul altor state, care pot afecta – prin efecte transfrontaliere – teritoriul României, precum şi planurile generale de intervenţie în afara amplasamentului instalaţiilor nucleare de pe teritoriul României se elaborează prin grija Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

(4) Autorităţile publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniul pregătirii şi desfăşurării intervenţiei în caz de accident nuclear îşi elaborează planuri proprii, corelate cu planul general de intervenţie. 

(5) Planul de intervenţie prevăzut la alin. (2) se aprobă de Comisie, cele prevăzute la alin. (3) se aprobă de Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar cele prevăzute la alin. (4) se aprobă de către conducătorii autorităţilor publice centrale şi locale, cu avizul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

(6) Aplicabilitatea planului de intervenţie se controlează şi se evaluează periodic: cel prevăzut la alin. (2), de către Comisie, iar cele prevăzute la alin. (3) şi (4), de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

Art. 41. – Operaţiunile de import şi de export cu produsele şi tehnologiile cu dublă utilizare în domeniul nuclear, prevăzute în anexa nr. 1, se aprobă, în condiţiile legii, de către Agenţia Naţională de Control al Exporturilor, autoritatea naţională în domeniul controlului exporturilor de produse şi tehnologii cu dublă utilizare, cu condiţia prezentării autorizaţiei de import/export eliberate de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. 

Art. 42. – Autoritatea Naţională a Vămilor din Ministerul Finanţelor Publice va controla şi va admite intrarea în ţară sau ieşirea din ţară, pe baza autorizaţiei emise de Comisie, a bunurilor pentru care prezenta lege impune autorizaţie. 

CAPITOLUL VI

Sancţiuni

Art. 43. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz. 

Art. 44. – (1) Efectuarea unei activităţi dintre cele prevăzute la art. 2, la art. 24 alin. (1), la art. 28 alin. (2) şi la art. 38 alin. (1), fără a avea autorizaţia corespunzătoare prevăzută de lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează:

a) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, activităţile prevăzute la: art. 2 lit. a) privitoare la cercetarea, proiectarea, deţinerea, amplasarea, construcţia sau montajul, conservarea instalaţiilor nucleare; art. 2 lit. b); art. 2 lit. d) privitoare la mijloacele de containerizare sau de transport al materialelor radioactive, special amenajate în acest scop; art. 2 lit. g); art. 24 alin. (1) şi la art. 38 alin. (1);

b) cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, pentru efectuarea neautorizată a unor activităţi prevăzute la: art. 2 lit. a) privitoare la punerea în funcţiune, funcţionarea de probă, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul şi exportul instalaţiilor nucleare; art. 2 lit. c), dacă instalaţiile radiologice, materialele nucleare sau radioactive, deşeurile radioactive şi generatoarele de radiaţii prezintă un risc nuclear ori radiologic deosebit; art. 2 lit. e) şi f); art. 28 alin. (2), dacă materialele nucleare sau radioactive, deşeurile radioactive şi generatoarele de radiaţii prezintă un risc nuclear ori radiologic deosebit. 

(2) Tentativa la infracţiunile prevăzute la alin. (1) lit. b) se pedepseşte. 

Art. 45. – (1) Scoaterea din funcţiune, în totalitate sau în parte, a echipamentelor de supraveghere şi control instalate în condiţiile art. 31 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), fără a avea motive ce decurg din cerinţele de securitate nucleară sau de radioprotecţie, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. 

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvărşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă. 

(3) Împiedicarea prin orice mijloace a accesului reprezentanţilor Comisiei la orice loc în care se desfăşoară activităţile supuse controlului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani sau cu amendă. 

(4) Împiedicarea fără drept în caz de accident nuclear a pătrunderii personalului de intervenţie în perimetrul zonelor în care se desfăşoară activităţi nucleare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. 

(5) Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-un spaţiu, încăpere sau zonă delimitată şi marcată în care se desfăşoară activităţile nucleare prevăzute la art. 2 lit. a)–f), fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani. 

(6) În cazul în care fapta prevăzută la alin. (5) se săvârşeşte de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii ori prin folosirea de calităţi mincinoase, pedeapsa este închisoare de la 5 la 10 ani. 

(7) Ameninţarea unei persoane ori colectivităţi, prin orice mijloace, cu răspândirea de materiale radioactive sau folosirea unor instalaţii nucleare ori dispozitive generatoare de radiaţii ionizante de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. 

(8) Alarmarea, fără un motiv întemeiat, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de accident nuclear ori a organelor de menţinere a ordinii publice, direct, prin corespondenţă, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanţă, care priveşte răspândirea sau folosirea unor materiale radioactive ori folosirea unor instalaţii nucleare de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. 

Art. 46. – (1) Dezvoltarea, fabricarea, deţinerea, importul, exportul, tranzitul sau detonarea armelor nucleare sau a oricăror dispozitive explozive nucleare se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. 

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au avut ca urmare decesul uneia sau mai multor persoane ori alte consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. 

(3) Tentativa se pedepseşte. 

Art. 47. – (1) Următoarele fapte constituie acte de terorism în domeniul nuclear şi se pedepsesc după cum urmează:

a) răspândirea sau introducerea deliberată în atmosferă, apă, pe sol ori în subsol a unor materiale radioactive, de natură să pună în pericol sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul, cu închisoare de la 5 la 20 de ani;

b) ameninţările cu explozii nucleare sau accident nuclear, dacă acestea au ca scop tulburarea gravă a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică, cu închisoare de la 5 la 20 de ani;

c) utilizarea materialelor radioactive, a instalaţiilor nucleare sau a dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică, cu închisoare de la 5 la 20 de ani;

d) distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei instalaţii nucleare ori radiologice ce conţine materiale radioactive, aparţinând făptuitorului sau altuia, ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de securitate nucleară a unei astfel de instalaţii nucleare ori radiologice, atunci când sunt săvârşite în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică, cu închisoare de la 3 la 15 ani;

e) dacă fapta prevăzută la lit. d) se săvârşeşte prin incendiere, explozie sau alt asemenea mijloc şi rezultă un pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani. 

(2) Tentativa se pedepseşte. 

(3) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea materialelor ori instalaţiilor nucleare sau radiologice, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la alin. (1). 

Art. 48. – Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) nerespectarea obligaţiilor de raportare prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. b) şi la art. 31 alin. (1) lit. f);

b) nerespectarea limitelor şi a condiţiilor prevăzute în autorizaţiile eliberate în conformitate cu prevederile art. 8;

c) neducerea la îndeplinire, în termenul stabilit, a dispoziţiilor date în scris, cu confirmare de primire, de către Comisie, sau prin proces-verbal de control, de către reprezentanţii acesteia;

d) utilizarea în activităţile prevăzute la art. 2 de personal care nu are pregătirea necesară, de personal neverificat sau respins la examenele periodice ori de personal care nu posedă permisul de exercitare corespunzător, prevăzut la art. 9;

e) utilizarea de personal care nu dovedeşte cunoştinţele şi aptitudinile necesare sau nu le aplică în activitatea desfăşurată, cu implicaţii privind funcţionarea instalaţiei nucleare ori radiologice în condiţii de securitate nucleară, privind riscurile asociate sau privind măsurile de securitate nucleare aplicabile;

f) încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. a) de către persoanele care au drept de control decizional în conducerea lucrărilor, pe timpul realizării, funcţionării sau dezafectării instalaţiei nucleare ori radiologice;

g) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. d), dacă prin aceasta se generează riscuri inacceptabile de orice natură;

h) folosirea de către persoanele autorizate a materialelor radioactive, a dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante sau a instalaţiilor nucleare încredinţate în alte scopuri ori pentru alte operaţiuni decât cele stabilite pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;

i) exercitarea de activităţi nucleare fără permisul de exercitare corespunzător prevăzut la art. 9;

j) nesolicitarea reautorizării, la termenul stabilit prin reglementările specifice, înainte de expirarea vechii autorizaţii;

k) producerea şi furnizarea neautorizată a aparaturii de control dozimetric al radiaţiilor ionizante şi a materialelor şi dispozitivelor utilizate pentru protecţia împotriva radiaţiilor ionizante;

l) neanunţarea Comisiei, la termenul stabilit prin reglementările specifice, a furtului, sustragerii de instalaţii radiologice, materiale nucleare şi/sau radioactive sau a incidentului ori a accidentului nuclear petrecut în instalaţia nucleară sau radiologică;

m) efectuarea neautorizată a unei activităţi prevăzute la art. 2 lit. c), în cazul în care Comisia constată că materialele nucleare sau radioactive, deşeurile radioactive şi generatoarele de radiaţii nu prezintă un risc nuclear sau radiologic deosebit;

n) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3);

o) încălcarea prevederilor art. 25 alin. (1) lit. c), ale art. 26 şi 27;

p) încălcarea prevederilor art. 28 alin. (2), în cazurile în care Comisia constată că materialele nucleare sau radioactive, deşeurile radioactive şi generatoarele de radiaţii nu prezintă un risc nuclear sau radiologic deosebit;

q) nerespectarea dispoziţiilor art. 29;

r) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. e) privind acordarea accesului reprezentanţilor Comisiei. 

Art. 49. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 48 lit. i) şi k) se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 3.000 lei. 

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 48 lit. a), c), d), e), n) şi r) se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei. 

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 48 lit. b), f), g), h), j), l), m), o), p) şi q) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei. 

(4) Limitele amenzilor contravenţionale se actualizează prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 50. – Constatarea şi aplicarea contravenţiilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Comisiei. 

Art. 51. – Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 alin. (1) şi (3), precum şi ale art. 29, sunt aplicabile contravenţiilor prevăzute de prezenta lege. 

Art. 52. – Instalaţiile nucleare şi radiologice, componentele acestora, combustibilul nuclear, produsele radioactive, inclusiv deşeurile radioactive, dispozitivele nucleare explozive sau componentele acestora, care au fost supuse confiscării speciale prin hotărâre judecătorească, în condiţiile prevăzute la art. 118 din Codul penal, de la partea vinovată, trebuie să fie reţinute pe cheltuiala fostului proprietar, într-un loc sigur, sub sigiliul autorităţilor publice, cu respectarea cerinţelor de securitate nucleară, astfel încât să nu lezeze viaţa sau sănătatea populaţiei şi să nu cauzeze deteriorarea mediului sau a proprietăţii până la dispunerea măsurilor legale cu privire la acestea. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 53. – Ori de câte ori este necesar, din raţiuni de stat, combustibilul nuclear şi produsele radioactive pot fi rechiziţionate conform legii. 

Art. 54. – Orice persoană fizică sau juridică care a suferit un prejudiciu ca urmare a abuzurilor săvârşite de Comisie sau de alt organism prevăzut de prezenta lege poate face plângere, în termen de 30 de zile, la instanţa de contencios administrativ. 

Art. 55. – (1) Autorizaţia şi permisele eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi îşi menţin valabilitatea până la termenul prevăzut. 

(2) Prevederile prezentei legi se aplică şi cererilor de autorizare în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a acesteia. 

(3) Orice persoană care la data intrării în vigoare a prezentei legi desfăşoară activităţi pentru care se aplică regimul de autorizare şi de control prevăzut la cap. II, IV şi V din prezenta lege, este obligată să solicite autorizaţie, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, dacă acest lucru nu era necesar anterior intrării în vigoare a prezentei legi. 

Art. 56. – (1) La momentul aderării României la Uniunea Europeană se abrogă prevederile art. 2 lit. a), c), e) şi f) şi ale art. 8 din prezenta lege privind importul, exportul şi tranzitul înspre şi dinspre statele Uniunii Europene. 

(2) La momentul aderării României la Uniunea Europeană, controlul de garanţii nucleare se va realiza conform tratatului EURATOM. 

Art. 57. – (1) Până la intrarea în vigoare a reglementărilor emise conform prevederilor art. 5, se vor aplica prevederile reglementărilor emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi. 

(2) Reglementările emise potrivit prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 58. – Anexele nr. 1–4 fac parte integrantă din prezenta lege. 

Art. 59. – Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 60. – Legea nr. 61/1974 cu privire la desfăşurarea activităţilor în domeniul nuclear din România şi Legea nr. 6/1982 privind asigurarea calităţii obiectivelor şi instalaţiilor nucleare, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la promovarea şi desfăşurarea activităţii de cercetare ştiinţifică în domeniul nuclear. 

ANEXA Nr. 1

L I S T A

materialelor, dispozitivelor, echipamentelor şi informaţiilor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare şi a altor dispozitive nucleare explozive

 

1. materiale de interes nuclear pertinente pentru proliferarea armelor nucleare şi a altor dispozitive nucleare explozive;

2. echipamente şi componente aferente special concepute sau fabricate pentru reactoare nucleare;

3. echipamente aferente special concepute şi fabricate pentru uzine de reprocesare a combustibilului ars;

4. echipamente special concepute sau pregătite pentru uzine de conversie a plutoniului;

5. echipament aferent special conceput sau fabricat pentru fabrici de combustibil nuclear;

6. echipament aferent special conceput sau fabricat pentru uzine de separare a izotopilor de uraniu;

7. echipament aferent pentru uzine sau instalaţii pentru separarea izotopilor de litiu;

8. echipamente aferente special concepute pentru uzine, pentru producerea sau concentrarea apei grele, a deuteriului, a tritiului şi a compuşilor lor;

9. echipament de testare şi măsurare folosit la producerea dispozitivelor nucleare explozive;

10. componente pentru dispozitive nucleare explozive;

11. echipamente industriale special concepute şi pregătite pentru a fi utilizate în fabricarea materialelor, dispozitivelor şi echipamentelor menţionate la pct. 1–10, inclusiv a materialelor nucleare;

12. informaţii specifice nepublicate care se referă la materialele, dispozitivele şi echipamentele menţionate la pct. 1–11. 

Lista detaliată a materialelor, dispozitivelor, echipamentelor şi informaţiilor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare şi a altor dispozitive nucleare explozive, prevăzute în prezenta anexă, va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea prevederilor din tratatele, acordurile, convenţiile şi înţelegerile internaţionale la care România este parte. 

ANEXA Nr. 2

D E F I N I Ţ I I L E

la care se face referire în art. 3 din lege

1. accident nuclear – evenimentul nuclear care afectează instalaţia şi provoacă iradierea ori contaminarea populaţiei sau a mediului peste limitele permise de reglementările în vigoare;

2. activitate nucleară – orice practică umană care introduce surse sau căi de expunere suplimentare, extinde expunerea la un număr mai mare de persoane sau modifică reţeaua de căi de expunere, plecând de la sursele existente, mărind astfel expunerea ori probabilitatea expunerii persoanelor sau numărul de persoane expuse;

3. autoritate naţională competentă în domeniul activităţilor nucleare în scopuri exclusiv paşnice – autoritatea, stabilită de lege, cu competenţa legală de reglementare a activităţilor nucleare în scopuri exclusiv paşnice, de autorizare a acestor activităţi şi de control al modului de desfăşurare a acestora;

4. autorizaţie – document emis de autoritatea naţională competentă în domeniul activităţilor nucleare, în scopuri exclusiv paşnice, în baza unei evaluări de securitate nucleară şi control, către o persoană juridică, la cererea acesteia, pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare;

5. ciclu de combustibil nuclear – ansamblul de operaţiuni care cuprinde extracţia şi prelucrarea minereurilor şi îmbogăţirea uraniului şi toriului, fabricarea combustibilului nuclear, exploatarea reactorilor nucleari, retratarea combustibilului nuclear, dezafectarea, orice activitate de gospodărire a deşeurilor radioactive sau orice activitate de cercetare-dezvoltare asociată uneia dintre operaţiunile sus-menţionate;

6. combustibil nuclear – material sau un ansamblu mecanic care conţine materie primă nucleară ori material fisionabil special, special destinat folosirii într-un reactor nuclear, în scopul producerii energiei nucleare;

7. deşeuri radioactive – acele materiale rezultate din activităţile nucleare, pentru care nu s-a prevăzut nicio întrebuinţare, care conţin sau sunt contaminate cu radionuclizi în concentraţii superioare limitelor de exceptare;

8. dispozitive generatoare de radiaţii ionizante – dispozitivele care produc radiaţii X, neutroni sau particule încărcate;

9. instalaţie radiologică – generator de radiaţie ionizantă, instalaţia, aparatul ori dispozitivul care extrage, produce, prelucrează sau conţine materiale radioactive, altele decât cele definite la pct. 10;

10. instalaţie nucleară:

a) orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport maritim ori aerian spre a fi folosit ca o sursă de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop;

b) orice uzină care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare, inclusiv orice uzină de retratare a combustibilului nuclear iradiat;

c) orice instalaţie în care sunt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitărilor în vederea transportului de materiale nucleare. Instalaţiile nucleare aparţinând unui singur operator, care se află pe acelaşi amplasament, vor fi considerate o singură instalaţie nucleară;

11. institut tehnic-suport – unitate cu atribuţii de expertiză, studii privind amplasamentele instalaţiilor nucleare, fizica reactorilor, examinări nedistructive, analize şi evaluări de securitate nucleară, dezafectarea instalaţiilor nucleare, managementul calităţii în domeniul nuclear, evaluări ale instalaţiilor de deşeuri radioactive, precum şi studii de cercetare-dezvoltare în domeniul securităţii nucleare, radioprotecţiei, managementului deşeurilor radioactive, radioactivităţii naturale şi induse a mediului, radioecologiei şi radiobiologiei, urgenţelor radiologice în caz de accident nuclear, în conformitate cu cerinţele naţionale şi internaţionale;

12. materie primă nucleară – uraniu conţinând un amestec al izotopilor aflat în natură; uraniu sărăcit în izotopul 235; toriu; orice formă a acestora, metal, aliaj, compoziţie chimică sau concentraţie;

13. materiale de interes nuclear – apa grea, grafitul, zirconiul şi alte materiale care, datorită unor proprietăţi nucleare specifice, sunt de interes deosebit pentru domeniul nuclear;

14. material fisionabil special – plutoniu, uraniu 233, uraniu îmbogăţit în izotopul 233 sau în izotopul 235; orice material îmbogăţit artificial în oricare dintre izotopii menţionaţi anterior;

15. material radioactiv – orice material, în orice stare de agregare, care prezintă fenomenul de radioactivitate, inclusiv deşeurile radioactive;

16. material nuclear – orice materie primă nucleară şi orice material fisionabil special;

17. minereu de uraniu şi toriu – substanţă minerală în zăcământ sau extrasă prin metode miniere care are un conţinut de uraniu şi/sau toriu mai mare de 0,004%;

18. mineritul uraniului şi toriului – prospectarea, explorarea, deschiderea, pregătirea şi exploatarea minereului de uraniu şi toriu, conservarea şi dezafectarea minelor de uraniu şi toriu, inclusiv restaurarea mediului contaminat de mineritul uraniului şi toriului;

19. plan de intervenţie – ansamblul de măsuri care se aplică în caz de accident nuclear;

20. prepararea minereurilor de uraniu şi toriu – prelucrarea minereurilor de uraniu şi toriu în laboratoare de analize fizico-chimice, laboratoare tehnologice, staţii-pilot şi instalaţii industriale, conservarea şi dezafectarea instalaţiilor de prelucrare, inclusiv depozitarea finală a deşeurilor radioactive şi restaurarea mediului contaminat;

21. produs radioactiv – orice material radioactiv obţinut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiaţii, cu excepţia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare şi sunt susceptibili de a fi utilizaţi în scopuri ştiinţifice, medicale, speciale, sociale, comerciale sau industriale;

22. punct de lucru vital – o zonă în care se află materiale nucleare, echipamente, dispozitive sau sisteme care pot fi vulnerabile la acţiuni de sabotaj sau furt;

23. radiaţie ionizantă – oricare dintre următoarele radiaţii: alfa, beta, gama, X, neutroni, electroni, protoni sau alte particule încărcate (nu se includ undele radio, radiaţiile vizibile, infraroşii, ultraviolete, precum şi radiaţiile laser, ultrasunetele etc.);

24. reglementări – norme tehnice, metodologice, ghidurile, instrucţiunile, procedurile sau condiţiile tehnico-organizatorice privind autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, obligatorii în domeniul nuclear, emise de autoritatea competentă conform art. 5 din lege;

25. risc radiologic deosebit al unei instalaţii nucleare, material nuclear, material radioactiv, deşeu radioactiv sau generator de radiaţii – posibilitatea ca în cazul pierderii controlului să se încaseze în urma unui singur eveniment de acest fel o doză individuală mai mare decât limita anuală de doză pentru o persoană din populaţie sau o doză colectivă de zece ori mai mare decât limita anuală de doză pentru o persoană din populaţie;

26. risc nuclear deosebit al unui material nuclear – un material nuclear este considerat a avea un risc nuclear dacă se află în cantităţi totale ce depăşesc de zece ori valorile de exceptare de la autorizare prevăzute de Normele fundamentale de securitate radiologică;

27. securitate nucleară – ansamblul de măsuri tehnice şi organizatorice destinate să asigure funcţionarea instalaţiilor nucleare în condiţii de siguranţă, să prevină şi să limiteze deteriorarea acestora şi să asigure protecţia personalului ocupat profesional, a populaţiei, mediului şi bunurilor materiale împotriva iradierii sau a contaminării radioactive;

28. sistem controlat de management al calităţii – sistemul de management al calităţii instituit şi menţinut în conformitate cu reglementările specifice emise de comisie şi care este controlat de aceasta;

29. surse – emiţătorul de radiaţii ionizante şi orice material radioactiv;

30. surse orfane – sursele provenind din practici din trecut, trafic ilicit sau pierdute, care nu se află sub controlul unui titular de autorizaţie;

31. instalaţie de minerit – totalitatea lucrărilor miniere şi instalaţiilor de la suprafaţă şi din subteran, prin care se asigură extracţia şi transportul minereului şi sterilului, aerajul şi evacuarea apelor, inclusiv instalaţiile de gospodărire a deşeurilor asociate, care, împreună, alcătuiesc o mină sau o carieră;

32. instalaţie de preparare – totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor existente pe fluxul tehnologic, care contribuie la prepararea minereurilor, inclusiv instalaţiile de gospodărire a deşeurilor asociate;

33. instalaţie de gospodărire a deşeurilor radioactive provenite de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu – totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor prin care se asigură colectarea, transportul, procesarea, condiţionarea şi depozitarea finală a deşeurilor radioactive, inclusiv:

a) halda sau grupul de halde aparţinând unei mine de cercetare geologică sau unei mine de extracţie a minereului de uraniu şi toriu;

b) instalaţia de depoluare radioactivă a efluenţilor lichizi proveniţi de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu;

c) iazul de depozitare finală sau o altă incintă special destinată şi amenajată pentru depozitarea finală a deşeurilor radioactive provenite de la prepararea minereurilor de uraniu şi toriu;

34. minereu de uraniu – substanţă în zăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un conţinut de uraniu mai mare de 0,004%;

35. minereu de toriu – substanţă în zăcământ sau extrasă prin metode miniere, care are un conţinut de toriu mai mare de 0,012%;

36. trafic ilicit – orice acţiune care implică o activitate nucleară neautorizată de deţinere, transfer, import şi export pentru materiale nucleare, de interes nuclear, materiale radioactive, echipamente şi dispozitive pertinente pentru proliferarea armelor nucleare, precum şi a instalaţiilor nucleare şi radiologice. 

ANEXA Nr. 3

O R G A N E L E

de control al activităţilor nucleare

 

1. Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. 

2. Autorităţile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. 

3. Garda Naţională de Mediu. 

4. Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – ISCIR din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului. 

5. Comitetul ministerial pentru situaţii de urgenţă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

6. Inspectoratul General al Poliţiei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

7. Inspecţia Muncii din cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. 

8. Agenţia Naţională de Control al Exporturilor. 

9. Autoritatea Naţională a Vămilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice. 

10. Biroul Român de Metrologie Legală. 

ANEXA Nr. 4

L I S T A

cuprinzând unităţile fără personalitate juridică ce pot fi autorizate în condiţiile art. 8 alin. (3) 

 

1. Cabinetele medicale constituite conform Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

2. Cabinetele de liberă practică pentru servicii publice conexe actului medical, constituite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2000

3. Unităţile legal constituite, subordonate unor ministere cu acordul prealabil al persoanei juridice din care fac parte

4. Unităţile legal constituite din regiile autonome, companiile naţionale sau marile societăţi comerciale, care au obţinut în prealabil acordul persoanei juridice din care fac parte

Prezenta listă poate fi completată prin hotărâre a Guvernului.