Legea nr. 105/1997

M. Of. nr. 136 din 30 iunie 1997

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                 SENATUL

 

LEGE

pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

Art. 1. − Obiecţiunile, contestaţiile şi plângerile formulate în condiţiile prezentei legi sunt căi administrative de atac prin care se solicită diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, a contribuţiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităţilor şi amenzilor ori a altor sume constatate şi aplicate de organele Ministerului Finanţelor, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere. 

Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent amenzile constatate şi aplicate prin actele organelor Ministerului Finanţelor, ce nu sunt aferente unor impozite, taxe sau altor sume constatate şi aplicate de către aceste organe, care se soluţionează în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniul constatării şi sancţionării contravenţiilor. 

Art. 2. − Împotriva măsurilor dispuse prin procesele-verbale sau prin alte acte ale organelor cu atribuţii de control sau de impunere se pot face obiecţiuni care se depun, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul-verbal sau alt act al organului cu atribuţii de control sau de impunere. 

Răspunsul la obiecţiuni se comunică în termen de 15 zile de la înregistrarea acestora, prin hotărâre motivată, semnată de şeful organului care a întocmit procesul-verbal sau care a comunicat actul organului cu atribuţii de control sau de impunere. 

Art. 3. − Împotriva hotărârii se poate depune, în termen de 15 zile de la data primirii comunicării acesteia de la organul care a emis hotărârea, dar nu mai mult de 20 de zile de la data comunicării, contestaţie care se soluţionează de către direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţeană sau a municipiului Bucureşti, după caz. 

Contestaţia, împreună cu actele care au stat la baza hotărârii, va fi remisă direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia. 

Contestaţia adresată direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, nu poate avea ca obiect alte sume şi alte măsuri decât cele asupra cărora s-au emis hotărâri prin care s-au soluţionat obiecţiunile. 

Contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei, prin dispoziţie motivată, semnată de directorul general. 

Art. 4. − Împotriva dispoziţiei date de directorul general al direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, se poate face plângere la Ministerul Finanţelor în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia. 

Ministerul Finanţelor soluţionează plângerea, prin decizie motivată, în termen de 60 de zile de la primirea acesteia. 

Art. 5. − Plângerea adresată Ministerului Finanţelor se depune la direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţeană sau a municipiului Bucureşti, după caz, care o va înainta, în termen de 5 zile, Ministerului Finanţelor, împreună cu documentul original de plată a taxei de timbru şi cu dosarul contestaţiei. 

Art. 6. − Contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestată, dar nu mai puţin de 10.000 lei, iar plângerile adresate Ministerului Finanţelor sunt supuse unei taxe de timbru de 1% la suma contestată, dar nu mai puţin de 10.000 lei. 

Sumele plătite cu titlu de taxe de timbru, aferente contestaţiei şi plângerii, se restituie, la cerere, integral sau parţial, în raport cu admiterea integrală sau parţială a acestora. 

Art. 7. − Plângerile adresate Ministerului Finanţelor nu pot avea ca obiect alte sume şi alte măsuri decât cele asupra cărora s-au emis dispoziţii prin care s-au soluţionat contestaţiile de către direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. 

Art. 8. − Prin soluţionarea contestaţiilor şi a plângerilor nu se poate crea petiţionarului o situaţie mai grea decât cea constatată şi aplicată prin actul care face obiectul petiţiei. 

Art. 9. − Împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanţa judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor şi taxelor contestate. 

În situaţia în care legea specială nu precizează instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea, aceasta va fi remisă spre soluţionare curţii de apel în a cărei rază teritorială petentul îşi are sediul sau domiciliul, după caz. 

Împotriva sentinţei curţii de apel sau a judecătoriei se poate face recurs la Curtea Supremă de Justiţie sau la tribunal, după caz, în termen de 15 zile de la comunicare. 

Art. 10. − Ministerul Finanţelor va emite norme metodologice de aplicare unitară a procedurii de soluţionare a obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor privind impozitele, taxele, alte venituri bugetare şi fonduri speciale, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, care se vor publica în Monitorul Oficial al României. 

Art. 11. − Contestaţiile depuse înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluţiona potrivit procedurii existente la data depunerii contestaţiei. 

Art. 12. − Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

− art. 42 şi 43 din Decretul nr. 153/1954 privind impozitul pe veniturile populaţiei, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naţionale a R.P.R. nr. 22 din 11 mai 1954;

− art. 3 lit. a), b), c), d) şi f) din Decretul nr. 199/1955 asupra taxelor de timbru, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naţionale a R.P.R. nr. 14 din 5 iunie 1955;

− pct. 25 şi 251 din H.C.M. nr. 911/1955 privind stabilirea listei actelor şi faptelor supuse taxelor de timbru, precum şi a tarifului taxelor de timbru, publicată în Colecţia de hotărâri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri al R.P.R. nr. 30 din 5 iunie 1995;

− art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991;

− art. 13 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 27 martie 1991;

− art. 14 şi 15 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1996, cu modificările ulterioare;

− art. 10 şi 11 din Hotărârea Guvernului nr. 679/1991 privind impozitul pe spectacole, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 12 noiembrie 1991, cu modificările ulterioare;

− art. 37 alin. (1) şi art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995;

− art. 7 alin. 1 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 206/1993 privind unele măsuri pentru continuarea liberalizării preţurilor şi tarifelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 28 iunie 1993, cu modificările ulterioare;

− art. 22 şi 23 din Legea nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţară, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă şi gazele naturale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 11 decembrie 1995, cu modificările ulterioare;

− art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993 privind Tariful vamal de import al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobată şi modificată prin Legea nr. 102/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 18 noiembrie 1994;

− pct. 10 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificările ulterioare;

− art. 28 alin. 1−4 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997;

− art. 63 alin. 1, 3, 5 şi 6 şi art. 64 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 24 mai 1994, cu modificările ulterioare;

− art. 12 şi 13 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994;

− art. 16 alin. 1−8, 10 şi 11 şi art. 17 din Legea nr. 34/1994 privind impozitul pe venitul agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 2 iunie 1994, cu modificările ulterioare;

− art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 555/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale din domeniul preţurilor şi tarifelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 septembrie 1994, cu modificările ulterioare;

− art. 13 alin. 1−4, 8 şi 10−12 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată şi modificată prin Legea nr. 101/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 21 noiembrie 1995;

− orice alte dispoziţii contrare prezentei legi. 

 

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 2 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. 

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

CRISTIAN DUMITRESCU

 

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 10 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. 

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VASILE LUPU

 

Bucureşti, 24 iunie 1997. 

Nr. 105.