Hotărârea Guvernului nr. 970/2004
M. Of. nr. 710 din 5 august 2004
GUVERNUL ROMÂNIEI
H O T Ă R Â R E
privind regimul
calificărilor în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent
medical generalist și moașă, dobândite în afara granițelor României
În temeiul art. 108 din Constituție,
republicată,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. − În vederea
exercitării profesiei în România, în regim salarial și/sau independent,
diplomele, certificatele și alte titluri de formare în profesiile de medic,
medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și moașă dobândite în
afara granițelor României se recunosc sau, după caz, se echivalează în
conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri.
Art. 2. − Recunoașterea
în scop profesional a diplomelor, certificatelor sau a altor titluri de formare
în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și,
respectiv, de moașă, eliberate de către un stat membru al Uniunii Europene, de
un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația
Elvețiană cetățenilor acestora, se face de către Ministerul Sănătății în
colaborare cu organizațiile profesionale de profil care au atribuții în
controlul și supravegherea acestor profesii.
Art. 3. − Diplomele,
certificatele și alte titluri eliberate conform normelor Uniunii Europene de
către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului
Economic European sau de către Confederația Elvețiană și care atestă calificările
în profesia de medic, medic dentist și farmacist sunt recunoscute în scop
profesional de către Ministerul Sănătății în colaborare cu Colegiul Medicilor
din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România și Colegiul Farmaciștilor
din România.
Art. 4. − Solicitările
de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist
și, respectiv, de medic dentist specialist, eliberate conform normelor Uniunii
Europene de unul dintre statele prevăzute la art. 3 și care atestă o specialitate
care nu este prevăzută de Nomenclatorul de specialități medicale,
medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, sunt
analizate de către autoritățile competente române. Acestea stabilesc domeniul
în care solicitantul poate acorda îngrijiri medicale de specialitate și,
respectiv, medico-dentare de specialitate în România, precum și titlul
profesional corespunzător cu care acesta exercită activitățile profesionale.
Art. 5. − Stagiile
de pregătire în specialitățile efectuate într-un stat membru al Uniunii
Europene, într-un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau în
Confederația Elvețiană, de către medicii, medicii dentiști și farmaciștii
rezidenți, se recunosc de Ministerul Sănătății ca pregătire în cadrul rezidențiatului.
Art. 6. − Diplomele
de medic, medic dentist și farmacist eliberate de o instituție de învățământ
universitar din afara granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii
Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European și ale
Confederației Elvețiene și care nu au fost recunoscute de unul dintre aceste
state se echivalează de către Ministerul Educației și Cercetării, potrivit
legii.
Art. 7. − Specializarea
efectuată de medici, medici dentiști și farmaciști în afara granițelor României,
ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând
Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene, atestată prin
diplome sau alte documente de specialist în una dintre specialitățile prevăzute
de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice
pentru rețeaua de asistență medicală, este echivalată de Ministerul Sănătății
cu stagiul de rezidențiat prevăzut de lege, dacă pentru specializarea
respectivă durata și programele de studiu sunt echivalente.
Art. 8. − (1)
Specializarea efectuată de medici, medici dentiști și farmaciști în afara
granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte
state aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene,
atestată prin diplome sau alte documente de specialist în una dintre
specialitățile prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale,
medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, dar care
nu întrunește condițiile de formare prevăzute la art. 7, poate fi echivalată de
Ministerul Sănătății ca pregătire în cadrul rezidențiatului după dobândirea
calității de rezident în specialitatea respectivă, conform prevederilor legale.
(2) În situațiile prevăzute la alin.
(1), prezentarea la examenul de specialist se face după completarea pregătirii
prin rezidențiat.
Art. 9. − Certificatul
de medic specialist, medic dentist specialist și, respectiv, farmacist
specialist se obține în cazurile prevăzute la art. 7 și 8 după promovarea
examenului de specialist organizat de Ministerul Sănătății.
Art. 10. − Prevederile
art. 7, 8 și 9 nu se aplică specializărilor efectuate în afara granițelor
României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state
aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene și care
au fost recunoscute de unul dintre aceste state.
Art. 11. − Stagiile
de pregătire în specialitate efectuate de medicii, medicii dentiști și
farmaciștii rezidenți în afara granițelor României, ale statelor membre ale
Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European
și ale Confederației Elvețiene pot fi echivalate de Ministerul Sănătății cu
stagiile de pregătire din cadrul rezidențiatului.
Art. 12. − Diplomele,
certificatele și alte titluri eliberate conform normelor Uniunii Europene de
către statele membre ale Uniunii Europene, de celelalte state aparținând
Spațiului Economic European sau de către Confederația Elvețiană și care atestă
calificarea în profesia de asistent medical generalist și, respectiv, în
profesia de moașă se recunosc în scop profesional de către Ministerul Sănătății
în colaborare cu Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România.
Art. 13. − (1)
Diplomele, certificatele și titlurile obținute în afara granițelor României,
ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând
Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene și care atestă
calificarea în profesiile de asistent medical generalist și, respectiv, în
profesia de moașă se echivalează de către Ministerul Educației și Cercetării,
potrivit legii.
(2) Prevederile alin. (1) nu se
aplică în cazul diplomelor, certificatelor și titlurilor obținute în afara
granițelor României, ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European sau
ale Confederației Elvețiene, care atestă calificarea în profesia de asistent
medical generalist sau în profesia de moașă și care au fost recunoscute de unul
dintre aceste state.
CAPITOLUL II
Recunoașterea în scop profesional a
diplomelor, certificatelor și a altor titluri care atestă calificările în
profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și,
respectiv de moașă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt
stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană
cetățenilor acestora
SECȚIUNEA
1
Recunoașterea calificărilor de medic și medic
specialist
Art. 14. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic, emise conform
prevederilor directivelor Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii
Europene, un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de
Confederația Elvețiană cetățenilor acestora.
(2) Diplomele, certificatele și
titlurile de medic prevăzute la alin. (1) au același efect pe teritoriul
României ca și diplomele de medic eliberate de instituțiile de învățământ
superior din România.
Art. 15. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic specialist eliberate
conform prevederilor directivelor Uniunii Europene de către un stat membru al
Uniunii Europene, un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de
Confederația Elvețiană cetățenilor acestor state.
(2) Diplomele, certificatele și
titlurile de medic specialist prevăzute la alin. (1) au același efect pe
teritoriul României ca și titlurile de calificare de medic specialist eliberate
de România.
Art. 16. − (1)
Diplomele, certificatele și titlurile de medic prevăzute la art. 14 alin. (1),
autoritățile, precum și statele emitente sunt prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Diplomele, certificatele și
titlurile de medic specialist, pe baza cărora se recunoaște calificarea
profesională de medic specialist cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene, autoritățile competente, precum și statele emitente
sunt prevăzute în anexa nr. 2.
(3) Specializările atestate prin
diplome, certificate și titluri de medic specialist, care fac obiectul
recunoașterii mutuale între statele prevăzute la alin. (2), precum și denumirile,
duratele minime de formare și statele membre în care acestea există sunt
prevăzute în anexa nr. 3.
Art. 17. − (1)
Cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, posesori ai unei
diplome, certificat sau ai unui alt titlu de medic prevăzut în anexa nr. 1,
care doresc să obțină în România una dintre specializările prevăzute de
Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru
rețeaua de asistență medicală, care nu este prevăzută în anexa nr. 3 sau nu
este prevăzută pentru statul membru de origine ori de proveniență al
solicitantului în anexa nr. 3, se supun condițiilor stabilite de lege în acest
sens pentru cetățenii români licențiați ai facultăților de medicină din
România.
(2) După obținerea calității de
rezident conform prevederilor legale, evaluarea pregătirii profesionale a
persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza documentelor din care
rezultă:
a) perioadele de formare atestate de
statul membru de origine sau de proveniență. Acestea se recunosc ca stagii de
pregătire din cadrul rezidențiatului dacă corespund celor prevăzute de
legislația română în vigoare pentru specializarea respectivă;
b) experiența profesională însușită de
solicitant;
c) pregătirea complementară și
formarea medicală continuă a acestuia.
(3) În termen de 4 luni de la
depunerea dosarului complet de către cel interesat, Ministerul Sănătății
informează solicitanții cu privire la durata și conținutul perioadei de
pregătire complementară în specialitate, care urmează a fi efectuată în vederea
prezentării la examenul de medic specialist.
Art. 18. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele sau alte titluri de medic emise de un stat
membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic
European, precum și de către Confederația Elvețiană cetățenilor acestora, care
nu corespund tuturor cerințelor minime de formare a medicului prevăzute de
normele Uniunii Europene, dacă atestă o formare începută înainte de datele
prevăzute la alin. (2) și dacă sunt însoțite de un certificat emis de statul
membru de origine sau de proveniență, prin care se atestă faptul că posesorul a
exercitat efectiv și legal activitățile de medic pe o durată de minimum 3 ani
consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării
certificatului.
(2) Datele la care se face referire
la alin. (1) sunt:
a) 1 ianuarie 1986 pentru Spania și
Portugalia;
b) 1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
c) 20 decembrie 1976 pentru Belgia,
Danemarca, Germania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda și Marea
Britanie;
d) 1 ianuarie 1994 pentru Norvegia
și Islanda;
e) 1 ianuarie 1995 pentru Austria,
Finlanda și Suedia;
f) 1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
g) 1 iunie 2002 pentru Elveția;
h) 1 mai 2004 pentru: Republica
Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și
Slovacia.
Art. 19. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic specialist,
eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora,
care atestă o specializare prevăzută în anexa nr. 3 și care nu răspund
cerințelor minime de formare în specialitate, stabilite de normele Uniunii
Europene, dacă atestă o formare începută înainte de:
a) 1 ianuarie 1986 pentru Spania și
Portugalia;
b) 1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
c) 20 decembrie 1976 pentru Belgia,
Danemarca, Germania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie;
d) 1 ianuarie 1994 pentru Norvegia
și Islanda;
e) 1 ianuarie 1995 pentru Austria,
Finlanda și Suedia;
f) 1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
g) 1 iunie 2002 pentru Elveția;
h) 1 mai 2004 pentru: Republica
Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și
Slovacia.
(2) Recunoașterea diplomelor,
certificatelor și titlurilor de medic specialist prevăzute la alin. (1) se face
dacă acestea sunt însoțite de un certificat emis de autoritățile competente ale
statului membru de origine sau de proveniență prin care se atestă că posesorul
a exercitat activitățile respective cu titlul de medic specialist pe o perioadă
echivalentă cu dublul diferenței dintre durata de formare în specialitate
prevăzută în anexa nr. 3 și cea prevăzută de statul membru de origine sau de
proveniență, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime
stabilite de normele Uniunii Europene pentru specializarea respectivă și
prevăzute în anexa nr. 3.
(3) Dacă normele române de formare
în specialitate aflate în vigoare anterior datelor prevăzute la alin. (1)
prevedeau o durată de pregătire în acea specialitate inferioară celei prevăzute
de actualele norme ale Uniunii Europene, diferența indicată la alin. (2) se
stabilește în funcție de durata minimă de pregătire prevăzută de normele
române.
Art. 20. − (1)
Se recunoaște titlul de medic specialist eliberat de Spania medicilor cetățeni
ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului
Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care atestă că formarea ca
specialist s-a încheiat anterior datei de 1 ianuarie 1995 și care nu corespunde
cerințelor de formare în specialitate prevăzute de normele Uniunii Europene,
dacă acest titlu este însoțit de un certificat emis de autoritățile competente
spaniole prin care se dovedește că posesorul a promovat proba de competență
profesională specifică, organizată conform legislației spaniole.
(2) Certificatul prevăzut la alin.
(1) atestă că deținătorul posedă cunoștințele și competențele de specialitate
echivalente celor atestate de titlul de medic specialist prevăzut pentru Spania
în anexele nr. 2 și 3.
Art. 21. − Se
recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic eliberate
cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care atestă o
formare însușită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și care nu
răspund tuturor condițiilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii
Europene, dacă acestea:
a) atestă o formare începută înainte
de unificarea Germaniei;
b) dau dreptul posesorului să
exercite activitățile specifice profesiei de medic pe tot teritoriul Germaniei,
în aceleași condiții ca și titlurile eliberate de autoritățile competente
germane, prevăzute la anexa nr. 1; și
c) sunt însoțite de un certificat
eliberat de autoritățile competente germane, care atestă faptul că posesorul a
exercitat efectiv și legal activitățile de medic în Germania, pe o durată de
minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data
eliberării certificatului.
Art. 22. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic specialist obținute
de cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care atestă o
formare însușită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și care nu
îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene,
dacă:
a) atestă o formare în specialitate
începută înainte de 3 aprilie 1992; și
b) permit exercitarea activității
respective cu titlul de medic specialist pe tot teritoriul Germaniei, în
aceleași condiții ca și titlurile de medic specialist emise de autoritățile
competente germane, prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
(2) Recunoașterea diplomelor,
certificatelor și titlurilor prevăzute la alin. (1) se face dacă acestea sunt
însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente germane, prin
care se atestă exercitarea activității respective cu titlul de medic specialist
pe o perioadă echivalentă dublului diferenței dintre durata minimă de formare
în specialitate prevăzută în anexa nr. 3 și cea însușită pe teritoriul
Germaniei, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite
de normele Uniunii Europene și prevăzute în anexa nr. 3 pentru specializarea
respectivă.
Art. 23. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic și, respectiv, de
medic specialist eliberate de către un stat membru al Uniunii Europene, de un
alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de către Confederația
Elvețiană cetățenilor acestora și care nu corespund calificărilor sau
denumirilor prevăzute în anexele nr. 1−3, dacă acestea sunt însoțite de
un certificat eliberat de autoritățile competente ale statului respectiv.
(2) Certificatul prevăzut la alin.
(1) atestă că formarea de medic și, respectiv, de medic specialist s-a
desfășurat în conformitate cu normele Uniunii Europene și diplomele,
certificatele și titlurile respective sunt asimilate de statul emitent
calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 1−3 pentru acel
stat.
Art. 24. − Diplomele,
certificatele și titlurile de medic specialist eliberate de un stat membru al
Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de
către Confederația Elvețiană cetățenilor acestor state, care atestă o formare
în specialitate, în regim de timp parțial, începută înainte de 31 decembrie
1983, se recunosc dacă sunt însoțite de un certificat care atestă că posesorul
a exercitat efectiv și legal profesia cu titlul de medic specialist, pe o
durată de minimum 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data
eliberării acestui certificat.
Art. 25. − (1)
Se recunoaște certificatul de medic specialist eliberat de autoritățile
competente din Luxemburg posesorilor diplomei de doctor în medicină, chirurgie
și obstetrică emise de comisia de stat de examinare din Luxemburg, diplomă
universitară care intră sub incidența Legii luxemburgheze din 1939 privind
acordarea gradelor academice și universitare.
(2) Se recunoaște certificatul de
medic specialist eliberat de autoritățile competente din Danemarca posesorilor
diplomelor legale de medic emise de facultatea de medicină a unei universități
daneze în conformitate cu Ordinul ministrului de interne din 14 mai 1970.
(3) Diplomele prevăzute la alin. (1)
și (2) sunt eliberate medicilor a căror formare universitară a început înainte
de 20 decembrie 1976.
Art. 26. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist,
eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau
ai Confederației Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă
autoritățile competente ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui
stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile cehe de
medic și medic specialist, în ceea ce privește accesul la activitățile de medic
și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Republicii
Cehe, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal
activitățile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani
consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării
certificatului.
Art. 27. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist,
eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile estoniene de medic și medic
specialist, în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea
acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Estoniei, prin
care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic
pe teritoriul acestui stat timp de minumum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 28. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist,
eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile letoniene de medic și medic
specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea
acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Letoniei, prin
care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activități de medic pe
teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5
ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 29. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist,
eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile lituaniene de medic și medic
specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea
acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile lituaniene,
prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de
medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 30. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist,
eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau
ai Confederației Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă
autoritățile competente ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat,
aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile slovace de medic
și medic specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și
exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Slovaciei,
prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de
medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 31. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist, care au
fost eliberate de fosta Iugoslavie cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 25 iunie 1991 sau care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile slovene de medic și medic
specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea
acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente ale
Sloveniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal
activitățile de medic pe teritoriul acestui stat, timp de minimum 3 ani
consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării
certificatului.
SECȚIUNEA a 2-a
Recunoașterea calificării de medic specialist
de medicină de familie
Art. 32. − (1)
Se recunoaște calificarea de medic specialist de medicină de familie medicilor
cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, posesori ai
diplomelor, certificatelor sau ai altor titluri eliberate de autoritățile
competente ale acestor state, care atestă formarea specifică a medicului
generalist prevăzută de normele Uniunii Europene.
(2) Diplomele, certificatele și
titlurile prevăzute la alin. (1) sunt cuprinse în anexa nr. 1.
Art. 33. − Calificarea
de medic specialist de medicină de familie poate fi obținută și de medicii
cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care și-au însușit
o formare complementară, alta decât formarea specifică a medicului generalist
prevăzută de normele Uniunii Europene, atestată prin diplome, certificate sau
alte titluri de medic specialist, eliberate de autoritățile competente ale unui
stat membru al Uniunii Europene, ale unui alt stat aparținând Spațiului
Economic European sau ale Confederației Elvețiene.
Art. 34. − (1)
Calificarea de medic specialist de medicină de familie în cazurile prevăzute la
art. 33 se obține după efectuarea unui stagiu de pregătire complementară cu
durata minimă de 6 luni, într-o unitate sanitară acreditată să acorde îngrijiri
primare de sănătate și după promovarea examenului de medic specialist de
medicină de familie organizat de Ministerul Sănătății.
(2) În vederea aplicării prevederilor
alin. (1) se analizează în ce măsură formarea complementară însușită de
solicitant, precum și experiența sa profesională pot înlocui formarea în
specialitatea medicină de familie și se precizează durata stagiului de
pregătire complementară pe care solicitantul urmează să o efectueze în acest
scop.
Art. 35. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri care atestă formarea specifică a
medicului generalist prevăzută de normele Uniunii Europene, eliberate de către
un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului
Economic European sau de către Confederația Elvețiană cetățenilor acestora și
care nu corespund calificărilor și denumirilor prevăzute în anexa nr. 1, se
recunosc dacă sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile
competente ale statului membru respectiv.
(2) Certificatul prevăzut la alin.
(1) atestă că formarea specifică de medic generalist s-a desfășurat în
conformitate cu normele Uniunii Europene și diplomele, certificatele și
titlurile respective sunt asimilate de statul emitent calificărilor sau
denumirilor de medic generalist prevăzute în anexa nr. 1 pentru acel stat.
SECȚIUNEA a 3-a
Recunoașterea calificărilor de medic dentist
și medic dentist specialist
Art. 36. − (1) Se recunosc diplomele,
certificatele și alte titluri de medic dentist, eliberate de un stat membru al
Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de
Confederația Elvețiană în conformitate cu normele Uniunii Europene cetățenilor
acestora.
(2) Diplomele, certificatele și
titlurile de medic dentist prevăzute la alin. (1) și cuprinse în anexa nr. 4 au
același efect pe teritoriul României ca și efectul produs în statul membru care
le-a emis.
Art. 37. − (1)
Se recunoaște calificarea de medic dentist specialist ortodonție și ortopedie dentofacială medicilor dentiști, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene, posesori ai diplomelor, certificatelor și ai altor
titluri de medic specialist ortodonție, eliberate de aceste state, în
conformitate cu normele Uniunii Europene.
(2) Se recunoaște calificarea de
medic dentist specialist chirurgie orodentară medicilor dentiști, cetățeni ai
unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului
Economic European sau ai Confederației Elvețiene, posesori ai diplomelor,
certificatelor și ai altor titluri de medic dentist specialist chirurgie
bucală, eliberate de aceste state, în conformitate cu normele Uniunii Europene.
(3) Diplomele, certificatele și
titlurile de medic dentist specialist prevăzute la alin. (1) și (2) conferă
posesorilor, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene,
drepturile prevăzute de lege pentru cetățenii români, posesori ai
certificatului de medic dentist specialist eliberat de Ministerul Sănătății.
(4) Diplomele, certificatele și
titlurile prevăzute la alin. (1) și (2), autoritățile și organizațiile competente
din statele membre ale Uniunii Europene care le eliberează, precum și
specialitățile medico-dentare sunt prevăzute în anexa nr. 5.
Art. 38. − (1)
Cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, posesori ai unei
diplome, certificat sau ai altui titlu de medic dentist, eliberate de aceste
state conform normelor Uniunii Europene, pot obține în condițiile prevăzute de
lege pentru cetățenii români licențiați ai facultăților de medicină dentară din
România certificatul de medic dentist specialist care atestă o specializare în
domeniul medicinei dentare, prevăzută de Nomenclatorul de specialități
medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală,
dacă această specializare nu este prevăzută în anexa nr. 5 pentru statul membru
de origine sau de proveniență al solicitanților.
(2) După obținerea calității de
rezident conform prevederilor legale, evaluarea pregătirii profesionale a
solicitanților se face pe baza perioadelor de formare atestate de statul membru
de origine sau de proveniență, dacă aceste perioade corespund celor prevăzute
de normele române în vigoare pentru specializarea respectivă. În aceste
situații se va lua în considerare și experiența profesională, formarea
complementară și formarea continuă a solicitantului în domeniul medicinei
dentare.
(3) În urma evaluării conținutului
și duratei formării, efectuate pe baza diplomelor, certificatelor și titlurilor
prezentate de către solicitant, și luând în considerare experiența
profesională, formarea complementară și formarea continuă a acestuia în
domeniul medicinei dentare, Ministerul Sănătății informează solicitantul cu
privire la durata și conținutul perioadei de pregătire complementară în
specialitate, ce urmează a fi efectuată în vederea prezentării acestuia la
examenul de medic dentist specialist.
(4) Decizia autorităților competente
române în aceste situații este adusă la cunoștință solicitantului în termen de
4 luni de la depunerea dosarului complet de cel interesat.
Art. 39. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic dentist care nu
corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii
Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană
cetățenilor acestora, înainte de implementarea Directivei nr. 78/687/CEE în
aceste state, dacă sunt însoțite de certificatul statului membru de origine sau
de proveniență, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal
activitățile de medic dentist pe o durată de minimum 3 ani consecutivi din
ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestui certificat.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică
și în cazul diplomelor, certificatelor și altor titluri de medic dentist care
nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii
Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană
cetățenilor acestora, ulterior implementării Directivei nr. 78/687/CEE în
aceste state, dar care atestă o formare începută anterior.
(3) Se recunosc diplomele,
certificatele și alte titluri de medic dentist specialist care nu corespund
cerințelor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate
de statele prevăzute la alin. (1) cetățenilor acestora înainte de implementarea
Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, care sunt însoțite de un certificat prin
care statul membru de origine sau de proveniență atestă că posesorul a
exercitat activitățile de medic dentist specialist pe o perioadă egală cu
dublul diferenței existente între durata de formare în specialitate prevăzută
în anexa nr. 5 și cea prevăzută de statul membru de origine sau de proveniență,
atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime de formare prevăzute
de normele Uniunii Europene pentru specialitatea respectivă și cuprinsă în
anexa nr. 5.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică
și în cazul diplomelor, certificatelor și altor titluri de medic dentist
specialist care nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de
normele Uniunii Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de
un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația
Elvețiană cetățenilor acestora, ulterior implementării Directivei nr.
78/687/CEE în aceste state, dar care atestă o formare începută anterior.
(5) Datele de implementare a
Directivei nr. 78/687/CEE în statele membre ale Uniunii Europene sunt:
a) 28 ianuarie 1980 pentru Belgia,
Danemarca, Germania, Franța, Irlanda, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie;
b) 1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
c) 28 iulie 1984 pentru Italia;
d) 1 ianuarie 1986 pentru
Portugalia;
e) 1 ianuarie 1991 pentru Spania;
f) 1 ianuarie 1994 pentru Suedia,
Finlanda, Norvegia și Islanda;
g) 1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
h) 1 ianuarie 1999 pentru Austria;
i) 1 iunie 2002 pentru Elveția;
j) 1 mai 2004 pentru: Republica
Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și
Slovacia.
(6) Dacă normele române de formare
în specialitate aflate în vigoare anterior datelor prevăzute la alin. (3)
prevedeau o durată de pregătire în acea specialitate inferioară celei prevăzute
de actualele norme ale Uniunii Europene, diferența prevăzută la alin. (2) se
stabilește în funcție de durata minimă de pregătire prevăzută de legislația
română.
(7) Se recunosc diplomele,
certificatele și titlurile de medic dentist și medic dentist specialist în
ortodonție și în chirurgie bucală, emise de un stat membru al Uniunii Europene,
de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația
Elvețiană cetățenilor acestora și care nu corespund calificărilor sau
denumirilor prevăzute în anexele nr. 4 și 5 pentru statul membru emitent, dacă
acestea sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale
statului membru respectiv, care atestă că formarea de medic dentist sau de
medic dentist specialist în ortodonție și în chirurgie bucală s-a făcut în
conformitate cu normele Uniunii Europene, iar aceste diplome, certificate și
titluri sunt asimilate de statul membru emitent calificărilor sau denumirilor
prevăzute în anexele nr. 4 și 5 pentru acel stat.
Art. 40. − (1)
În scopul exercitării profesiei de medic dentist se recunosc diplomele,
certificatele și titlurile de medic eliberate de Italia cetățenilor unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau ai Confederației Elvețiene, care și-au început formarea
universitară de medic înainte de 28 ianuarie 1980, dacă sunt însoțite de un
certificat eliberat de autoritățile competente italiene, prin care se atestă
că:
a) posesorii au exercitat pe
teritoriul Italiei efectiv, legal și preponderent activitățile de medic
dentist, prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puțin 3 ani consecutivi în
ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestuia; și
b) posesorii au fost autorizați să
exercite aceste activități în aceleași condiții ca și deținătorii diplomelor,
certificatelor și titlurilor prevăzute pentru Italia în anexa nr. 4.
(2) Excepție de la condiția de
experiență profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o
durată minimă de 3 ani, atestate de autoritățile competente italiene ca fiind
echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.
(3) Se recunosc diplomele,
certificatele și titlurile de medic eliberate de Italia cetățenilor unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau ai Confederației Elvețiene care și-au început formarea
universitară de medic după data de 28 ianuarie 1980 și până la data de 31
decembrie 1984 și care sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile
competente italiene, prin care se atestă că:
a) posesorii au promovat proba de
aptitudini specifică, organizată de autoritățile competente italiene, în
vederea compatibilizării nivelului de cunoștințe și competențe ale acestora, cu
cel al posesorilor diplomelor, certificatelor sau titlurilor de medic dentist
prevăzute pentru Italia în anexa nr. 4;
b) posesorii au exercitat în Italia
efectiv, legal și preponderent activitățile de medic dentist prevăzute de
normele Uniunii Europene pe o durată minimă de 3 ani consecutivi din ultimii 5
ani care precedă data eliberării certificatului; și
c) posesorii sunt autorizați să
exercite sau exercită efectiv, legal și preponderent activitățile de medic
dentist, în aceleași condiții ca și posesorii de diplome, certificate și alte
titluri de medic dentist, prevăzute pentru Italia în anexa nr. 4.
(4) Excepție de la proba de
aptitudini prevăzută la alin. (3) lit. a) fac persoanele care au absolvit
studii cu o durată minimă de 3 ani atestate de autoritățile competente italiene
ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii
Europene.
Art. 41. − (1)
În scopul exercitării profesiei de medic dentist se recunosc diplomele,
certificatele și titlurile de medic eliberate de Spania cetățenilor unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau ai Confederației Elvețiene, care și-au început formarea
universitară de medic înainte de 1 ianuarie 1986, dacă sunt însoțite de un
certificat eliberat de autoritățile competente spaniole, prin care se atestă
că:
a) posesorii au exercitat pe
teritoriul Spaniei efectiv, legal și preponderent activitățile de medic
dentist, prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puțin 3 ani consecutivi în
ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestuia; și
b) posesorii au fost autorizați să
exercite activitățile menționate în aceleași condiții ca și deținătorii
diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic dentist prevăzute pentru
Spania în anexa nr. 4.
(2) Excepție de la condiția de
experiență profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o
durată minimă de 3 ani, atestate de autoritățile competente spaniole ca fiind
echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.
Art. 42. − (1)
În scopul exercitării profesiei de medic dentist se recunosc diplomele,
certificatele și titlurile de medic eliberate de Austria cetățenilor unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau ai Confederației Elvețiene, care și-au început formarea
universitară de medic înainte de 1 ianuarie 1994, dacă sunt însoțite de un
certificat eliberat de autoritățile competente austriece, prin care se atestă
că:
a) posesorii au exercitat pe
teritoriul Austriei efectiv, legal și preponderent activitățile de medic
dentist, prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puțin 3 ani consecutivi în
ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestuia; și
b) posesorii au fost autorizați să
exercite activitățile menționate în aceleași condiții ca și deținătorii
diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic dentist prevăzute pentru
Austria în anexa nr. 4.
(2) Excepție de la condiția de
experiență profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o
durată minimă de 3 ani, atestate de autoritățile competente austriece ca fiind
echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii Europene.
Art. 43. − Se
recunoaște calificarea de medic dentist cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene, posesori ai diplomelor, certificatelor sau titlurilor
de medic dentist care atestă o formare însușită pe teritoriul fostei Republici
Democrate Germane și care nu corespund tuturor cerințelor minime de formare
prevăzute de normele Uniunii Europene dacă acestea:
a) atestă o formare începută înainte
de unificarea Germaniei;
b) dau dreptul posesorului să
exercite activitățile specifice profesiei de medic dentist pe tot teritoriul
Germaniei în aceleași condiții ca și titlurile eliberate de autoritățile
competente germane, prevăzute în anexa nr. 4; și
c) sunt însoțite de un certificat
eliberat de autoritățile competente germane, prin care se atestă că posesorul a
exercitat efectiv și legal activitățile de medic dentist în Germania, timp de
minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data
eliberării certificatului.
Art. 44. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic dentist specialist,
obținute de cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care
atestă o formare însușită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și
care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute de normele Uniunii
Europene, dacă:
a) certifică o formare în
specialitate începută înainte de unificarea Germaniei; și
b) dau dreptul posesorului să
exercite activitatea respectivă cu titlul de medic dentist specialist, pe tot
teritoriul Germaniei, în aceleași condiții ca și titlurile de medic dentist
specialist emise de autoritățile competente germane prevăzute în anexa nr. 5.
(2) În vederea recunoașterii
diplomelor, certificatelor și titlurilor prevăzute la alin. (1), acestea sunt însoțite
de un certificat eliberat de autoritățile competente germane, prin care se
atestă exercitarea activității respective cu titlul de medic dentist specialist
pe o perioadă echivalentă dublului diferenței dintre durata de formare în
specialitate prevăzută în anexa nr. 5 și cea însușită pe teritoriul Germaniei,
atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite de normele
Uniunii Europene pentru specialitatea respectivă și prevăzute în anexa nr. 5.
Art. 45. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic, eliberate de fosta Republică
Cehoslovacia sau de Republica Cehă cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene și care atestă o formare universitară începută înainte
de data aderării Republicii Cehe la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, se recunosc
în scopul exercitării activităților de medic dentist prevăzute de normele
Uniunii Europene, dacă sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile
competente cehe, care atestă că:
a) posesorii au exercitat pe
teritoriul Republicii Cehe efectiv, legal și preponderent activitățile de medic
dentist prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puțin 3 ani consecutivi în
ultimii 5 ani care precedă eliberării certificatului; și
b) posesorii au fost autorizați să
exercite aceste activități în aceleași condiții ca și posesorii diplomelor,
certificatelor și titlurilor de medic dentist prevăzute pentru acest stat în
anexa nr. 4.
(2) Excepție de la condiția de
experiență profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o
durată minimă de 3 ani, atestate de autoritățile competente ale Republicii Cehe
ca fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii
Europene.
Art. 46. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic, eliberate de Slovacia sau de
fosta Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene,
ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației
Elvețiene și care atestă o formare universitară începută înainte de data
aderării Slovaciei la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, se recunosc în scopul
exercitării activităților de medic dentist prevăzute de normele Uniunii
Europene, dacă sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile
competente slovace, care atestă că:
a) posesorii au exercitat pe
teritoriul Slovaciei efectiv, legal și preponderent activitățile de medic
dentist prevăzute de normele Uniunii Europene, cel puțin 3 ani consecutivi în
ultimii 5 ani care precedă eliberării certificatului; și
b) posesorii au fost autorizați să
exercite activitățile menționate în aceleași condiții ca și posesorii
diplomelor, certificatelor și titlurilor prevăzute pentru acest stat în anexa
nr. 4.
(2) Excepție de la condiția de
experiență profesională de minimum 3 ani fac cei care au absolvit studii cu o
durată minimă de 3 ani, atestate de autoritățile competente ale Slovaciei ca
fiind echivalente formării de medic dentist prevăzute de normele Uniunii
Europene.
Art. 47. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic dentist și medic dentist
specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau
ai Confederației Elvețiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile estoniene de medic dentist și
medic dentist specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic
dentist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Estoniei, prin
care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități de
medic dentist pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 48. − (1) Diplomele,
certificatele și alte titluri de medic dentist și medic dentist specialist,
eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile letoniene de medic dentist și
medic dentist specialist, în ceea ce privește accesul la activitățile de medic
dentist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente
letoniene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 49. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic dentist și medic dentist
specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau
ai Confederației Elvețiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile lituaniene de medic dentist și
medic dentist specialist, în ceea ce privește accesul la activitățile de medic
dentist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente
lituaniene prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 50. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de medic dentist și medic dentist
specialist, eliberate de fosta Iugoslavie cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau
ai Confederației Elvețiene înainte de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile slovene de medic dentist și
medic dentist specialist, în ceea ce privește accesul la activitățile de medic
dentist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente
slovene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
SECȚIUNEA a 4-a
Recunoașterea calificărilor în profesia de farmacist
Art. 51. − (1) Se recunosc diplomele,
certificatele și alte titluri în farmacie eliberate în conformitate cu normele
Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat
aparținând Spațiului Economic European, precum și de către Confederația
Elvețiană cetățenilor acestora și prevăzute în anexa nr. 6.
(2) Diplomele, certificatele și
titlurile prevăzute la alin. (1) au același efect pe teritoriul României ca și
diploma de farmacist emisă de instituțiile de învățământ superior în România.
Art. 52. − (1)
Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri universitare de farmacist
sau echivalente în farmacie, eliberate cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene de către aceste state și care nu îndeplinesc toate
cerințele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă sunt
însoțite de un certificat prin care se atestă faptul că posesorii au exercitat
efectiv și legal, într-un stat membru al Uniunii Europene, una dintre
activitățile de farmacist prevăzute de normele Uniunii Europene, pe o perioadă
de cel puțin 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă eliberării
acestuia, cu condiția ca această activitate să fie reglementată în statul
membru respectiv.
(2) Diplomele, certificatele și
titlurile prevăzute la alin. (1) atestă:
a) o formare încheiată înaintea
implementării Directivei nr. 85/432/CEE în aceste state; sau
b) o formare începută înaintea datei
de implementare a Directivei nr. 85/432/CEE în aceste state și care este
încheiată ulterior acestei date.
Art. 53. − Diplomele,
certificatele și titlurile universitare de farmacist sau echivalente în
farmacie, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană
cetățenilor acestora, care îndeplinesc în totalitate cerințele minime de
formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dar care nu corespund
denumirilor prevăzute în anexa nr. 6, se recunosc dacă sunt însoțite de un
certificat eliberat de autoritățile competente ale acelui stat, prin care se
atestă faptul că formarea este corespunzătoare normelor Uniunii Europene, și
diplomele, certificatele și titlurile respective sunt asimilate de statul
emitent denumirilor prevăzute în anexa nr. 6 pentru acel stat.
Art. 54. − Se
recunosc diplomele, certificatele și alte titluri universitare de farmacist sau
echivalente în farmacie, care atestă o formare însușită de cetățenii unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau ai Confederației Elvețiene pe teritoriul fostei Republici
Democrate Germane și care nu îndeplinește toate cerințele minime de formare
prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă:
a) atestă o formare începută înainte
de unificarea Germaniei;
b) dau dreptul de exercitare a
activităților de farmacist pe tot teritoriul Germaniei în aceleași condiții ca
și titlurile eliberate de autoritățile germane cuprinse în anexa nr. 6 pentru
acel stat; și
c) sunt însoțite de un certificat
care atestă că posesorul a exercitat pe teritoriul Germaniei efectiv și legal
una dintre activitățile de farmacist prevăzute de normele Uniunii Europene,
timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data
eliberării acestuia, cu condiția ca această activitate să fie reglementată în
acest stat.
Art. 55. − Se
recunosc diplomele, certificatele și alte titluri în farmacie, eliberate de
Italia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care
și-au început formarea înainte de 1 noiembrie 1993 și au încheiat-o înainte de
1 noiembrie 2003, dacă sunt însoțite de un certificat care atestă faptul că posesorul
a exercitat efectiv și legal timp de minimum 3 ani consecutivi în decursul
ultimilor 5 ani care precedă eliberării certificatului una dintre activitățile
de farmacist prevăzute în normele Uniunii Europene, în măsura în care această
activitate este reglementată în Italia.
Art. 56. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri în farmacie, eliberate de fosta
Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai
unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației
Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în
acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autoritățile competente
ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile cehe în farmacie, în ceea ce
privește accesul la activitățile de farmacist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Republicii
Cehe, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste
activități sunt reglementate în Republica Cehă.
Art. 57. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Uniune
Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de
20 august 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale Estoniei atestă
că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice
ca și titlurile estoniene în farmacie, în ceea ce privește accesul la
activitățile de farmacist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Estoniei, prin
care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități pe
teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5
ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activități sunt
reglementate în Estonia.
Art. 58. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Uniune
Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau cetățenilor Confederației Elvețiene
înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat
înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale
Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași
efecte juridice ca și titlurile letoniene în farmacie, în ceea ce privește
accesul la activitățile de farmacist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Letoniei, prin
care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități pe
teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5
ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste activități sunt
reglementate în Letonia.
Art. 59. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri în farmacie, eliberate de fosta Uniune
Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de
11 martie 1990, se recunosc dacă autoritățile competente ale Lituaniei atestă
că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice
ca și titlurile lituaniene în farmacie, în ceea ce privește accesul la
activitățile de farmacist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile lituaniene,
prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități
pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste
activități sunt reglementate în Lituania.
Art. 60. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri în farmacie, eliberate de fosta
Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai
unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației
Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în
acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autoritățile competente
ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc
aceleași efecte juridice ca și titlurile slovace în farmacie, în ceea ce
privește accesul la activitățile de farmacist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Slovaciei,
prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități
pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste
activități sunt reglementate în Slovacia.
Art. 61. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri în farmacie, eliberate de fosta
Iugoslavie cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25
iunie 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale Sloveniei atestă că,
pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca
și titlurile slovene în farmacie, în ceea ce privește accesul la activitățile
de farmacist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Sloveniei,
prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități
pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului, dacă aceste
activități sunt reglementate în Slovenia.
SECȚIUNEA a 5-a
Recunoașterea calificărilor în profesia de
asistent medical generalist
Art. 62. − (1) Calificarea în profesia de
asistent medical generalist obținută de cetățenii unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene, conform normelor Uniunii Europene, se recunoaște în
baza diplomelor, certificatelor și a altor titluri de asistent medical generalist,
eliberate de statul membru de origine sau de proveniență.
(2) Diplomele, certificatele și
celelalte titluri de asistent medical generalist prevăzute la alin. (1) au
același efect pe teritoriul României ca și titlurile de calificare de asistent
medical generalist emise de instituțiile de învățământ de profil din România.
Art. 63. − Diplomele,
certificatele și celelalte titluri de asistent medical generalist, pe baza
cărora autoritățile competente române recunosc calificarea de asistent medical
generalist cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, sunt
prevăzute în anexa nr. 7.
Art. 64. − (1)
Diplomele, certificatele sau alte titluri de asistent medical generalist,
eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând
Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora
înainte de implementarea Directivei nr. 77/453/CEE în aceste state sau
eliberate ulterior implementării acestei reglementări, dar pentru o formare
începută anterior, și care atestă o formare care nu îndeplinește în totalitate
cerințele minime prevăzute de normele Uniunii Europene, se recunosc dacă sunt
însoțite de un certificat emis de statul membru de origine sau de proveniență.
(2) Certificatul prevăzut la alin.
(1) atestă că posesorul, cetățean al unuia dintre aceste state, a exercitat
efectiv și legal activitățile de asistent medical generalist timp de cel puțin
3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării
acestuia. Aceste activități trebuie să se fi exercitat cu deplină
responsabilitate privind planificarea, organizarea și administrarea
îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.
Art. 65. − Diplomele,
certificatele și alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de un
stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora și care nu
corespund calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexa nr. 7, se recunosc
dacă sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale
statului membru respectiv, care atestă că:
a) formarea în profesia de asistent
medical generalist s-a făcut în conformitate cu normele Uniunii Europene; și
b) diplomele, certificatele și
titlurile respective sunt asimilate de statul membru emitent calificărilor și
denumirilor prevăzute în anexa nr. 7 pentru acel stat.
Art. 66. − Calificarea
de asistent medical generalist se recunoaște cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European,
precum și ai Confederației Elvețiene, posesori ai diplomelor, certificatelor
sau altor titluri care atestă o formare de asistent medical generalist însușită
pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane, care nu întrunește toate
condițiile minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă:
a) prevăd o formare începută înainte
de unificarea Germaniei;
b) dau drept de exercitare a
activităților specifice profesiei de asistent medical generalist pe tot
teritoriul Germaniei în aceleași condiții ca și calificările acordate de
autoritățile competente germane, prevăzute în anexa nr. 7 pentru acest stat; și
c) sunt însoțite de un certificat
eliberat de autoritățile competente germane, prin care se atestă că posesorul a
exercitat efectiv și legal activitățile de asistent medical generalist, în
Germania, timp de minimum 3 ani în cursul ultimilor 5 ani care precedă data
eliberării certificatului. Aceste activități trebuie să se fi exercitat cu
deplină responsabilitate privind planificarea, organizarea și administrarea
îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.
Art. 67. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de asistent medical generalist, eliberate
de fosta Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă
autoritățile competente ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui
stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile cehe de
asistent medical generalist, în ceea ce privește accesul la activitățile de
asistent medical generalist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Republicii
Cehe prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități
pe teritoriul acestui stat, timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 68. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de asistent medical generalist,
eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile estoniene de asistent medical
generalist, în ceea ce privește accesul la activitățile de asistent medical generalist
și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente ale
Estoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 69. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de asistent medical generalist,
eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile letoniene de asistent medical
generalist, în ceea ce privește accesul la activitățile de asistent medical
generalist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente ale
Letoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 70. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de asistent medical generalist,
eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autoritățile
competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri
produc aceleași efecte juridice ca și titlurile lituaniene de asistent medical
generalist, în ceea ce privește accesul la activitățile de asistent medical
generalist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente
lituaniene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal
aceste activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi
în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 71. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de asistent medical generalist,
eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau
ai Confederației Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare
începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă
autoritățile competente ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat,
aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile slovace de
asistent medical generalist, în ceea ce privește accesul la activitățile de
asistent medical generalist și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente ale
Slovaciei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 72. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de asistent medical generalist,
eliberate de fosta Iugoslavie cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene,
ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației
Elvețiene înainte de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare începută în acest
stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale
Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri au aceeași
validitate juridică ca și titlurile slovene de asistent medical generalist, în
ceea ce privește accesul la activitățile de asistent medical generalist și
exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente ale
Sloveniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 73. − Diplomele,
certificatele și alte titluri de asistent medical generalist, eliberate de
Polonia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înaintea
datei de aderare la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, ori care atestă o formare de
asistent medical generalist începută înaintea acestei date, care nu întrunesc
cerințele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, se recunosc
dacă sunt însoțite de un certificat prin care se atestă că posesorii au
exercitat efectiv și legal în Polonia activitățile de asistent medical
generalist, astfel:
a) pe o durată de minimum 3 ani
consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data eliberării certificatului,
pentru posesorii diplomei de asistent medical − nivel de învățământ
superior de scurtă durată − dyplom licencjata pielêgniarstwa;
b) pe o durată de minimum 5 ani
consecutivi în ultimii 7 ani care precedă data eliberării certificatului, pentru
posesorii diplomei de asistent medical care atestă studii efectuate într-o
școală postliceală profesională medicală − dyplom pielêgniarki albo
pielêgniarki dyplomowanej. Aceste activități trebuie să se fi exercitat cu
deplină responsabilitate privind planificarea, organizarea și administrarea
îngrijirilor de sănătate acordate pacientului.
SECȚIUNEA a 6-a
Recunoașterea calificărilor în profesia de
moașă
Art. 74. − (1) Calificarea în profesia de moașă,
obținută conform normelor Uniunii Europene de către cetățenii unui stat membru
al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European
sau ai Confederației Elvețiene, se recunoaște pe baza diplomelor,
certificatelor și a altor titluri de moașă, eliberate de aceste state.
(2) Diplomele, certificatele și
celelalte titluri de moașă prevăzute la alin. (1) au același efect pe
teritoriul României ca și titlurile de calificare de moașă emise de
instituțiile de învățământ de profil din România.
Art. 75. − Diplomele,
certificatele și alte titluri de moașă pe baza cărora se recunoaște calificarea
de moașă cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene sunt
prevăzute în anexa nr. 8.
Art. 76. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de un stat membru
al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau
de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora anterior notificării Directivei
nr. 80/155/CEE sau într-un interval de maximum 6 ani de la notificarea acestei
reglementări în aceste state și care atestă o formare de moașă care nu
întrunește în totalitate cerințele minime prevăzute de normele Uniunii
Europene, se recunosc dacă sunt însoțite de un certificat emis de statul membru
de origine sau de proveniență.
(2) Certificatul prevăzut la alin.
(1) atestă faptul că posesorul, cetățean al unui stat membru al Uniunii
Europene, al unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau al
Confederației Elvețiene, a exercitat efectiv și legal activitățile de moașă
timp de minimum 3 ani în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării
certificatului.
Art. 77. − Diplomele,
certificatele sau alte titluri de moașă, eliberate de statele prevăzute la art.
76 alin. (1) anterior intrării în vigoare a Directivei nr. 80/154/CEE, care
întrunesc toate condițiile minime de formare prevăzute de normele Uniunii
Europene, dar care fac obiectul recunoașterii mutuale între aceste state numai
dacă sunt însoțite de atestatul de practică profesională prevăzut de aceste
norme, se recunosc dacă sunt însoțite de un certificat care atestă că
posesorii, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, au
exercitat efectiv și legal activitățile de moașă timp de minimum 2 ani în
decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului de către
statul membru de origine sau de proveniență.
Art. 78. − Diplomele,
certificatele și alte titluri de moașă, eliberate cetățenilor unui stat membru
al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European
sau ai Confederației Elvețiene de către aceste state și care nu corespund
calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexa nr. 8, se recunosc dacă sunt
însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale statului
membru respectiv, care atestă că:
a) formarea în profesia de moașă s-a
făcut în conformitate cu normele Uniunii Europene; și
b) diplomele, certificatele și
titlurile respective sunt asimilate de statul membru emitent calificărilor și
denumirilor prevăzute în anexa nr. 8 pentru acel stat.
Art. 79. − Se
recunoaște calificarea de moașă cetățenilor unui stat membru al Uniunii
Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai
Confederației Elvețiene, posesori ai diplomelor, certificatelor sau ai altor
titluri care atestă o formare însușită pe teritoriul fostei Republici Democrate
Germane și care nu întrunesc condițiile minime de formare prevăzute de normele
Uniunii Europene, dacă:
a) atestă o formare începută înainte
de unificarea Germaniei;
b) dau dreptul deținătorului să
exercite activitățile specifice profesiei de moașă pe tot teritoriul Germaniei
în aceleași condiții ca și titlurile eliberate de autoritățile competente
germane prevăzute în anexa nr. 8; și
c) sunt însoțite de un certificat
eliberat de autoritățile competente germane, prin care se atestă faptul că
posesorii s-au consacrat efectiv și legal acestor activități în Germania timp
de minimum 3 ani în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării
certificatului.
Art. 80. − Diplomele,
certificatele și alte titluri de moașă, eliberate cetățenilor unui stat membru
al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European
sau ai Confederației Elvețiene și care atestă o formare în profesie care
îndeplinește în totalitate cerințele minime prevăzute de normele Uniunii
Europene, însușită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane, și care
fac obiectul recunoașterii mutuale între statele membre numai însoțite de
atestatul de practică profesională prevăzut de normele Uniunii Europene, se
recunosc dacă:
a) atestă o formare începută înainte
de unificarea Germaniei; și
b) sunt însoțite de un certificat
eliberat de autoritățile competente germane, prin care se atestă faptul că
posesorii, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, au
exercitat efectiv și legal aceste activități în Germania timp de minimum 2 ani
în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 81. − Diplomele,
certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de Spania cetățenilor unui
stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau ai Confederației Elvețiene, care atestă o formare specifică de
moașă începută înainte de 1 ianuarie 1986, se recunosc dacă:
a) sunt însoțite de un atestat
eliberat de autoritățile competente spaniole, prin care se certifică faptul că
posesorii au exercitat efectiv și legal activitățile de moașă timp de cel puțin
3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării
acestuia; sau
b) sunt însoțite de un certificat
eliberat de autoritățile competente spaniole, prin care se atestă faptul că
formarea în profesie a posesorilor îndeplinește în totalitate criteriile
prevăzute de normele Uniunii Europene.
Art. 82. − Diplomele,
certificatele și titlurile de moașă, eliberate de Polonia cetățenilor unui stat
membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic
European sau ai Confederației Elvețiene înaintea datei de aderare a acestui
stat la Uniunea Europeană, 1 mai 2004, ori care atestă o formare de moașă
începută înaintea acestei date și care nu corespunde cerințelor minime
prevăzute de normele Uniunii Europene, se recunosc dacă sunt însoțite de un
certificat prin care se atestă că posesorii au exercitat efectiv și legal în
Polonia activitățile de moașă astfel:
a) pe o durată de minimum 3 ani
consecutivi în ultimii 5 ani care preced data eliberării certificatului, pentru
posesorii diplomei de moașă − nivel de învățământ superior de scurtă
durată − dyplom licencjata położnictwa;
b) pe o durată de minimum 5 ani
consecutivi în cursul ultimilor 7 ani care precedă data eliberării
certificatului, pentru posesorii diplomei de moașă care atestă studii efectuate
într-o școală postliceală profesională medicală − dyplom położnej.
Art. 83. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de fosta Republică
Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de
1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autoritățile competente ale Republicii Cehe
atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte
juridice ca și titlurile cehe de moașă, în ceea ce privește accesul la activitățile
de moașă și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Republicii
Cehe, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 84. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de fosta Uniune
Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de
20 august 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale Estoniei atestă
că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice
ca și titlurile estoniene de moașă, în ceea ce privește accesul la activitățile
de moașă și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Estoniei, prin
care se prevede că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități pe
teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5
ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 85. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de fosta Uniune
Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai cetățenilor Confederației Elvețiene
înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat
înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale
Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași
efecte juridice ca și titlurile letoniene de moașă în ceea ce privește accesul
la activitățile de moașă și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Letoniei, prin
care se prevede că posesorul a execitat efectiv și legal aceste activități pe
teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul utlimilor 5
ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 86. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de fosta Uniune
Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de
11 martie 1990, se recunosc dacă autoritățile competente ale Lituaniei atestă
că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice
ca și titlurile lituaniene de moașă, în ceea ce privește accesul la
activitățile de moașă și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile lituaniene,
prin care se prevede că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste
activități pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în
cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 87. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de fosta Republică
Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de
1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autoritățile competente ale Slovaciei atestă
că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice
ca și titlurile slovace de moașă, în ceea ce privește accesul la activitățile
de moașă și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Slovaciei,
prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități
pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
Art. 88. − (1)
Diplomele, certificatele și alte titluri de moașă, eliberate de fosta
Iugoslavie cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte
de 25 iunie 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25
iunie 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale Sloveniei atestă că,
pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca
și titlurile slovene de moașă, în ceea ce privește accesul la activitățile de
moașă și exercitarea acestora.
(2) Atestatul prevăzut la alin. (1)
trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Sloveniei,
prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal aceste activități
pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.
CAPITOLUL III
Dispoziții finale
Art. 89. − Recunoașterea
diplomelor, certificatelor și altor titluri de medic, medic specialist, medic
dentist, medic dentist specialist, farmacist, asistent medical generalist și
moașă, eliberate de statele membre ale Uniunii Europene, de statele aparținând
Spațiului Economic European, precum și de Confederația Elvețiană, se efectuează
indiferent dacă formarea a fost dobândită în totalitate sau în parte pe
teritoriul acestor state.
Art. 90. − Atunci
când diplomele, certificatele sau alte titluri de medic, medic specialist,
medic dentist, medic dentist specialist, farmacist, asistent medical generalist
și moașă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat
aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană
cetățenilor acestora, nu îndeplinesc cerințele prevăzute de prezenta hotărâre
pentru a fi recunoscute, autoritățile competente române vor examina
cunoștințele de specialitate și competențele atestate de aceste diplome,
certificate și titluri, precum și experiența solicitantului, comparativ cu
cerințele de calificare și cunoștințele prevăzute de legea română.
Art. 91. − (1)
Diplomele, certificatele sau alte titluri de medic, medic specialist, medic
dentist, medic dentist specialist, farmacist, asistent medical generalist și
moașă, obținute în afara granițelor statelor membre ale Uniunii Europene, ale
celorlalte state ale Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene
și recunoscute de unul dintre aceste state, sunt examinate de autoritățile
competente române.
(2) În situațiile prevăzute la alin.
(1) se examinează și formarea complementară și/sau experiența profesională
însușite de către cel interesat într-un stat membru al Uniunii Europene,
într-un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau în Confederația
Elvețiană ori în afara granițelor acestora.
(3) Dacă în urma examinării
comparative se constată că abilitățile și cunoștințele atestate de aceste
diplome, certificate sau titluri corespund numai parțial cerințelor de
calificare și cunoștințelor prevăzute de legea română, autoritățile competente
române pot solicita persoanei interesate să dovedească că îndeplinește toate
aceste cerințe.
(4) Decizia autorităților competente
române se aduce la cunoștință solicitantului într-un interval de 3 luni de la
depunerea dosarului complet de către acesta.
Art. 92. − Autoritățile
competente române pot solicita, în caz de îndoială justificată, confirmarea
autenticității diplomelor, certificatelor, titlurilor și a atestatelor,
eliberate de autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene,
ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European sau ale
Confederației Elvețiene, care fac obiectul prezentei hotărâri, precum și
confirmarea faptului că posesorul a îndeplinit toate condițiile de formare
prevăzute de normele Uniunii Europene.
Art. 93. − (1)
Decizia de respingere a solicitării de recunoaștere a calificării profesionale
în baza prevederilor prezentei hotărâri va cuprinde motivele întemeiate care au
dus la respingere.
(2) Deciziile autorităților
competente române cu privire la recunoașterea calificărilor prevăzute de
prezenta hotărâre pot fi contestate la instanțele de contencios administrativ.
(3) Nesoluționarea cererilor de
recunoaștere a calificărilor profesionale în termenele prevăzute de prezenta
hotărâre poate fi atacată la instanțele de contencios administrativ.
Art. 94. − (1)
Prevederile prezentei hotărâri se aplică:
a) cetățenilor români care se află
în una dintre situațiile reglementate de prezenta hotărâre;
b) cetățenilor unui stat membru al
Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spațiului Economic European și cetățenilor
Confederației Elvețiene aflați în una dintre situațiile reglementate de
prezenta hotărâre;
c) soțului, precum și descendenților
de gradul I aflați în întreținerea unui cetățean al unui stat membru al Uniunii
Europene, unui cetățean al unui alt stat aparținând Spațiului Economic European
sau unui cetățean al Confederației Elvețiene, care desfășoară activității
salarizate sau nesalarizate pe teritoriul României, indiferent de cetățenia
lor, în vederea accesului la exercitarea, în regim salarial, a acestor
profesii;
d) beneficiarilor statutului de
rezident pe termen lung, acordat conform normelor Uniunii Europene de către
unul dintre statele prevăzute la lit. b).
(2) Pentru cetățenii prevăzuți la
alin. (1) lit. b), c) și d), prevederile art. 5, 7, 8, 9, 11, 17, 33, 34 și 38
se aplică începând cu anul universitar 2006−2007, iar dobândirea locului
de muncă se face conform legii.
Art. 95. − La
data aderării la Uniunea Europeană România notifică Comisiei Europene
dispozițiile legislative, regulamentare și administrative adoptate cu privire
la eliberarea diplomelor, certificatelor sau a altor titluri care atestă
formarea în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical
generalist și moașă.
Art. 96. − Prezenta
hotărâre transpune integral prevederile referitoare la recunoașterea
diplomelor, certificatelor și a altor titluri de calificare de medic, medic
dentist, farmacist, asistent medical generalist și, respectiv, moașă, cuprinse
în următoarele directive:
a) Directiva Consiliului nr.
93/16/EEC din 5 aprilie 1993 privind facilitarea liberei circulații a medicilor
și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri de
medic, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 165 din 7 iulie 1993, p.1;
b) Directiva Consiliului nr.
78/686/EEC din 25 iulie 1978 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,
certificatelor și a altor titluri de dentist, inclusiv măsuri pentru
facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire și a libertății de
prestare a serviciilor, cu modificările și completările ulterioare, publicată
în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 233 din 24 august
1978, p. 1;
c) Directiva Consiliului nr.
85/433/CEE din 16 septembrie 1985 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,
certificatelor și a altor titluri de farmacist, inclusiv măsuri pentru
facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire privind anumite
activități în domeniul farmaceutic, cu modificările și completările ulterioare,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 253 din 24
septembrie 1985, p. 37;
d) Directiva Consiliului nr.
77/452/CEE din 27 iunie 1977 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,
certificatelor și a altor titluri de asistent medical generalist, inclusiv
măsuri pentru facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire și a
libertății de prestare a serviciilor, cu modificările și completările
ulterioare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr.
L 176 din 15 iulie 1977, p. 1;
e) Directiva Consiliului nr.
80/154/CEE din 21 ianuarie 1980 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor,
certificatelor și a altor titluri de moașă, inclusiv măsuri pentru facilitarea
exercitării efective a dreptului de stabilire și a libertății de prestare a
serviciilor, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 33 din 11 februarie 1980, p. 1.
Art. 97. − Anexele
nr. 1−8*) fac parte integrantă
din prezenta hotărâre.
Art. 98. − Pe
data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă art. 13 din Hotărârea
Guvernului nr. 899/2002 privind organizarea învățământului postuniversitar
medical și farmaceutic uman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 660 din 5 septembrie 2002, precum și Ordinul ministrului sănătății și
familiei nr. 541/2001 privind încadrarea pe perioadă determinată, obținerea
titlului de medic specialist și a gradului de medic primar de către cetățenii
români care au efectuat studiile medicale și/sau de specializare în afara
României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3
septembrie 2001.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul sănătății,
Ovidiu Brînzan
p. Ministrul educației și cercetării,
Ioana-Irinel Chiran,
secretar de stat
București, 15 iunie 2004.
Nr. 970.
*) Anexele nr. 1−8 se
publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 bis în
afara abonamentului, care se poate achiziționa de la Centrul pentru relații cu
publicul al Regiei Autonome Monitorul Oficial, București, șos. Panduri nr. 1.