Hotărârea Guvernului nr. 945/2006

M. Of. nr. 665 din 2 august 2006

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Normelor privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 47 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. – Se aprobă Normele privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 2. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 428/2004 pentru aprobarea Normelor privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 aprilie 2004. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

 

Bucureşti, 19 iulie 2006. 

Nr. 945. 

ANEXĂ

N O R M E

privind determinarea valorii în vamă pentru bunurile aparţinând călătorilor şi altor persoane fizice

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

1. Valorile în vamă pentru bunurile introduse sau scoase din ţară de călători ori de alte persoane fizice se stabilesc pe baza „valorii de tranzacţie“, potrivit art. VII paragraful 1 din Acordul general pentru tarife şi comerţ din 1994, acceptat prin Decretul nr. 183/1980, sau prin ordin al ministrului finanţelor publice sub forma unei liste de valori în vamă, la propunerea Autorităţii Naţionale a Vămilor. 

2. Valorile în vamă pentru bunurile introduse sau scoase în/din ţară, pe orice cale, de către persoanele fizice sunt cele în vigoare la momentul plăţii drepturilor vamale. 

3. Pentru determinarea valorilor în vamă se folosesc cataloage, documentaţii de preţuri interne şi externe sau facturi, conform prezentelor norme. 

4. Valorile în vamă din lista de valori în vamă, pentru bunurile aparţinând călătorilor sau altor persoane fizice, care nu fac obiectul unor operaţiuni comerciale, se stabilesc în euro. 

5. Transformarea în lei a valorilor în vamă se face potrivit dispoziţiilor art. 70–72 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, care se aplică în mod corespunzător. 

6. Atunci când pentru bunul prezentat la vămuire nu există suficiente date necesare determinării valorii în vamă, acesta se va elibera titularului, la cerere, cu obligaţia constituirii unei garanţii suficiente care să asigure plata datoriei vamale, în conformitate cu prevederile art. 211–222 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pe o perioadă de maximum 30 de zile. La expirarea acestei perioade, dacă titularul nu a depus documente probatorii necesare determinării valorii în vamă, autoritatea vamală execută garanţia constituită, prin emiterea din oficiu a documentului necesar pentru regularizarea situaţiei, prevăzut la art. 100 alin. (4) din Legea nr. 86/2006. În cazuri temeinic justificate, termenul de 30 de zile poate fi prelungit cu încă 30 de zile, dacă cererea este depusă la autoritatea vamală în cadrul acestui termen. Cuantumul garanţiei vamale se stabileşte de autoritatea vamală şi se determină luându-se în considerare suma cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezulta din operaţiunea de vămuire. 

CAPITOLUL II

Procedura de determinare a valorii în vamă a bunurilor introduse sau scoase din ţară de către călători ori de alte persoane fizice

7. Criteriul prioritar utilizat la determinarea valorii în vamă a oricăror bunuri introduse sau scoase în/din ţară de către călători ori de alte persoane fizice îl constituie recunoaşterea preţului efectiv plătit pentru achiziţionarea acestora, care rezultă din preţurile înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Acest criteriu nu se ia în considerare în situaţiile în care autoritatea vamală are suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, devalorizarea monedei de tranzacţie sau perioada care s-a scurs de la achiziţie şi până la vămuirea bunurilor. 

8. În situaţiile în care nu poate fi aplicat criteriul prioritar de la pct. 7, valorile în vamă sunt cele stabilite în lista de valori în vamă, care se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice. 

În cazul vehiculelor rutiere, valorile prevăzute în lista de valori în vamă se aplică în orice situaţie în care valorile înscrise în facturi sau în alte documente fiscale echivalente sunt inferioare celor stabilite în lista de valori în vamă. 

9. Când bunurile nu pot fi identificate în lista de valori în vamă, biroul vamal este autorizat să determine valoarea în vamă luând în considerare valoarea stabilită pentru bunuri cu caracteristici asemănătoare, regăsite în lista de valori în vamă. 

10. În situaţii de excepţie, pentru bunurile la care valorile în vamă nu pot fi determinate conform prezentelor norme de către birourile vamale, valorile în vamă se stabilesc de Autoritatea Naţională a Vămilor. Aceasta, în baza solicitării de stabilire a valorii în vamă adresate în scris de biroul vamal care are în evidenţă operaţiunea, poate lua în considerare valorile din cataloage, preţurile unor bunuri cu caracteristici, utilizări sau funcţiuni asemănătoare, preţuri rezultate din facturi externe sau care sunt practicate de societăţi comerciale producătoare de profil ori valorile înscrise în avizul unei instituţii specializate, inclusiv valoarea declarată de persoana fizică ce are dreptul de dispoziţie asupra bunului. 

11. Pentru bijuteriile din metale preţioase care depăşesc uzul personal, astfel cum acesta este definit prin reglementările vamale, valoarea în vamă se stabileşte pe baza preţului gramului de aur, comunicat de Banca Naţională a României, precum şi a expertizelor privind manopera efectuate, la cererea şi pe cheltuiala persoanei fizice solicitante, de persoanele juridice sau fizice autorizate, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru efectuarea unor astfel de activităţi. 

12. Pentru bunurile culturale de colecţie sau cu valoare numismatică ori pentru trofeele de vânătoare şi utilajele agricole, valoarea în vamă se poate determina luându-se în considerare valoarea comunicată de o instituţie abilitată sau de o societate comercială de profil ori cea stabilită în urma unei expertize efectuate de persoane autorizate. 

13. Valorile în vamă determinate pe baza preţurilor interne se exprimă în lei. 

14. Pentru mărfurile primite sau expediate prin trimiteri poştale de o persoană fizică, valorile în vamă se determină luându-se în considerare, în principal, valorile înscrise în documentele puse la dispoziţie autorităţii vamale de către expeditor, inclusiv în facturi sau în alte documente fiscale echivalente. Când nu există această posibilitate de determinare a valorii în vamă sau există suspiciuni cu privire la subevaluarea bunurilor, valoarea în vamă a bunurilor se stabileşte conform procedurii prevăzute la pct. 8, 9 şi 10. 

15. Valoarea în vamă poate fi stabilită şi în baza valorii declarate de persoana fizică. Acest criteriu se ia în considerare în cazul în care procedurile enumerate mai sus nu pot fi aplicate şi poate fi operabil când nu există suspiciuni de subevaluare, fiind utilizat şi în cazul bunurilor uzate, al tipăriturilor, medicamentelor, animalelor şi păsărilor de companie, precum şi al altora asemenea. 

16. În cazul în care se ia în considerare valoarea declarată de persoana fizică deţinătoare a bunului, aceasta va depune la autoritatea vamală o declaraţie pe propria răspundere, completată olograf, din care să rezulte valoarea bunurilor în cauză. Această declaraţie va conţine în mod obligatoriu angajamentul persoanei de a plăti eventualele diferenţe, în cazul în care la verificări ulterioare se constată că acestea se datorează. 

CAPITOLUL III

Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamă

A. Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamă pe produse şi grupe de produse

17. Valorile în vamă se stabilesc luându-se în considerare nivelul preţurilor practicate pe piaţă la momentul determinării acestor valori. 

18. La determinarea valorilor în vamă, precum şi la stabilirea valorilor din lista de valori în vamă se folosesc caracteristicile tehnice înscrise pe produs sau care se pot determina prin observare. 

19. Pentru produsele care se prezintă într-o gamă sortimentală restrânsă, iar preţurile nu prezintă abateri semnificative, se stabileşte o singură valoare în vamă. 

20. În cazul produselor la care, pentru aceleaşi caracteristici, preţurile prezintă abateri mari între ele, în funcţie de marca de fabricaţie, numărul de exemplare fabricate (de exemplu: produsele electrotehnice profesionale sau cele fabricate în serie mică), valorile în vamă se determină de autoritatea vamală distinct, ţinându-se cont de criteriile generale. 

21. Pentru produsele care constituie sortimente ce se deosebesc între ele în raport de variaţia unei singure caracteristici de bază, valoarea în vamă se determină pe grupe stabilite între anumite limite ale acelei caracteristici. 

22. În cazul bunurilor compacte pentru care nu sunt stabilite preţuri interne şi al căror preţ nu se regăseşte în cataloagele sau documentaţiile de preţuri externe, care sunt formate din mai multe componente inseparabile, valoarea în vamă se stabileşte prin însumarea valorilor fiecărei componente. 

B. Reguli utilizate la determinarea valorilor în vamă pentru vehicule rutiere, în cazul în care se utilizează lista de valori în vamă

23. În vederea stabilirii valorii în vamă a vehiculelor rutiere, se determină încadrarea acestora în una dintre categoriile de vehicule prevăzute în anexele sub formă de tabel din lista de valori în vamă. Determinarea încadrării unui vehicul în una dintre categoriile de vehicule prevăzute în lista de valori în vamă se face ţinându-se seama de Regulile generale de interpretare cuprinse în Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, inclusiv în anexa acesteia, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996. 

24. La stabilirea valorilor în vamă ale vehiculelor rutiere se ţine cont de două elemente principale, respectiv caracteristicile tehnice esenţiale şi vechimea acestora. 

Caracteristicile tehnice esenţiale avute în vedere sunt diferenţiate pe fiecare categorie de vehicul, după cum urmează:

a) numărul de persoane şi lungimea mijlocului de transport – în cazul autovehiculelor destinate transportului a minimum 10 persoane, inclusiv şoferul;

b) capacitatea cilindrică a motorului – în cazul autoturismelor, precum şi al motocicletelor, motoretelor, scuterelor şi mopedelor;

c) greutatea totală maximă autorizată (greutate în sarcină maximă) – în cazul autovehiculelor de transport de marfă, precum şi al remorcilor şi semiremorcilor de transport de marfă. 

Vechimea vehiculelor rutiere este înscrisă în coloanele anexelor corespunzătoare listei de valori în vamă, pentru toate categoriile de vehicule, sub forma unei perioade care începe de la „an bază“ ajungând până la „după 5 ani“, valorile vehiculelor fiind în descreştere pe măsură ce vechimea bunului este mai mare. 

25. Încadrarea vehiculului rutier prezentat la vămuire în caracteristicile tehnice esenţiale prevăzute sub formă de intervale în prima coloană a anexei, identificate potrivit pct. 23, se efectuează pe baza caracteristicilor tehnice înscrise în documentele însoţitoare emise de autorităţile din ţara de unde provine bunul şi în „Nota de constatare vamală“, respectiv „Atestatul preliminar“, emise de Regia Autonomă „Registrul Auto Român“. 

26. După încadrarea vehiculului rutier în prima coloană a anexei, conform pct. 25, se determină al doilea element în funcţie de care se stabileşte valoarea în vamă, respectiv vechimea acestuia. 

27. Vechimea unui vehicul rutier se exprimă în ani şi se determină prin calculul perioadei cuprinse între anul efectuării formalităţilor vamale la biroul vamal de destinaţie şi anul fabricaţiei acestuia, înscris în documentele menţionate la pct. 25.