Legea nr. 110/2005

M. Of. nr. 410 din 16 mai 2005

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

L E G E

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2005 privind modificarea Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 21 ianuarie 2005 privind modificarea Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei, adoptată în temeiul art. 1 pct. III.2 din Legea nr. 602/2004 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 28 ianuarie 2005, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduce un punct nou care va avea următorul cuprins:

„Titlul legii va avea următorul cuprins:

«LEGE

pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti»“. 

2. La articolul I, punctul 1 va avea următorul cuprins:

„1. La articolul 1, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

«Art. 1. – (1) Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie sunt autorizate să folosească, pe bază de contracte civile pentru prestări de servicii, interpreţi şi traducători pentru efectuarea traducerilor în şi din limbi străine. 

(2) Instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă acestea şi organele de cercetare penală utilizează interpreţi şi traducători, în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală sau de Codul de procedură civilă, după caz, precum şi de Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi de tratatele internaţionale ratificate de România.»“

3. La articolul I, după punctul 1 se introduce punctul 1¹ cu următorul cuprins:

„1¹. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

«Art. 2. – Activitatea de interpret şi traducător pentru Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, instanţele judecătoreşti, parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti, organele de cercetare penală, birourile notarilor publici, pentru avocaţi şi executori judecătoreşti se efectuează de către persoane atestate în profesie şi autorizate de Ministerul Justiţiei.»“

4. La articolul I punctul 2, litera c) a articolului 3 va avea următorul cuprins:

„c) posedă o diplomă de licenţă ori echivalentă din care rezultă specializarea în limba sau în limbile străine pentru care solicită autorizarea ori care atestă că a absolvit un institut de învăţământ superior în limba străină pentru care solicită autorizarea sau posedă o diplomă de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale pentru care solicită autorizarea ori este atestat de către Ministerul Culturii şi Cultelor ca traducător pentru specialitatea ştiinţe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea şi din limba străină în limba română.“

5. La articolul I, după punctul 4 se introduce punctul 4¹ cu următorul cuprins:

„4¹. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

«Art. 5. – (1) Ministerul Justiţiei întocmeşte listele cu interpreţii şi traducătorii autorizaţi, precum şi cu cei prevăzuţi la art. 6¹ alin. (4), pe care le comunică Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetului Naţional Anticorupţie şi curţilor de apel. 

(2) Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va comunica listele cu interpreţii şi traducătorii autorizaţi parchetelor din subordine. 

(3) Curţile de apel vor transmite aceste liste tribunalelor şi judecătoriilor din circumscripţiile lor. 

(4) Listele se comunică, de asemenea, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care le vor aduce la cunoştinţă, după caz, organelor de cercetare penală din subordine, birourilor notarilor publici, barourilor de avocaţi şi birourilor executorilor judecătoreşti. 

(5) Actualizarea listelor prevăzute la alin. (1)–(4) se va face periodic, în funcţie de autorizarea unor noi persoane sau de încetarea calităţii de interpret ori de traducător autorizat.»“

6. La articolul I, după punctul 5 se introduc punctele 5¹ şi 5² cu următorul cuprins:

„5¹. La articolul 6, litera e) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

 «e) pentru două refuzuri nejustificate, în termen de un an, de a presta serviciile solicitate;»

5². La articolul 6¹, alineatele (1), (2) şi (4) vor avea următorul cuprins:

«Art. 6¹. – (1) Interpreţii şi traducătorii autorizaţi în condiţiile prezentei legi sunt obligaţi să solicite, în termen de 60 de zile de la data autorizării, luarea în evidenţă la tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază. 

(2) În cazul în care interpreţii şi traducătorii îşi schimbă numele, domiciliul, reşedinţa sau numărul de telefon, au obligaţia să aducă la cunoştinţă această situaţie, în termen de 60 de zile de la data modificării, Ministerului Justiţiei şi tribunalului unde sunt luaţi în evidenţă. 

............................................................................................ 

(4) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European prevăzuţi la art. 3¹ alin. (3) şi (5), pentru a presta activitate de interpret şi traducător, în condiţiile prezentei legi, vor fi luaţi în evidenţă, la cerere, de Ministerul Justiţiei şi, după caz, de tribunalul în circumscripţia căruia îşi au domiciliul sau reşedinţa.»“

7. La articolul I punctul 6, alineatul (1) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. – (1) Tarifele pentru plata interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi folosiţi de organele prevăzute la art. 1 se vor stabili şi se vor indexa anual, în funcţie de indicele ratei inflaţiei, prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului finanţelor publice. Tarifele pentru plata interpreţilor nu pot fi mai mici de 200.000 lei pe oră.“

8. La articolul I punctul 6, litera c) a alineatului (3) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

„c) cu 100% pentru traducerile efectuate simultan la cască, la instanţele judecătoreşti, la organele de cercetare penală şi la parchete;“. 

9. Articolul III va avea următorul cuprins:

„Art. III. – Articolul II din Legea nr. 281/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei se abrogă.“

10. Articolul IV va avea următorul cuprins:

„Art. IV. – Aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe se realizează cu încadrarea în fondurile prevăzute în bugetele Ministerului Justiţiei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetului Naţional Anticorupţie şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru anul 2005, aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004.“

Art. II. – În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, interpreţii şi traducătorii autorizaţi în condiţiile Legii nr. 178/1997, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligaţi să solicite luarea în evidenţă la tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază. 

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată. 

 

 

Bucureşti, 3 mai 2005. 

Nr. 110.