Hotărârea Guvernului nr. 783/2006

M. Of. nr. 562 din 29 iunie 2006

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

pentru modificarea şi completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. − Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după litera r) se introduc şapte noi litere, literele s)−x), cu următorul cuprins:

„s) HCH − izomerii 1, 2, 3 ,4, 5, 6 - hexaclorciclohexanului; ş) extracţia lindanului − separarea lindanului dintr-un amestec de izomeri ai hexaclorciclohexanului;

t) tratarea HCH − orice proces industrial care presupune producerea sau utilizarea HCH sau orice alt proces industrial în care prezenţa HCH este inerentă; ţ) instalaţie industrială − orice instalaţie în care se efectuează tratarea oricărei substanţe sau a unui compus ce conţine oricare dintre substanţele prevăzute în tabelul 1 din anexa B;

u) instalaţie existentă − instalaţia industrială care este în funcţiune la data de:

− 1 iulie 1983 − pentru mercurul din sectorul electrolizei cloralcanilor;

− 26 septembrie 1985 − pentru cadmiu;

− 17 martie 1986 − pentru mercurul din alte sectoare decât cel al electrolizei cloralcanilor;

− 1 aprilie 1986 − pentru hexaclorciclohexan;

− 1 ianuarie 1989 − pentru tetraclorură de carbon, DDT, pentaclorfenol, aldrin, dieldrin, endrin şi izodrin;

− 1 ianuarie 1990 − pentru hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă şi cloroform;

− 31 ianuarie 1992 − pentru 1,2-dicloretan, tricloretilenă, percloretilenă şi triclorbenzen;

v) instalaţie nouă − instalaţia industrială care a intrat în funcţiune sau a cărei capacitate de producţie, prelucrare sau tratare a fost mărită semnificativ după data de:

− 1 iulie 1983 − pentru mercurul din sectorul electrolizei cloralcanilor;

− 26 septembrie 1985 − pentru cadmiu;

− 8 martie 1986 − pentru mercurul din alte sectoare decât cel al electrolizei cloralcanilor;

− 1 aprilie 1986 − pentru hexaclorciclohexan;

− 1 ianuarie 1989 − pentru tetraclorură de carbon, DDT, pentaclorfenol, aldrin, dieldrin, endrin şi izodrin;

− 1 ianuarie 1990 − pentru hexaclorbenzen, hexaclorbutadienă şi cloroform;

− 31 ianuarie 1992 − pentru 1,2-dicloretan, tricloretilenă, percloretilenă şi triclorbenzen;

x) evacuare − introducerea în apele menţionate la art. 1 a substanţelor periculoase din lista I şi II, cu excepţia evacuărilor de materiale de dragare, a evacuărilor operaţionale din nave în apele teritoriale şi a deversărilor de deşeuri de pe nave în apele teritoriale.“

2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. − (1) Orice evacuare directă sau indirectă în apele prevăzute la art. 1 alin. (1), care ar putea conţine una sau mai multe dintre substanţele prevăzute la art. 1 alin. (2), trebuie să fie autorizată şi se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor emisă potrivit dispoziţiilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Autorizarea se referă la:

a) valorile-limită maxime ale standardelor de evacuare pentru familiile şi grupele de substanţe periculoase din lista I, prevăzute în art. 1 alin. (2), specifice sectorului de activitate şi tipului de produs, prevăzute în anexa C, exprimate atât drept concentraţie maximă admisibilă a substanţei în evacuare împărţită la factorul de diluţie, dacă există diluţie, cât şi ca valoare a cantităţii maxime admisibile a substanţei în evacuare, pe o perioadă de timp stabilită sau pe unitatea de capacitate instalată de produs;

b) valorile-limită medii zilnice sunt de 4 ori mai mari decât valorile-limită medii lunare corespunzătoare prevăzute la lit. a); valorile limită se aplică în mod normal în punctul în care apele uzate care conţin substanţele prevăzute în anexa B părăsesc instalaţia industrială sau în punctul în care apele uzate părăsesc staţia de tratare, dacă aceste ape uzate se tratează în afara instalaţiei industriale într-o instalaţie destinată eliminării acestor substanţe;

c) valorile-limită ale standardelor de evacuare mai stricte decât cele stabilite în tabelul 1 din anexa B, dacă resursele de apă receptoare prezintă sau ar putea prezenta un risc semnificativ de poluare; aceste valori vor lua în considerare şi concentraţiile substanţei în sedimente şi/sau moluşte şi crustacee, precum şi valorile de toxicitate, persistenţă şi bioacumulare drept cerinţe minime pentru respectarea standardelor de calitate;

d) perioada de timp pentru care se acordă autorizarea este de până la 4 ani şi trebuie reexaminată cel puţin la fiecare 4 ani sau în cazul modificării valorilor-limită maxime pentru standardele de evacuare;

e) normele de calitate ale resursei de apă receptoare, în cazul în care această apă are o anumită utilizare care impune anumite standarde de calitate sau în cazul în care aceste norme de calitate sunt considerate suficiente pentru eliminarea sau reducerea poluării cu substanţele prevăzute la art. 1 alin. (3); evaluarea poluării resurselor de apă se realizează conform standardelor de calitate prevăzute în anexa B;

f) abordarea combinată a programului de monitorizare, dacă este cazul.

(3) Autorizaţiile vor cuprinde şi procedurile de control adecvate fiecărei activităţi autorizate, care includ:

a) prelevarea zilnică a unei probe reprezentative de evacuare pe o perioadă de 24 de ore, analiza probei compozite rezultate şi măsurarea concentraţiei substanţei din probă;

b) măsurarea debitului total evacuat pe perioada respectivă;

c) acurateţea necesară pentru măsurarea debitului efluenţilor este de minimum ± 20%.

(4) Fără a aduce atingere obligaţiilor care rezultă din alin. (2) şi (3), autorizaţiile pentru instalaţiile noi se vor acorda numai în cazul în care aceste autorizaţii conţin referinţe care corespund celor mai bune mijloace tehnice disponibile pentru prevenirea evacuărilor substanţelor prevăzute în tabelul 1 din anexa B; în cazurile în care din motive tehnice măsurile preconizate nu sunt conforme cu cele mai bune mijloace tehnice disponibile, oricare ar fi metoda pe care o adoptă, autoritatea responsabilă furnizează Comisiei Europene, înainte de acordarea oricărei autorizaţii, o justificare a acestor motive.

(5) Orice evacuare de familii şi grupe de substanţe periculoase din lista I în reţele de canalizare va avea valori-limită maxime de evacuare «0».“

3. Alineatele (3) şi (9) ale articolului 6 vor avea următorul cuprins:

„(3) Orice lucrare sau activitate de eliminare a substanţelor periculoase sau de depozitare a acestora în vederea eliminării, care poate conduce la o evacuare indirectă în apele subterane, este supusă procedurii de avizare, respectiv autorizare, din punct de vedere al gospodăririi apelor, după cum urmează:

a) pentru substanţele periculoase din familiile şi grupele de substanţe din lista I autorităţile de gospodărire a apelor competente pot elibera avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor, numai după ce sunt luate toate măsurile tehnice-constructive pentru prevenirea evacuării indirecte a acestora în apele subterane, în caz contrar interzicând execuţia/funcţionarea sau desfăşurarea lucrării sau activităţii respective. În cazurile în care este deja autorizată o lucrare sau activitate care, datorită lipsei măsurilor constructive preventive, evacuează indirect substanţele periculoase din familiile şi grupele de substanţe din lista I, autorizaţia de gospodărire a apelor va fi retrasă, iar funcţionarea trebuie oprită la data de 1 ianuarie 2007, cu excepţia cazurilor în care titularul autorizaţiei de gospodărire a apelor face dovada că evacuarea indirectă a fost stopată prin noi măsuri constructive sau că aceasta continuă numai în apele subterane permanent improprii oricărei alte utilizări, în special utilizărilor menajere sau agricole, iar prezenţa substanţelor periculoase nu împiedică exploatarea resurselor subsolului;

b) pentru substanţele periculoase din familiile şi grupele de substanţe din lista II autorităţile de gospodărire a apelor competente pot elibera avizul, respectiv autorizaţia de gospodărire a apelor, chiar dacă lucrările şi/sau activităţile de eliminare sau de depozitare în vederea eliminării conduc inevitabil la evacuarea indirectă, în cazul în care, pe baza documentaţiilor prezentate de solicitant, autorităţile competente de gospodărire a apelor pot stabili cantităţile permise de efluent şi concentraţiile acestuia pentru fiecare dintre substanţele periculoase din familiile şi grupele de substanţe din lista II conţinute, precum şi condiţiile care să asigure monitorizarea efluentului evacuat şi monitorizarea calităţii apelor subterane.

................................................................................................

(9) Autorităţile de gospodărire a apelor controlează lucrările şi activităţile prevăzute la alin. (2)−(5) şi (8) după cum urmează: personalul cu drept de inspecţie din unitatea care a eliberat autorizaţia de gospodărire a apelor controlează respectarea condiţiilor impuse prin autorizaţii, iar personalul cu atribuţii de hidrologie şi hidrogeologie controlează efectele acestor lucrări şi/sau activităţi asupra apelor subterane; în cazul nerespectării condiţiilor impuse de autorizaţie, autorităţile de gospodărire a apelor impun măsurile necesare pentru ca aceste condiţii să fie îndeplinite, iar dacă este necesar, autorizaţia de gospodărire a apelor se retrage.“

4. După alineatul (7) al articolului 10 se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

„(8) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (6) şi (7), metodele de analiză utilizate trebuie să aibă o acurateţe minimă şi o precizie a metodei de ± 50% la concentraţia care reprezintă de două ori valoarea limitei de detecţie; limita de detecţie trebuie să fie:

a) în cazul evacuărilor, o zecime din concentraţia cerută la punctul de evacuare;

b) în cazul apelor care se supun standardelor de calitate:

− pentru apele de suprafaţă interioare, o zecime din concentraţia ce reprezintă standardul de calitate;

− pentru apele costiere şi apele marine teritoriale, o cincime din concentraţia indicată în standardul de calitate pentru sedimente şi biota, respectiv: 1 μg/kg probă uscată în cazul sedimentelor şi 1 μg/kg probă umedă în cazul organismelor vii.“

5. După articolul 10 se introduce un nou articol, articolul 10¹, cu următorul cuprins:

„Art. 10¹. − (1) Pentru fiecare standard de calitate selectat şi aplicat autoritatea responsabilă raportează Comisiei Europene date cu privire la:

a) punctele de evacuare şi mijloacele de dispersie;

b) zona în care se aplică standardul de calitate;

c) amplasarea punctelor de prelevare;

d) frecvenţa prelevării;

e) metodele de prelevare şi de măsurare;

f) rezultatele obţinute.

(2) Probele trebuie să fie suficient de reprezentative pentru calitatea mediului acvatic în zona afectată de evacuări, iar frecvenţa prelevării trebuie să fie suficientă pentru a pune în evidenţă eventualele modificări ale mediului acvatic, avându-se în vedere, în special, variaţiile naturale ale regimului hidrologic; analiza peştilor de apă sărată trebuie efectuată pe un număr suficient de reprezentativ de probe şi de specii.

(3) În privinţa standardelor de calitate pentru biota din tabelul 1 al anexei B, autoritatea responsabilă selectează speciile de peşti care trebuie luate în considerare ca indicatori pentru analiză; pentru apele sărate speciile selectate dintre cele care trăiesc în ape litorale şi care sunt capturate local pot cuprinde codul, merlanul, plătica, macroul, egrefinul şi cambula.“

6. Articolul 11 va avea următorul cuprins:

„Art. 11. − (1) În scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie, al reducerii sau eliminării poluării tuturor resurselor de apă pe tot cuprinsul ţării, cauzată de evacuarea unor familii şi grupe de substanţe periculoase din listele I şi II şi substanţe prioritare/prioritar periculoase:

a) până la data de 31 decembrie 2006 se implementează programele de eliminare a poluării cu familiile şi grupele de substanţe din lista I la toate evacuările corespunzătoare, cu excepţia celor cărora li s-a acordat perioada de conformare prevăzută la art. 5 alin. (2);

b) până la data de 31 decembrie 2006 se stabilesc programele de reducere a poluării cu familiile şi grupele de substanţe din lista II;

c) până la data de 31 decembrie 2008 se stabilesc programele de reducere a poluării cu substanţele prioritare/prioritar periculoase, pe baza liniilor directoare prevăzute în anexa F.

(2) În situaţia substanţelor care se regăsesc pe mai multe liste se vor lua în considerare prevederile cele mai severe din prezentul program.

(3) Toate programele de reducere a poluării cu familiile şi grupele de substanţe din lista II vor include un termen obligatoriu pentru implementarea lor de maximum 5 ani de la data elaborării; aceste programe sunt anexate autorizaţiei de gospodărire a apelor.

(4) Programele de reducere a poluării pentru familiile şi grupele de substanţe din lista II se vor actualiza anual pe baza rezultatelor monitorizării resurselor de apă de suprafaţă, în funcţie de progresele în domeniu şi de apariţia de noi tehnologii şi practici industriale cu impact redus asupra mediului.

(5) Programele specifice de reducere sau eliminare a poluării pentru evacuările de mercur provenite din surse multiple, care nu sunt instalaţii industriale şi pentru care valorile-limită de emisie prevăzute în tabelul 1 din anexa B nu se pot aplica, trebuie să stabilească măsurile şi tehnicile cele mai adecvate pentru a asigura substituirea, reţinerea şi reciclarea mercurului; eliminarea deşeurilor de mercur se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind deşeurile toxice şi periculoase.

(6) Programele specifice se pun în aplicare începând cu datele prevăzute la alin. (1) şi sunt comunicate Comisiei Europene.

(7) Programele de reducere a poluării trebuie să cuprindă:

a) prevederi de înlocuire a solvenţilor cloruraţi utilizaţi în tratarea suprafeţelor în industria chimică;

b) proceduri corespunzătoare de monitorizare, prin care autoritatea de implementare urmăreşte respectarea valorilor-limită la evacuare;

c) situaţia curentă a evaluării riscului familiilor şi grupelor de substanţe din listele I şi II şi a substanţelor prioritare/prioritar periculoase asupra resursei de apă de suprafaţă şi subterane şi a mediului acvatic, sediment şi biocenoză, conform unei metodologii specifice, aprobată prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor;

d) situaţia curentă a impactului asupra resursei de apă receptoare şi a mediului acvatic, sediment şi biocenoză, determinat conform unei metodologii specifice, aprobată prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(8) În scopul realizării obiectivelor prevăzute la alin. (1), valorile-limită maxime de evacuare pentru familiile şi grupele de substanţe periculoase din lista II şi lista de substanţe prioritare/prioritar periculoase, prevăzute în tabelele 2 şi 3 din anexa A, aplicabile tuturor apelor afectate de poluare sau anumitor zone ale acestora, vor lua în considerare:

a) caracteristicile de toxicitate, persistenţa şi capacitatea de bioacumulare ale substanţelor prevăzute;

b) specificitatea tipului de activitate sau produs realizat;

c) dezvoltarea recentă a celor mai bune tehnici disponibile corespunzătoare domeniului, impuse de cerinţele de siguranţa mediului;

d) condiţiile de mediu din zonele respective;

e) cantitatea maximă a substanţei permisă a fi evacuată în resursele de apă de suprafaţă, exprimată ca unitate de greutate a poluantului pe unitatea elementului specific al activităţii poluatoare;

f) standardele de calitate pentru resursele de apă de suprafaţă, prevăzute în anexa B.“

7. După alineatul (4) al articolului 12 se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) La interval de 3 ani autoritatea responsabilă va trimite un raport Comisiei Europene, care va cuprinde informaţii privind implementarea prevederilor prevăzute în prezentul program de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase; raportul se realizează în conformitate cu prevederile legale în domeniu şi va fi transmis Comisiei Europene în termen de 9 luni de la finalizarea perioadei cuprinse în respectivul raport. Primul raport acoperă perioada 2004−2006.“

8. La anexa A Tabelul 2 „Familii şi grupe de substanţe din lista II“, punctul II.1 va avea următorul cuprins:

„II.1. Următorii metaloizi, metale şi compuşii lor:

1. Zinc

2. Cupru

3. Crom

4. Plumb

5. Seleniu

6. Arsen

7. Antimoniu

8. Molibden

9. Titan

10. Vanadiu

11. Staniu

12. Bariu

13. Beriliu

14. Bor

15. Uraniu

16. Cobalt

17. Taliu

18. Telur

19. Nichel

20. Argint“

Art. II. − Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005, cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

p. Ministrul economiei şi comerţului,

Eugen Ţapu-Nazare,

secretar de stat

 

Bucureşti, 14 iunie 2006.

Nr. 783.