Legea nr. 107/1996

M. Of. nr. 244 din 8 octombrie 1996

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

L E G E A   A P E L O R

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − (1) Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic. 

(2) Apele fac parte integrantă din patrimoniul public. Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general. 

(3) Dreptul de folosinţă, cât şi obligaţiile corespunzătoare rezultate din protecţia şi conservarea resurselor de apă vor fi exercitate în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu excepţia apelor geotermale pentru care se vor adopta reglementări specifice. 

(4) Apele, malurile şi albiile acestora, indiferent de persoana fizică sau juridică care le administrează, sunt supuse dispoziţiilor prezentei legi, precum şi prevederilor din convenţiile internaţionale la care România este parte. 

(5) Sunt, de asemenea, supuse dispoziţiilor prezentei legi lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele şi prin care, direct ori indirect, se produc modificări temporare sau definitive asupra calităţii apelor ori regimului de curgere a acestora. 

Art. 2. − Prevederile prezentei legi au ca scop:

a) conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, precum şi asigurarea unei curgeri libere a apelor;

b) protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor şi albiilor sau cuvetelor acestora;

c) refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane;

d) conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice;

e) asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice;

f) valorificarea complexă a apelor ca resursă economică şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei resurse, cu menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale a apelor;

g) apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;

h) satisfacerea cerinţelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor, aquaculturii, turismului, agrementului şi sporturilor nautice, ca şi ale oricăror alte activităţi umane. 

Art. 3. − (1) Aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km², malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime. 

(2) Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 km², pe care apele nu curg permanent, aparţin deţinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formează sau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să folosească aceste ape în concordanţă cu condiţiile generale de folosire a apei în bazinul respectiv. 

(3) Insulele, care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparţin proprietarului albiei apei. 

(4) Apa subterană poate fi folosită de proprietarul terenului, numai în măsura în care este utilizată conform art. 9 alin. (2). 

(5) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) pepinierele şi crescătoriile piscicole aflate în afara cursurilor de apă. 

Art. 4. − (1) Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este un drept exclusiv al Guvernului, exercitat prin Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cu excepţia apelor geotermale. 

(2) Apele din domeniul public se dau în administrare Regiei Autonome „Apele Române” de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în condiţiile legii. 

(3) Reglementarea navigaţiei şi a activităţilor conexe acesteia pe căile navigabile se face de către Ministerul Transporturilor, prin unităţi de profil. 

(4) Faza atmosferică a circuitului apei în natură poate fi modificată artificial numai de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de cei autorizaţi de acesta, în condiţiile legii. 

Art. 5. − (1) În jurul surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, al surselor de ape minerale şi al lacurilor şi nămolurilor terapeutice se instituie zone de protecţie sanitară cu regim sever sau cu regim de restricţii, precum şi perimetre de protecţie hidrogeologică. Dreptul de proprietate asupra surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, surselor de ape minerale şi lacurilor şi nămolurilor terapeutice se extinde şi asupra zonelor de protecţie sanitară cu regim sever. 

(2) Regimul de exploatare a apelor geotermale, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice, a turbăriilor şi zonelor umede, a zonelor de protecţie sanitară, precum şi regimul privind navigaţia pe cursurile de apă naturale sau artificiale, pe apele maritime interioare şi pe marea teritorială, ca şi lucrările, construcţiile sau instalaţiile aferente sunt supuse prevederilor prezentei legi, precum şi reglementărilor cu caracter special. 

(3) Regimul de exploatare a fondului piscicol, precum şi exercitarea pescuitului în cursurile de apă naturale sau amenajate sunt supuse prevederilor prezentei legi şi reglementărilor specifice. 

(4) Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Sănătăţii. 

(5) Supravegherea calităţii apei potabile se asigură de către Ministerul Sănătăţii. 

Art. 6. − (1) Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi complexă a apelor se organizează şi se desfăşoară pe bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire a resurselor de apă. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de suprafaţă şi subterane atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, în scopul asigurării dezvoltării durabile. 

(2) Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarităţii umane şi interesului comun, prin colaborare şi cooperare strânsă, la toate nivelurile administraţiei publice, a utilizatorilor de apă, a reprezentanţilor colectivităţilor locale şi a populaţiei, pentru realizarea maximului de profit social. 

Art. 7. − (1) Elaborarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi apelor, asigurarea coordonării şi controlului aplicării reglementărilor interne şi internaţionale în acest domeniu se realizează de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

(2) Gestionarea cantitativă şi calitativă a apelor, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şi aplicarea strategiei şi politicii naţionale în domeniu se realizează de Regia Autonomă „Apele Române” şi filialele sale bazinale. 

(3) Pe lângă Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului funcţionează: Comisia centrală de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice, Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi lucrărilor hidrotehnice şi Comitetul naţional pentru programul hidrologic internaţional, organisme cu caracter consultativ. Secretariatele tehnice permanente ale acestor organisme se asigură de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

Art. 8. − Termenii tehnici folosiţi în prezenta lege au semnificaţia stabilită în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege. 

CAPITOLUL II

Regimul de folosire a apelor şi a albiilor

Secţiunea 1

Regimul de folosire a apelor

Art. 9. − (1) Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit prevederilor legale. Acest drept include şi evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din desecări ori drenaje, ape meteorice, ape de mină sau de zăcământ, după utilizare. 

(2) Apele de suprafaţă sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de protecţie a calităţii apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti, dacă pentru aceasta nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică de până la 0,2 litri/secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii. 

(3) Orice persoană fizică, pe proprie răspundere, poate utiliza liber apele marine, din afara zonelor de restricţie, pentru îmbăiere. 

(4) Utilizarea apelor subterane se face pe baza rezervelor omologate, determinate conform prevederilor aplicabile resurselor minerale. 

Art. 10. − (1) Satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei are prioritate faţă de folosirea apei în alte scopuri. De asemenea, au prioritate, faţă de alte folosinţe, alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii, precum şi debitele necesare menţinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic. 

(2) Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie, în folosul altor activităţi, este interzisă. 

(3) Apa potabilă distribuită organizat în centre populate poate fi utilizată şi în alte scopuri, numai dacă s-a asigurat satisfacerea integrală a cerinţelor populaţiei, animalelor şi ale unor activităţi care necesită apă de această calitate. Alimentarea cu apă potabilă în alte scopuri va fi limitată sau desfiinţată numai atunci când apar cerinţe noi în alimentarea cu apă a populaţiei. 

(4) Apele subterane, corespunzătoare calitativ, sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu apă a populaţiei şi animalelor, precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătăţii populaţiei. Aceste ape pot fi utilizate şi în alte scopuri, numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor. 

(5) La planificarea şi la realizarea unor activităţi, cum sunt mineritul de suprafaţă, derivaţiile de debite etc., ce pot influenţa rezerva de ape subterane sau pot modifica reţeaua hidrografică de suprafaţă, se vor lua obligatoriu măsuri de refacere a alimentărilor cu apă şi de protecţie împotriva inundaţiilor. 

Art. 11. − (1) În lacurile de acumulare folosite ca sursă pentru alimentări cu apă potabilă se poate practica numai piscicultura în regim natural, fără furajarea peştilor şi fără aplicarea fungicidelor sau a oricăror medicamente veterinare. 

(2) În orice alte zone decât cele prevăzute în alin. (1), piscicultura cu administrare de furaje se poate practica numai în cazul în care nu este influenţată calitatea apelor din aval şi în baza avizului de gospodărire a apelor. 

Art. 12. − (1) Utilizatorii de apă sunt obligaţi să respecte normele de consum de apă pe unitatea de produs sau pe activitate şi să economisească apa prin folosire judicioasă, recirculare şi folosire repetată. De asemenea, au obligaţia să asigure întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare-epurare, după caz. 

(2) Normele de consum de apă pe unitatea de produs sau pe activitate se determină şi se reactualizează periodic. Normele de consum se propun de utilizatorii de apă, la nivelul celor mai bune performanţe ale tehnologiilor folosite, se avizează de ministerele interesate şi se aprobă de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Soluţionarea eventualelor divergenţe este de competenţa Guvernului. 

Art. 13. − Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Regia Autonomă „Apele Române” sunt în drept să ia măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei, pentru a face faţă unui pericol sau consecinţelor unor accidente, secetei, inundaţiilor sau unui risc de lipsă de apă datorat supraexploatării resursei. 

Art. 14. − (1) Dacă, din cauza secetei sau a altor calamităţi naturale, debitele de apă autorizate nu pot fi asigurate tuturor utilizatorilor autorizaţi, se aplică restricţii temporare de folosire a resurselor de apă. 

(2) Restricţiile se stabilesc prin planuri de restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare, elaborate de Regia Autonomă „Apele Române”, după consultarea utilizatorilor autorizaţi, cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi cu aprobarea comitetului de bazin. Planurile de restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare, denumite în continuare planuri de restricţii, se aduc la timp la cunoştinţă publicului. 

(3) Metodologia de elaborare şi de aprobare a planurilor de restricţii şi procedura de informare a publicului se stabilesc de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Această metodologie va trebui să ţină seama de priorităţile prevăzute la art. 10 şi de importanţa socială şi economică a utilizatorilor autorizaţi. 

(4) Măsurile stabilite de Regia Autonomă „Apele Române” în aplicarea planului de restricţii sunt obligatorii pentru toţi utilizatorii de apă. Măsurile de restricţii se asimilează cu situaţia de forţă majoră în nerealizarea contractelor de livrare a apei. 

(5) Pe durata aplicării planurilor de restricţii, prevederile autorizaţiei de gospodărire a apelor se subordonează acestora. 

Art. 15. − (1) Poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă. 

(2) Normele de calitate a resurselor de apă se aprobă prin standarde, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

(3) Normele privind calitatea apei potabile se aprobă prin standarde, la propunerea Ministerului Sănătăţii. 

(4) Limitele de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Sănătăţii. 

(5) Limitele de descărcare înscrise în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă limitele maxime admise, iar depăşirea acestora este interzisă. 

Art. 16. − (1) Pentru protecţia resurselor de apă, se interzic:

a) punerea în funcţiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea în funcţiune de noi ansambluri de locuinţe, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de producţie modificate, care măresc gradul de încărcare a apelor uzate, fără punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare ori fără realizarea altor lucrări şi măsuri care să asigure, pentru apele uzate evacuate, respectarea prevederilor impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor;

b) realizarea de lucrări noi pentru alimentare cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a celor existente, fără realizarea sau extinderea corespunzătoare şi concomitentă a reţelelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare necesare;

c) aruncarea sau introducerea în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvetele lacurilor sau ale bălţilor, în Marea Neagră şi în zonele umede, precum şi depozitarea pe malurile acestora a deşeurilor de orice fel;

d) evacuarea de ape uzate, în apele subterane, lacurile naturale sau de acumulare, în iazuri, în bălţi sau în heleştee;

e) utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuările ori scurgerile de ape fecaloid-menajere sau cu conţinut periculos;

f) spălarea în cursuri de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora a vehiculelor, autovehiculelor, a altor utilaje şi agregate mecanice, precum şi a ambalajelor sau obiectelor care au conţinut pesticide sau alte substanţe periculoase;

g) spălarea animalelor domestice dezinfectate cu substanţe toxice în afara locurilor special amenajate în acest scop;

h) aruncarea sau vărsarea în instalaţii sanitare sau în reţele de canalizare a reziduurilor petroliere sau a substanţelor periculoase;

i) spălarea în cursurile de apă sau în lacuri, pe malurile acestora, pe diguri sau baraje a obiectelor de uz casnic, cu folosirea substanţelor chimice de orice fel. 

(2) În zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi, sunt interzise depozitarea şi folosirea de îngrăşăminte, pesticide sau alte substanţe periculoase. 

Art. 17. − În scopul folosirii raţionale şi protejării calităţii resurselor de apă, utilizatorii de apă au următoarele obligaţii:

a) să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare sau folosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apă, să reducă poluanţii evacuaţi o dată cu apele uzate şi să recupereze substanţele utile conţinute în apele uzate şi în nămoluri;

b) să asigure realizarea, întreţinerea şi exploatarea staţiilor şi instalaţiilor de prelucrare a calităţii apelor la capacitatea autorizată, să urmărească eficienţa acestora prin analize de laborator şi să intervină operativ pentru încadrarea indicatorilor de emisie în limitele admise pentru evacuarea apelor uzate, limite prevăzute prin autorizaţia de gospodărire a apelor;

c) să respecte cu stricteţe disciplina şi normele tehnologice în activităţile de producţie care folosesc apa şi evacuează ape uzate, precum şi în staţiile şi instalaţiile de prelucrare a calităţii apelor;

d) să urmărească, prin foraje de observaţii şi control, starea calităţii apelor subterane din zona de influenţă a depozitelor de reziduuri de orice fel. 

Art. 18. − Utilizatorii de apă, amplasaţi pe teritoriul localităţilor sau pe platformele industriale, pot evacua apele uzate în reţelele de canalizare publică sau în cele ale platformelor industriale numai cu acceptul şi cu respectarea condiţiilor stabilite de deţină torul acestor reţele şi numai dacă staţiile de epurare finală ale localităţilor sau platformelor industriale respective au profil tehnologic necesar şi capacităţi disponibile. În toate cazurile este obligatorie preepurarea locală a apelor uzate provenite de la aceşti utilizatori. 

Art. 19. − (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia asigurării gospodăririi eficiente a apei distribuite în localităţi, precum şi colectarea apelor meteorice, canalizarea şi epurarea apelor uzate. 

(2) Realizarea alimentării centralizate cu apă a satelor şi comunelor cu distribuţie stradală, fără branşamente la locuinţe, este condiţionată numai de asigurarea scurgerii apei prin rigole stradale. 

(3) Persoanele fizice şi juridice care exploatează staţiile şi instalaţiile de epurare au obligaţia să realizeze urmărirea continuă, prin analize de laborator, a modului de funcţionare a acestora, să păstreze registrele cu rezultatele analizelor şi să pună aceste date la dispoziţia personalului împuternicit cu sarcini de inspecţie şi control. 

Art. 20. − (1) Apele de mină sau de zăcământ pot fi evacuate în cursuri de apă, numai după epurarea lor corespunzătoare, astfel încât să fie respectate limitele admise pentru evacuare în receptorii naturali de suprafaţă. 

(2) Apele uzate industriale, ca şi apele de mină sau de zăcământ, pentru care nu există tehnologii sau procedee de epurare eficiente, pot fi injectate numai în straturi de foarte mare adâncime, pe baza unor studii speciale, a avizului acordat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi a avizului de gospodărire a apelor. 

Art. 21. − (1) Topirea teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile în cursuri de apă, canale, lacuri artificiale, lacuri naturale sau în bălţi este interzisă. Operaţiunile de topire pot fi efectuate în locuri special amenajate şi în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor. 

(2) Tăbăcirea pieilor este permisă numai în condiţiile prevăzute în autorizaţia de gospodărire a apelor. 

Art. 22. − (1) Administratorii porturilor fluviale sau maritime au obligaţia de a realiza instalaţii specializate pentru colectarea, preluarea şi epurarea corespunzătoare a apelor uzate provenite de la nave şi instalaţii plutitoare sau din scăpări accidentale. 

(2) Evacuarea în apele de suprafaţă sau maritime a apelor uzate neepurate, provenite de la nave şi instalaţii plutitoare sau de foraj marin, precum şi a produselor petroliere de la reţeaua aferentă de transport, este interzisă. 

Art. 23. − (1) Regia Autonomă „Apele Române” prin filialele sale bazinale organizează activitatea de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, pe bază de planuri elaborate în funcţie de condiţiile specifice bazinelor hidrografice respective şi de natura substanţelor poluante ce pot fi evacuate accidental. 

(2) Utilizatorii de apă sunt obligaţi să întocmească planuri proprii de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, posibil a se produce ca urmare a activităţii lor, şi să le pună în aplicare în caz de necesitate. 

(3) Elaborarea planurilor de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale se face potrivit metodologiei-cadru stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

(4) Utilizatorii de apă care au produs o poluare accidentală sunt obligaţi să ia măsuri urgente pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor acestora şi să informeze imediat cea mai apropiată unitate de gospodărire a apelor asupra acestei poluări. 

(5) Unităţile de gospodărire a apelor au obligaţia să ia în considerare orice informaţie provenită de la persoane fizice şi juridice, altele decât utilizatorii, care au produs poluarea accidentală. 

(6) Poluarea intenţionată se pedepseşte. 

(7) În caz de poluări accidentale, filialele bazinale ale Regiei Autonome „Apele Române” vor avertiza imediat utilizatorii de apă şi autorităţile administraţiei publice a localităţilor din aval pentru a lua măsuri de protecţie a apelor şi de diminuare a pagubelor. 

(8) Utilizatorii de apă potenţial poluatori, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi Regia Autonomă „Apele Române” au obligaţia dotării cu mijloace specifice de intervenţie pentru cazuri de poluări accidentale. 

Art. 24. − (1) Utilizatorii de apă din aval, care au suferit daune materiale cauzate de o poluare accidentală, produsă în amonte, sau de distrugerea unei construcţii de retenţie a apei din amonte, au dreptul la despăgubire de la persoana fizică sau persoana juridică ce se face vinovată, potrivit legii. 

(2) Cheltuielile efectuate de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv de către Regia Autonomă „Apele Române”, pentru înlăturarea efectelor poluării accidentale, se suportă de cel care a produs poluarea. 

Secţiunea a 2−a

Regimul de folosire a albiilor

Art. 25. − (1) Pe malurile apelor aparţinând domeniului public, dacă nu sunt impuse restricţii, orice persoană fizică are dreptul de acces liber, pe propria răspundere, pentru plimbare sau recreere, fără a produce prejudicii apelor, albiilor, malurilor şi riveranilor. 

(2) În zonele special organizate ori amenajate pentru agrement pe malurile apelor, accesul este permis în condiţiile stabilite de deţinătorii acestor zone şi cu respectarea prevederilor înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor, eliberată acestora. 

(3) Circulaţia pe cursurile de apă, lacuri naturale sau pe mare, cu bărci de agrement fără motor, se efectuează liber, cu respectarea drepturilor riveranilor şi reglementărilor legale. 

(4) Dreptul de folosinţă a albiilor minore, a plajei şi a ţărmului mării, în alte scopuri decât cele prevăzute în alin. (1), se dobândeşte numai după obţinerea autorizaţiei de gospodărire a apelor. 

Art. 26. − (1) Deţinătorii terenurilor din aval sunt obligaţi să primească apele ce se scurg în mod natural de pe terenurile situate în amonte. 

(2) Lucrările de barare sau de traversare a cursurilor de apă, care pot constitui obstacol în curgerea naturală a apelor, vor fi astfel concepute, realizate şi exploatate încât să nu influenţeze defavorabil curgerea apelor, în vederea asigurării atât a stabilităţii acestor lucrări, a albiilor minore şi a malurilor, cât şi pentru prevenirea unor efecte distructive sau păgubitoare. Lucrările construite fără a avea în vedere astfel de cerinţe trebuie modificate sau demolate de proprietarii sau deţinătorii lor, în condiţiile şi la termenele stabilite de Regia Autonomă „Apele Române”. În caz contrar, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, prin unităţile sale teritoriale, este abilitat să aplice sancţiuni potrivit legii, din oficiu sau la sesizarea Regiei Autonome „Apele Române”. 

(3) Obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcţiune, în orice mod, a construcţiilor şi instalaţiilor de descărcare a apelor mari, sunt interzise. 

Art. 27. − Orice activitate pe luciu de apă, în albii minore ori în zone de protecţie, inclusiv navigaţia, plutăritul, flotajul, exploatarea agregatelor minerale sau recoltarea stufului, precum şi pescuitul se vor realiza astfel încât să nu producă efecte negative asupra malurilor şi albiilor cursurilor de apă, malurilor şi cuvetelor lacurilor, monumentelor naturii, construcţiilor, lucrărilor sau instalaţiilor existente în albii şi să influenţeze cât mai puţin folosirea apelor de către alţi utilizatori. În nici o situaţie nu este permisă deteriorarea calităţii apei. 

Secţiunea a 3−a

Regimul de servituţi şi de expropriere

Art. 28. − (1) Riveranii sunt obligaţi să acorde drept de servitute, avându-se în vedere zone anume stabilite de comun acord cu Regia Autonomă „Apele Române”, fără a percepe taxe, pentru:

a) trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor, în scopul îndeplinirii acestora;

b) amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere, aparate de măsură şi control sau alte aparate ori instalaţii necesare executării de studii privind regimul apelor, precum şi accesul pentru întreţinerea instalaţiilor destinate acestor activităţi;

c) transportul şi depozitarea temporară a materialelor şi utilajelor pentru intervenţii operative privind apărarea împotriva inundaţiilor;

d) transportul şi depozitarea temporară de materiale, utilaje, precum şi circulaţia acestora şi a personalului, în cazul executării de lucrări de întreţinere şi de reparaţii. 

(2) În cazul în care, prin exercitarea acţiunilor prevăzute la alin. (1), se produc pagube, deţinătorii terenurilor riverane apelor au dreptul la despăgubiri potrivit legii. 

Fondurile pentru aceste despăgubiri se vor asigura din alocaţii bugetare, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) şi din fondurile proprii ale persoanelor juridice care au produs pagubele, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d). 

Art. 29. − (1) Pentru realizarea unor lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice şi a altor lucrări hidrotehnice de utilitate publică, cum ar fi: baraje şi lacuri de acumulare cu anexele acestora, centrale hidroelectrice, derivaţii de debite între cursuri de apă, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor, sisteme de alimentări cu apă şi canalizări, inclusiv instalaţiile de epurare cu anexele acestora, regularizări de râuri, staţii şi platforme hidrometeorologice, sisteme de îmbunătăţiri funciare, corectarea torenţilor, pot fi expropriate, pentru utilitate publică cu justă despăgubire, sau ocupate temporar, contra plată, terenuri şi clădiri, în condiţiile legii. 

(2) Sunt scutite de servituţi permanente: clădirile, curţile, grădinile aferente locuinţelor, monumentele publice, bisericile şi cimitirele, precum şi parcurile declarate monumente ale naturii. 

(3) Dreptul de servitute, o dată stabilit, constituie o obligaţie opozabilă tuturor. 

(4) În cazul în care, la lucrările prevăzute la alin. (1), pentru care s-a prevăzut servitutea, aceasta a fost abandonată timp de cel puţin 3 ani sau, dacă menţinerea ei nu mai este necesară, servitutea se poate considera stinsă. 

(5) Despăgubirea la crearea servituţii temporare sau permanente constă din:

a) valoarea de circulaţie a produselor, plantaţiilor, construcţiilor sau bunurilor mobile de orice fel, avariate sau distruse;

b) valoarea pagubei cauzate proprietarului pentru stabilirea servituţii pe zona respectivă de teren, în raport cu foloasele de care este lipsit prin schimbarea destinaţiei temporare sau permanente a zonei respective de teren. 

Art. 30. − (1) Plantarea sau tăierea arborilor sau arbuştilor de pe terenurile situate în albiile majore ale cursurilor de apă şi pe ţărmul mării, fără avizul de gospodărire a apelor şi avizul organelor silvice de specialitate, este interzisă. 

(2) Avizul de gospodărire a apelor prevăzut la alin. (1) este necesar şi pentru lucrările construite pe ape sau care au legătură cu apele, realizate în albia majoră. 

(3) În zona maritimă, fluvială sau a altor căi navigabile se pot efectua, în condiţiile legii, cu avizul organelor silvice de specialitate şi al Regiei Autonome „Apele Române”, defrişările necesare asigurării vizibilităţii semnalelor de balizaj şi a mijloacelor de semnalizare, pe toată întinderea malurilor şi apelor, în punctele pe care le va stabili Ministerul Transporturilor. 

Art. 31. − (1) Pădurile cu funcţii speciale de protecţie din bazinele de recepţie ale lacurilor de acumulare, cele din bazinele cu grad mare de torenţialitate şi predispuse eroziunii, din albiile majore ale râurilor, din zonele dig-mal, precum şi benzile de pădure situate de-a lungul râurilor neîndiguite aparţin grupei de păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor şi sunt gospodărite ca atare prin tratamente intensive, interzicându-se tăierile rase sau tratamentele cu perioadă scurtă de regenerare. 

(2) Pădurile de protecţie a apelor, cele de protecţie a solurilor, situate pe stâncării, grohotişuri, pe soluri erodate, pe terenuri cu înclinare mai mare de 35¡ şi alte asemenea păduri se gospodăresc în regim special de protecţie. 

(3) În perimetrele menţionate la alin. (1) şi (2) se vor executa lucrări de combatere a eroziunii solului, de stingere a torenţilor şi se vor aplica reguli speciale de întreţinere a lucrărilor executate. 

(4) Pădurile din zonele de munte şi de deal trebuie astfel gospodărite încât să nu contribuie la formarea inundaţiilor şi la producerea eroziunii solului. 

Art. 32. − (1) Folosirea, transportul şi manipularea de deşeuri şi substanţe periculoase în zonele din jurul apelor şi în alte locuri din care acestea ar putea ajunge în apele de suprafaţă, subterane sau marine se pot face numai în astfel de condiţii încât să nu producă poluarea apelor. 

(2) Depozitarea deşeurilor şi substanţelor periculoase în zone din apropierea apelor se face în conformitate cu avizul de gospodărie a apelor. 

(3) Depozitarea în albia majoră a materialelor sau a deşeurilor radioactive este interzisă. 

(4) Transportul pe apele interioare, pe Dunărea fluvială şi maritimă şi pe marea teritorială al substanţelor periculoase, inclusiv al materialelor radioactive, se poate face numai în condiţiile unui aviz comun, emis, pentru fiecare caz în parte, de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Ministerul Transporturilor. Aceste dispoziţii se aplică şi transportului în tranzit al acestora. 

Art. 33. − (1) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate concesiona sau închiria parte din domeniul public al apelor, pentru exploatarea apelor de suprafaţă sau subterane, cu excepţia apelor geotermale, a materialelor din acestea şi din maluri, precum şi pentru valorificarea vegetaţiei din albiile minore şi de pe maluri, folosirea energiei apelor, exploatarea luciului de apă pentru piscicultură, pescuit, agrement ori sporturi nautice, ca şi pentru alte activităţi, cu respectarea prevederilor legale. 

(2) Dreptul de exploatare a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor, bălţilor şi din ţărmul mării prin exploatări organizate se obţine în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor. Pentru autorizarea acestor activităţi pe apele naţionale navigabile este obligatorie obţinerea avizului Ministerului Transporturilor. 

(3) Exploatarea agregatelor minerale este permisă numai din rezerve omologate, cu respectarea condiţiilor de scurgere a apelor şi de asigurare a stabilităţii albiilor şi malurilor şi fără afectarea construcţiilor din zone ce au legătură directă sau indirectă cu regimul de curgere a apelor. În cazul în care exploatarea agregatelor minerale se face în albiile cursului de apă, pentru a servi lucrărilor de regularizare a albiei, stabilizării talvegului sau aducerii albiei la starea iniţială, nu mai este necesară omologarea rezervelor. 

(4) Dreptul de exploatare a agregatelor minerale necesare gospodăriilor individuale sau interesului public local, în limita cantităţii maxime de 5.000 m³ pe an, se acordă administraţiei publice locale prin autorizaţia de gospodărire a apelor. Această autorizaţie se eliberează anual, la cererea consiliilor locale. 

(5) Exploatările de agregate minerale prevăzute la alin. (3) se realizează şi în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice domeniului resurselor minerale. 

(6) Lucrările de dragare efectuate pe căile navigabile, pentru menţinerea adâncimii de navigaţie, se execută fără aviz de gospodărire a apelor. Locurile de depozitare a materialului rezultat din lucrările de dragare se stabilesc anual de către Regia Autonomă „Apele Române”, împreună cu Ministerul Transporturilor. 

(7) Exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi este interzisă. 

(8) Închirierea sau concesionarea plajei mării se face cu avizul Ministerului Turismului. 

Art. 34. − (1) În zonele în care albiile sunt amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente sau alte asemenea lucrări, obligaţia de întreţinere, reparare sau refacere a unor astfel de lucrări, ca şi de întreţinere a albiilor în zona amenajată, a cuvetelor şi a malurilor revine celor care au în administrare sau în exploatare lucrările respective. 

(2) Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor, care au avantaje din întreţinerea şi amenajarea unui dig de protecţie, plătesc deţinătorului digului o cotă-parte din cheltuielile acestuia cu amenajarea şi întreţinerea digului, corespunzător avantajului. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului va stabili metodologia de determinare a cotei de participare la cheltuielile de întreţinere şi amenajare a digurilor de protecţie. 

(3) Întreţinerea albiei minore în aval de o lucrare de barare revine deţinătorului cu orice titlu al acelei lucrări, pe o zonă de cel puţin 500 m. 

(4) Întreţinerea albiei minore pe zonele neamenajate revine Regiei Autonome „Apele Române”. 

(5) Prevederile alin. (3) se aplică şi lucrărilor de barare executate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi. În acest caz, modul de întreţinere a albiei minore în aval de lucrarea de barare se stabileşte prin proiectul tehnic elaborat pentru reconfirmarea autorizaţiei de gospodărire a apelor sau pentru eliberarea autorizaţiilor necesare, potrivit legii. 

(6) Lucrările prevăzute la alin. (1) şi (3) se realizează sub îndrumarea şi asistenţa tehnică a Regiei Autonome „Apele Române”, la solicitarea deţinătorilor. 

CAPITOLUL III

Gospodărirea apelor

Secţiunea 1

Cunoaşterea resurselor de apă

Art. 35. − (1) Gospodărirea apelor se desfăşoară şi se bazează pe cunoaşterea ştiinţifică, complexă, cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ale ţării, realizată printr-o activitate unitară şi permanentă de supraveghere, observaţii şi măsurători asupra fenomenelor hidrometeorologice şi resurselor de apă, inclusiv de prognozare a evoluţiei naturale a acestora, ca şi a evoluţiei lor sub efectele antropice, precum şi prin cercetări multidisciplinare. 

(2) Informaţiile hidrometeorologice, hidrogeologice şi cele de gospodărire a apelor se obţin prin unităţi ale Regiei Autonome „Apele Române”, de la alte unităţi specializate autorizate şi direct de la utilizatorii de apă. Toate acestea constituie Fondul naţional de date de gospodărire a apelor. 

(3) Modul de organizare, păstrare şi gestionare a Fondului naţional de date de gospodărire a apelor, se stabileşte unitar de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Întocmirea şi ţinerea la zi a acestui fond de date se asigură de Regia Autonomă „Apele Române”. 

(4) Unităţile specializate autorizate, ca şi utilizatorii de apă care produc informaţii ce pot constitui Fondul naţional de date de gospodărire a apelor sunt obligaţi să le păstreze timp de 5 ani şi să le transmită lunar la Regia Autonomă „Apele Române”, în baza unei proceduri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

(5) Fondul naţional de date de gospodărire a apelor, precum şi evidenţa apelor ce aparţin domeniului public sunt incluse în Cadastrul apelor, cu excepţia apelor geotermale. Modul de organizare a Cadastrului apelor se stabileşte de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, iar ţinerea la zi a acestuia se asigură de Regia Autonomă „Apele Române”. 

(6) Persoanele fizice şi juridice au acces la informaţiile ce constituie Fondul naţional de date de gospodărire a apelor, în baza unei proceduri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Folosirea de către acestea a informaţiilor conţinute în Fondul naţional de date de gospodărire a apelor în scopuri comerciale este permisă numai contra cost, în condiţiile legii. 

(7) Deţinătorii de informaţii ce constituie Fondul naţional de date de gospodărire a apelor pot refuza, motivat, furnizarea de astfel de informaţii, în cazul în care acestea afectează:

a) siguranţa naţională;

b) desfăşurarea unor acţiuni în curs de urmărire penală sau de judecată;

c) confidenţialitatea industrială şi comercială. Prin aceasta se înţelege situaţiile în care se dezvăluie şi se folosesc secrete de comerţ, într-o manieră contrară practicilor comerciale loiale. 

Art. 36. − (1) Unităţile şi instalaţiile autonome care furnizează informaţii hidrologice, hidrogeologice şi meteorologice specifice gospodăririi apelor, precum şi informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă formează reţeaua naţională de observaţii pentru gospodărirea apelor. 

(2) Pentru asigurarea continuităţii şi omogenităţii şirurilor de informaţii, unităţile şi instalaţiile autonome ale reţelei naţionale de observaţii nu pot fi dezafectate decât în situaţii deosebite, de interes naţional. Dezafectarea se face cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi cu obligarea solicitantului de a asigura proiectarea, execuţia şi punerea în funcţiune a unităţii sau a instalaţiilor în noul amplasament, anterior începerii operaţiunilor de dezafectare. 

Art. 37. − (1) În scopul asigurării unei calităţi corespunzătoare a observaţiilor şi măsurătorilor meteorologice specifice, în jurul platformelor meteorologice se instituie zone de protecţie a căror lăţime este de 30 m. În aceste zone de protecţie este interzisă executarea oricăror construcţii sau instalaţii supraterane. 

(2) Amplasarea pe o distanţă de până la 500 m în jurul şi în afara zonei de protecţie prevăzute la alin. (1) de construcţii mai înalte decât o şesime din distanţa dintre construcţie şi limita zonei de protecţie, de reţele de înaltă tensiune sau de telecomunicaţii, de obiective care emit în atmosferă fum sau pulberi, de sisteme de irigaţii prin aspersiune, ca şi plantarea de perdele forestiere se fac numai în baza avizului de amplasament eliberat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

(3) Zonele de protecţie prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt considerate, în planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, zone supuse unor reglementări speciale. 

Art. 38. − Pentru asigurarea folosirii raţionale a apelor subterane, a apelor minerale şi geotermale, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice, precum şi a agregatelor minerale din albii, cercetarea, evaluarea şi omologarea rezervelor se vor face conform prevederilor aplicabile resurselor minerale utile. 

Secţiunea a 2-a

Protecţia albiilor minore, a malurilor şi a lucrărilor de gospodărire a apelor

Art. 39. − Delimitarea albiilor minore se realizează de Regia Autonomă „Apele Române” împreună cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane. 

Art. 40. − (1) În scopul asigurării protecţiei albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice şi îmbunătăţirii regimului de curgere al apelor, se instituie zone de protecţie pentru:

a) albia minoră a cursurilor de apă;

b) suprafaţa lacurilor naturale sau a bălţilor acoperite de apă şi de vegetaţie acvatică, precum şi ţărmul mării;

c) suprafaţa lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei coronamentului barajului;

d) suprafeţele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaţii de debite la capacitatea maximă de transport a acestora, precum şi de alte construcţii hidrotehnice realizate pe ape;

e) lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;

f) construcţii şi instalaţii hidrometrice, precum şi instalaţii de determinare automată a calităţii apelor. 

(2) Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din prezenta lege. Delimitarea zonelor de protecţie se realizează de Regia Autonomă „Apele Române” împreună cu autoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane. Dreptul de proprietate asupra lucrărilor menţionate la lit. d), e) şi f) se extinde şi asupra zonelor de protecţie a acestora. 

(3) Aplicarea, în funcţie de specificul local, a regimului restricţional de folosire a terenurilor din zonele de protecţie, din zona dig-mal şi din acumulări nepermanente se asigură de Regia Autonomă „Apele Române”, cu consultarea deţinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri şi, după caz, a unităţilor de navigaţie civilă şi în concordanţă cu metodologia elaborată de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

Art. 41. − (1) Măsurile şi amenajările pentru protecţia albiilor minore ale cursurilor de apă, a plajei şi ţărmului Mării Negre, a lucrărilor ce se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele se stabilesc prin prescripţii de reglementare şi norme tehnice ce se elaborează de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

(2) Debitele de servitute şi cele salubre, obligatorii în albii, în raport cu specificul sectoarelor de râu respective, cu gradul de amenajare a bazinelor hidrografice, ţinând seama de solicitarea resurselor de apă şi cu asigurarea respectării condiţiilor impuse pentru protecţia ecosistemelor acvatice, conform legii, se stabilesc, pe etape, de către Regia Autonomă „Apele Române”. 

Art. 42. − (1) În situaţia în care un curs de apă îşi formează o albie nouă, părăsind în mod natural pe cea veche, riveranii sau utilizatorii de apă pot să solicite, prin derogare de la prevederile art. 496 din Codul civil, în termen de un an, aprobarea Regiei Autonome „Apele Române” pentru readucerea apei în vechea albie, pe cheltuiala acestora. Litigiile se soluţionează de instanţele judecătoreşti. 

(2) Dacă, în termen de un an de la sfârşitul anului în care apa a părăsit albia, nu se formulează o cerere conform alin. (1), albia veche rămâne în proprietatea riveranilor, iar albia nouă se consideră albie naturală şi se înregistrează în Cadastrul apelor, fiind preluată în administrare de Regia Autonomă „Apele Române”. 

(3) Pentru interese publice, readucerea apei în albia veche se realizează la propunerea Regiei Autonome „Apele Române”, cu consultarea riveranilor, cu avizul comitetului de bazin şi cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cheltuielile suportându-se de la bugetul de stat. 

Secţiunea a 3-a

Amenajarea bazinelor hidrografice

Art. 43. − (1) În vederea stabilirii orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă, se elaborează scheme-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor, pe bazine sau pe grupe de bazine hidrografice, denumite în continuare scheme-cadru. În corelare cu prevederile acestora, se elaborează programe de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor, care trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea cantitativă şi calitativă a apelor, apărarea împotriva acţiunilor distructive ale apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor, în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu. 

(2) Schemele-cadru şi programele de dezvoltare prevăzute la alin. (1) se elaborează, se actualizează şi se avizează, în baza procedurii stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi se integrează în planurile de amenajare a teritoriului. 

(3) Toate activităţile social-economice, inclusiv amenajarea bazinelor hidrografice, protecţia mediului şi amenajarea teritoriului se corelează cu prevederile schemelor-cadru. 

Art. 44. − Informaţiile necesare pentru elaborarea schemelor-cadru şi a programelor de dezvoltare, inclusiv cele necesare pentru stabilirea cerinţelor de apă, de valorificare a potenţialului hidroenergetic şi de apărare împotriva inundaţiilor pe ansamblul teritoriului naţional, pe etape de dezvoltare, vor fi puse obligatoriu la dispoziţia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Regiei Autonome „Apele Române” de către ministere, regii autonome, consilii judeţene şi consilii locale, de către principalii utilizatori de apă, precum şi de organizaţiile neguvernamentale interesate în amenajarea bazinelor hidrografice. Aceste informaţii vor fi puse şi la dispoziţia comitetelor de bazin. 

Art. 45. − (1) Pentru bazine hidrografice mici se întocmesc scheme locale de amenajare şi de gospodărire a apelor, denumite în continuare scheme locale, care se încadrează în schemele cadru. Schemele locale stabilesc obiectivele generale de punere în valoare şi de protejare cantitativă şi calitativă a resurselor de apă, a ecosistemelor acvatice şi a zonelor umede, precum şi obiectivele generale privind utilizarea durabilă şi protecţia tuturor categoriilor de resurse de apă din teritoriul respectiv. 

(2) Schema locală inventariază diferiţii utilizatori care folosesc resursele de apă existente, stabilind starea resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice. Aceasta ţine seama de strategiile şi de programele statului, ale colectivităţilor locale, ale instituţiilor publice, ale altor persoane fizice şi persoane juridice, cu incidenţă asupra calităţii, repartiţiei şi folosirii resurselor de apă. De asemenea, stabileşte priorităţile pentru atingerea obiectivelor menţionate la alin. (1), ţinând seama de protecţia mediului acvatic natural, de necesitatea punerii în valoare a resurselor de apă, de evoluţia previzibilă a localităţilor rurale şi urbane şi de echilibrul ce trebuie asigurat între diferiţii utilizatori de apă. 

(3) Prin schema locală se evaluează mijloacele economice şi financiare necesare pentru realizarea lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor prevăzute. Aceasta trebuie să fie compatibilă cu orientările fixate în schema-cadru. 

Art. 46. − (1) Programele şi deciziile administrative, care au legătură cu apele, trebuie să fie în concordanţă cu prevederile schemelor-cadru aprobate. 

(2) La elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrările prevăzute la art. 48 se va ţine seama de prevederile schemelor-cadru, respectiv ale schemelor locale. 

Art. 47. − (1) La nivelul fiecărei filiale bazinale a Regiei Autonome „Apele Române” se organizează un comitet de bazin. 

(2) Comitetul de bazin este format din 15 membri, după cum urmează:

a) doi reprezentanţi ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, dintre care unul selectat din cadrul agenţiilor de protecţie a mediului din bazinul hidrografic respectiv;

b) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, selectat de acesta din cadrul inspectoratelor judeţene de poliţie sanitară şi medicină preventivă din bazinul hidrografic respectiv;

c) doi primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor din bazinul hidrografic respectiv;

d) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în bazinul hidrografic respectiv;

e) un prefect din bazinul hidrografic respectiv, nominalizat de Departamentul pentru Administraţie Publică Locală;

f) un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul hidrografic respectiv;

g) trei reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;

h) doi reprezentanţi ai Regiei Autonome „Apele Române”;

i) un reprezentant al Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor. 

(3) Reprezentanţii administraţiei publice locale aleşi în comitetul de bazin vor funcţiona în cadrul acestuia numai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă. 

(4) Prefectul, preşedintele consiliului judeţean şi primarii aleşi vor proveni din unităţi administrativ teritoriale diferite. 

(5) Reprezentanţii utilizatorilor de apă se propun şi se aleg de comitetul de bazin, în funcţie de cerinţa de apă şi de impactul apelor uzate evacuate asupra resurselor de apă. 

(6) Membrii comitetului de bazin pot fi schimbaţi de cei care i-au selectat sau ales. 

(7) Comitetul de bazin colaborează cu Regia Autonomă „Apele Române” la aplicarea strategiei şi politicii naţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:

a) să avizeze schemele-cadru, precum şi programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor;

b) să avizeze planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, elaborate în funcţie de condiţiile bazinului hidrografic respectiv;

c) să aprobe schemele locale, stabilind priorităţile tehnice şi financiare şi să le integreze în schemele-cadru;

d) să aprobe planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul hidrografic respectiv;

e) să propună revizuirea normelor şi standardelor din domeniul gospodăririi apelor şi, în caz de necesitate, să elaboreze norme de calitate a apei evacuate, proprii bazinului hidrografic; aceste norme pot fi mai exigente decât cele la nivel naţional;

f) să stabilească norme speciale pentru evacuări de ape uzate, dacă este necesar, pentru respectarea normelor stabilite de calitatea apelor;

g) să aprobe încadrarea în categorii de calitate a cursurilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;

h) să recomande priorităţile privind finanţarea şi conformarea, în scopul realizării programelor de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor;

i) să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii comentariilor publicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor propuse pentru aprobare şi să asigure accesul publicului la documentele sale. 

(8) Comitetele de bazin:

a) pot lua în considerare şi pot discuta orice aspecte noi privind cantitatea, calitatea şi folosirea apei, ce pot apărea în bazinul hidrografic respectiv;

b) pot constitui şi împuternici subcomitete a căror funcţie va fi de informare şi de consultanţă;

c) pot solicita executarea de audituri, dacă consideră necesar;

d) pot propune acordarea de bonificaţii, în baza prevederilor art. 82 alin. (1);

e) pot recomanda autorităţilor locale, în funcţie de prioritatea şi urgenţa realizării lucrărilor necesare, modul de asigurare a surselor financiare. 

(9) Comitetul de bazin are un secretariat tehnic, permanent, format din 3−5 persoane, asigurat de filialele bazinale ale Regiei Autonome „Apele Române”, aprobat şi subordonat acestuia. 

(10) Pentru executarea mandatului său, comitetul de bazin are acces la informaţiile şi resursele oricărei instituţii publice, potrivit legii. 

(11) Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor de bazin se propune de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Secţiunea a 4-a

Regimul lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele

Art. 48. − (1) Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:

a) lucrări, construcţii şi instalaţii care asigură gospodărirea complexă a apelor, inclusiv atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere, cum sunt: baraje, acumulări permanente sau nepermanente, derivaţii de debite;

b) lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă potabilă, industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel;

c) lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează calitatea apelor: lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape în subteran, alte asemenea lucrări;

d) construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei: îndiguiri, apărări şi consolidări de maluri şi albii, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi, desecări şi asanări, alte lucrări de apărare;

e) traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente: poduri, conducte, linii electrice etc.;

f) amenajări şi instalaţii de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor şi ale ţărmului mării: balastiere, cariere etc.;

g) depozite de deşeuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de apă: halde de steril, zguri şi cenuşi, şlamuri, nămoluri şi altele asemenea;

h) plantări şi defrişări de vegetaţie lemnoasă, perdele antierozionale şi filtrante în zonele de protecţie sau în albiile majore, care nu fac parte din fondul forestier;

i) lucrări, construcţii şi instalaţii care se execută pe malul mării, pe fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, pe platoul continental sau lucrări pentru apărarea ţărmului;

j) lucrări de prospecţiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre sau maritime, instalaţii hidrometrice, borne topohidrografice şi alte lucrări de studii de teren în legătură cu apele;

k) lucrări şi instalaţii pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calităţii apei. 

(2) Documentaţiile elaborate pentru lucrările prevăzute la alin. (1) trebuie să ofere securitatea necesară, să răspundă normativelor şi prescripţiilor tehnice, având în vedere interesele protecţiei mediului şi amplasamentelor. 

Art. 49. − (1) Se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe. 

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile deosebite pentru care Regia Autonomă „Apele Române” poate aviza astfel de amplasări. Avizul de amplasament se emite numai cu acordul riveranilor şi după realizarea anticipată a lucrărilor şi măsurilor necesare pentru evitarea pericolului de inundare şi asigurarea curgerii apelor. 

(3) Avizul de amplasament menţionat la alin. (2), obţinut în baza metodologiei elaborate de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, nu exclude obligaţia obţinerii avizului de gospodărire a apelor şi a celorlalte avize necesare, potrivit legii. 

Art. 50. − (1) Lucrările prevăzute la art. 48 pot fi executate numai în baza avizului de gospodărire a apelor emis de unităţile teritoriale ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului asupra documentaţiei de investiţii. Punerea în funcţiune sau în exploatare a acestor lucrări se face numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor. 

(2) În cazul în care lucrările se efectuează în zona apelor naţionale navigabile, este necesar şi acordul Ministerului Transporturilor. 

(3) Se exceptează de la prevederile alin. (1) activităţile prevăzute la art. 9 alin. (2), precum şi cele pentru care prezenta lege prevede notificarea. 

(4) Pentru serviciile de autorizare sau de avizare a lucrărilor, prevăzute la art. 48, se percep taxe şi tarife care se stabilesc în condiţiile legii. 

(5) Taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare sau de autorizare, instituite în baza alin. (4), se datorează la Fondul apelor. 

Art. 51. − (1) Avizul de gospodărire a apelor şi avizul de amplasament sunt avize conforme. 

(2) Avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor nu exclud obligativitatea obţinerii acordului şi a autorizaţiei de mediu, potrivit legii. 

Art. 52. − Elaborarea documentaţiilor pentru fundamentarea solicitării avizului de gospodărire a apelor trebuie să se bazeze pe studii meteorologice, hidrologice sau hidrogeologice, după caz, pe studii de gospodărire a apelor şi de impact al lucrărilor respective asupra resurselor de apă şi asupra zonelor riverane. Aceste studii pot fi întocmite de unităţi publice sau private, abilitate de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Documentaţiile de fundamentare trebuie să demonstreze că solicitantul avizului de gospodărire a apelor se poate conforma cerinţelor legale. 

Art. 53. − (1) Avizul de gospodărire a apelor îşi pierde valabilitatea după 2 ani de la emitere, dacă execuţia lucrărilor respective nu a început în acest interval. Posesorul unui aviz de gospodărire a apelor are obligaţia să anunţe emitentului, în scris, data de începere a execuţiei, cu 10 zile înainte de aceasta. 

(2) Avizul de gospodărire a apelor este necesar şi în caz de dezvoltare, modernizare sau retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor instalaţii existente ale utilizatorilor de apă, dacă se modifică prevederile avizului obţinut anterior, precum şi dacă această modificare a intervenit până la promovarea lucrărilor respective. 

(3) Documentaţiile lucrărilor de interes public care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele trebuie avizate, chiar dacă realizarea acestora ar necesita restrângerea sau încetarea unor activităţi existente. Persoanele fizice şi persoanele juridice afectate pot fi despăgubite în condiţiile legii, dacă fac dovada că utilizează eficient apa sau că nu poluează resursele de apă. 

(4) Lucrările de barare a cursurilor de apă trebuie să fie prevăzute cu instalaţii care să asigure debitul necesar în aval, precum şi cu construcţiile necesare pentru migrarea ihtiofaunei, în cazul în care aceasta se impune ca necesar, pe baza unui studiu. 

(5) Prin avizul de gospodărire a apelor, investitorul poate fi obligat să execute şi alte lucrări necesare, necuprinse în documentaţia tehnică, astfel încât lucrările, construcţiile sau instalaţiile propuse să nu producă pagube utilizatorilor de apă existenţi sau riveranilor din amonte şi din aval. 

Art. 54. − (1) Investitorul are obligaţia să notifice Regiei Autonome „Apele Române”, cu cel puţin 20 de zile înainte, începerea execuţiei pentru următoarele categorii de activităţi şi lucrări:

a) lucrări de dezvoltare, modernizare sau retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor instalaţii existente, dacă prin realizarea acestora nu se modifică parametrii cantitativi şi calitativi finali ai folosinţei de apă, înscrişi în autorizaţia de gospodărire a apelor, pe baza căreia utilizatorul respectiv a funcţionat înainte de începerea execuţiei unor astfel de lucrări;

b) injectarea în structurile din care au provenit a apelor de zăcământ de la schelele de extracţie, fără a produce poluarea straturilor de ape subterane traversate, în conformitate cu reglementările din domeniul resurselor minerale;

c) instalaţiile cu caracter provizoriu, pe durata de execuţie a unor investiţii, dacă debitul prelevat nu depăşeşte 10 litri pe secundă, iar apele evacuate rezultate după folosire nu influenţează calitatea resurselor de apă;

d) protecţia sanitară a surselor de alimentare cu apă potabilă, a apelor minerale, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice;

e) traversări ale cursurilor de apă de către drumuri de exploatare, comunale sau judeţene, în bazine hidrografice mai mici de 10 km²;

f) lucrări de cultură şi refacere a pădurilor şi de combatere a eroziunii solului, pe suprafeţe totale mai mici de 20 km², inclusiv lucrări de regularizare a scurgerii pe versanţi şi corectări de torenţi, pe lungimi mai mici de 10 km;

g) lucrări noi de captare a apei, dacă debitul prelevat nu depăşeşte 10 litri/secundă, iar apele evacuate rezultate după folosire nu influenţează calitatea resurselor de apă. 

(2) Pentru lucrările înscrise la alin. (1), începerea execuţiei se face în baza notificării, fără a fi necesar avizul de gospodărire a apelor. 

(3) Punerea în funcţiune a lucrărilor şi instalaţiilor prevăzute la alin. (1), ca şi a categoriilor de lucrări privind linii electrice, apărări şi consolidări de maluri şi albii, rectificări şi reprofilări de albii, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi şi combaterea eroziunii solului se face în baza notificării către Regia Autonomă „Apele Române”, cu 20 de zile înainte de aceasta, autorizaţia de gospodărire a apelor nefiind necesară. 

Art. 55. − (1) Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează în baza constatării tehnice în teren, în prezenţa beneficiarului − cel mai târziu o dată cu recepţia investiţiilor −, dacă sunt respectate prevederile legale privind gospodărirea apelor pentru punerea în exploatare a lucrărilor şi exactitatea datelor cuprinse în cererea de autorizare şi în documentaţia anexată la aceasta. 

(2) Dacă la verificarea în teren se constată lipsuri de natură a nu permite, potrivit prezentei legi, darea în funcţiune a investiţiei, emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor va fixa un termen pentru efectuarea remedierilor sau a completărilor necesare. Dacă este cazul, emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor poate refuza, motivat, eliberarea ei. 

(3) Autorizaţia de gospodărire a apelor se poate acorda şi pe durată limitată, dacă lipsurile constatate cu ocazia verificării în teren permit punerea în funcţiune a investiţiei, fără pericol, din punct de vedere al gospodăririi apelor. 

(4) Modul de exploatare şi întreţinere a lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor. 

(5) Prin autorizaţia de gospodărire a apelor, cât şi prin actele complementare acesteia, trebuie impuse prevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalităţile de control tehnic şi mijloacele de intervenţie în caz de incidente, avarii sau accidente şi altele asemenea. 

Art. 56. − (1) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă de către emitent, fără despăgubiri, în următoarele cazuri:

a) în interesul salubrităţii publice şi, în special, dacă modificarea sau retragerea este necesară pentru a înlătura o prejudiciere importantă a binelui comunităţii;

b) pentru prevenirea sau asigurarea combaterii efectelor inundaţiilor sau, în caz de pericol, pentru securitatea publică;

c) în caz de pericol pentru mediul acvatic şi, mai ales, dacă mediile acvatice sunt supuse unor condiţii critice necompatibile cu protejarea acestora;

d) în cazuri de forţă majoră, datorită schimbărilor naturale privind resursa de apă sau unor calamităţi naturale intervenite asupra instalaţiilor utilizatorilor;

e) în situaţia în care lucrările sau instalaţiile sunt abandonate sau nu sunt întreţinute corespunzător, caz în care deţinătorul acestora este obligat ca, din dispoziţia Regiei Autonome „Apele Române”, să le demoleze. 

(2) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă în situaţii în care apar cerinţe noi de apă, care trebuie satisfăcute cu prioritate conform prevederilor art. 10 alin. (1), acordându-se despăgubiri potrivit legii. 

(3) Refuzul eliberării, precum şi orice modificare sau retragere a unei autorizaţii de gospodărire a apelor trebuie motivate în scris solicitantului sau titularului de autorizaţie, după caz, de către cel care a decis măsura respectivă. 

Art. 57. − Retragerea autorizaţiei de gospodărire a apelor atrage după sine obligativitatea încetării activităţii, ca şi pierderea drepturilor obţinute în baza prezentei legi. 

Art. 58. − (1) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi suspendată temporar, fără despăgubiri, în următoarele cazuri:

a) dacă nu s-au respectat condiţiile impuse iniţial;

b) dacă lucrările, construcţiile şi instalaţiile autorizate nu prezintă siguranţă în exploatare atât cu privire la rezistenţa structurilor, cât şi la eficienţa tehnologiilor adoptate;

c) pentru abateri repetate sau grave de la condiţiile de folosire sau de evacuare a apei, prevăzute în autorizaţie, precum şi în cazul în care utilizatorul nu realizează condiţiile de siguranţă în exploatare, ca şi alte măsuri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de Regia Autonomă „Apele Române”;

d) în caz de poluare accidentală semnificativă a resurselor de apă, care ameninţă sănătatea populaţiei ori produce pagube ecologice importante. 

(2) În cazul situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate dispune şi oprirea activităţii poluatorului sau a instalaţiei care provoacă poluarea apelor până la înlăturarea cauzelor. 

(3) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate institui un regim de supraveghere specială, în caz de nerespectare a măsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor. Pe toată durata acestui regim, utilizarea şi epurarea apei se fac sub controlul direct al personalului anume desemnat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Toate cheltuielile suplimentare determinate de aplicarea regimului de supraveghere specială se suportă de titularul autorizaţiei de gospodărire a apelor. 

Art. 59. − (1) Lucrările şi instalaţiile supuse autorizării sau notificării, potrivit prevederilor prezentei legi, care sunt folosite pentru prelevări de apă de suprafaţă sau subterană ori pentru evacuări în receptori naturali, trebuie să fie prevăzute cu mijloace de măsurare a debitelor şi volumelor de apă prelevate sau evacuate şi de determinare a calităţii apelor evacuate conform prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor. 

(2) Deţinătorii lucrărilor şi instalaţiilor supuse autorizării sau notificării prevăzute la alin. (1) sunt obligaţi să asigure montarea şi funcţionarea mijloacelor de măsurare, să păstreze pe timp de 5 ani datele obţinute din măsurători şi să le transmită lunar Regiei Autonome „Apele Române”. 

(3) Regia Autonomă „Apele Române” pune la dispoziţia persoanelor fizice şi persoanelor juridice datele prevăzute la alin. (2), cu respectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (6) şi (7). 

Art. 60. − Avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, precum şi refuzul de emitere a acestora pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. 

Art. 61. − Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului va stabili:

a) procedura şi competenţele de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

b) procedura de modificare sau de retragere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

c) procedura de suspendare temporară a autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

d) procedura de notificare;

e) procedura de instituire a regimului de supraveghere specială;

f) normativul de conţinut al documentaţiilor tehnice supuse avizării sau autorizării. 

Art. 62. − (1) Lacurile de acumulare vor fi proiectate ca lucrări cu folosinţă complexă pentru a asigura alimentarea cu apă pentru populaţie, industrie şi irigaţii, producerea de energie electrică, apărarea împotriva inundaţiilor, piscicultură şi agrement. 

(2) În proiectele de baraje şi de îndiguiri se vor prevedea, în mod obligatoriu, apărări şi consolidări de maluri, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de combatere a eroziunii solului. 

(3) Barajele şi lacurile de acumulare se vor proiecta şi executa de unităţi de specialitate. 

(4) Barajele mici de interes local pot fi executate şi de alte unităţi, însă numai cu asistenţă tehnică şi sub controlul permanent al unităţii de specialitate care a elaborat proiectul. 

Art. 63. − (1) Deţinătorii de baraje şi lacuri de acumulare, precum şi de prize pentru alimentări cu apă, cu sau fără baraj, au obligaţia să întocmească regulamente de exploatare şi să respecte prevederile acestora. Regulamentele de exploatare se avizează de comitetele de bazin, se aprobă de Regia Autonomă „Apele Române” şi fac parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor. 

(2) Regulamentele de exploatare, elaborate în baza regulamentului cadru stabilit de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, detaliază şi concretizează condiţiile generale de exploatare coordonată, pe ansamblul bazinului hidrografic, a categoriilor de lucrări prevăzute la alin. (1). 

(3) Regulamentele de exploatare prevăzute la alin. (1) se adaptează, pe etape, în limitele prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, funcţie de dinamica cerinţelor de apă sau de alte condiţii. 

(4) Coordonarea exploatării lacurilor de acumulare pe bazine hidrografice, indiferent de deţinător, se asigură de Regia Autonomă „Apele Române”. 

(5) În situaţii critice − secete prelungite, ape mari sau altele asemenea − exploatarea unui lac de acumulare se subordonează necesităţilor perioadei respective, potrivit regimului stabilit de Regia Autonomă „Apele Române”. 

Art. 64. − (1) Persoanele juridice care au în administrare sau în exploatare lucrări hidrotehnice sunt obligate să utilizeze prizele, barajele şi lacurile de acumulare conform graficelor-dispecer, pe baza programelor lunare de exploatare, iar, corelat cu producerea de energie, să asigure şi debitele necesare folosinţelor industriei, agriculturii şi populaţiei. 

(2) Deţinătorii de baraje, cu lacurile de acumulare aferente, şi ai altor construcţii hidrotehnice, au obligaţia să monteze aparatura necesară urmăririi comportării în timp a acestora, să-şi organizeze sistemul de urmărire şi să realizeze expertizarea lucrărilor la termenele stabilite. 

Art. 65. − Competenţele de aprobare a regulamentelor de exploatare bazinale şi a programelor de exploatare se stabilesc de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

Art. 66. − Evacuarea dintr-un lac de acumulare a unor volume de apă diferite de cele înscrise în regulamentul de exploatare, precum şi efectuarea la mecanismele barajului a unor manevre neprevăzute în acesta se pot face numai cu aprobarea sau din dispoziţia Regiei Autonome „Apele Române”. 

Secţiunea a 5-a

Apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice

Art. 67. − (1) Apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice reprezintă o activitate de protecţie civilă a populaţiei, de interes naţional. 

(2) În sensul prezentei legi, prin apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice se înţelege:

a) măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţii;

b) măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări grave;

c) măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare. 

(3) Activităţile prevăzute la alin. (2) constituie o obligaţie pentru toate persoanele fizice şi juridice, cu excepţia persoanelor handicapate, a bătrânilor şi a altor categorii defavorizate. 

(4) Elaborarea strategiei şi concepţiei de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice revine Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

Art. 68. − (1) Deţinătorii cu orice titlu de construcţii hidrotehnice ale căror avarieri sau distrugeri pot pune în pericol vieţi omeneşti şi bunuri sau pot aduce prejudicii mediului sunt obligaţi să doteze aceste lucrări cu aparatură de măsură şi control necesară pentru urmărirea comportării în timp a acestora, să instaleze sisteme de avertizare-alarmare în caz de pericol şi să organizeze activitatea de supraveghere. 

(2) Pentru coordonarea, îndrumarea şi urmărirea activităţii de supraveghere a barajelor, a lacurilor de acumulare şi a altor lucrări hidrotehnice, în vederea exploatării în siguranţă a acestora, pe lângă Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului funcţionează Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi Lucrărilor hidrotehnice, constituită din reprezentanţi ai ministerelor, regiilor autonome şi instituţiilor publice interesate. 

(3) Structura, atribuţiile specifice, competenţele şi dotarea Comisiei naţionale pentru siguranţa barajelor şi lucrărilor hidrotehnice se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare, care se elaborează de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 69. − (1) Organizarea şi conducerea la nivel naţional a acţiunilor de prevenire şi apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice se realizează, potrivit legii, de către Comisia centrală de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice, denumită în continuare Comisia centrală, care funcţionează pe lângă Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Comisia centrală este constituită din reprezentanţi ai ministerelor, regiilor autonome şi instituţiilor publice interesate. 

(2) Comisia centrală conlucrează permanent şi se subordonează, în caz de dezastre, Comisiei guvernamentale de apărare împotriva dezastrelor, instituită potrivit legii. 

Art. 70. − Structura, atribuţiile specifice, competenţele şi dotarea Comisiei centrale se stabilesc prin regulament de organizare şi funcţionare care se elaborează de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, avizat de Comisia guvernamentală de apărare împotriva dezastrelor şi aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 71. − (1) Acţiunile operative de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice se organizează de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de apărare împotriva dezastrelor, care funcţionează pe lângă prefecturi, şi de comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale de apărare împotriva dezastrelor, conduse de primari. 

(2) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de apărare împotriva dezastrelor sunt constituite prin ordin al prefectului care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al comisiei. Secretariatul permanent al acestor comisii se asigură de Regia Autonomă „Apele Române”. 

(3) Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale de apărare împotriva dezastrelor, se subordonează comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de apărare împotriva dezastrelor şi au în componenţă un reprezentant al Regiei Autonome „Apele Române”. 

(4) La obiectivele care pot fi afectate de inundaţii, de fenomene meteorologice periculoase sau de efectele accidentelor la construcţii hidrotehnice, indiferent de forma de proprietate, se organizează comandamente de apărare conduse de conducătorul acestora. Aceste comandamente sunt subordonate direct comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale de apărare împotriva dezastrelor. 

Art. 72. − (1) Persoanele fizice sau juridice, care au în proprietate sau în folosinţă obiective în zone ce pot fi afectate de acţiunile distructive ale apelor, de fenomenele meteorologice periculoase sau de accidentele la construcţiile hidrotehnice, au obligaţia să asigure întreţinerea şi exploatarea corespunzătoare a lucrărilor de apărare existente. 

(2) În cazul distrugerii sau deteriorării lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor sau a unor construcţii hidrotehnice datorită viiturilor, deţinătorii cu orice titlu ai unor astfel de lucrări au obligaţia să refacă sau să repare aceste lucrări în cel mai scurt timp posibil. 

Art. 73. − (1) Cheltuielile pentru acţiunile operative, de interes public, de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice, precum şi cele pentru constituirea stocului de materiale şi mijloace de apărare, se prevăd şi se finanţează, după caz, din bugetul de stat, din bugetele locale şi din surse proprii ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice. 

(2) În cazul în care sumele prevăzute în bugetul local al unui judeţ sau al unei localităţi, în care au avut loc inundaţii, fenomene meteorologice periculoase sau efecte negative ca urmare a unor accidente la construcţii hidrotehnice, sunt insuficiente pentru combaterea şi înlăturarea efectelor acestora, ele urmează să fie asigurare din Fondul de intervenţie prevăzut în bugetul de stat, potrivit legii, la propunerea prefectului şi cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

Art. 74. − (1) Regulamentul de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice şi Normativul-cadru de dotare cu materiale şi mijloace de apărare operativă împotriva inundaţiilor şi gheţurilor se elaborează de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cu consultarea Comisiei centrale şi a comitetelor de bazin, se avizează de Comisia guvernamentală de apărare împotriva dezastrelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

(2) Aplicarea măsurilor operative de apărare se realizează în mod unitar, pe baza planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase sau accidentelor la construcţii hidrotehnice, care se elaborează pe bazine hidrografice, judeţe şi localităţi, precum şi la obiectivele care pot fi afectate de astfel de fenomene sau accidente. 

(3) Elaborarea planurilor de apărare prevăzute la alin. (2) se va face cu luarea în considerare a planurilor de amenajare a teritoriului şi a restricţionării regimului de construcţii şi cu consultarea persoanelor fizice şi persoanelor juridice interesate. 

(4) Coordonarea operativă a activităţii de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice revine Regiei Autonome „Apele Române”. 

(5) Prefectul judeţului în care se află sediul filialei bazinale a Regiei Autonome „Apele Române” are atribuţii de coordonare a activităţii de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice pe bazinul hidrografic respectiv. 

Art. 75. − (1) Pentru a evita producerea unor calamităţi în perioadele de ape mari sau de accidente la baraje, funcţionarea acumulărilor nepermanente la parametrii pentru care au fost construite este obligatorie, iar Comisia centrală poate aproba inundarea dirijată a unor terenuri dinainte stabilite prin planurile de apărare, precum şi a incintelor îndiguite, realizate lateral unui curs de apă. 

(2) Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor stabilite prin planurile bazinale de apărare, ca şi ai celor situate în incinte îndiguite sunt obligaţi să permită inundarea temporară, în mod dirijat, a acestora. 

(3) Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporară a terenurilor, proprietarii acestora vor fi despăgubiţi din fondul de asigurare, în condiţiile legii. Valorile despăgubirilor se propun de prefecţi, se avizează de Comisia centrală şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 76. − (1) În scopul asigurării stabilităţii şi integrităţii digurilor, barajelor şi a altor lucrări de apărare împotriva acţiunilor distructive ale apelor, se interzic:

a) extragerea pământului sau a altor materiale din diguri, baraje sau din alte lucrări de apărare, ca şi din zonele de protecţie a acestora;

b) plantarea arborilor de orice fel pe diguri, baraje şi pe alte lucrări de apărare;

c) păşunarea pe diguri sau baraje, pe maluri sau în albii minore, în zonele în care sunt executate lucrări hidrotehnice şi în zonele de protecţie a acestora;

d) realizarea de balastiere sau lucrări de excavare în albie, în zona captărilor de apă din râu, a captărilor cu infiltrare prin mal, a subtraversărilor de conducte sau alte lucrări de artă. 

(2) Cu acordul Regiei Autonome „Apele Române” sunt permise:

a) depozitarea de materiale şi executarea de construcţii pe diguri, baraje şi în zona altor lucrări de apărare;

b) circulaţia cu vehicule sau trecerea animalelor pe diguri sau baraje prin locuri special amenajate pentru astfel de acţiuni;

c) traversarea sau străpungerea digurilor, barajelor sau a altor lucrări de apărare cu conducte, linii sau cabluri electrice sau de telecomunicaţii, cu alte construcţii sau instalaţii care pot slăbi rezistenţa lucrărilor sau pot împiedica acţiunile de apărare. 

(3) Efectuarea lucrărilor prevăzute la alin. (2) lit. c) se realizează sub supravegherea Regiei Autonome „Apele Române”. 

Secţiunea a 6-a

Participarea publicului

Art. 77. − (1) Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi privind protecţia apelor de suprafaţă şi subterane, precum şi pentru asigurarea alimentării cu apă, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate lua măsuri ce afectează interesele utilizatorilor de apă, ale riveranilor sau publicului, numai după consultarea acestora, cu excepţia unor situaţii speciale, cum ar fi secete, inundaţii sau altele asemenea. 

(2) În vederea realizării consultării prevăzute la alin. (1), Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi, după caz, Regia Autonomă „Apele Române” sau filialele sale bazinale vor publica în ziarul local o informare cu privire la măsurile propuse. Aceeaşi informare se va transmite şi utilizatorilor de apă, riveranilor, precum şi oricărei alte persoane ce ar putea fi afectată. 

(3) Măsurile propuse, ca şi orice documentaţie de fundamentare a acestora se vor ţine la dispoziţia publicului de către unităţile prevăzute la alin. (2). 

(4) Comentariile, observaţiile sau propunerile scrise asupra măsurilor propuse se vor transmite celui care a făcut informarea, în termen de cel mult 45 de zile de la data publicării acesteia. 

(5) În cazul propunerii unor măsuri speciale, importante sau controversate, emitentul informării va organiza o dezbatere publică a acesteia, după 60 de zile de la publicarea informării. 

(6) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului sau, după caz, Regia Autonomă „Apele Române” va analiza toate observaţiile şi propunerile făcute, înainte de a lua o hotărâre. Textul hotărârii şi al motivaţiei acesteia vor fi puse la dispoziţia publicului. 

(7) Procedura privind participarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la activitatea de consultare va fi stabilită de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

CAPITOLUL IV

Controlul activităţii de gospodărire a apelor

Art. 78. − (1) Activitatea de gospodărire a apelor şi respectarea prevederilor prezentei legi sunt supuse controlului de specialitate. 

(2) În cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului funcţionează Inspecţia de stat a apelor, cu atribuţii de inspecţie şi de control al aplicării prevederilor prezentei legi. 

(3) În scopul îndeplinirii atribuţiilor de control, personalul de gospodărire a apelor, precum şi împuterniciţii Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, după declinarea identităţii şi calităţii, au dreptul:

a) de acces la ape, în zonele din lungul apelor, ca şi în orice alt loc, unitate sau instalaţie, indiferent de deţinătorul sau proprietarul acestora, pentru a face constatări privind respectarea reglementărilor şi aplicarea măsurilor de gospodărire a apelor;

b) de a controla lucrările, construcţiile, instalaţiile sau activităţile care au legătură cu apele şi de a verifica dacă acestea sunt realizate şi exploatate în conformitate cu prevederile legale specifice şi cu respectarea avizelor sau a autorizaţiilor de gospodărire a apelor, după caz;

c) de a verifica instalaţiile de măsurare a debitelor, de a recolta probe de apă şi de a examina, în condiţiile legii, orice date sau documente necesare controlului;

d) de a constata faptele care constituie contravenţii sau infracţiuni în domeniul gospodăririi apelor şi de a încheia documentele, potrivit legii. 

(4) Împuterniciţii Ministerului Apelor Pădurilor şi Protecţiei Mediului cu efectuarea acţiunilor de control în unităţi cu caracter special vor primi aprobarea şi de la ministerele care coordonează unităţile respective. 

(5) Pe căile navigabile şi în porturi, atribuţiile de cercetare, constatare, control şi sancţionare privind respectarea reglementărilor în domeniul protecţiei apelor revin personalului împuternicit de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, împreună cu Ministerul Transporturilor. 

Art. 79. − Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să asigure sprijinul salariaţilor Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Regiei Autonome „Apele Române” şi împuterniciţilor acestora, precum şi să asigure, în perioadele de ape mari şi inundaţii, efectuarea continuă a observaţiilor, măsurătorilor şi transmiterii informaţiilor. 

CAPITOLUL V

Mecanismul economic în domeniul apelor

Art. 80. − (1) Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare. Conservarea, refolosirea şi economisirea apei sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusiv pentru cei ce manifestă o preocupare constantă în protejarea cantităţii şi calităţii apei, precum şi prin aplicarea de penalităţi celor care risipesc sau poluează resursele de apă. 

(2) Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a apelor include sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a dezvoltării domeniului şi de asigurare a funcţionării pe principii economice a Regiei Autonome „Apele Române”. 

(3) Metodologia de fundamentare a sistemului de plăţi în domeniul apelor, precum şi procedura de elaborare a acestora se stabilesc de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cu avizul Ministerului Finanţelor. 

(4) Sistemul de plăţi prevăzut la alin. (2) se bazează pe regula: beneficiarul plăteşte, în funcţie de serviciile prestate şi de cele privind folosirea raţională a resurselor de apă, care asigură:

a) stimularea economică a utilizării durabile şi a protecţiei calităţii apelor;

b) diferenţierea teritorială a preţurilor şi tarifelor pe categorii de surse şi de utilizatori, ca urmare a condiţiilor diferite de asigurare a apei, în măsura în care sistemul asigură venituri şi cheltuieli echilibrate;

c) corectarea nivelului preţurilor şi tarifelor în funcţie de dinamica generală a preţurilor;

d) transmiterea la utilizatori a influenţelor economice determinate de activităţile de asigurare a surselor de apă din punct de vedere cantitativ şi calitativ;

e) minimizarea costurilor de producţie prin stimularea economică a preţului, în scopul asigurării maximului de profit social;

f) reflectarea în preţuri a cererii de debit şi de volum de apă. 

Art. 81. − (1) Sistemul de plăţi, bonificaţiile şi penalităţile specifice activităţii de gospodărire a apelor se aplică tuturor utilizatorilor. 

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică la apa tranzitată pentru navigaţie pe căile navigabile artificiale, precum şi persoanelor fizice care folosesc apa conform art. 9 alin. (2). 

(3) Regia Autonomă „Apele Române” este singurul furnizor al apei prelevate direct din sursele de apă de suprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării şi din sursele subterane, cu excepţia apelor geotermale, precum şi de produse şi servicii specifice de gospodărire a apelor, pe bază de contracte încheiate în acest scop. 

(4) Pentru activităţile menţionate la alin. (3), Regia Autonomă „Apele Române” este singura în drept să aplice sistemul de plăţi specific gospodăririi apelor. 

(5) Pentru apa tratată livrată sau pentru alte servicii de gospodărire a apelor decât cele specifice, furnizor sau prestator sunt persoanele fizice şi juridice care, după caz, au în administrare lucrările hidrotehnice sau care prestează serviciile de gospodărire a apelor. 

Art. 82. − (1) Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează, constant, o grijă deosebită pentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor, evacuând, o dată cu apele uzate epurate, substanţe impurificatoare cu concentraţii şi în cantităţi mai mici decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor. 

(2) Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile contractelor prevăzute la art. 81 alin. (3) atât pentru depăşirea cantităţilor de apă prelevate, cât şi a concentraţiilor şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate. 

(3) Regia Autonomă „Apele Române” este singura în drept să constate cazurile în care se acordă bonificaţii sau se aplică penalităţi. Bonificaţiile se acordă cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

Art. 83. − Sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi, precum şi categoriile de produse şi servicii de gospodărire a apelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 84. − (1) În scopul participării la finanţarea de investiţii în lucrări şi măsuri cu contribuţie importantă la îmbunătăţirea asigurării surselor de apă, la protecţia calităţii apelor, precum şi la cheltuielile pentru întocmirea de studii şi cercetări aplicative în domeniul apelor, se constituie un fond special, extrabugetar, denumit Fondul apelor. 

(2) Fondul apelor se constituie din taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare şi autorizare, stabilite conform legii, precum şi din penalităţile prevăzute la art. 82 alin. (2). 

(3) Fondul apelor este gestionat prin buget separat, elaborat de Regia Autonomă „Apele Române” şi aprobat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, care stabileşte şi metodologia de întocmire a acestui buget, cu avizul Ministerului Finanţelor. 

(4) Fondul apelor, împreună cu alte surse, va fi folosit pentru susţinerea financiară a:

a) realizării Sistemului naţional de supraveghere cantitativă şi calitativă a resurselor de apă;

b) dotării reţelelor de laboratoare, de transmisiuni şi informaţionale aferente acestuia;

c) participării la realizarea sau modernizarea staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate pentru îmbunătăţirea calităţii resurselor de apă;

d) realizării lucrărilor publice de interes local cu efect social deosebit şi pentru care autorităţile locale nu au suficiente resurse financiare;

e) realizării lucrărilor publice privind apărarea de inundaţii, a celor de acţiune, prevenire şi combatere a calamităţilor naturale datorate excesului sau lipsei de apă;

f) dotării sistemului informaţional hidrologic şi operativ decizional în domeniul gospodăririi apelor;

g) înlăturării avariilor sau pentru punerea în siguranţă a construcţiilor hidrotehnice de interes naţional sau local, cum ar fi baraje, diguri etc;

h) realizării lucrărilor de protecţie a bazinelor hidrografice împotriva colmatării;

i) realizării studiilor pentru cunoaşterea evoluţiei şi gestiunii resurselor de apă;

j) acordării bonificaţiilor pentru cei care au rezultate deosebite în protecţia împotriva epuizării şi degradării resurselor de apă. 

k) activităţii comitetului de bazin. 

Art. 85. − Finanţarea investiţiilor privind lucrările, construcţiile sau instalaţiile de gospodărire a apelor se asigură, total sau parţial, după caz, din:

a) bugetul de stat sau bugetele locale, pentru lucrări declarate de utilitate publică, potrivit legii;

b) fondurile utilizatorilor de apă;

c) fondul de dezvoltare al Regiei Autonome „Apele Române”;

d) fonduri obţinute prin credite sau prin emitere de obligaţiuni, garantate de Guvern sau de autorităţile administraţiei publice locale, pentru lucrări de utilitate publică sau pentru asociaţii de persoane care vor să execute astfel de lucrări;

e) Fondul apelor. 

CAPITOLUL VI

Sancţiuni

Art. 86. − Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz. 

Art. 87. − Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

1) executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu apele, precum şi modificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;

2) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, fără respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor;

3) folosirea resurselor de apă de suprafaţă sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, cu excepţia satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii;

4) evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte materiale în resursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;

5) extragerea agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, canalelor, lacurilor, de pe plajă sau de pe faleza mării, fără aviz sau autorizaţie de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea prevederilor acestora;

6) extragerea agregatelor minerale din rezerve neomologate sau în afara perimetrelor marcate, peste limita cantităţii maxime de 5.000 m³ pe an;

7) nerespectarea de către agenţii economici a obligaţiei de a solicita autorizaţia de gospodărire a apelor, la termenele stabilite;

8) nerespectarea, de către producătorii de informaţii ce pot constitui Fondul naţional de date de gospodărirea apelor, a obligaţiilor de a păstra aceste date şi de a le furniza conform prevederilor prezentei legi;

9) amplasarea în albii majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe, fără avizul de amplasament, precum şi fără avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor sau fără respectarea măsurilor de protecţie împotriva inundaţiilor;

10) neîntreţinerea corespunzătoare a malurilor sau a albiilor în zonele stabilite, de către cei cărora li s-a recunoscut un drept de folosinţă a apei sau de către deţinătorii de lucrări;

11) nerespectarea de către persoanele fizice şi persoanele juridice a regimului impus în zonele de protecţie;

12) nerespectarea de către utilizatorii de apă a obligaţiilor legale care le revin privind gospodărirea raţională a apei, întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii sau a celor din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare-epurare;

13) neasigurarea întreţinerii şi exploatării staţiilor şi instalaţiilor de prelucrare a calităţii apelor la capacitatea autorizată, lipsa de urmărire, prin analize de laborator, a eficienţei acestora şi de intervenţie operativă în caz de neîncadrare în normele de calitate şi în limitele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor;

14) evacuarea apelor de mină sau de zăcământ în cursurile de apă fără asigurarea epurării corespunzătoare a acestora, astfel încât să fie respectate limitele admise pentru evacuare în receptorii naturali de suprafaţă;

15) folosirea, transportul, mânuirea şi depozitarea de reziduuri sau de substanţe chimice, fără asigurarea condiţiilor de evitare a poluării, directă sau indirectă, a apelor de suprafaţă sau subterane;

16) practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru alimentări cu apă potabilă, a pisciculturii în regim de furajare a peştilor;

17) topirea teiului, cânepii, inului sau a altor plante textile, fără avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor şi în afara locurilor anume destinate şi amenajate în aceste scopuri;

18) depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor, bălţilor şi pe faleza mării, pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a materialelor de orice fel;

19) spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a vehiculelor şi autovehiculelor, a altor utilaje şi agregate mecanice;

20) spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a animalelor domestice, dezinfectate cu substanţe toxice, a obiectelor de uz casnic prin folosirea detergenţilor şi a ambalajelor ce au conţinut pesticide sau alte substanţe periculoase;

21) vărsarea sau aruncarea în instalaţii sanitare sau în reţele de canalizare a reziduurilor petroliere sau a substanţelor periculoase;

22) deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau ale obiectivelor industriale, cu nerespectarea condiţiilor stabilite de deţinătorii acestora, ca şi lipsa preepurării locale a acestor ape;

23) folosirea de canale deschise, pentru scurgerea apelor fecaloid-menajere sau a apelor cu conţinut toxic;

24) nerespectarea, de către persoanele fizice şi juridice, a reglementărilor legale în vigoare, în cazurile de poluare a apelor naţionale navigabile de către nave sau instalaţii plutitoare, sub orice pavilion;

25) inexistenţa, la utilizatorii de apă, a planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale sau neaplicarea acestora;

26) neanunţarea unităţilor de gospodărire a apelor cu privire la producerea unei poluări accidentale, de către utilizatorii care au produs-o;

27) neluarea de măsuri operative, de către utilizatorul de apă care a produs poluarea accidentală, pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor acesteia;

28) nerespectarea, de către persoane fizice şi persoane juridice, a restricţiilor în folosirea apelor şi a altor măsuri, stabilite pentru perioadele de secetă, ape mari sau calamităţi;

29) inexistenţa planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice, la nivel de obiectiv, precum şi nerespectarea acestora şi a planurilor locale de apărare;

30) obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcţiune, în orice mod, a construcţiilor şi instalaţiilor de descărcare a apelor mari;

31) plantarea, tăierea ori distrugerea arborilor, arbuştilor, tufelor, a culturilor perene şi puieţilor din albiile cursurilor de apă, din cuvetele lacurilor de acumulare şi de pe malurile lor sau de pe baraje, diguri şi din zonele de protecţie a acestora;

32) plantarea de stâlpi pe baraje şi diguri, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea prevederilor acestuia;

33) păşunatul în zonele de protecţie a cursurilor de apă;

34) distrugerea sau deteriorarea unităţilor şi instalaţiilor reţelei naţionale de observaţii, a reperelor, a mirelor hidrometrice sau a altor însemne tehnice sau topografice, a forajelor hidrogeologice, a staţiilor de determinare automată a calităţii apelor şi a altora asemenea;

35) instalarea de conducte, cabluri, linii aeriene prin, peste sau sub albii ale râurilor, diguri, canale, conducte, baraje sau alte lucrări hidrotehnice ori în zonele de protecţie a acestora, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea prevederilor acestuia, ori fără notificarea unor astfel de activităţi;

36) efectuarea de săpături pe maluri şi în albiile cursurilor de apă sau ale canalelor pentru executarea de lucrări de traversare sau alte lucrări hidrotehnice, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea acestuia;

37) circulaţia cu vehicule, trecerea cu animale sau staţionarea acestora pe baraje, diguri sau canale, cu excepţia locurilor anume destinate în acest scop sau pentru intervenţii operative;

38) întreţinerea necorespunzătoare a lucrărilor de captare, acumulare şi distribuţie a apei, a lucrărilor de protecţie a albiilor şi malurilor, a celor de prevenire şi combatere a acţiunii distructive a apelor;

39) inexistenţa la lucrările de barare a cursurilor de apă a instalaţiilor care să asigure în aval debitele salubre şi debitele de servitute, precum şi migrarea ihtiofaunei;

40) nerespectarea prevederilor programelor de exploatare a lacurilor de acumulare şi prizelor de apă, precum şi neasigurarea debitelor salubre şi a debitelor de servitute;

41) inexistenţa sau nefuncţionarea puţurilor de observaţie şi control pentru urmărirea poluării apelor subterane, datorită apelor uzate rezultate din activitatea proprie;

42) inexistenţa dispozitivelor sau a aparaturii de măsură şi control al debitelor de apă captate sau evacuate;

43) inexistenţa dispozitivelor sau a aparaturii de urmărire a comportării în timp a lucrărilor hidrotehnice şi de alarmare în caz de pericol;

44) întreţinerea necorespunzătoare a dispozitivelor sau aparaturii de măsură şi control al debitelor de apă captate sau evacuate, precum şi a aparaturii de urmărire a comportării în timp a lucrărilor hidrotehnice şi de alarmare în caz de pericol;

45) refuzul persoanelor fizice şi juridice de a prezenta avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor sau orice alte documente necesare pentru efectuarea controlului, inclusiv de a participa la control cu reprezentanţi de specialitate;

46) refuzul de a permite, personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor şi celor cu drept de control, accesul la ape, pe terenurile şi incintele utilizatorilor de apă sau ale deţinătorilor de lucrări, precum şi în orice alt loc unde este necesar a efectua constatări, a monta şi a întreţine aparatura de măsură şi control, a preleva probe de apă sau a interveni în aplicarea prevederilor legale;

47) neaducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse anterior, precum şi a solicitărilor legale ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ale Regiei Autonome „Apele Române”;

48) autorizarea lucrărilor prevăzute la art. 48 fără a fi îndeplinite condiţiile pentru prevenirea poluării apelor, conform prevederilor legale în vigoare, sau retragerea nejustificată a autorizaţiei de gospodărire a apelor;

49) neprimirea sub orice formă, de către deţinătorii terenurilor din aval, a apelor ce se scurg în mod natural de pe terenurile situate în amonte;

50) executarea de construcţii sau instalaţii supraterane în zonele de protecţie a platformelor meteorologice;

51) neparticiparea la acţiunile de apărare împotriva inundaţiilor, de combatere a secetei sau a altor calamităţi naturale;

52) inexistenţa instalaţiilor de stocare, epurare şi a racordurilor de descărcare în instalaţii de mal sau plutitoare a apelor impurificate, de pe nave sau instalaţii plutitoare, sub orice pavilion;

53) branşarea locuinţelor la reţeaua de alimentare cu apă centralizată, fără existenţa sau realizarea reţelelor de canalizare a staţiei de epurare. 

Art. 88. − (1) Contravenţiile prevăzute la art. 87, săvârşite de persoanele fizice şi persoanele juridice, se sancţionează, după cum urmează:

a) cu amendă de la 2.000.000 lei la 3.000.000 lei, pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 5), 6), 9), 11)−18), 21)−23), 28), 30), 34), 35) şi 52);

b) cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 1)−4), 7), 10), 24)−27), 29), 31), 32), 39)−41), 43)−51);

c) cu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 250.000 lei la 500.000 lei, pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 8), 19), 20), 33), 36)−38), 42) şi 53). 

(2) Cuantumul amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 89. − Amenzile aplicate persoanelor fizice sau persoanelor juridice străine se plătesc în lei, la cursul de schimb valutar în momentul efectuării plăţii. 

Art. 90. − Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 88 se fac de către:

a) inspectorii din Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi din Regia Autonomă „Apele Române”;

b) directorii filialelor bazinale ale Regiei Autonome „Apele Române” şi salariaţii împuterniciţi de aceştia;

c) alte persoane împuternicite de conducerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului;

d) inspectorii din agenţiile de protecţie a mediului. 

Art. 91. − Contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia prevederilor art. 26 alin. 1 şi 3. 

Art. 92. − (1) Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţă sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţin substanţe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, bacterii sau microbi, în cantităţi sau concentraţii care pot schimba caracteristicile apei, făcând-o astfel dăunătoare pentru sănătatea şi integritatea corporală a persoanelor, pentru viaţa animalelor şi mediul înconjurător, pentru producţia agricolă sau industrială ori pentru fondul piscicol, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

Art. 93. − (1) Executarea, modificarea sau extinderea lucrărilor, construcţiilor sau instalaţiilor pe ape sau care au legătură cu apele, fără avizul de gospodărire a apelor sau fără notificarea unor astfel de lucrări, şi darea în exploatare de unităţi fără punerea în funcţiune concomitentă a reţelelor de canalizare şi a staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate, potrivit prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 94. − (1) Utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri fără autorizaţia de gospodărire a apelor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 9 alin. (2), sau fără notificarea activităţii, după caz, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 95. − (1) Exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, desfăşurarea activităţilor de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 96. − (1) Exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie sanitară a surselor de apă, în zonele de protecţie a albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sau instalaţiilor de măsurare automată a calităţii apelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 97. − (1) Utilizarea fără autorizaţia de gospodărire a apelor a albiilor minore, precum şi a plajei şi ţărmului mării în alte scopuri decât cele de îmbăiere sau plimbare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 98. − (1) Continuarea activităţii după pierderea drepturilor obţinute în baza prezentei legi constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 99. − (1) Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie în folosul altor activităţi sau depăşirea cantităţii de apă alocate, dacă are un caracter sistematic sau a produs o perturbare în activitatea unor unităţi de ocrotire socială ori a creat neajunsuri în alimentarea cu apă a populaţiei, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei. 

Art. 100. − (1) Poluarea în orice mod a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce daune utilizatorilor de apă din aval, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 101. − (1) Depozitarea şi folosirea de îngrăşăminte chimice, pesticide sau alte substanţe toxice periculoase în zonele de protecţie, instituite conform prevederilor prezentei legi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 2.000.000 lei la 5.000.000 lei. 

Art. 102. − (1) Depozitarea în albia majoră a combustibilului nuclear sau a deşeurilor rezultate din folosirea acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei. 

Art. 103. − (1) Distrugerea, deteriorarea şi manevrarea de către persoane fizice neautorizate a stăvilarelor, grătarelor, vanelor, barierelor, altor construcţii şi instalaţii hidrotehnice constituie infracţiune şi se pepepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei. 

Art. 104. − (1) Efectuarea de săpături, gropi sau şanţuri în baraje, diguri sau în zonele de protecţie a acestor lucrări, ca şi extragerea pământului sau a altor materiale din lucrările de apă rare, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea acestuia, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei. 

(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei. 

Art. 105. − (1) Fapta săvârşită contra unei colectivităţi, prin otrăvire în masă, provocare de epidemii sau de alte consecinţe deosebit de grave, ca urmare a otrăvirii sau a infectării apei, se pedepseşte potrivit Codului penal. 

(2) Tentativa se pedepseşte. 

Art. 106. − Infracţiunile prevăzute de prezenta lege se constată de către organele abilitate, precum şi de către personalul prevăzut la art. 90, care înaintează actul de constatare la organul local de cercetare penală. 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 107. − (1) Pentru lucrările existente pe ape sau în legă tură cu apele, neautorizate, utilizatorii de apă sau deţinătorii lucrărilor respective vor întocmi documentele necesare şi vor solicita autorizaţia de gospodărire a apelor în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 

(2) Pentru echiparea instalaţiilor existente, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (1), utilizatorii de apă vor elabora programe etapizate în funcţie de impactul cantitativ şi calitativ asupra resurselor de apă. Nerespectarea termenelor prevăzute în programele etapizate conduce la aplicarea în sistem pauşal a mecanismului economic în domeniul apelor, la capacitatea totală a instalaţiilor de prelevare sau evacuare. 

(3) Utilizatorii de apă, care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt dotaţi cu staţii sau instalaţii de epurare ori ale căror instalaţii existente necesită completări, extinderi, retehnologizări sau optimizări funcţionale, sunt obligaţi să realizeze şi să pună în funcţiune staţii şi instalaţii de epurare la capacitate şi cu eficienţa corespunzătoare, pe baza unui program etapizat întocmit în raport cu mărimea impactului evacuării asupra resurselor de apă. 

(4) Programele etapizate prevăzute la alin. (2) şi (3) se întocmesc de către utilizatorii de apă, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se avizează de Regia Autonomă „Apele Române” şi se aprobă de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. 

(5) Programele etapizate au putere juridică. 

(6) Nerespectarea prevederilor alin. (2), (3) şi (4) poate determina luarea măsurilor de încetare a activităţii utilizatorilor de apă. 

Art. 108. − (1) Autorizaţiile de gospodărire a apelor, eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează valabilitatea numai dacă sunt reconfirmate de către Regia Autonomă „Apele Române”, în baza verificării îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare pentru autorizare. 

(2) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, titularii de autorizaţii de gospodărire a apelor vor solicita reconfirmarea acestora, în baza unei documentaţii tehnice întocmite conform prevederilor art. 52. 

(3) În cazul în care autorizaţia de gospodărire a apelor nu poate fi reconfirmată din motive justificate, titularul acesteia va întocmi un program etapizat, care va fi aprobat şi urmărit de Regia Autonomă „Apele Române”. Neaducerea la îndeplinire a prevederilor programului aprobat determină încetarea activităţii utilizatorilor de apă. 

Art. 109. − Salariaţii Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ai Regiei Autonome „Apele Române” au dreptul să poarte uniformă, al cărei model va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

Art. 110. − Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului este în drept să emită norme, normative şi ordine cu caracter obligatoriu în domeniul apelor. Actele de reglementare prevăzute de prezenta lege vor fi elaborate de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. 

Art. 111. − Regimul apelor minerale şi geotermale va fi reglementat prin lege specială. 

Art. 112. − Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. Pe aceeaşi dată, Legea apelor nr. 8/1974, art. 8, 24, 25 şi 34 din Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul, art. 44 din Legea drumurilor nr. 13/1974, Legea nr. 5/1989 privind gospodărirea raţională şi protecţia apelor, Decretul Consiliului de Stat nr. 155/1975 privind organizarea apărării împotriva efectelor fenomenelor meteorologice periculoase, publicat în Buletinul Oficial nr. 137 din 29 decembrie 1975, Decretul Consiliului de Stat nr. 414/1979 privind stabilirea valorilor limită admisibile ale principalelor substanţe poluante din apele uzate înainte de evacuarea acestora, Decretul Consiliului de Stat nr. 974/1968 privind condiţiile de extragere a substanţelor minerale utile pentru construcţii din carierele şi balastierele aflate în administrarea directă a comitetelor executive şi a birourilor executive ale consiliilor populare, Decretul Consiliului de Stat nr. 230/1981 privind stabilirea zonelor de protecţie în jurul platformelor de observaţii meteorologice, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.397/1975 privind repartizarea bazinelor piscicole proprietate de stat între Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Hotărârea Guvernului nr. 138 din 1 aprilie 1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul apelor, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă. 

 

Această lege a fost adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 11 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României. 

 

 

Bucureşti, 25 septembrie 1996. 

Nr. 107. 

ANEXA Nr. 1

 

D E F I N I Ţ I I L E

termenilor tehnici folosiţi în cuprinsul legii

 

În sensul prezentei legi, prin termenii înscrişi mai jos, se înţelege:

1. acumulare nepermanentă: acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor;

2. agregate minerale: material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) de natură minerală, utilizat ca material de construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor de apă, ale lacurilor, precum şi pe ţărmul mării;

3. albie minoră: suprafaţa de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor;

4. albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră;

5. ape naţionale navigabile:

a) apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare;

b) fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor navigabile;

c) apele navigabile de frontieră, de la malul român până la linia de frontieră;

6. ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;

7. bazin hidrografic: unitate fizico-geografică ce înglobează reţeaua hidrografică până la cumpăna apelor;

8) cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă;

9. debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente;

10. debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un curs de apă, în aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim necesar utilizatorilor de apă din aval;

11. deşeu: orice substanţă în stare solidă sau lichidă, provenită din procese de producţie sau din activităţi casnice şi sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinaţiei iniţiale şi care, în vederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru limitarea efectelor poluante, necesită măsuri speciale de depozitare şi păstrare;

12. drept de folosinţă a apelor: dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi resursele de apă;

13. faleza mării: mal înalt şi abrupt al unei mări;

14. fond piscicol: totalitatea populaţiilor piscicole şi a celorlalte resurse naturale de hrană ce constituie fauna acvatică a bazinelor piscicole;

15. gospodărirea apelor: activităţile care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor;

16. informaţii de gospodărire a apelor: caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a apelor;

17. mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;

18. nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă, corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit-modul);

19. plaja mării: porţiunea de teren din vecinătatea mării, cuprinsă între cota cea mai scăzută a apei şi limita terenului neafectat de dinamica mediului acvatic;

20. poluare: orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea;

21. recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă prelevată din sursă;

22. resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;

23. schema-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor: documentaţia de gospodărire a apelor, care prezintă modelul sistemului de gospodărire a apelor, cuprinzând reţeaua hidrografică, lucrările de gospodărire a apelor şi prelevările-evacuările aferente folosinţelor, analizate în diferite scenarii şi etape de dezvoltare economico-socială a spaţiului hidrografic respectiv, precum şi modul de protecţie, menţinere sau îmbunătăţire a calităţii apelor;

24. staţii şi instalaţii de corectare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;

25. unitate de gospodărire a apelor: orice formă organizatorică din structura Regiei Autonome „Apele Române”;

26. utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;

27. zonă de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă;

28. zonă umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării şi alte suprafeţe ocupate permanent sau temporar de ape stătătoare sau curgătoare, dulci, salmastre sau sărate;

29. zonă inundabilă: suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari. 

 

ANEXA Nr. 2

 

LĂŢIMEA ZONELOR DE PROTECŢIE ÎN JURUL LACURILOR NATURALE, LACURILOR DE ACUMULARE, ÎN LUNGUL CURSURILOR DE APĂ, DIGURILOR, CANALELOR, BARAJELOR ŞI A ALTOR LUCRĂRI HIDROTEHNICE

 

 

NOTĂ:

Zonele de protecţie se măsoară astfel:

a) la cursurile de apă, începând de la limita albiei minore;

b) la lacurile naturale, de la nivelul mediu;

c) la lacurile artificiale, de la nivelul normal de retenţie;

d) la alte lucrări hidrotehnice, de la limita zonei de construcţie. 

Zona de protecţie sanitară la instalaţiile de alimentare cu apă se stabileşte de autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice.