Hotărârea Guvernului nr. 945/2006
M. Of. nr. 665 din 2 august 2006
GUVERNUL ROMÂNIEI
H O T Ă R Â R E
pentru aprobarea Normelor privind
determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor
persoane fizice
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi
al art. 47 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003
privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările
ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – Se aprobă Normele privind determinarea
valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane
fizice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. – Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 428/2004 pentru aprobarea
Normelor privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând
călătorilor şi altor persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 307 din 7 aprilie 2004.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
Bucureşti, 19 iulie 2006.
Nr. 945.
ANEXĂ
N O R M E
privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând
călătorilor şi altor persoane fizice
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
1. Valorile în vamă pentru bunurile
introduse sau scoase din ţară de călători ori de alte persoane fizice se
stabilesc pe baza „valorii de tranzacţie“, potrivit art. VII paragraful 1
din Acordul general pentru tarife şi comerţ din 1994, acceptat prin Decretul nr. 183/1980,
sau prin ordin al ministrului finanţelor publice sub forma unei liste de valori
în vamă, la propunerea Autorităţii Naţionale a Vămilor.
2. Valorile în vamă pentru bunurile introduse sau scoase
în/din ţară, pe orice cale, de către persoanele fizice sunt cele în vigoare la
momentul plăţii drepturilor vamale.
3. Pentru determinarea valorilor în vamă se folosesc
cataloage, documentaţii de preţuri interne şi externe sau facturi, conform
prezentelor norme.
4. Valorile în vamă din lista de valori în vamă, pentru
bunurile aparţinând călătorilor sau altor persoane fizice, care nu fac obiectul
unor operaţiuni comerciale, se stabilesc în euro.
5. Transformarea în lei a valorilor în vamă se face
potrivit dispoziţiilor art. 70–72 din Regulamentul de aplicare a Codului
vamal al României, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, care se
aplică în mod corespunzător.
6. Atunci când pentru bunul prezentat la vămuire nu există
suficiente date necesare determinării valorii în vamă, acesta se va elibera
titularului, la cerere, cu obligaţia constituirii unei garanţii suficiente care
să asigure plata datoriei vamale, în conformitate cu prevederile art. 211–222
din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pe o perioadă de
maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade, dacă titularul nu a
depus documente probatorii necesare determinării valorii în vamă, autoritatea
vamală execută garanţia constituită, prin emiterea din oficiu a documentului
necesar pentru regularizarea situaţiei, prevăzut la art. 100 alin. (4) din
Legea nr. 86/2006. În cazuri temeinic justificate, termenul de 30 de
zile poate fi prelungit cu încă 30 de zile, dacă cererea este depusă la
autoritatea vamală în cadrul acestui termen. Cuantumul garanţiei vamale se
stabileşte de autoritatea vamală şi se determină luându-se în considerare suma
cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezulta din operaţiunea de vămuire.
CAPITOLUL II
Procedura de determinare a valorii în vamă a
bunurilor introduse sau scoase din ţară de către călători ori de alte persoane
fizice
7. Criteriul prioritar utilizat la
determinarea valorii în vamă a oricăror bunuri introduse sau scoase în/din ţară
de către călători ori de alte persoane fizice îl constituie recunoaşterea
preţului efectiv plătit pentru achiziţionarea acestora, care rezultă din
preţurile înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Acest
criteriu nu se ia în considerare în situaţiile în care autoritatea vamală are
suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, devalorizarea monedei de
tranzacţie sau perioada care s-a scurs de la achiziţie şi până la vămuirea
bunurilor.
8. În situaţiile în care nu poate fi aplicat criteriul
prioritar de la pct. 7, valorile în vamă sunt cele stabilite în lista de
valori în vamă, care se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
În cazul vehiculelor rutiere, valorile prevăzute în lista de
valori în vamă se aplică în orice situaţie în care valorile înscrise în facturi
sau în alte documente fiscale echivalente sunt inferioare celor stabilite în
lista de valori în vamă.
9. Când bunurile nu pot fi identificate în lista de valori
în vamă, biroul vamal este autorizat să determine valoarea în vamă luând în
considerare valoarea stabilită pentru bunuri cu caracteristici asemănătoare,
regăsite în lista de valori în vamă.
10. În situaţii de excepţie, pentru bunurile la care
valorile în vamă nu pot fi determinate conform prezentelor norme de către
birourile vamale, valorile în vamă se stabilesc de Autoritatea Naţională a
Vămilor. Aceasta, în baza solicitării de stabilire a valorii în vamă
adresate în scris de biroul vamal care are în evidenţă operaţiunea, poate lua
în considerare valorile din cataloage, preţurile unor bunuri cu caracteristici,
utilizări sau funcţiuni asemănătoare, preţuri rezultate din facturi externe sau
care sunt practicate de societăţi comerciale producătoare de profil ori
valorile înscrise în avizul unei instituţii specializate, inclusiv valoarea
declarată de persoana fizică ce are dreptul de dispoziţie asupra bunului.
11. Pentru bijuteriile din metale preţioase care depăşesc
uzul personal, astfel cum acesta este definit prin reglementările vamale,
valoarea în vamă se stabileşte pe baza preţului gramului de aur, comunicat de
Banca Naţională a României, precum şi a expertizelor privind manopera
efectuate, la cererea şi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante, de
persoanele juridice sau fizice autorizate, potrivit reglementărilor în vigoare,
pentru efectuarea unor astfel de activităţi.
12. Pentru bunurile culturale de colecţie sau cu valoare
numismatică ori pentru trofeele de vânătoare şi utilajele agricole, valoarea în
vamă se poate determina luându-se în considerare valoarea comunicată de o
instituţie abilitată sau de o societate comercială de profil ori cea stabilită
în urma unei expertize efectuate de persoane autorizate.
13. Valorile în vamă determinate pe baza preţurilor interne
se exprimă în lei.
14. Pentru mărfurile primite sau expediate prin trimiteri
poştale de o persoană fizică, valorile în vamă se determină luându-se în
considerare, în principal, valorile înscrise în documentele puse la dispoziţie
autorităţii vamale de către expeditor, inclusiv în facturi sau în alte
documente fiscale echivalente. Când nu există această posibilitate de
determinare a valorii în vamă sau există suspiciuni cu privire la subevaluarea
bunurilor, valoarea în vamă a bunurilor se stabileşte conform procedurii
prevăzute la pct. 8, 9 şi 10.
15. Valoarea în vamă poate fi stabilită şi în baza valorii
declarate de persoana fizică. Acest criteriu se ia în considerare în cazul
în care procedurile enumerate mai sus nu pot fi aplicate şi poate fi operabil
când nu există suspiciuni de subevaluare, fiind utilizat şi în cazul bunurilor
uzate, al tipăriturilor, medicamentelor, animalelor şi păsărilor de companie,
precum şi al altora asemenea.
16. În cazul în care se ia în considerare valoarea
declarată de persoana fizică deţinătoare a bunului, aceasta va depune la
autoritatea vamală o declaraţie pe propria răspundere, completată olograf, din
care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Această declaraţie va conţine
în mod obligatoriu angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferenţe, în
cazul în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează.
CAPITOLUL III
Reguli utilizate la determinarea valorilor în
vamă
A. Reguli
utilizate la determinarea valorilor în vamă pe produse şi grupe de produse
17. Valorile în vamă se stabilesc luându-se în considerare
nivelul preţurilor practicate pe piaţă la momentul determinării acestor valori.
18. La determinarea valorilor în vamă, precum şi la
stabilirea valorilor din lista de valori în vamă se folosesc caracteristicile
tehnice înscrise pe produs sau care se pot determina prin observare.
19. Pentru produsele care se prezintă într-o gamă
sortimentală restrânsă, iar preţurile nu prezintă abateri semnificative, se
stabileşte o singură valoare în vamă.
20. În cazul produselor la care, pentru aceleaşi
caracteristici, preţurile prezintă abateri mari între ele, în funcţie de marca
de fabricaţie, numărul de exemplare fabricate (de exemplu: produsele
electrotehnice profesionale sau cele fabricate în serie mică), valorile în vamă
se determină de autoritatea vamală distinct, ţinându-se cont de criteriile
generale.
21. Pentru produsele care constituie sortimente ce se
deosebesc între ele în raport de variaţia unei singure caracteristici de bază,
valoarea în vamă se determină pe grupe stabilite între anumite limite ale
acelei caracteristici.
22. În cazul bunurilor compacte pentru care nu sunt
stabilite preţuri interne şi al căror preţ nu se regăseşte în cataloagele sau
documentaţiile de preţuri externe, care sunt formate din mai multe componente
inseparabile, valoarea în vamă se stabileşte prin însumarea valorilor fiecărei
componente.
B. Reguli utilizate la determinarea
valorilor în vamă pentru vehicule rutiere, în cazul în care se utilizează lista
de valori în vamă
23. În vederea stabilirii valorii în vamă a vehiculelor
rutiere, se determină încadrarea acestora în una dintre categoriile de vehicule
prevăzute în anexele sub formă de tabel din lista de valori în vamă. Determinarea
încadrării unui vehicul în una dintre categoriile de vehicule prevăzute în
lista de valori în vamă se face ţinându-se seama de Regulile generale de
interpretare cuprinse în Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de
denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv în anexa acesteia, încheiată la
Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.
24. La stabilirea valorilor în vamă ale vehiculelor rutiere
se ţine cont de două elemente principale, respectiv caracteristicile tehnice
esenţiale şi vechimea acestora.
Caracteristicile tehnice esenţiale avute în vedere sunt
diferenţiate pe fiecare categorie de vehicul, după cum urmează:
a) numărul de persoane şi lungimea mijlocului de transport – în
cazul autovehiculelor destinate transportului a minimum 10 persoane, inclusiv şoferul;
b) capacitatea cilindrică a motorului – în cazul
autoturismelor, precum şi al motocicletelor, motoretelor, scuterelor şi
mopedelor;
c) greutatea totală maximă autorizată (greutate în sarcină
maximă) – în cazul autovehiculelor de transport de marfă, precum şi al
remorcilor şi semiremorcilor de transport de marfă.
Vechimea vehiculelor rutiere este înscrisă în coloanele anexelor
corespunzătoare listei de valori în vamă, pentru toate categoriile de vehicule,
sub forma unei perioade care începe de la „an bază“ ajungând până la „după 5
ani“, valorile vehiculelor fiind în descreştere pe măsură ce vechimea bunului
este mai mare.
25. Încadrarea vehiculului rutier prezentat la vămuire în
caracteristicile tehnice esenţiale prevăzute sub formă de intervale în prima
coloană a anexei, identificate potrivit pct. 23, se efectuează pe baza
caracteristicilor tehnice înscrise în documentele însoţitoare emise de
autorităţile din ţara de unde provine bunul şi în „Nota de constatare vamală“,
respectiv „Atestatul preliminar“, emise de Regia Autonomă „Registrul Auto
Român“.
26. După încadrarea vehiculului rutier în prima coloană a
anexei, conform pct. 25, se determină al doilea element în funcţie de care
se stabileşte valoarea în vamă, respectiv vechimea acestuia.
27. Vechimea unui vehicul rutier se exprimă în ani şi se
determină prin calculul perioadei cuprinse între anul efectuării formalităţilor
vamale la biroul vamal de destinaţie şi anul fabricaţiei acestuia, înscris în
documentele menţionate la pct. 25.