Hotărârea Guvernului nr. 994/2004

M. Of. nr. 648 din 19 iulie 2004

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea înfiinţării perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii în toate zonele ţării, în conformitate cu Programul de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii şi pentru aprobarea Studiului de fundamentare a necesităţii înfiinţării unei reţele de perdele forestiere de protecţie în judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman şi pe terenurile unităţilor de creştere şi exploatare a cailor de rasă, preluate de Regia Naţională a Pădurilor − Romsilva în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2003

 

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. − Se aprobă înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii în toate zonele ţării, în conformitate cu Programul de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii, elaborat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prevăzut în anexa nr. I. 

Art. 2. − Se aprobă Studiul de fundamentare a necesităţii înfiinţării unei reţele de perdele forestiere de protecţie în judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman şi pe terenurile unităţilor de creştere şi exploatare a cailor de rasă, preluate de Regia Naţională a Pădurilor − Romsilva în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2002 privind desfinţarea Societăţii Naţionale „Cai de Rasă” − S.A. şi preluarea patrimoniului acesteia de către Regia Naţională a Pădurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2003, prevăzut în anexa nr. II, în vederea realizării Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie. 

Art. 3. − Anexele nr. I şi II fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale,

Ilie Sârbu

p. Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului,

Ileana Tureanu,

secretar de stat

Ministru de stat, ministrul administraţiei şi internelor,

Marian Florian Săniuţă

Ministrul delegat pentru administraţia publică,

Gabriel Oprea

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucureşti, 25 iunie 2004. 

Nr. 994. 

ANEXA Nr. I

P R O G R A M

de înfiinţare a perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii

I. Prezentare generală

La nivel naţional s-au înregistrat de-a lungul timpului fenomene de înzăpezire a căilor de comunicaţie, ca urmare a ninsorilor abundente, viscolelor puternice şi uneori a furtunilor de zăpadă, cu implicaţii majore asupra desfăşurării circulaţiei rutiere şi feroviare. 

Zonele afectate în ultimii ani sunt Moldova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia. 

Vânturile dominante care au generat înzăpezirea căilor de comunicaţii au fost cu preponderenţă cele din direcţia N, N−E şi E, atingând viteze de până la 80−100 km/oră. Efectul acestor fenomene a fost producerea de troiene de zăpadă viscolită pe căile de comunicaţie, cu înălţimi de până la 4 m. 

II. Protejarea căilor de comunicaţii împotriva înzăpezirii prin perdele forestiere de protecţie

• Perdelele forestiere de protecţie s-au dovedit în timp soluţia eficientă de protejare a căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii. 

• Datorită climatului ţării noastre, adesea excesiv continental, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a pus în evidenţă rolul pozitiv al perdelelor forestiere de protecţie, lucrările de instalare a acestora intensificându-se începând cu anul 1938, iar după cel de-al doilea război mondial, după 1950. 

• Perdelele forestiere au un rol important pentru protecţia căilor de comunicaţie împotriva depunerilor de zăpadă, dovedindu-se eficiente pe tronsoanele în care se produc înzăpeziri frecvente şi acţionând ca parazăpezi biologice. Astfel, aceste perdele trebuie să fie impenetrabile sau compacte, fără să lase vântul să treacă prin ele, creându-se în spatele lor o zonă de calm absolut. Se urmăreşte în general o schemă de plantare care să formeze o zonă centrală − cu diverse specii de bază, în funcţie de condiţiile din teren − şi zonele marginale, formate din arbuşti. 

• În aceste condiţii, în perioada următoare, pentru protecţia căilor de comunicaţie împotriva înzăpezirii este necesar să se realizeze:

− reabilitarea unor foste perdele forestiere de protecţie;

− înfiinţarea de noi perdele forestiere de protecţie. 

Cele două categorii de lucrări se realizează pe o lungime totală de 1.052 km, cu o suprafaţă de 3.212 ha, din care:

• pentru drumuri naţionale, 818 km, cu o suprafaţă de 2.402 ha;

• pentru căi ferate, 233 km, cu o suprafaţă de 810 ha. 

Pentru reabilitarea şi înfiinţarea acestora, numărul total de puieţi forestieri necesar se estimează la circa 28 milioane bucăţi, din care:

• 14 milioane de puieţi din specii principale de bază (stejar pufos, stejar brumăriu, stejar roşu, salcâm, glădiţă ş.a.);

• 14 milioane de puieţi fiind, în general, din specii de arbuşti, pentru asigurarea realizării unei structuri verticale închise. 

Costurile necesare estimate pentru realizarea acestor perdele forestiere sunt de circa 7 milioane euro. 

În această sumă sunt incluse costurile necesare pentru:

• întocmirea studiilor de fundamentare, a documentaţiilor tehnice de execuţie;

• realizarea lucrărilor de instalare a vegetaţiei forestiere şi conducerea acesteia până la realizarea stării de masiv;

• suma include o aproximare a costurilor necesare pentru realizarea exproprierilor de terenuri, determinarea exactă a acestor sume neputând fi făcută decât după întocmirea studiilor de fundamentare. 

Suma necesară pentru realizarea lucrărilor din anul 2004 este estimată la circa 420 mii euro. 

Durata de realizare a acestor perdele forestiere de protecţie este 2004−2012, timp în care se realizează plantaţiile propriu-zise (2004−2009) şi perioada de îngrijire a culturilor (până în anul 2012). 

Această perioadă a rezultat ca urmare a următoarelor considerente:

• corectarea cadrului juridic existent;

• capacitatea existentă pentru întocmirea studiilor de fundamentare şi a proiectelor de execuţie;

• stabilirea regimului juridic pentru terenurile pe care urmează să se instaleze perdelele forestiere de protecţie;

• necesitatea producerii materialului forestier pentru plantaţii, în asortimentul de specii pe care îl vor impune documentaţiile tehnice de execuţie;

• posibilitatea de acordare a sumelor pentru realizarea tuturor lucrărilor necesare;

• necesitatea realizării lucrărilor de instalare a vegetaţiei forestiere şi de conducere a acesteia, conform tehnicii silvice, până la realizarea stării de masiv. 

Eşalonarea realizării lucrărilor cu stabilirea amplasamentelor, necesarul de puieţi forestieri pentru realizarea plantaţiilor şi necesarul de fonduri sunt prezentate în anexele nr. 1−4*) care fac parte integrantă din prezentul program. 

Realizarea programului se face în două etape:

− Etapa I − anul 2004;

− Etapa a II-a 2005−2012. 

Pentru anul 2004:

• Reabilitarea a 66 km, cu o suprafaţă echivalentă de 200 ha de foste perdele forestiere, degradate după anul 1989, al căror amplasament nu este grevat de sarcini. 

Aceste lucrări se pot realiza:

• Pe drumurile naţionale, 50,3 km, cu o suprafaţă echivalentă de 150 ha, în cadrul Regionalei de Drumuri Naţionale Iaşi, în judeţele Bacău, Botoşani, Vaslui, în cadrul Regionalei de Drumuri Naţionale Bucureşti, în judeţele Ilfov, Călăraşi, Buzău, în cadrul Regionalei de Drumuri Naţionale Craiova în judeţul Dolj şi în cadrul Regionalei de Drumuri Naţionale Timişoara în judeţul Arad;

• Pe calea ferată, 15,5 km, cu o suprafaţă echivalentă de 50 ha, în cadrul Regionalelor C.F.R. Iaşi şi Galaţi. 

• Puieţii forestieri necesari pentru realizarea acestora se asigură de Regia Naţională a Pădurilor − Romsilva. 

III. Măsuri pentru realizarea perdelelor forestiere de protecţie a căilor de comunicaţii împotriva înzăpezirii, în semestrul I al anului 2004

1. Realizarea studiilor de fundamentare, prin grija prefecţilor judeţelor, până la data de 15 februarie 2004. 

2. Promovarea de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, pentru aprobare prin hotărâre a Guvernului, a studiilor de fundamentare întocmite, până la data de 20 februarie 2004. 

3. Întocmirea documentaţiilor de execuţie de către Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice şi de alte organe de specialitate, în condiţiile legii, până la data de 5 martie 2004. 

4. Parcurgerea etapelor legale de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi structurile abilitate ale acestuia din teritoriu, pentru asigurarea contractării execuţiei lucrărilor. 

5. Executarea lucrărilor prin societăţi autorizate. 

6. Identificarea, de către Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a surselor de finanţare pentru asigurarea sumelor necesare realizării lucrărilor în anul 2004. 

IV. Acţiunile care trebuie realizate pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite. 

1. Organizarea unei întâlniri, în vederea instruirii, asigurată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu prefecţii judeţelor şi cu reprezentanţii structurilor teritoriale ai Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România − S.A. şi ai Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.” − S.A., în care se realizează lucrări în anul 2004. 

2. Asigurarea asistenţei tehnice pentru realizarea lucrărilor prin personalul tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor − Romsilva. 

3. Predarea pentru pază a plantaţiilor realizate, în condiţiile legii, către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România − S.A. şi către Compania Naţională de Căi Ferate „C.F.R.” − S.A.

ANEXA Nr. II

S T U D I U  D E  F U N D A M E N T A R E

a necesităţii înfiinţării unei reţele de perdele forestiere de protecţie în judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman şi pe terenurile unităţilor de creştere şi exploatare a cailor de rasă, preluate de Regia Naţională a Pădurilor − Romsilva în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2002, aprobată prin Legea nr. 24/2003

1. Aspecte generale

Regimul de secetă din ultimele două decenii reprezintă un semnal de alarmă pentru agricultura României. 

O situaţie cu totul specială se înregistrează în zona de câmpie din judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman, unde secetele sunt din ce în ce mai frecvente şi de durată. Cauzele secetelor respective sunt multiple, iar măsurile de combatere a acestora şi de atenuare a efectului lor trebuie să fie complexe şi ample. Soluţii în această direcţie au fost preconizate în 1993, printr-un program de măsuri privind „prevenirea efectelor cu caracter de calamitate survenite din cauza secetei din 1992−1993” în judeţele menţionate. 

În cadrul studiului de faţă, care urmează să fie aprobat prin hotărâre a Guvernului, după câteva informaţii privind secetele respective şi implicaţiile lor, se prezintă situaţia vegetaţiei forestiere din zonă şi se fac propuneri privind ameliorarea ei, ţinându-se seama de efectele favorabile pe care pădurile şi perdelele forestiere le au asupra câmpului şi asupra culturilor agricole. 

Cadrul legal al acţiunii propuse este asigurat de Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie. În cadrul acestei legi se stipulează la art. 9 alin. (1) că „înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie este obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice, în cazurile în care, prin studiile întocmite de instituţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) se prevede expres necesitatea realizării acestora prin hotărâre a Guvernului”. 

2. Date asupra secetelor din zonă şi asupra efectelor înregistrate

Sub raport meteorologic, intervalele secetoase sunt în ultimul timp din ce în ce mai lungi. Practic, şirul anilor de secetă început în 1982 a avut întreruperi puţin semnificative. Chiar dacă, din punct de vedere al intensităţii secetelor, maxime s-au înregistrat la nivelul anilor 1983−1986, 1992−1993 şi 2000−2002, întregul interval considerat (1982−2002) se caracterizează prin secete mai mult sau mai puţin accentuate, perioadele cu temperaturi şi precipitaţii normale fiind sporadice şi scurte, de unu până la maximum 3 ani. 

În ultimul deceniu, în zonă s-au înregistrat 5−6 ani secetoşi sau excesiv de secetoşi. În unii dintre aceşti ani recolta realizată a reprezentat, faţă de media recoltelor din anii normali, doar 17% la grâu, 10% la porumb, 27% la floarea-soarelui. Frecvent, culturile agricole au fost calamitate − total sau parţial − pe suprafeţe întinse, fapt care a impus ca, pentru sprijinirea producătorilor agricoli din zonă, de la bugetul de stat să fie alocate sume de peste 500 miliarde de lei. 

O consecinţă a secetelor meteorologice o reprezintă şi seceta hidrologică. În anii secetoşi şi excesiv de secetoşi, debitele râurilor din zonă reprezintă 15−60% din debitele normale. Lipsa precipitaţiilor şi nivelul foarte scăzut al pânzei freatice duc uneori chiar la secarea temporară a unor cursuri de apă, cu efectele cunoscute asupra economiei şi asupra condiţiilor de mediu. 

Constatările de mai sus sunt îngrijorătoare, dat fiind că fenomenele de aridizare din zonă se extind treptat în toată Câmpia Română. Aceste fenomene s-ar putea agrava, mai ales în situaţia în care, la nivel planetar, pentru următoarele perioade se estimează încălzirea progresivă a atmosferei, cu accentuarea fenomenului de arşiţă şi de diminuare a condiţiilor de precipitaţii. 

3. Situaţia pădurilor şi perdelelor forestiere din zonă

În zona de câmpie din judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman, puternic afectată de secetă în ultimele două decenii, ponderea suprafeţei de pădure este de 5−8%, cu mult sub media europeană pentru regiuni similare (15%). Suprafaţa totală a pădurilor din această zonă este de numai 173 mii ha, din care 22 mii ha în Mehedinţi, 79 mii ha în Dolj, 45 mii ha în Olt şi 27 mii ha în Teleorman. 

Documente vechi atestă existenţa în trecut a unor întinse suprafeţe de pădure, din care o parte însemnată create special pentru fixarea nisipurilor mobile din sudul Olteniei. În ultimii 140 de ani suprafaţa pădurii s-a restrâns prin defrişări repetate. Numai după al doilea război mondial au fost defrişate 29 mii ha, din care o mare parte au fost păduri de fixare a dunelor de nisip şi de protecţie climatică. 

Ca urmare a acestor defrişări s-a reactivat fenomenul de deflaţie, iar secetele au devenit mai frecvente şi mai intense. Aceasta a determinat proiectarea şi executarea, în special după 1970, a reţelei de perdele forestiere de protecţie Sadova-Bechet, cu o suprafaţă de 2.250 ha. Din păcate, o parte din perdelele respective a fost defrişată, în prezent existând doar circa 1.800 ha. 

În ultimele decenii situaţia vegetaţiei forestiere s-a înrăutăţit simţitor prin:

− modificarea condiţiilor de vegetaţie din Lunca Dunării şi din Lunca Oltului, ca urmare a amenajărilor hidrotehnice; prin coborârea nivelului apei freatice din avalul nodurilor hidrotehnice, o parte din pădurile de plop şi salcie din luncile respective a fost grav afectată;

− secetele prelungite, poluarea industrială, tratarea repetată în crâng au determinat înrăutăţirea stării de sănătate a salcâmetelor de pe dunele de nisip din sudul Olteniei, precum şi a altor păduri de câmpie din zonă;

− delictele silvice, care s-au intensificat simţitor o dată cu începerea procesului de retrocedare a terenurilor forestiere şi care determină şi ele o deteriorare a stării pădurilor şi mai ales degradarea unor importante suprafeţe de perdele forestiere. 

Situaţia actuală a vegetaţiei forestiere din zona de câmpie a celor 4 judeţe − pe păduri şi perdele forestiere − este prevăzută în anexa nr. 1 la prezentul studiu. 

Ţinându-se seama de rolul vegetaţiei forestiere în ameliorarea condiţiilor de mediu, se impun măsuri de redresare a stării pădurilor şi perdelelor forestiere din zonă, precum şi măsuri de extindere a acestora din urmă în raport cu suprafaţa totală a terenurilor agricole de protejat. 

4. Măsuri pentru redresarea situaţiei

În vederea ameliorării prin mijloace silvice a condiţiilor de mediu din zonă este necesar să se ia următoarele măsuri:

• Refacerea/reabilitarea arboretelor degradate din fondul forestier şi a perdelelor forestiere de protecţie cu stare necorespunzătoare funcţiilor pentru care au fost create. Lucrările de refacere/reabilitare se vor executa de către proprietarii/administratorii pădurilor şi perdelelor forestiere respective din surse proprii, în termen de 3 ani de la aprobarea acestui studiu. 

• Împădurirea unei suprafeţe de 30 mii ha de terenuri inapte sau ineficiente pentru culturi agricole, în compensarea suprafeţelor de păduri defrişate de pe nisipurile mobile din sudul Olteniei. Terenurile respective vor fi identificate şi transferate în administrarea direcţiilor silvice Mehedinţi, Dolj şi Olt de către consiliile judeţene respective, iar direcţiile silvice nominalizate vor executa lucrările în cel mult 2 ani de la primirea terenurilor în cauză. 

• Înfiinţarea unei reţele de perdele forestiere în zona de câmpie lipsită de păduri din judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman, care să îndeplinească un rol protector, în special pentru porţiunile de teren lipsite de păduri sau alte forme de vegetaţie forestieră. Problema perdelelor respective este prezentată succint în cele ce urmează. 

5. Înfiinţarea unei reţele de perdele forestiere de protecţie

5.1. Sisteme de amplasare; suprafaţă de împădurit; eşalonarea lucrărilor

În zona de câmpie a judeţelor Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman, suprafaţa de terenuri agricole care nu beneficiază de prezenţa pădurii sau a altor forme de vegetaţie forestieră este de 870 mii ha: 45 mii ha în Mehedinţi, 280 mii ha în Dolj, 265 ha în Olt şi 280 mii ha în Teleorman. 

Pentru protecţia terenurilor agricole respective, pentru combaterea secetelor excesive, pentru ameliorarea de durată a condiţiilor de mediu din zonă este necesară crearea unei reţele de perdele forestiere de protecţie. 

Cercetările ştiinţifice şi experimentările realizate au demonstrat că, în condiţii similare cu cele specifice zonei studiate, este indicată amplasarea perdelelor respective într-un sistem rectangular. Ca regulă generală, distanţa dintre perdelele principale − cu lăţimi de 10 m − va fi de 300 m, iar între cele secundare − cu lăţimi de 7 m − distanţa va fi de 500 m, cu îndesiri adecvate (de până la 150 m) în zonele cu nisipuri şi pericol de deflaţie. 

Evident, amplasarea perdelelor nu se va face mecanic, ci se vor crea module adaptabile necesităţilor impuse de condiţiile de exploatare agricolă, de drumurile şi pistele de exploatare existente, de orografia terenului, natura proprietăţii etc. 

În sistemul preconizat, suprafaţa ocupată de perdelele forestiere de protecţie va fi de aproximativ 42 mii ha, reprezentând sub 5% din suprafaţa terenurilor protejate. 

Lucrarea ar urma să se execute în perioada 2005−2010, potrivit eşalonării cuprinse în anexa nr. 2 la prezentul studiu. Cu caracter experimental şi demonstrativ − pe bază de documentaţii tehnico economice întocmite şi avizate potrivit legii − se vor putea instala unele perdele forestiere de protecţie, începând cu acest an, pe terenuri pentru care există acordul deţinătorilor, inclusiv în alte judeţe ale ţării. 

5.2. Date tehnice suplimentare

În scopul realizării releţei de perdele se vor proiecta module pentru 100, 250, 500 şi 1.000 ha de teren. Modulele se vor realiza în variante pentru nisipuri, soluri cernoziomice şi alte categorii de soluri zonale sau azonale. 

Perdelele principale vor fi constituite din 5−7 rânduri, iar cele secundare din 3−5 rânduri. 

Ca specii forestiere de introdus în compoziţia perdelelor de protecţie sunt de avut în vedere:

− pentru nisipuri: salcâm, glădiţă, dud, ulm de Turchestan, soforă, mălin american, iar ca arbuşti − soc, sălcioară, arţar tătăresc, corcoduş, păducel, cătină roşie, scumpie (pentru rândurile marginale);

− pentru terenurile cu soluri cernoziomice şi alte categorii: stejar brumăriu, cer, stejar roşu, stejar pedunculat, salcâm, glădiţă, ulm de Turchestan, tei argintiu, păr pădureţ, soforă, jugastru, iar ca arbuşti de interior − soc, arţar tătăresc, păducel; pentru rândurile de margine se recomandă corcoduş, cătină roşie, cireş, zarzăr, mălin american, vişin turcesc etc. 

Necesarul de puieţi: 5.000−6.700 bucăţi/ha, din care 30% arbuşti sau specii de pomi fructiferi. 

5.3. Costul lucrărilor

Costul lucrărilor − la nivelul anului 2003 − poate varia de la 30−35 milioane lei/ha, în cazul perdelelor de salcâm, până la 80−95 milioane lei/ha, în cazul perdelelor pe bază de stejari. 

Ţinând seama de specificul zonei şi luând în considerare un cost mediu de 75 milioane lei/ha, costul lucrărilor de instalare şi de întreţinere pentru întreaga suprafaţă de 42 mii ha − calculat în preţuri 2003 − se cifrează la circa 3.000 miliarde lei. 

Pentru realizarea reţelei de perdele forestiere de protecţie propuse, pe lângă costul lucrărilor de înfiinţare este necesar să se aibă în vedere şi valoarea despăgubirilor ce vor trebui asigurate pentru proprietarii care nu acceptă ca terenurilor agricole pe care le deţin şi care intră în amplasamentul perdelelor de protecţie să le fie schimbată folosinţa. Se apreciază că valoarea despăgubirilor respective se poate ridica la circa 300 miliarde lei, reprezentând aproximativ 10% din costul lucrărilor de înfiinţare a perdelelor. 

5.4. Efecte scontate

Rolul perdelelor forestiere privind ameliorarea condiţiilor de mediu începe a se face simţit la 3−6 ani de la înfiinţare, efectele maxime înregistrându-se însă după vârsta de 10−12 ani. Efectele respective constau în principal în: atenuarea vitezei vântului, reducerea extremelor termice din aer şi sol, favorizarea condensării vaporilor de apă din atmosferă, ameliorarea regimului apei din sol şi pânza freatică. 

Evident, toate acestea au o influenţă favorabilă asupra recoltelor agricole realizate pe terenurile protejate de perdele. Cercetări efectuate în special în fosta Uniune Sovietică au pus în evidenţă, pentru diverse culturi, sporuri de recoltă de 10−30% în ani umezi (cu precipitaţii normale) şi de 150−300% în ani secetoşi (pct. 1 din anexa nr. 3 la prezentul studiu). Cercetările menţionate au demonstrat că dacă în anii umezi sporurile de recoltă la grâu, înregistrate în câmp adăpostit de perdele forestiere, au fost de ordinul a 300 kg/ha (1.853 kg/ha faţă de 1.556 kg/ha, media din teren fără adăpost), în anii secetoşi sporurile respective s-au ridicat la peste 700 kg/ha (950 kg/ha faţă de 247 kg/ha, media recoltei din teren fără adăpost). În ţara noastră, în zona Mărculeşti−Ialomiţa s-a obţinut în anul secetos 1946 un spor de recoltă de 1.000 kg/ha (1.375 kg/ha faţă de 379 kg/ha, cât a reprezentat producţia în câmp deschis), chiar dacă perdelele respective nu erau ajunse la maturitate, având doar înălţimea medie de 5,8 m (anexa nr. 3 pct. 2). 

În afara sporului de producţii agricole este de avut în vedere şi producţia de material lemnos. Pe durata unui ciclu de 20−25 de ani, un hectar din reţeaua de perdele forestiere poate furniza, cu îngrijire adecvată, 4−6 m³/an de lemn apt pentru foc şi construcţii rurale. Acest aspect este de importanţă deosebită pentru o zonă lipsită de păduri, cum este cea de care ne ocupăm. 

În sfârşit, este de menţionat şi rolul ecologic al perdelelor respective. Pe lângă influenţa asupra condiţiilor de climă − şi, de fapt, inclusiv prin această influenţă − ele devin adevărate oaze pentru numeroase vieţuitoare, de la insecte şi păsări până la mamifere specifice zonei de câmpie, toate cu funcţii importante în reglarea şi ameliorarea condiţiilor de mediu şi de viaţă. 

5.5. Probleme speciale

Realizarea reţelei de perdele forestiere de protecţie interesează un segment important al populaţiei din zona de câmpie a celor 4 judeţe şi poate avea implicaţii importante de ordin ecologic, social, educativ şi economic. Succesul ei este condiţionat, printre altele, de luarea următoarelor măsuri:

• Proiectarea şi amplasarea judicioasă a reţelelor de perdele, în aşa fel încât suprafaţa scoasă din producţia agricolă să fie cât mai mică, iar efectul protector cât mai ridicat. 

• Sensibilizarea populaţiei şi a proprietarilor de terenuri agricole din zonă în legătură cu importanţa perdelelor forestiere de protecţie pentru ameliorarea condiţiilor de mediu şi de viaţă, pentru diminuarea treptată a efectelor secetelor şi pentru sporirea recoltelor agricole. 

• Stabilirea unei metodologii pentru despăgubirea proprietarilor care nu sunt de acord cu schimbarea folosinţei terenurilor agricole pe care le deţin şi care intră în amplasamentul viitoarelor perdele forestiere de protecţie. 

Acţiunea de creare a reţelei de perdele forestiere în zona de câmpie a judeţelor Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman se înscrie ca o primă etapă a Programului de realizare a Sistemului naţional al perdelelor forestiere de protecţie prevăzut de Legea nr. 289/2002. Ca atare, potrivit legii menţionate, ea urmează a fi coordonată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în colaborare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, precum şi cu alţi agenţi economici interesaţi. 

La reţeaua de perdele forestiere de protecţie a câmpului agricol împotriva factorilor climatici dăunători este necesar de avut în vedere şi celelalte categorii de perdele forestiere de protecţie, şi anume: pentru protejarea solului împotriva eroziunii; pentru protecţia căilor de comunicaţii şi de transport, în special împotriva înzăpezirilor; pentru protecţia digurilor şi malurilor împotriva curenţilor, viiturilor, gheţii şi altele; pentru protecţia localităţilor şi a diverselor obiective economice şi sociale. În această ultimă categorie se includ perdelele forestiere de protecţie ce urmează a se crea, începând cu anul forestier 2003/2004, pe terenurile agricole ale unităţilor de creştere şi exploatare a cailor de rasă, preluate de Regia Naţională a Pădurilor în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 139/2002 (anexa nr. 4 la prezentul studiu). 

Finanţarea lucrărilor se va face din sursele de finanţare prevăzute la art. 18 din Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie. 

Bibliografie:

Neşu I., 1998, Perdele forestiere de protecţie a câmpului. Editura Star Tipp Slobozia MAPPM, 1993, Program de măsuri pentru prevenirea efectelor cu caracter de calamitate survenite datorită secetei în perioada 1992−1993 în Câmpia Dunării, în judeţele Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman. 

ANEXA Nr. 1 1)

la studiu

ANEXA Nr. 2 2)

la studiu

ANEXA Nr. 3 3)

la studiu

ANEXA Nr. 4 4)

la studiu