Hotărârea Guvernului nr. 731/2007

M. Of. nr. 532 din 7 august 2007

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Articol unic. – Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

Ministrul internelor şi reformei administrative,

Cristian David

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Dan Vlaicu

 

Bucureşti, 4 iulie 2007. 

Nr. 731. 

 

ANEXĂ

 

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

 

CAPITOLUL I

Categoriile de bunuri ce se valorifică în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007, declararea şi preluarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

Art. 1. – În condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, denumită în continuare ordonanţă, se valorifică următoarele bunuri, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel:

a) bunurile confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului în temeiul legii, al hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile sau al deciziilor organelor împuternicite să dispună confiscarea, dacă deciziile, respectiv procesele-verbale sau alte acte prin care s-a dispus confiscarea, nu au fost contestate în termenul legal sau au fost contestate şi contestaţia a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă;

b) bunurile care provin din succesiuni vacante;

c) bunurile care provin din donaţii, cu excepţia celor afectate de clauze derogatorii;

d) bunurile mobile părăsite ai căror proprietari sunt neidentificaţi, predate pe bază de proces-verbal organelor de poliţie, sau bunurile mobile descoperite de organele poliţiei de frontieră în zonele de competenţă, care nu au fost reclamate de proprietari timp de un an de la data predării şi a căror valorificare nu este reglementată prin alte acte normative specifice. În aceeaşi categorie intră şi cele prevăzute în cadrul tezei întâi din prezenta literă, ai căror proprietari sunt cunoscuţi, însă există indicii temeinice, determinate de natura bunurilor sau a împrejurărilor în care au fost găsite, din care rezultă intenţia neechivocă a proprietarului de a renunţa la dreptul de proprietate asupra acestora;

e) bunurile considerate abandonate sau fără stăpân prin efectul unor acte normative, precum şi cele cărora le sunt aplicabile prevederile art. 477 din Codul civil;

f) bunurile abandonate în favoarea statului la autoritatea vamală;

g) mijloacele de plată în valută convertibilă şi în lei, titlurile de valoare şi orice active necorporale sau drepturi, inclusiv creanţe, intrate în proprietatea privată a statului prin modalităţile prevăzute la lit. a)–f);

h) sumele consemnate în orice scop de către persoane fizice sau juridice, la dispoziţia organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea şi nu s-a cerut ridicarea de către cei care le-au depus sau care erau îndreptăţiţi să le ridice, în termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia în vigoare;

i) orice alte bunuri mobile şi imobile intrate în proprietatea privată a statului. 

Art. 2. – (1) Deţinătorii de bunuri au obligaţia să declare bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în termen de 10 zile de la data primirii documentului care constituie titlu de proprietate a statului asupra acestora, cu excepţia bunurilor care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare şi a bunurilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanţă. 

(2) Bunurile intrate în proprietatea privată a statului, care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, se distrug pe cheltuiala persoanelor fizice ori juridice de la care au fost confiscate sau care au abandonat bunurile, în cazul în care sunt cunoscute, ori cheltuielile de distrugere vor fi avansate de instituţia deţinătoare, urmând a fi recuperate de la aceste persoane. 

(3) Sumele reprezentând cheltuieli de distrugere se înscriu, pe bază de documente justificative, în procesul-verbal de distrugere, care constituie titlu executoriu pentru aceste sume, în condiţiile legii, şi urmează regimul creanţelor bugetare prevăzute la art. 133 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(4) În cazul altor categorii de bunuri intrate în proprietatea privată a statului, în afară de cele confiscate sau abandonate de persoane fizice sau juridice cunoscute, cheltuielile de distrugere le suportă deţinătorul. 

(5) Distrugerea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, care nu îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, se efectuează în prezenţa şi cu confirmarea prin semnătură a unei comisii de preluare şi distrugere formate din câte un reprezentant desemnat de deţinător, de organul de valorificare şi de serviciile publice deconcentrate corespunzătoare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile. 

Art. 3. – (1) În termen de 10 zile de la data declarării, deţinătorii au obligaţia de a preda, iar direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, a municipiului Bucureşti sau administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, după caz, au obligaţia de a prelua bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, cu excepţia bunurilor prevăzute la art. 6 alin. (6) din ordonanţă. 

(2) Cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 13 alin. (2) şi (3), bunurile prevăzute la art. 6 alin. (6) din ordonanţă se predau de către deţinători, imediat după intrarea în proprietatea privată a statului, persoanelor juridice specializate sau fizice autorizate pentru comercializarea acestora către populaţie şi se declară către organul de valorificare, pentru a urmări încasarea contravalorii acestora. Predarea bunurilor are loc la organele de valorificare. 

(3) Comisia prevăzută la art. 2 alin. (5) are ca atribuţii stabilirea bunurilor care îndeplinesc condiţiile de comercializare şi distrugerea celor care nu le îndeplinesc. Bunurile care îndeplinesc condiţiile de comercializare se predau de deţinător organelor de valorificare, pe baza procesului-verbal de predare-primire. 

(4) După distrugerea bunurilor comisia de preluare şi distrugere încheie un proces-verbal de distrugere, semnat pentru confirmare de membrii acesteia. În cazul distrugerii precursorilor de droguri, procesul-verbal de distrugere se comunică Agenţiei Naţionale Antidrog în termen de 10 zile de la distrugere. 

(5) Membrii comisiei de preluare şi distrugere prevăzute la art. 2 alin. (5) pot fi şi membri ai comisiei de evaluare prevăzute la art. 6 alin. (4) din ordonanţă şi sunt numiţi prin decizie a deţinătorului. 

(6) Membrii comisiei de preluare şi distrugere primesc fiecare, în condiţiile legii, o indemnizaţie lunară fixă, stabilită prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu condiţia întrunirii comisiei cel puţin o dată pe lună. Indemnizaţia se indexează anual cu indicele de inflaţie şi se acoperă din veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. 

Art. 4. – (1) Deţinătorii bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului au obligaţia să inventarieze bunurile respective, luând în acelaşi timp şi măsurile de păstrare şi de conservare corespunzătoare a acestora. 

(2) Până la predarea bunurilor către organele de valorificare, deţinătorii acestora le înregistrează în evidenţa tehnico-operativă. 

(3) Arondarea teritorială a deţinătorilor de bunuri intrate în proprietatea privată a statului, din punctul de vedere al organului de valorificare căruia au obligaţia de a-i preda bunurile, se stabileşte prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. 

Art. 5. – (1) Declararea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se face, pe bază de borderou, la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori la administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. 

(2) Predarea şi preluarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se consemnează într-un proces-verbal de predare-primire. Procesul-verbal de predare-primire şi borderoul prevăzut la alin. (1) cuprind datele de identificare a acestora, după caz:

a) numărul procesului-verbal, data, ora şi locul încheierii acestuia;

b) numărul curent;

c) denumirea, felul şi natura fiecărui bun, descrierea amănunţită;

d) unitatea de măsură;

e) cantitatea;

f) provenienţa – din import sau indigen;

g) marca, seria, anul de fabricaţie;

h) starea fizică – bun nou sau utilizat;

i) baza legală de trecere în proprietatea privată a statului;

j) numărul actului de trecere în proprietatea privată a statului;

k) semnăturile de predare-primire. 

(3) Procesul-verbal de predare-primire se întocmeşte în două exemplare, dintre care un exemplar rămâne la deţinătorul bunurilor, iar celălalt exemplar se predă organului de valorificare. 

(4) Bunurile prevăzute la art. 6 alin. (6) şi (7) din ordonanţă se declară, în termen de 48 de ore, direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. Aceste bunuri se predau de către deţinător, de îndată, persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate să comercializeze aceste bunuri către populaţie, în baza procesului-verbal de predare-primire, în care se înscrie cantitatea de bunuri predată. Procesul-verbal de predare-primire se înaintează, în termen de 48 de ore, organelor de valorificare, însoţit de o copie de pe nota de intrare-recepţie întocmită de persoanele juridice specializate sau persoanele fizice autorizate să comercializeze aceste bunuri către populaţie. 

(5) Bunurile care provin din donaţii făcute statului intră, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, în baza unui act autentic întocmit de donator şi a acceptului, prin ordin, al ministrului economiei şi finanţelor. 

(6) Creanţele devenite ale statului în condiţiile prevăzute la art. 1 urmează regimul mijloacelor de plată în lei. Creanţele care nu se recuperează prin plăţi voluntare, la scadenţă, se transmit organelor de executare silită, împreună cu documentele doveditoare ale dreptului de creanţă al statului. Acestea devin titluri executorii pentru sumele scadente, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(7) Pentru bunurile provenind din succesiuni vacante, titlul de proprietate al statului asupra acestora este certificatul de vacanţă succesorală emis de notarul public, care se transmite direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti. 

(8) În succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii şi sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale. Reprezentarea acestora în cadrul procedurii succesorale se face prin serviciul (biroul) juridic din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti. 

(9) Sumele consemnate, potrivit legii, în orice scop, pe numele persoanelor fizice sau juridice, la dispoziţia organelor judiciare, pentru care s-a dispus restituirea şi nu s-a cerut ridicarea de către cei care le-au depus ori de către cei care erau îndreptăţiţi să le ridice în termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia în vigoare, se virează la bugetul de stat de către persoanele juridice care le au spre consemnare. Organele care au dispus consemnarea sumelor au obligaţia să le declare direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului legal de prescripţie. 

CAPITOLUL II

Mijloacele de plată intrate în proprietatea privată a statului

Art. 6. – (1) Mijloacele de plată în valută liber convertibilă intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se depun de către deţinătorii acestora, în termen de 48 de ore, în conturile în valută deschise pe seama organelor de valorificare la băncile comerciale selectate de acestea şi se declară organelor de valorificare în cadrul aceluiaşi termen, împreună cu o copie a actului de confiscare sau intrare în proprietatea privată a statului. Selectarea băncilor se face de către organele de valorificare, în funcţie de facilităţile oferite, care vor fi stabilite prin protocol. 

(2) Valorificarea mijloacelor de plată în valută liber convertibilă intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se realizează prin virarea de către băncile comerciale, în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”, deschis pe numele organelor de valorificare la unităţile trezoreriei statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, a contravalorii în lei a mijloacelor de plată în valută, în baza ordinului de vânzare de valută emis de organul de valorificare. 

Art. 7. – Mijloacele de plată în lei intrate în proprietatea privată a statului se depun în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”, deschis pe numele organelor de valorificare la unităţile trezoreriei statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, în termen de 48 de ore de la ridicare. După depunere, sumele se declară la organul de valorificare. 

CAPITOLUL III

Bunurile mobile părăsite

Art. 8. – (1) Persoana care găseşte un bun mobil care nu îi aparţine şi nu are posibilitatea să îl predea proprietarului este obligată să îl predea în termen de 10 zile unităţii de poliţie pe a cărei rază teritorială a fost găsit bunul respectiv. 

(2) Bunurile mobile părăsite în incinta punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat sau în apropierea acestora, precum şi cele găsite în apropierea incintei acestora, în zona frontierei de stat, se predau de către persoana care le-a găsit organelor poliţiei de frontieră, pe bază de proces-verbal de predare-primire, cu excepţia celor abandonate la autoritatea vamală. 

(3) Procesul-verbal de predare-primire întocmit de organul de poliţie competent va cuprinde următoarele elemente:

a) data, locul întocmirii, numele, prenumele şi gradul lucrătorului de poliţie, precum şi unitatea din care acesta face parte;

b) datele de identificare ale persoanei care a găsit bunul;

c) descrierea amănunţită a bunului şi a împrejurărilor în care acesta a fost găsit;

d) datele de identificare ale proprietarului bunului găsit, atunci când acesta este cunoscut. 

(4) Procesul-verbal de predare-primire prevăzut la alin. (3) se întocmeşte şi în situaţia în care organele de poliţie se sesizează din oficiu cu privire la existenţa unui bun mobil părăsit în raza teritorială de competenţă. 

Art. 9. – (1) Bunurile mobile prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (2) se păstrează pe o perioadă de un an, în încăperi special amenajate, în incinta unităţilor de poliţie, luându-se măsuri de păstrare şi de conservare corespunzătoare a acestora, până la predarea lor efectivă spre valorificare. 

(2) Termenul de un an în care bunurile părăsite trebuie păstrate de către organele de poliţie competente curge de la data întocmirii procesului-verbal de predare-primire a acestora. 

(3) În situaţia în care proprietarul sau moştenitorii legali ai acestuia se prezintă la unitatea de poliţie competentă înainte de expirarea termenului de un an, aceştia intră în posesia bunului reclamat, pe baza unui proces-verbal de predare-primire în care se vor consemna şi împrejurările în care bunul a fost părăsit. 

(4) Bunurile mobile abandonate, ai căror proprietari au fost identificaţi, dar au renunţat, printr-o declaraţie scrisă pe propria răspundere, la exercitarea dreptului de proprietate asupra acestora, se predau de îndată direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în vederea valorificării. Fac excepţie bunurile mobile abandonate la autoritatea vamală, susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, al căror regim este reglementat prin Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire. 

(5) Bunurile mobile, aflate la organele de valorificare sau la deţinător, pentru care s-a dispus restituirea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau prin ordonanţa procurorului se consideră abandonate dacă proprietarul sau persoana îndreptăţită nu se prezintă pentru a le ridica în termen de un an de la data comunicării. Bunurile respective se predau, după expirarea termenului, unităţilor prevăzute la alin. (4). 

CAPITOLUL IV

Bunurile aflate în situaţia prevăzută la art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale

Art. 10. – Bunurile, inclusiv mijloacele de plată în lei sau valută convertibilă, titlurile de valoare, orice active necorporale sau drepturi, aflate în situaţia prevăzută la art. 7 din Legea nr. 314/2001, cu modificările şi completările ulterioare, intră sub incidenţa prevederilor art. 1 lit. e). 

Art. 11. – (1) Lichidatorii sau, în cazul societăţilor radiate fără lichidare, administratorii acestora la data radierii predau bunurile, pe bază de proces-verbal de predare-primire, direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării încheierii de radiere. 

(2) Bunurile de natura drepturilor, inclusiv dreptul de creanţă, precum şi activele necorporale şi titlurile de valoare se comunică, de către lichidatori sau, în cazul societăţilor radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, organelor prevăzute la alin. (1) şi se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire toate documentele, în original, care atestă dreptul de proprietate al persoanei juridice radiate asupra acestora, precum şi orice alte documente deţinute cu privire la acestea, în termenul prevăzut la alin. (1). 

(3) Bunurile imobile aflate în situaţia prevăzută la art. 10 se predau, de către lichidatori sau, în cazul societăţilor radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, organelor prevăzute la alin. (1), împreună cu documentele care atestă dreptul de proprietate al persoanei juridice radiate asupra acestora, precum şi orice alte documente relevante cu privire la acestea, în termenul prevăzut la alin. (1). 

(4) Mijloacele de plată în lei aflate în situaţia prevăzută la art. 10 se depun sau se virează, după caz, de către lichidatori sau, în cazul societăţilor radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”, deschis pe numele organelor de valorificare la unităţile trezoreriei statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, în termenul prevăzut la alin. (1). 

(5) Mijloacele de plată în valută convertibilă aflate în situaţia prevăzută la art. 10 se depun sau, după caz, se virează de către lichidatori sau, în cazul societăţilor radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, în conturile în valută deschise pe seama organelor de valorificare la băncile comerciale selectate de acestea, în termenul prevăzut la alin. (1), şi se valorifică în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2). 

(6) Mijloacele de plată în valută neconvertibilă aflate în situaţia prevăzută la art. 10 se depun de către lichidatori sau, în cazul societăţilor radiate fără lichidare, de către administratorii acestora la data radierii, în termenul prevăzut la alin. (1), la Banca Naţională a României. Mijloacele de plată în valută neconvertibilă cotată de Banca Naţională a României se valorifică în conformitate cu prevederile art. 49. 

(7) Pentru preluarea bunurilor prevăzute la art. 10 nu este necesară constituirea comisiei de preluare şi distrugere. 

Art. 12. – (1) Lichidatorii sau, în cazul societăţilor radiate fără lichidare, administratorii acestora la data radierii răspund material individual sau, în cazul societăţilor cu mai mulţi administratori, solidar, pentru bunurile devenite proprietate a statului în condiţiile art. 7 din Legea nr. 314/2001, cu modificările şi completările ulterioare, care, din vina lor, nu se predau în termen de 10 zile organelor competente prevăzute la art. 11. 

(2) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti reprezintă statul în calitate de proprietar al bunurilor devenite ale statului conform art. 7 din Legea nr. 314/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi sunt abilitate să ia toate măsurile legale necesare pentru a intra în posesia acestor bunuri, dacă acestea nu sunt predate conform art. 11. 

(3) Creanţele persoanelor juridice radiate, devenite ale statului în condiţiile art. 7 din Legea nr. 314/2001, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit de către organul de valorificare spre executare silită, împreună cu încheierea judecătorului delegat prin care se dispune radierea persoanei juridice şi cu documentele doveditoare cu privire la dreptul de creanţă al persoanei juridice radiate, în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (6). 

(4) În cazul bunurilor rămase în patrimoniu după lichidare sau radiere, care nu pot fi recuperate, contravaloarea acestora sau valoarea lor, în cazul mijloacelor de plată în lei, se recuperează de la lichidator sau, după caz, de la administratori. 

CAPITOLUL V

Evaluarea şi valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

SECŢIUNEA 1

Atestarea calităţii bunurilor

Art. 13. – (1) Bunurile de consum alimentar şi materiile prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate, precum şi cele care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare se supun valorificării fără a fi necesar avizul de calitate, în condiţiile în care se încadrează în termenul de valabilitate menţionat pe ambalaj. În situaţia în care pentru aceste bunuri se depăşeşte termenul de valabilitate menţionat pe ambalaj, este interzisă valorificarea lor pentru consumul uman. 

(2) În situaţia în care există incertitudini privind calitatea sau termenul de valabilitate a bunurilor, se obţine de către deţinător avizul de calitate prin care se atestă că acestea sunt apte pentru a fi comercializate. 

(3) Pentru bunurile pe al căror ambalaj nu este înscris termenul de valabilitate, deţinătorul solicită avizul de calitate prin care se atestă că acestea sunt apte pentru a fi comercializate. 

(4) Avizul de calitate prevăzut la alin. (2) şi (3) se emite de îndată de instituţiile care deţin laboratoare de specialitate şi care sunt autorizate în acest sens. 

(5) Prin bun cu grad ridicat de perisabilitate se înţelege bunul care înregistrează scăzăminte în timpul transportului, depozitării şi desfacerii, determinate de procese naturale, cum sunt: uscare, evaporare, scurgeri, spargeri, fărâmiţare, refrigerare, congelare, decongelare, fermentare sau alte procese biofizice asemănătoare în procesul de comercializare. 

(6) Instituţiile abilitate prin lege să ateste calitatea bunurilor în vederea comercializării sunt obligate să emită avizul de calitate în termen de maximum 15 zile de la data solicitării acestuia, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (4). 

SECŢIUNEA a 2-a

Evaluarea bunurilor

Art. 14. – (1) După preluarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, comisia de evaluare procedează la evaluarea acestora în maximum 21 de zile, cu excepţia bunurilor care necesită expertizarea în vederea evaluării. 

(2) Rezultatele evaluării sunt consemnate într-un proces-verbal de evaluare întocmit de comisia de evaluare în 3 exemplare, semnat de membrii acesteia şi avizat de directorul executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori, în cazul administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, de şefii acestora. 

(3) Activitatea de ansamblu a comisiei de evaluare este coordonată de directorul executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori de şefii administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, care soluţionează şi eventualele probleme divergente care pot apărea pe parcurs între membrii comisiei de evaluare. 

(4) Comisia de evaluare se întruneşte ori de câte ori este necesar. 

(5) Directorul executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori, după caz, şeful administraţiei publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti stabileşte prin decizie componenţa comisiei de evaluare, inclusiv membrii supleanţi, în scopul înlocuirii operative a membrilor comisiei în cazul absenţei acestora. Prezenţa membrilor comisiei de evaluare este obligatorie. 

(6) În cazul bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, care sunt valorificate de administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, comisia de evaluare, inclusiv membrii supleanţi, se constituie în baza deciziei şefului administraţiei finanţelor publice de sector. 

(7) Comisia de evaluare este formată din 5 membri: 3 reprezentanţi ai organului de valorificare, un reprezentant al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului şi unul al deţinătorului bunurilor. Organul de valorificare este reprezentat în comisie de:

a) directorul executiv adjunct al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, care coordonează activitatea de valorificare, ori, în cazul administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, şeful adjunct al administraţiei – preşedintele comisiei;

b) 2 salariaţi din cadrul compartimentului, biroului sau serviciului valorificare bunuri, dintre care unul este desemnat secretarul comisiei. În cazul în care în cadrul compartimentului, biroului sau serviciului nu sunt încadraţi cel puţin 2 salariaţi, directorul executiv sau şeful administraţiei va desemna un salariat din cadrul altui compartiment, birou sau serviciu din instituţie. 

Art. 15. – (1) La evaluarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, comisia de evaluare va avea în vedere preţul actual pentru produse identice sau similare, în care se includ, după caz, taxa pe valoarea adăugată, comisionul consignatarului în cazul bunurilor valorificate în regim de consignaţie şi drepturile de import în cazul bunurilor necomunitare intrate în proprietatea privată a statului prin autoritatea vamală. Preţul rezultat se corectează, după caz, în funcţie de următoarele criterii:

a) gradul de uzură fizică şi morală a bunurilor respective;

b) utilitatea bunurilor pentru potenţialii cumpărători – în cazul bunurilor utilizabile ca materii prime în procesul tehnologic, evaluarea se poate face la preţurile cu ridicata practicate în zonă;

c) cantitatea (volumul) bunurilor respective – în cazul loturilor mari de bunuri, se pot utiliza preţurile cu ridicata practicate în zonă;

d) caracterul sezonier al bunurilor;

e) termenul de valabilitate. 

(2) Prevederile alin. (1) se aplică tuturor bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, inclusiv celor pentru care prin legi speciale se stabilesc preţuri impuse. 

(3) În cazul bunurilor necomunitare intrate în proprietatea privată a statului prin autoritatea vamală, pentru care aceasta comunică drepturi de import în sume fixe aplicate la unitatea de cantitate, potrivit art. 58, preţul stabilit trebuie să asigure cel puţin plata acestora şi a celorlalte cheltuieli de valorificare preconizate. 

(4) În situaţia prevăzută la alin. (3), dacă unitatea de măsură în care autoritatea vamală comunică drepturile de import unitare diferă de unitatea de măsură în care se face evaluarea, serviciul, biroul sau compartimentul valorificare calculează drepturile de import unitare corespunzătoare unităţii de măsură în care se face evaluarea. 

Art. 16. – (1) Pentru buna desfăşurare a activităţii de evaluare, prin decizie a directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori a şefului administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, după caz, pot fi numite subcomisii ale comisiei de evaluare, care asigură informaţii scrise privind preţurile actuale pentru produse identice sau similare, în vederea evaluării bunurilor. 

(2) În situaţii justificate, în funcţie de natura bunurilor, comisia de evaluare poate apela la serviciile unor evaluatori specializaţi, valoarea stabilită de către aceştia putând fi acceptată sau corectată de comisia de evaluare. 

(3) Membrii comisiei de evaluare primesc, fiecare, o indemnizaţie lunară fixă, stabilită prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu condiţia întrunirii comisiei de evaluare cel puţin o dată pe lună. Indemnizaţia se indexează anual cu indicele de inflaţie şi se acoperă din veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. 

(4) În situaţia în care comisia de evaluare se întruneşte de mai multe ori pe lună, iar la aceasta participă atât membrul plin, cât şi membrul supleant, membrul supleant va primi o indemnizaţie lunară la nivelul celei stabilite pentru membrul plin prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu condiţia motivării absenţei membrului plin. 

(5) Membrii comisiei de evaluare nu pot face parte din comisia de licitaţie. 

Art. 17. – (1) Bunurile de consum alimentar şi materiile prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animalele, păsările vii sau plantele, precum şi bunurile al căror termen de valabilitate expiră înainte de data rămânerii definitive a hotărârii ce se pronunţă în litigiul al cărui obiect îl constituie legalitatea procesului-verbal de confiscare sunt valorificate de persoanele juridice specializate sau de persoanele fizice autorizate să comercializeze aceste bunuri către populaţie. 

(2) Valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se face la preţul cu ridicata practicat în zonă, care poate fi preţul stabilit pentru ultima intrare, după caz, fără efectuarea procedurilor de evaluare. 

(3) Valorificarea acestora se face en détail sau angro, cu plata integrală în maximum 5 zile lucrătoare de la data vânzării. 

Art. 18. – (1) În cazul bunurilor care nu au putut fi valorificate prin magazinele proprii, direct de la locul de depozitare sau de la locul de deţinere, precum şi în regim de consignaţie, în termen de 30 de zile de la data punerii în vânzare, comisia de evaluare poate proceda la reducerea preţurilor stabilite iniţial cu până la 30% din valoarea stabilită. 

(2) În intervalul de 150 de zile de la data primei evaluări se pot face mai multe reevaluări succesive, în sensul majorării sau al reducerii preţului bunurilor, în funcţie de decizia comisiei de evaluare. Reducerea preţurilor bunurilor poate fi făcută până la 75% din preţul stabilit iniţial. 

(3) După expirarea termenului de 180 de zile de la data punerii în vânzare, cu aprobarea directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, respectiv a şefului administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, bunurile pot fi valorificate la un preţ care nu poate fi mai mic decât cel oferit de unităţile de colectare şi valorificare a deşeurilor. 

Art. 19. – În cazul bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, care conţin copii ilegale ale operelor prevăzute la art. 7 şi 8 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, organele deţinătoare au obligaţia să depună bunurile respective la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în vederea distrugerii de către comisia de distrugere constituită în conformitate cu prevederile art. 5 din Normele metodologice privind modul de depunere şi de distrugere a suporturilor, materialelor, fonogramelor, marcajelor holografice sau a copertelor confiscate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.095/2000. 

SECŢIUNEA a 3-a

Valorificarea bunurilor

Art. 20. – (1) Bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică de către organele de valorificare prin magazine proprii, direct de la locul de depozitare sau de la locul la care acestea se află, prin licitaţie publică, în regim de consignaţie ori prin bursele de mărfuri, după caz. 

(2) Alegerea metodei de valorificare se face de către directorul executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, respectiv şeful administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, înainte de evaluarea bunurilor sau cu ocazia avizării procesului-verbal de evaluare. 

(3) Bunurile intrate în proprietatea privată a statului, care nu se află pe teritoriul României, se valorifică în conformitate cu prevederile ordinului ministrului afacerilor externe emis în condiţiile art. 13 alin. (2) din ordonanţă. 

Art. 21. – (1) Magazine proprii se pot organiza de către organul de valorificare în condiţiile în care volumul bunurilor ce urmează să fie vândute asigură continuitate în funcţionarea acestora. 

(2) Vânzarea bunurilor prin magazine proprii se poate face en détail şi/sau angro, la valoarea stabilită de comisia de evaluare. 

(3) Vânzarea bunurilor de la locul de depozitare sau de la locul unde acestea se află, în sistem angro, se face pe bază de factură. 

(4) Vânzarea bunurilor în sistem angro se poate face cu plata integrală sau eşalonat pe o perioadă de maximum 12 luni. În cazul vânzării în rate persoana fizică sau juridică prezintă o garanţie bancară sau scrisoare de garanţie bancară reprezentând contravaloarea a 3 rate lunare şi plăteşte, în momentul ridicării bunurilor, minimum 50% din valoarea acestora. Ratele lunare se actualizează în funcţie de taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naţională a României. 

(5) În cazul valorificării bunurilor prevăzute la art. 13 persoanele juridice specializate sau persoanele fizice autorizate să comercializeze aceste bunuri virează la bugetul de stat contravaloarea bunurilor, în maximum 5 zile lucrătoare de la data încasării acesteia. 

Art. 22. – (1) Bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică numai prin licitaţie publică. 

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1):

a) bunurile imobile grevate de datorii înscrise în pasivul succesoral;

b) bunurile imobile constând în locuinţe, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, dacă aparţin statului, care nu se valorifică în termen de 180 de zile de la data evaluării;

c) bunurile imobile deţinute de stat în cotă indiviză. 

(3) Bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, grevate de datorii înscrise în pasivul succesoral, pot fi valorificate direct către titularul dreptului de creanţă, cu condiţia ca acesta să îşi exprime opţiunea de cumpărare şi să ofere preţul stabilit de comisia de evaluare în baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare, în termen de 30 de zile de la data primirii înştiinţării în acest sens din partea organului de valorificare. În acest caz, creanţa asupra statului, atestată de certificatul de vacanţă succesorală, se stinge prin compensare cu creanţa statului asupra cumpărătorului, reprezentând contravaloarea imobilului, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după achitarea de către cumpărător a diferenţei în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”. 

(4) Diferenţa dintre contravaloarea imobilului şi datoria care grevează imobilul se achită în termen de 60 de zile de la depunerea ofertei de cumpărare. În caz contrar, precum şi în cazul în care titularul dreptului de creanţă nu şi-a exprimat opţiunea de cumpărare în condiţiile şi termenul de mai sus, se procedează la valorificarea imobilului prin licitaţie publică. În acest caz, termenul prevăzut la alin. (2) lit. b) curge de la data la care se trece la valorificarea prin licitaţie publică. Contractul de vânzare-cumpărare se încheie în formă autentică, în termen de 30 de zile de la data achitării diferenţei prevăzute mai sus. 

(5) Bunurile imobile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, ce provin din succesiuni vacante, constând în locuinţe, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, care nu se valorifică în termen de 180 de zile de la data evaluării, cu respectarea procedurii de valorificare prin licitaţie publică, pot fi atribuite cu titlu gratuit ministerelor, altor autorităţi publice centrale şi organelor deconcentrate ale acestora, precum şi autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a Guvernului iniţiată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, la propunerea organelor de valorificare, însoţită de solicitarea instituţiilor interesate, sau direct la solicitarea instituţiilor interesate. 

(6) Bunurile imobile deţinute de stat în cotă indiviză se valorifică direct către coproprietari, dacă aceştia oferă cel puţin preţul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluare, în termen de 30 de zile de la data înştiinţării în acest sens de către organele de valorificare, şi achită integral suma în termen de 60 de zile de la data depunerii ofertei de cumpărare. În caz contrar, se procedează la valorificarea imobilului prin licitaţie publică. 

(7) În cazul în care unii dintre coproprietari nu depun oferta de cumpărare în termenul de mai sus, vânzarea directă a cotei deţinute de stat se face către cei care au depus oferta. În cazul acestor bunuri imobile nu se aplică termenul prevăzut la alin. (5). Contractul de vânzare-cumpărare se încheie în formă autentică în termen de cel mult 30 de zile de la data achitării sumei prevăzute mai sus. 

Art. 23. – (1) Valoarea de pornire a licitaţiei este stabilită de comisia de evaluare. 

(2) În vederea organizării licitaţiei se publică în presă anunţuri de vânzare, care trebuie să cuprindă următoarele informaţii privind organizarea licitaţiei:

a) data, ora şi locul organizării licitaţiei;

b) valoarea de pornire a licitaţiei;

c) descrierea bunurilor supuse licitaţiei;

d) pasul licitaţiei, stabilit procentual sau valoric. 

Se pot utiliza în plus şi alte forme de publicitate. 

(3) Publicarea anunţului de vânzare se face în cel mult 10 zile lucrătoare după evaluarea bunurilor. 

(4) Licitaţia publică se desfăşoară în minimum 5 zile şi maximum 10 zile lucrătoare de la data publicării anunţului de vânzare. 

(5) Lista cuprinzând bunurile ce fac obiectul licitaţiei publice se afişează la sediul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, respectiv al administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, începând cu data publicării anunţului de vânzare, iar alte informaţii necesare se pun la dispoziţie celor interesaţi de către serviciile sau birourile de valorificare. 

(6) Lista cuprinzând bunurile care fac obiectul licitaţiei publice poate fi publicată şi în presa centrală sau locală, precum şi prin internet, pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

(7) Licitaţia publică are loc în prezenţa unei comisii formate din 3 membri, desemnaţi prin decizie a directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti şi, respectiv, prin decizie a şefului administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. 

(8) Comisia de licitaţie verifică îndeplinirea condiţiilor de participare la licitaţie şi întocmeşte lista cuprinzând persoanele acceptate la licitaţie. Garanţia de participare la licitaţie se depune de către participanţii la licitaţie în contul 50.05 „Disponibil din sume de mandat şi sume în depozit ale ministerelor şi instituţiilor subordonate”, deschis la unităţile Trezoreriei Statului pe seama direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, respectiv a administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. 

Art. 24. – (1) La licitaţia publică pot participa atât persoanele fizice, cât şi juridice, cu următoarele condiţii:

a) înscrierea la licitaţie pe baza unei cereri;

b) plata unei garanţii de participare la licitaţie, reprezentând cel puţin 10% din valoarea de pornire a licitaţiei;

c) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;

d) pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;

e) pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română şi legalizat;

f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;

g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport sau carte de identitate, după caz;

h) dovada emisă de creditorii fiscali că nu are obligaţii fiscale restante. 

(2) Licitaţia publică se desfăşoară în locul, la data şi la ora indicate în anunţul de vânzare, dacă sunt cel puţin 2 ofertanţi. 

(3) Licitaţia publică se reia în situaţia în care nu se prezintă 2 ofertanţi sau nu se obţine valoarea de pornire a licitaţiei. În aceste situaţii se întocmeşte un proces-verbal de desfăşurare, semnat de toţi membrii comisiei de licitaţie, iar comisia de evaluare va proceda la reducerea preţului bunurilor licitate, în termen de cel mult 10 zile de la data licitaţiei, prin reducerea preţului de vânzare cu cel mult 50% din cel stabilit iniţial. 

(4) Data reluării licitaţiei publice se stabileşte de către comisia de licitaţie, în termen de maximum 30 de zile de la data primei licitaţii. 

(5) După reevaluarea bunurilor noua valoare stabilită de comisia de evaluare constituie valoarea de pornire a licitaţiei. 

(6) Dacă la a doua licitaţie publică nu se prezintă niciun ofertant, bunurile pot fi supuse valorificării prin celelalte metode de valorificare. 

(7) Dacă la a doua licitaţie publică se prezintă un singur ofertant şi acesta îndeplineşte condiţiile de participare, el este admis şi are loc negocierea preţului de vânzare a bunurilor. 

(8) În situaţia în care nu se obţine valoarea de pornire a celei de-a doua licitaţii publice, inclusiv în cazul negocierii cu un singur ofertant, se întocmeşte un proces-verbal de desfăşurare, semnat de toţi membrii comisiei de licitaţie, şi licitaţia se reia. În această situaţie comisia de evaluare procedează la reducerea preţului bunurilor supuse licitaţiei, în termen de 10 zile de la data licitaţiei, astfel încât reducerea totală a preţului de vânzare, după cele 3 licitaţii, să nu depăşească 75% din valoarea iniţială. Comisia de licitaţie stabileşte data celei de-a treia licitaţii publice, în termen de cel mult 30 de zile de la data licitaţiei anterioare. În cazul în care la cea de-a treia licitaţie publică se prezintă un singur ofertant, se procedează la negocierea preţului de vânzare cu acesta, care nu poate fi mai mic de 25% din valoarea stabilită iniţial de comisia de evaluare. 

(9) În cazul în care bunurile nu se valorifică nici în urma celei de-a treia licitaţii publice, se pot utiliza alte metode de valorificare. 

(10) Publicarea anunţului de vânzare este obligatorie înaintea fiecărei licitaţii publice, în aceleaşi condiţii ca şi în cazul primei licitaţii. 

(11) Pasul de licitare se stabileşte înaintea fiecărei licitaţii publice, în sumă absolută sau în procente din valoarea de pornire a licitaţiei, de serviciul, biroul sau compartimentul de valorificare din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori al administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. 

(12) Plata contravalorii bunurilor se face integral la preluarea acestora de către câştigătorul licitaţiei. În cazul negocierii preţului de vânzare cu un singur ofertant, conform alin. (7) şi (8), vânzarea se poate face şi în rate, cu garanţie bancară reprezentând contravaloarea a trei rate lunare, câştigătorul licitaţiei plătind în momentul preluării bunurilor minimum 50% din valoarea adjudecată. Rata dobânzii se actualizează în funcţie de nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. 

(13) După fiecare licitaţie publică se întocmeşte un proces-verbal de licitaţie în care se consemnează rezultatele acesteia şi care se semnează de toţi membrii comisiei de licitaţie şi de ofertanţi. Adjudecatarul primeşte din partea comisiei de licitaţie procesul-verbal de licitaţie. 

(14) Garanţia depusă de participanţii la licitaţie se restituie în termen de 5 zile lucrătoare de la data încheierii licitaţiei. În cazul adjudecatarului, aceasta se reţine în contul preţului sau al sumei de minimum 50% din preţ datorate la preluarea bunurilor, în cazul vânzării în rate, organul de valorificare virând garanţia în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului”, deschis la unităţile Trezoreriei Statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti. 

(15) În cazul neprezentării la licitaţie, precum şi al ofertanţilor care refuză semnarea procesului-verbal de licitaţie, garanţia nu se restituie, devine venit la bugetul de stat şi se virează în contul 20.35.01.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii”. 

(16) Adjudecatarul este obligat să plătească preţul, diminuat cu contravaloarea garanţiei, în termen de cel mult 5 zile de la data licitaţiei. 

(17) În cazul vânzării în rate conform alin. (12), adjudecatarul este obligat la plata sumei de minimum 50% din preţ, diminuată cu valoarea garanţiei depuse, în termen de cel mult 5 zile de la data licitaţiei. 

(18) Procesul-verbal de licitaţie constituie titlu de creanţă asupra adjudecatarului, pentru suma datorată, respectiv preţul diminuat cu garanţia depusă. Termenul de plată a obligaţiei este de maximum 5 zile de la data licitaţiei sau termenele stabilite prin procesul-verbal de licitaţie, în cazul vânzării în rate. 

(19) După plata preţului diminuat cu garanţia, adjudecatarul preia bunurile în baza documentului „factură”, care constituie şi titlu de proprietate asupra acestora, în cazul bunurilor mobile. 

(20) În cazul bunurilor imobile, adjudecatarul le preia pe bază de factură după plata preţului, diminuat cu garanţia, dar titlul de proprietate îl constituie contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, în termen de 30 de zile de la plata sumei. 

(21) În cazul în care adjudecatarul nu achită suma datorată în vederea preluării bunurilor în maximum 5 zile lucrătoare de la adjudecarea bunurilor, acesta pierde dreptul la restituirea garanţiei, iar licitaţia se reia în cel mult 15 zile lucrătoare de la data adjudecării, cu aceeaşi valoare de pornire ca şi licitaţia anterioară. 

(22) În situaţia prevăzută la alin. (21), din garanţia depusă se vor acoperi, în ordine, cheltuielile ocazionate de organizarea unei noi licitaţii şi diferenţa de preţ, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie va fi mai mic. 

(23) În cazul în care garanţia depusă depăşeşte sumele prevăzute la alin. (22), suma rămasă din garanţie după acoperirea acestora se virează la bugetul de stat, în contul 20.35.01.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii”. În caz contrar, fostul adjudecatar este obligat la plata cheltuielilor ocazionate de organizarea unei noi licitaţii publice şi, după caz, a diferenţei de preţ rămase neacoperite din garanţia depusă. 

(24) În situaţia prevăzută la alin. (21), adjudecatarul datorează majorări de întârziere pentru neachitarea obligaţiei faţă de bugetul de stat, stabilită prin procesul-verbal de licitaţie, conform alin. (18), până la stingerea creanţei. În acest caz, creanţa se stinge prin achitarea contravalorii bunurilor de către noul adjudecatar, precum şi a diferenţei de preţ de către vechiul adjudecatar, dacă este cazul. 

(25) În situaţia prevăzută la alin. (21), adjudecatarul poate intra în posesia bunurilor achitând suma prevăzută la alin. (16), împreună cu majorările de întârziere aferente şi cheltuielile ocazionate de organizarea următoarei licitaţii, rămase neacoperite din garanţie, dacă este cazul, până cu o zi înainte de data organizării acesteia. În acest caz noua licitaţie nu va mai avea loc. 

(26) Dacă adjudecatarul care nu a achitat în termen suma datorată nu procedează conform alin. (25), nu are dreptul de a participa la următoarea licitaţie. 

(27) În cazul reluării licitaţiei conform alin. (21), comisia de licitaţie stabileşte sumele datorate de primul adjudecatar, respectiv diferenţa de preţ şi cheltuielile ocazionate de organizarea licitaţiei, rămase neacoperite de garanţia depusă. Aceste sume se consemnează în procesul-verbal de licitaţie, care se comunică şi primului adjudecatar. 

(28) Majorările de întârziere prevăzute la alin. (24) se stabilesc conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 25. – (1) Bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică şi în regim de consignaţie, precum şi prin societăţi comerciale tip consignaţie, pe baza principiului licitării comisionului în cadrul limitei de 0,5–25% din valoarea bunurilor. 

(2) Licitarea comisionului se poate face la începutul anului sau ori de câte ori este necesar, cu condiţia ca la stabilirea acestuia comisia de licitaţie să aibă în vedere criteriile stabilite la alin. (3). 

(3) La stabilirea comisionului comisia de licitaţie trebuie să aibă în vedere următoarele criterii, după caz:

a) volumul de marfă care poate fi preluat pentru valorificare;

b) vadul comercial al consignatarului;

c) respectarea obligaţiilor privind plata contravalorii bunurilor sau plata în avans. 

(4) Consignatarul vinde bunurile preluate la preţul stabilit de comisia de evaluare fără TVA, care include şi comisionul, la care se adaugă TVA-ul aferent. 

(5) Plata contravalorii bunurilor vândute se face integral sau pe măsura vânzării, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data vânzării. 

(6) Pentru nevărsarea la termen a sumelor încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, organele de valorificare calculează majorări de întârziere, potrivit legislaţiei fiscale în materie. 

Art. 26. – (1) Bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică şi prin intermediul burselor de mărfuri, în baza prevederilor legale în acest sens. 

(2) Titlurile de valoare intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se valorifică pe piaţa valorilor mobiliare conform legislaţiei în vigoare. 

Art. 27. – Dacă în termen de 150 de zile de la prima reevaluare a bunurilor acestea nu se valorifică prin modalităţile prevăzute la art. 8 din ordonanţă sau nu se atribuie cu titlu gratuit, se poate proceda la:

a) valorificarea prin unităţile de colectare şi valorificare a deşeurilor;

b) dezmembrarea bunurilor şi valorificarea componentelor rezultate, inclusiv a ambalajelor, după caz;

c) distrugerea bunurilor sau a componentelor acestora. 

Art. 28. – (1) Bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului pot fi valorificate prin intermediul altor organe de valorificare din structura Ministerului Economiei şi Finanţelor, la propunerea serviciului sau a biroului de valorificare, în baza deciziei directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori a şefului administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. 

(2) Lista bunurilor greu vandabile, cuprinzând denumirea, felul şi natura fiecărui bun, unitatea de măsură, cantitatea, valoarea stabilită de comisia de evaluare, provenienţa, marca, seria, anul de fabricaţie, starea fizică şi baza legală de trecere în proprietatea privată a statului, se transmite trimestrial spre analiză organelor de valorificare din structura Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

(3) În cazul în care alte organe de valorificare îşi manifestă interesul faţă de preluarea, în vederea valorificării, a bunurilor respective, se încheie un protocol între conducătorii organelor de valorificare respective. Din sumele încasate din valorificarea acestor bunuri se acoperă toate cheltuielile aferente valorificării, iar diferenţa se varsă la bugetul de stat de către organul de valorificare. 

CAPITOLUL VI

Atribuirea, cu titlu gratuit, a unor categorii de bunuri intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

Art. 29. – (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor poate transmite sau, după caz, poate propune Guvernului transmiterea cu titlu gratuit a unor bunuri intrate în proprietatea privată a statului unor persoane fizice sau juridice, astfel:

a) Secretariatului General al Guvernului – autovehicule, ambulanţe sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiuni şi motoare ataşabile acestora. 

Repartizarea acestor bunuri se face de către o comisie interministerială care va funcţiona pe lângă Secretariatul General al Guvernului, constituită prin decizie a primului-ministru, formată din reprezentanţi ai Secretariatului General al Guvernului, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Ministerului Apărării, Ministerului Justiţiei, Ministerului Transporturilor şi ai Cancelariei Primului-Ministru. 

Transmiterea cu titlu gratuit a acestor bunuri se face prin comunicare periodică Secretariatului General al Guvernului, pe baza datelor centralizate de la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi de la administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. 

Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a comunica lunar Ministerului Economiei şi Finanţelor situaţia nominală privind autovehiculele, ambulanţele sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunile şi motoarele ataşabile acestora, intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, până la data de 5 a lunii următoare, conform anexei nr. 1. 

Înscrierea în situaţia lunară înaintată Ministerului Economiei şi Finanţelor trebuie să cuprindă numai autovehiculele, ambulanţele sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunile şi motoarele ataşabile acestora, care au o situaţie clară din punct de vedere juridic, în sensul că au intrat definitiv în proprietatea privată a statului. Situaţiile lunare cuprind autovehiculele care sunt în stare de funcţionare şi corespund din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice, conform legislaţiei în vigoare. Se înscriu în situaţiile lunare şi autovehiculele care nu se încadrează în prevederile privind emisiile poluante, dar îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de lege pentru a circula pe drumurile publice. 

În raportul de expertiză tehnică se precizează în mod expres dacă autovehiculul corespunde din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice şi dacă se încadrează în prevederile legale privind emisiile poluante, precum şi gradul de uzură. 

Cererile de atribuire cu titlu gratuit a autovehiculelor, ambulanţelor sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunilor şi motoarelor ataşabile acestora se depun la Secretariatul General al Guvernului. 

Comisia interministerială va elabora un regulament de organizare şi funcţionare a acesteia, în care să se prevadă atribuţiile ce îi revin cu privire la repartizarea cu titlu gratuit a autovehiculelor, ambulanţelor sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunilor şi motoarelor ataşabile acestora. 

Comisia interministerială analizează cererile de atribuire gratuită a autovehiculelor, ambulanţelor sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunilor şi a motoarelor ataşabile acestora şi repartizează aceste bunuri în administrarea ministerelor, autorităţilor publice centrale şi locale, în limita normativelor de dotare a acestora, precum şi unităţilor de cult şi Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România. 

Prin regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei interministeriale se stabileşte modul de soluţionare a cererilor de atribuire gratuită a autovehiculelor, ambulanţelor sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunilor şi a motoarelor ataşabile, nerezolvate. 

Secretariatul General al Guvernului comunică Ministerului Economiei şi Finanţelor, după fiecare şedinţă a comisiei interministeriale, situaţia privind autovehiculele, ambulanţele sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunile şi motoarele ataşabile acestora, care au fost atribuite gratuit, precum şi situaţia celor neatribuite gratuit. 

Predarea autovehiculelor către instituţiile cărora le-au fost atribuite şi valorificarea celor neatribuite de către organul de valorificare se efectuează pe baza comunicării exprese a Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

Transmiterea comunicărilor de Ministerul Economiei şi Finanţelor atât către beneficiari, cât şi către organele de valorificare se va face în termen de 15 zile de la data primirii comunicării de la Secretariatul General al Guvernului. 

Transmiterea de către beneficiari a acceptului sau refuzului se va face în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării. În caz contrar, bunurile se consideră refuzate. 

Pentru autovehiculele intrate în proprietatea privată a statului, repartizate cu titlu gratuit, care nu se încadrează în prevederile legale privind emisiile poluante, omologarea individuală se face prin exceptare individuală, conform prevederilor Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.132/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărţii de identitate şi certificarea autenticităţii vehiculelor rutiere – RNTR 7. 

Datele tehnice care trebuie comunicate Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru autovehicule, ambulanţe sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiuni şi motoare ataşabile acestora sunt prevăzute în anexa nr. 1. 

Expertiza tehnică şi evaluarea autovehiculelor, ambulanţelor sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunilor şi motoarelor ataşabile acestora, intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, se efectuează de către experţi tehnici sau evaluatori autorizaţi;

b) creşelor, grădiniţelor, centrelor de plasament şi centrelor de primire a copilului, căminelor de bătrâni, cantinelor pentru săraci, azilurilor, spitalelor, şcolilor, bibliotecilor, instituţiilor de cult, persoanelor cu handicap, Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România, precum şi persoanelor fizice care au avut de suferit de pe urma calamităţilor naturale, la propunerea organelor de valorificare. 

Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti pot atribui cu titlu gratuit bunuri în valoare de până la 10.000 lei/beneficiar. 

Pentru bunurile ce sunt atribuite cu titlu gratuit, în valoare de peste 10.000 lei/beneficiar, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti înaintează Ministerului Economiei şi Finanţelor propuneri concrete şi motivate, care vor cuprinde beneficiarii bunurilor şi lista bunurilor atât cantitativ, cât şi valoric. În vederea atribuirii cu titlu gratuit, bunurile vor fi retrase de la valorificare. 

Se pot atribui cu titlu gratuit bunuri în valoare de peste 10.000 lei/beneficiar şi în baza unei cereri înaintate direct Ministerului Economiei şi Finanţelor. În această situaţie Ministerul Economiei şi Finanţelor va solicita listele cu bunuri, atât cantitativ, cât şi valoric, de la direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi de la administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti. 

c) ministerelor, altor autorităţi publice centrale, inclusiv organelor deconcentrate ale acestora, precum şi autorităţilor administraţiei publice locale – echipamente de comunicaţie, tehnică de calcul şi birotică, rechizite, bunuri de folosinţă îndelungată, inventar gospodăresc, materiale de întreţinere şi reparaţii, cu respectarea procedurilor de declarare şi de evaluare. 

Atribuirea cu titlu gratuit, pentru unităţile administrativ-teritoriale, se face în baza unei cereri adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi administraţiilor finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, pentru bunuri în valoare de până la 10.000 lei/ beneficiar, iar pentru bunuri în valoare de peste 10.000 lei/ beneficiar, cererea va fi adresată Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

Atribuirea cu titlu gratuit, pentru ministere şi alte autorităţi publice centrale, precum şi pentru organele deconcentrate ale acestora, se face în baza unei cereri adresate Ministerului Economiei şi Finanţelor;

d) Ministerului Afacerilor Externe – bunuri mobile şi imobile aflate în străinătate, prin hotărâre a Guvernului;

e) persoanelor juridice – bunuri intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, care au fost achiziţionate din import, în baza unui contract de credit garantat de stat, prin hotărâre a Guvernului;

f) persoanelor juridice care administrează case memoriale, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

(2) Atribuirea cu titlu gratuit a bunurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se face cu aprobarea, prin ordin, a ministrului economiei şi finanţelor, pentru cele care intră în competenţa Ministerului Economiei şi Finanţelor, sau prin decizie a directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, ori prin decizie a şefului administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, pentru cele care intră în competenţa acestora. 

(3) Atribuirea cu titlu gratuit beneficiarilor prevăzuţi la alin. (1) lit. b), în cazul în care aceştia nu au personalitate juridică, se poate face organelor sau persoanelor juridice în cadrul sau în subordinea cărora îşi desfăşoară activitatea. 

Art. 30. – (1) Autovehiculele, ambulanţele sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunile şi motoarele ataşabile acestora, care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi atribuite cu titlu gratuit Secretariatului General al Guvernului, cele care nu sunt repartizate de comisia interministerială sau cele refuzate de beneficiari, explicit sau prin netransmiterea în termen de 15 zile a acceptului sau refuzului de a le prelua, se valorifică de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi de administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, astfel:

a) prin licitaţie publică;

b) prin vânzare directă de la locul de depozitare sau de la locul unde acestea se află;

c) prin atribuire cu titlu gratuit;

d) ca piese componente;

e) prin unităţile de colectare şi valorificare a deşeurilor;

f) prin distrugere. 

(2) Atribuirea cu titlu gratuit în condiţiile art. 29 alin. (1) lit. b) se poate face direct, fără parcurgerea etapelor de valorificare, dar cu respectarea procedurii de evaluare a bunurilor. 

(3) Dacă bunurile nu sunt preluate în termen de 60 de zile de la data aprobării atribuirii cu titlu gratuit, vor urma procedura de valorificare sau pot fi atribuite unui alt beneficiar. 

CAPITOLUL VII

Competenţele şi obligaţiile organelor de valorificare, obligaţiile persoanelor juridice sau fizice care primesc spre valorificare bunuri intrate în proprietatea privată a statului

Art. 31. – Organele de valorificare au următoarele competenţe şi obligaţii:

a) propun Ministerului Economiei şi Finanţelor transmiterea cu titlu gratuit a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, pentru valori mai mari de 10.000 lei/beneficiar;

b) verifică dacă sumele rezultate din valorificarea bunurilor se varsă în termen la bugetul de stat; în caz contrar se iau măsuri de realizare a creanţelor bugetare, conform legislaţiei fiscale în vigoare;

c) transmit debitele constatate organelor de executare silită în vederea aplicării măsurilor de executare silită, în baza titlurilor executorii care sunt, în condiţiile legii, după caz:

1. procesul-verbal al comisiei de inventariere, în cazul bunurilor găsite lipsă la inventar la consignatari;

2. procesul-verbal de constatare în cazul bunurilor lăsate în custodie, găsite lipsă;

3. procesul-verbal al comisiei de licitaţie în cazul neachitării la termen a obligaţiilor rezultate din adjudecarea bunurilor la licitaţie;

4. actele de constatare a majorărilor de întârziere, pentru obligaţiile neachitate la termen;

5. contractul de vânzare-cumpărare, în cazul neachitării la termen a ratelor rezultate din vânzarea în rate a bunurilor;

6. alte documente care atestă dreptul de creanţă al statului şi depăşirea termenelor de plată, conform art. 5 alin. (6) şi (7) şi art. 11, inclusiv contractele de împrumut sau alte acte atestând drepturi de creanţă, precum şi certificatele de vacanţă succesorală, în baza cărora creanţele devin ale statului;

d) întocmesc documentaţia în vederea valorificării bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, prin bursele de mărfuri şi pe piaţa valorilor mobiliare;

e) controlează dacă persoanele juridice şi fizice care au preluat spre valorificare bunuri intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului le păstrează în bune condiţii;

f) asigură, la preluarea autovehiculelor, ambulanţelor sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunilor şi motoarelor ataşabile acestora, sigilarea acestor bunuri;

g) raportează lunar Ministerului Economiei şi Finanţelor situaţia privind autovehiculele, ambulanţele sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunile şi motoarele ataşabile acestora intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, conform anexei nr. 1;

h) raportează trimestrial Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală situaţia generală privind bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, conform anexei nr. 2, până la data de 20 a lunii următoare încheierii trimestrului. Anexa nr. 2 va fi însoţită de o informare privind următoarele aspecte: modul de funcţionare a comisiilor de evaluare şi a comisiilor de distrugere a bunurilor, vărsarea în termen la bugetul de stat a sumelor datorate, penalizări de întârziere calculate pentru nevărsarea în termen a sumelor la bugetul de stat, nivelul TVA-ului şi al drepturilor vamale de import, aferente bunurilor valorificate, după caz, nivelul comisioanelor negociate cu societăţile tip consignaţie pentru valorificarea bunurilor, lista detaliată cuprinzând bunurile greu vandabile şi categoriile de cheltuieli, precum şi alte aspecte semnificative privind acţiunea de valorificare;

i) organizează evidenţa bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului şi a sumelor obţinute din valorificarea acestora, potrivit normelor legale în vigoare;

j) organizează evidenţa strictă a proceselor-verbale de predare-primire pe deţinătorii de la care s-au primit bunurile şi pe persoanele fizice sau juridice prin care se face valorificarea;

k) organizează evidenţa proceselor-verbale de evaluare întocmite de comisia de evaluare. 

Art. 32. – Persoanele juridice sau fizice care primesc spre valorificare bunuri intrate în proprietatea privată a statului au următoarele obligaţii:

a) să trimită reprezentantul lor pentru a prelua bunurile ori de câte ori sunt înştiinţate de organele de valorificare;

b) să semneze de primirea bunurilor avizul de însoţire a mărfii, aplicând şi ştampila unităţii, după caz;

c) să înregistreze în evidenţele proprii bunurile respective în ziua primirii;

d) să organizeze evidenţa bunurilor primite pe fiecare aviz de însoţire a mărfii;

e) să anexeze documentului de plată un borderou cuprinzând lista cu bunurile vândute, preţul unitar, cantitatea, valoarea, seria şi numărul avizului de însoţire a mărfii pe baza căruia au preluat bunurile;

f) să asigure conservarea bunurilor în cele mai bune condiţii, având grijă să nu fie înlocuite până la vânzare cu altele de calitate inferioară şi să nu se altereze sau să se deterioreze din cauza condiţiilor de întreţinere necorespunzătoare;

g) să expună în permanenţă bunurile respective spre vânzare şi să ia cele mai eficiente măsuri pentru ca aceste bunuri să fie vândute în cel mai scurt timp;

h) să vireze sau să depună în numerar contravaloarea bunurilor, respectiv preţul stabilit de comisia de evaluare, din care se deduce comisionul, în termen de cel mult 5 zile de la vânzarea bunurilor, în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”. 

CAPITOLUL VIII

Procedura de distrugere a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

Art. 33. – (1) Bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului şi preluate de organele de valorificare, care în intervalul celor 180 de zile au devenit necomercializabile, precum şi cele care nu au putut fi valorificate sau atribuite cu titlu gratuit, inclusiv componentele rezultate din dezmembrare, care nu au fost predate unităţilor de colectare şi de valorificare a deşeurilor, se pot distruge sub supravegherea comisiei de distrugere. 

(2) De asemenea, pot fi distruse şi bunurile pentru care volumul acestora (valoric) nu justifică angajarea cheltuielilor în vederea valorificării. 

(3) În cazul bunurilor necomunitare intrate în proprietatea privată a statului prin autoritatea vamală, pentru care aceasta comunică drepturi de import în sume fixe aplicabile la unitatea de cantitate, dacă preţul stabilit conform art. 15 alin. (1) nu asigură cel puţin plata drepturilor de import şi a celorlalte cheltuieli de valorificare preconizate, bunurile se distrug. 

(4) Comisia de distrugere este formată din 5 membri: 2 reprezentanţi ai organului de valorificare, desemnaţi din cadrul compartimentului, biroului sau al serviciului valorificare bunuri, un reprezentant din partea inspectoratului judeţean de poliţie sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipului Bucureşti, un reprezentant al oficiului judeţean pentru protecţia consumatorilor sau al Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti şi un reprezentant al agenţiei judeţene pentru protecţia mediului. 

(5) În cazul în care în cadrul compartimentului, biroului sau serviciului nu sunt încadraţi cel puţin 2 salariaţi, directorul executiv sau şeful administraţiei vor desemna un salariat din cadrul altui compartiment, birou sau serviciu din instituţie. 

Art. 34. – (1) Distrugerea bunurilor dovedite că aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală se face de către o comisie numită de titularul dreptului, având următoarea componenţă:

a) un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti ori al administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, după caz, care are atribuţii de valorificare bunuri;

b) un reprezentant al deţinătorului;

c) un reprezentant al inspectoratului general de poliţie judeţean sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti;

d) un reprezentant al oficiului judeţean pentru protecţia consumatorilor sau al Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor al Municipiului Bucureşti;

e) un reprezentant al agenţiei judeţene pentru protecţia mediului. 

(2) Titularul dreptului de proprietate intelectuală va numi, la propunerea instituţiilor reprezentate în comisie, câte un membru supleant, care va înlocui membrul plin când acesta nu este disponibil. 

(3) Membrii comisiei prevăzute la alin. (1) primesc o indemnizaţie fixă lunară cel puţin egală cu indemnizaţia stabilită prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, pentru membrii comisiilor prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (4) şi art. 7 alin. (2) din ordonanţă. 

(4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (3) este plătită de titularul dreptului de proprietate intelectuală, cu condiţia întrunirii comisiei cel puţin o dată pe lună. Indemnizaţia se plăteşte cel târziu în data întrunirii comisiei. În cazul participării la distrugere a membrului supleant, acesta primeşte aceeaşi indemnizaţie. Dacă într-o lună comisia de distrugere se întruneşte de mai multe ori, iar la distrugere participă, în mod justificat, atât membrul plin, cât şi cel supleant, ambii vor primi indemnizaţia. 

(5) Totalitatea cheltuielilor de distrugere, în cazul bunurilor distruse de comisia prevăzută la alin. (1), se suportă de către titularul dreptului de proprietate intelectuală, cu excepţia celor prevăzute la art. 7 alin. (7) din ordonanţă. 

Art. 35. – (1) Comisia de distrugere stabileşte, în funcţie de natura bunurilor respective, locul unde urmează să fie distruse acestea, putându-se apela şi la serviciile unor unităţi specializate în acest gen de activitate. 

(2) După distrugerea bunurilor comisia de distrugere încheie un proces-verbal de distrugere, în 3 exemplare semnate de toţi membrii comisiei, precum şi de unitatea specializată, după caz. 

(3) Data întrunirii comisiei de distrugere se stabileşte prin decizie a directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, a şefului administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti sau a titularului dreptului de proprietate intelectuală, după caz. 

(4) Prezenţa tuturor membrilor comisiei de distrugere la operaţiunea de distrugere este obligatorie, iar dacă un membru este absent, înlocuitorul acestuia este numit prin decizie a directorului executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, a şefului administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti ori, după caz, a titularului dreptului de proprietate intelectuală. 

(5) Procesul-verbal de distrugere este avizat de directorul executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, de şeful administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti sau de conducătorul titularului dreptului de proprietate intelectuală. 

(6) În funcţie de importanţa operaţiunii de distrugere se pot efectua înregistrări video fie cu aparatura proprie, fie prin apelarea la serviciile unor persoane fizice sau juridice specializate. 

(7) Membrii comisiei de distrugere primesc, fiecare, o indemnizaţie lunară fixă, stabilită prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu condiţia întrunirii comisiei cel puţin o dată pe lună. Indemnizaţia se indexează anual cu indicele de inflaţie şi se acoperă din veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. 

(8) În situaţia în care comisia de distrugere se întruneşte de mai multe ori pe lună, iar la aceasta participă atât membrul plin, cât şi membrul supleant, membrul supleant va primi o indemnizaţie lunară la nivelul stabilit pentru membrul plin prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu condiţia motivării absenţei membrului plin. 

CAPITOLUL IX

Veniturile încasate şi cheltuielile aferente bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului

Art. 36. – (1) Veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi veniturile încasate în urma valorificării bunurilor confiscate de către autorităţile administraţiei publice locale se colectează în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”, deschis pe numele direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene la unităţile Trezoreriei Statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi pe numele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti. În cazul încasării contravalorii bunurilor respective în numerar sumele se depun la casieria Trezoreriei Statului în prima zi lucrătoare de la încasare. 

(2) Din sumele colectate direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti acoperă, pe bază de documente legale, cheltuielile efectuate în vederea valorificării bunurilor respective şi reţin cota de 1% aferentă bunurilor confiscate de organele de poliţie, care se virează Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru recompensarea poliţiştilor, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, având obligaţia ca în termen de 5 zile lucrătoare de la încasare să vireze disponibilităţile rămase, după caz:

a) în contul bugetului de stat 20.35.01.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii”;

b) în contul bugetului de stat 20.35.01.06 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor”;

c) în contul 21.35.02.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii” pentru sumele destinate bugetelor locale. 

Art. 37. – (1) Pentru cheltuielile efectuate în vederea valorificării bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului după virarea la bugetul de stat a disponibilităţilor rezultate din valorificare sau pentru care sumele disponibile în contul 50.85 nu sunt suficiente, se prezintă documente justificative, procedându-se astfel:

a) direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti întocmesc un referat în care vor fi consemnate, pe bază de documente justificative, sumele care urmează să fie restituite din contul bugetului de stat în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”. Referatul este semnat de directorul executiv al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi de şeful administraţiei finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi va purta viza de control financiar preventiv propriu;

b) unităţile Trezoreriei Statului restituie suma totală aprobată în referat din contul bugetului de stat 20.35.01.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii” sau, după caz, 20.35.01.06 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor” în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”;

c) după alimentarea contului 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi administraţiile finanţelor publice de sector din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti dispun plăţile legale către beneficiari. 

(2) Veniturile încasate din valorificarea bunurilor confiscate de către autorităţile administraţiei publice locale se fac venit la bugetul local, după deducerea cheltuielilor cu valorificarea efectuate conform legislaţiei în vigoare şi a unui comision de 20% din veniturile rămase după deducerea cheltuielilor cu valorificarea. Comisionul se virează în contul bugetului statului 20.35.01.03, în termen de 5 zile de la încasare. 

(3) În situaţia în care nivelul veniturilor încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului nu asigură acoperirea cheltuielilor necesare în vederea valorificării acestora, diferenţa va fi acoperită de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

(4) În situaţia în care nivelul veniturilor încasate din valorificarea bunurilor confiscate de către autorităţile administraţiei publice locale nu asigură acoperirea cheltuielilor necesare în vederea valorificării acestora, diferenţa este acoperită din veniturile datorate bugetului local. 

Art. 38. – (1) Diferenţa de cheltuieli neacoperită din veniturile încasate din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se acoperă din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor, respectiv de la capitolul 54.01 „Alte servicii publice generale”, subcapitolul 54.01.50 „Alte servicii publice generale”. 

(2) Cheltuielile de delegare (transport, cazare şi indemnizaţia de delegare) pentru membrii comisiilor de distrugere, preluare şi distrugere, evaluare vor fi plătite de instituţia care i-a desemnat. 

Art. 39. – (1) În categoria cheltuielilor prevăzute la art. 37 şi 38 se cuprind cheltuielile efectuate în vederea valorificării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, de la preluarea acestora până la valorificarea, atribuirea gratuită sau distrugerea lor, respectiv cheltuielile privind sortarea, manipularea, transportarea, depozitarea, conservarea, analiza, fotografierea, filmarea, marcarea, etichetarea şi expertizarea, inclusiv cele efectuate pentru stabilirea bunurilor care îndeplinesc condiţiile de comercializare, asigurarea garanţiei pentru bunurile de folosinţă îndelungată, evaluarea, licitaţiile, publicitatea, dezmembrarea, distrugerea, precum şi cele cu dotarea cu mijloace auto pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii de valorificare, restituirea sumelor încasate greşit sau fără bază legală, a contravalorii bunurilor intrate, greşit sau fără bază legală, în proprietatea privată a statului, precum şi indemnizaţiile membrilor comisiilor prevăzute la art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (3) şi art. 7 alin. (2) din ordonanţă şi cotele pentru constituirea fondului de stimulente, conform reglementărilor în vigoare. 

(2) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind şi cheltuielile efectuate cu valorificarea bunurilor prin magazine proprii, respectiv: cheltuieli cu pregătirea magazinului conform cerinţelor legale în vigoare, cheltuieli cu dotarea magazinului, respectiv cu mobilier, casă de marcat, obiecte de inventar, cheltuieli cu întreţinerea, paza sau cu sistemele de asigurare a pazei, cu mijloacele de transport ale magazinului, precum şi cheltuielile cu salarizarea şi şcolarizarea personalului care deserveşte activitatea magazinului. 

(3) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind şi următoarele categorii de cheltuieli privind valorificarea bunurilor imobile care provin din succesiuni fără moştenitori legali sau testamentari:

a) cheltuieli privind inventarierea şi preluarea acestor bunuri;

b) cheltuieli ce grevează asupra bunurilor în momentul preluării acestora în vederea valorificării (impozite, taxe, cheltuieli de întreţinere, energie, telefon, gaze naturale, datorii înscrise în pasivul succesoral şi altele asemenea);

c) taxe şi onorarii plătite persoanelor fizice şi/sau juridice autorizate;

d) cheltuieli judiciare;

e) cheltuieli pentru îndeplinirea condiţiilor de publicitate imobiliară. 

(4) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind şi cheltuielile ocazionate de deschiderea conturilor în valută, de transformarea în lei a sumelor în valută şi de restituirea acestora. 

(5) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind şi următoarele categorii de cheltuieli ocazionate de valorificarea metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase:

a) cheltuieli privind analiza, expertizarea şi marcarea obiectelor din metale preţioase şi/sau pietre preţioase;

b) cheltuieli cu procurarea de bunuri care asigură desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de valorificare, păstrarea în condiţii de siguranţă a metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase, precum şi a celorlalte valori (cântare electronice, casă de bani, cameră de luat vederi, aparat foto digital pentru întocmirea albumului de prezentare a metalelor preţioase etc.). 

(6) În categoria cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se cuprind şi cheltuieli cu procurarea de bunuri pentru aplicarea şi buna funcţionare a pachetului de programe destinat informatizării activităţii de valorificare (dotarea serviciilor, birourilor, compartimentelor de valorificare a bunurilor cu echipamente de comunicaţii, tehnică de calcul şi birotică şi altele asemenea). 

CAPITOLUL X

Restituiri

Art. 40. – (1) Organele de valorificare restituie bunurile intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau contravaloarea acestora, în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. 

(2) În cazul bunurilor trecute în proprietatea statului în baza unei ordonanţe emise de procuror, restituirea se poate face şi în baza unei ordonanţe emise de procuror. 

(3) În cazul bunurilor valorificate, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii recuperate în urma valorificării. 

(4) În cazul bunurilor atribuite cu titlu gratuit, distruse sau al bunurilor care nu se mai află în posesia organului de valorificare şi pentru care s-a întocmit documentaţia în vederea recuperării creanţelor, restituirea contravalorii acestora se face la nivelul valorii stabilite de comisia de evaluare, în vigoare la data atribuirii cu titlu gratuit sau distrugerii, ori al valorii bunurilor pentru care s-a întocmit documentaţia pentru recuperarea creanţelor. 

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), în cazul autovehiculelor, ambulanţelor sanitare cu dotările aferente, ambarcaţiunilor şi motoarelor ataşabile acestora, repartizate cu titlu gratuit ministerelor, autorităţilor publice centrale şi locale, în condiţiile art. 29 alin. (1), pentru care se constată, ulterior repartizării, că sunt furate şi sunt solicitate de proprietarii de drept, şi care se mai află în posesia instituţiilor beneficiare ale repartizării cu titlu gratuit la data solicitării, procedura de restituire se stabileşte prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului internelor şi reformei administrative. 

(6) Sumele prevăzute la alin. (3) şi (4) pot fi actualizate numai pe bază de hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, care precizează suma de restituit, din care se scad cheltuielile cu valorificarea acestora, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 6 alin. (8) din ordonanţă. 

(7) Restituirea sumelor în valută liber convertibilă confiscate se face de către organele de valorificare, în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile sau a unei ordonanţe emise de procuror, însoţite de o cerere de restituire depusă la organul de valorificare în contul căruia deţinătorii au depus sumele care urmează a fi restituite şi de certificatul de atestare fiscală din care să rezulte că persoana fizică sau juridică de la care s-a dispus confiscarea nu are obligaţii bugetare neachitate. Sumele în valută liber convertibilă confiscate se restituie în lei, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea sau a ordonanţei emise de procuror. 

(8) Contravaloarea sumelor în valută neconvertibilă cotată de Banca Naţională a României şi depozitată la sucursalele acesteia se restituie de către unităţile Trezoreriei Statului la care a fost virată suma respectivă, pe baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile sau a ordonanţei emise de procuror, însoţite de cererea de restituire, precum şi de certificatul de atestare fiscală din care să rezulte că persoana fizică sau juridică de la care s-a dispus confiscarea nu are obligaţii bugetare neachitate. Restituirea sumei în lei încasate de la Banca Naţională a României se efectuează, după caz:

a) din contul 20.35.01.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii”;

b) din contul bugetului de stat 20.35.01.06 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor”;

c) din contul 21.35.02.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii”, în cazul mijloacelor de plată în valută neconvertibilă cotată de Banca Naţională a României, confiscate de organele administraţiei publice locale. 

(9) Contravaloarea în lei a mijloacelor de plată în valută neconvertibilă cotată, care fac obiectul restituirii, se calculează la cursul de referinţă al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea sau a ordonanţei emise de procuror. 

(10) Valuta neconvertibilă necotată de Banca Naţională a României, depozitată la sucursalele Băncii Naţionale a României, care nu a putut fi valorificată de Banca Naţională a României, poate fi restituită ca atare. 

Art. 41. – (1) Organele de valorificare restituie bunurile sau contravaloarea acestora numai în cazul bunurilor care le-au fost predate de către deţinători. În celelalte cazuri, restituirea este de competenţa deţinătorilor. 

(2) Restituirea contravalorii în lei a sumelor confiscate în valută liber convertibilă este de competenţa organelor de valorificare numai în cazul depunerii lor în conturile deschise pe seama acestora şi declarării de către deţinători conform art. 6 alin. (1). În caz contrar, restituirea sumelor este de competenţa deţinătorilor. 

(3) Restituirea mijloacelor de plată în lei este de competenţa organelor de valorificare numai în cazul depunerii lor în contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”, deschis la unităţile Trezoreriei Statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, şi declarării acestora potrivit art. 7. În caz contrar, restituirea sumelor este de competenţa deţinătorilor. 

(4) Contravaloarea în lei a bunurilor şi a sumelor în valută liber convertibilă, precum şi mijloacele de plată în lei intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se restituie din contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”, deschis la unităţile Trezoreriei Statului ale municipiilor reşedinţă de judeţ şi la Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti, şi intră în categoria cheltuielilor de valorificare. 

(5) În cazul în care beneficiarul restituirii înregistrează obligaţii restante faţă de bugetele ale căror creanţe sunt administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor, acestea se vor compensa cu suma de restituit, până la concurenţa celei mai mici sume, conform prevederilor art. 112 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

(6) Diferenţele de curs nefavorabile aferente sumelor în valută confiscate restituite, precum şi sumele rezultate din actualizarea prin hotărâri judecătoreşti sau ordonanţe emise de procurori a valorii bunurilor şi sumelor confiscate se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor, respectiv de la capitolul 54.01 „Alte servicii publice generale”, subcapitolul 54.01.50 „Alte servicii publice generale”, în situaţia neacoperirii acestora din veniturile încasate. 

(7) Sumele incluse în fondul de stimulare, aferente contravalorii bunurilor valorificate, restituite în temeiul hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile sau al ordonanţelor emise de procurori, se deduc din fondul de stimulare constituit în perioada următoare pentru acelaşi beneficiar. 

CAPITOLUL XI

Preluarea, evaluarea, utilizarea, valorificarea, casarea sau distrugerea, după caz, a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, cuprinse în art. 5 alin. (2) din ordonanţă

Art. 42. – (1) Deţinătorii bunurilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanţă vor proceda la inventarierea acestora şi vor lua măsuri de păstrare şi de conservare corespunzătoare până la predarea lor efectivă organelor specializate ale statului. 

(2) Predarea-primirea bunurilor prevăzute la alin. (1) se va face de îndată, în baza unui proces-verbal încheiat în două exemplare, dintre care unul se păstrează de către deţinător, iar celălalt se predă organului specializat al statului. 

Art. 43. – Medicamentele, materialele consumabile de utilitate medicală, materialele de natura obiectelor de inventar medicale şi aparatura medicală se pun de către deţinător la dispoziţia Ministerului Sănătăţii Publice, care stabileşte, prin ordin al ministrului, modul de preluare, evaluare, transmitere cu titlu gratuit, comercializare sau, după caz, casarea ori distrugerea acestor bunuri. 

Art. 44. – Substanţele şi preparatele toxice şi foarte toxice se predau gratuit unităţilor specializate ale ministerelor cu atribuţii şi răspunderi legale privind regimul acestor bunuri sau, după caz, operatorilor economici autorizaţi prin lege să desfăşoare activitate cu astfel de substanţe şi produse. Valorificarea sau, după caz, distrugerea acestora se face în conformitate cu prevederile actelor normative care reglementează regimul acestor substanţe. 

Art. 45. – Materialele nucleare şi radioactive se predau imediat, cu titlu gratuit, unităţilor specializate, stabilite de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare. 

Art. 46. – (1) Bunurile, documentele sau valorile susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional sau care prezintă valoare documentară, ştiinţifică, artistică sau muzeistică se predau de îndată, cu titlu gratuit, Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru a fi repartizate instituţiilor specializate, potrivit avizului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. 

(2) Cărţile, publicaţiile şi alte bunuri culturale de această natură, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1), se predau de îndată, cu titlu gratuit, Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru a fi repartizate bibliotecilor publice. 

Art. 47. – (1) Documentele şi materialele de arhivă se depun de îndată, cu titlu gratuit, la Direcţia Generală a Arhivelor Naţionale sau la direcţiile judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz. 

(2) Aprecierea apartenenţei documentelor prevăzute la alin. (1) la Fondul Arhivistic Naţional al României se realizează, în condiţiile Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare, de către reprezentanţii Arhivelor Naţionale, la solicitarea deţinătorilor acestor documente. 

(3) Documentele prevăzute la alin. (1), care nu fac parte din Fondul Arhivistic Naţional al României, se transmit de Arhivele Naţionale unităţilor de profil. 

(4) Predarea documentelor prevăzute la alin. (1) se va realiza în baza unui proces-verbal de predare-primire care va cuprinde:

a) numărul din registrul de evidenţă curentă al unităţilor arhivistice, al deţinătorului, unde figurează înscrise documentele;

b) provenienţa documentelor – cu trimitere la actele întocmite cu acea ocazie;

c) descrierea amănunţită a documentelor, realizată de către reprezentantul Arhivelor Naţionale, care se poate constitui ca inventar anexat la procesul-verbal;

d) specificarea principalelor elemente cuprinse în inventar – totalitatea documentelor cuprinse, datele extreme, felul acestora şi denumirea creatorului, după caz, denumirile creatorilor;

e) baza legală de trecere a documentelor în proprietatea privată a statului. 

(5) Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul rămâne la deţinătorul documentelor, iar celălalt se predă unităţii din structura Arhivelor Naţionale, unde se depun documentele, ambele exemplare fiind semnate, parafate pe toate filele şi înregistrate la predător şi primitor. 

Art. 48. – Mijloacele de plată în valută neconvertibilă intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se depun de către deţinătorii acestora, în termen de 48 de ore, la Banca Naţională a României. 

Art. 49. – Valorificarea mijloacelor de plată în valută neconvertibilă cotată de Banca Naţională a României intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, preluate de Banca Naţională a României, se realizează prin virarea contravalorii în lei a acestora, calculată la cursul de referinţă al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data decontării, după deducerea cheltuielilor efectuate în vederea valorificării, în termen de 5 zile de la depunerea acestora, după caz:

a) în contul bugetului de stat 20.35.01.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate o dată cu confiscarea potrivit legii”;

b) în contul bugetului de stat 20.35.01.06 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor”;

c) în contul 21.35.02.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii”, în cazul mijloacelor de plată în valută neconvertibilă cotată de Banca Naţională a României, confiscate de organele administraţiei publice locale. 

Art. 50. – (1) Armele de foc, muniţiile, materiile explozive şi bunurile cu specific militar intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se predau imediat, cu titlu gratuit, inspectoratelor de poliţie judeţene şi Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, fie pentru completarea dotării unităţilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative – prin organele centrale de planificare a înzestrării – sau a instituţiilor publice asigurate gratuit cu arme de foc şi muniţii de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – prin Inspectoratul General al Poliţiei –, fie, după caz, pentru valorificare, potrivit legii, prin unităţile autorizate să le comercializeze ori pentru casare. 

(2) Se predau Ministerului Apărării numai armele militare şi muniţiile aferente acestora, materiile explozive şi bunurile cu specific militar care fac obiectul înzestrării exclusive a unităţilor din structura acestui minister. 

(3) Materiile explozive care nu fac obiectul atribuirii, cu titlu gratuit, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sau Ministerului Apărării se predau operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi cu astfel de bunuri, în vederea utilizării, valorificării sau distrugerii conform legii. 

(4) Armele de vânătoare, de tir, cu gaze nocive, iritante sau de neutralizare, armele de recuzită, muniţiile acestora şi armele de panoplie, care nu fac obiectul dotării sau casării, se valorifică prin unităţile autorizate să le comercializeze, după evaluare, conform legii. 

(5) Evaluarea bunurilor menţionate la alin. (4) se efectuează de comisii numite prin dispoziţie a inspectorului general al poliţiei române, a şefului inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, după caz, din care face parte şi un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti. 

(6) Armele care prezintă valoare istorică, documentară, ştiinţifică, artistică sau muzeistică se predau gratuit de către unităţile de poliţie care le-au preluat instituţiilor muzeale specializate, potrivit avizului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. 

(7) În cazurile în care organele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative identifică ori sunt sesizate despre existenţa unor materii explozive, dispozitive cu încărcătură explozivă – bombe, mine, grenade, proiectile şi altele – sau mijloace de iniţiere a acestora, pot solicita sprijinul organelor de specialitate ale Ministerului Apărării pentru executarea, după caz, a operaţiunilor de ridicare, de transport sau de distrugere a acestor materiale, conform dispoziţiilor legale. 

(8) Obiectele, veşmintele şi cărţile de cult se valorifică de instituţiile de cult, conform prevederilor legale în vigoare. 

(9) Materialele lemnoase, aşa cum sunt definite în Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, confiscate, se valorifică de către unităţile silvice şi/sau de structurile silvice private, legal autorizate să funcţioneze, în conformitate cu prevederile legale în domeniu. 

Art. 51. – (1) Sumele obţinute ca urmare a valorificării bunurilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din ordonanţă sunt virate, în termen de 5 zile de la încasare, la bugetul de stat în conturile 20.35.01.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii” sau 20.35.01.06 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor”, după caz, sau la bugetul local în contul 21.35.02.03 „Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii”, în cazul bunurilor confiscate de organele administraţiei publice locale, după deducerea cheltuielilor efectuate conform prevederilor legale în vigoare şi a cotei de 1% aplicate asupra disponibilităţilor rămase care se virează Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pentru recompensarea poliţiştilor, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aferentă bunurilor confiscate de poliţişti, cu modificările şi completările ulterioare. 

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) sumele rezultate din valorificarea bunurilor ce intră sub incidenţa legislaţiei în vigoare privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, care rămân la dispoziţia cultelor religioase. 

CAPITOLUL XII

Valorificarea metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, intrate în proprietatea privată a statului

Art. 52. – Sunt supuse valorificării metalele preţioase şi pietrele preţioase intrate în proprietatea privată a statului, pentru care există un document care atestă intrarea, cu titlu definitiv, în proprietatea privată a statului. 

Art. 53. – (1) Obiectele din metale şi/sau pietre preţioase vor fi evaluate de către comisia de evaluare constituită în baza prevederilor art. 6 alin. (4) din ordonanţă. 

(2) Reprezentantul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor în comisia de evaluare va fi un specialist în metale preţioase sau, după caz, pietre preţioase desemnat de către aceasta, care va întocmi un raport de evaluare a obiectelor din metale şi/sau pietre preţioase evaluate, în care se vor prezenta şi fotografii ale acestora. 

(3) Evaluarea obiectelor din metale şi/sau pietre preţioase prevăzute la alin. (1) se va face la unităţile Trezoreriei Statului unde au fost depuse, în funcţie de preţurile pieţei libere, ţinându-se seama de vechimea şi prelucrarea acestora, în maximum 21 de zile de la data expertizării lor. 

(4) În scopul evaluării, obiectele din metale şi/sau pietre preţioase vor fi preluate temporar din tezaurul unităţilor Trezoreriei Statului, pe bază de proces-verbal de predare-primire a gropurilor, care va fi semnat astfel:

a) de comisia constituită la nivelul unităţilor Trezoreriei Statului;

b) de comisia de evaluare. 

(5) Unităţile Trezoreriei Statului vor asigura spaţiile corespunzătoare desfăşurării activităţii de evaluare. 

(6) Obiectele din metale şi/sau pietre preţioase evaluate se depun la tezaurul Trezoreriei Statului în gropuri sigilate, pe bază de proces-verbal de predare-primire a gropurilor, care se semnează de către comisia de evaluare, pentru predare, şi de către comisia constituită la nivelul unităţilor Trezoreriei Statului, pentru primire. 

Art. 54. – În termen de 30 de zile de la evaluare, obiectele din metale şi/sau pietre preţioase se predau de către comisia constituită la nivelul unităţilor Trezoreriei Statului comisiei de evaluare, pe bază de proces-verbal de predare-primire. Comisia de evaluare predă pe bază de proces-verbal de predare-primire obiectele din metale sau pietre preţioase, în vederea valorificării, reprezentantului persoanelor fizice sau juridice autorizate, care asigură şi transportul la sediul acestuia. 

Art. 55. – (1) Pentru valorificarea obiectelor din metale sau pietre preţioase prevăzute la art. 52 se utilizează metoda vânzării directe. 

(2) Obiectele din metale şi/sau pietre preţioase prevăzute la art. 52 se valorifică numai către persoanele fizice sau juridice autorizate de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. 

(3) Valorificarea prin metoda directă se poate face cu plata integrală sau eşalonat, pe o perioadă de maximum 12 luni. În cazul vânzării în rate persoana fizică sau juridică va prezenta o garanţie bancară sau scrisoare de garanţie bancară reprezentând contravaloarea a 3 rate lunare şi va plăti, în momentul ridicării bunurilor, minimum 50% din valoarea acestora. Ratele lunare se actualizează în funcţie de dobânda de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. 

(4) În cazul în care nu se reuşeşte valorificarea bunurilor în urma publicării cel puţin a două anunţuri de vânzare în presă, comisia de evaluare poate proceda la reducerea preţului de vânzare cu cel mult 25%. 

(5) În cazul în care după reducerea de preţ nu se reuşeşte valorificarea bunurilor în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute la alin. (4), comisia de evaluare poate proceda la noi reduceri de preţ, cu condiţia repetării procedurii prevăzute la alin. (4) înainte de fiecare reducere, până când preţul de vânzare ajunge la 25% din preţul iniţial stabilit de comisia de evaluare. 

Art. 56. – Organele de valorificare restituie obiectele din metale şi/sau pietre preţioase intrate în proprietatea privată a statului sau contravaloarea acestora, la nivelul valorii stabilite de comisia de evaluare în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau a unei ordonanţe emise de procuror. 

Art. 57. – Metalele preţioase, aliajele acestora şi pietrele preţioase intrate în proprietatea privată a statului se valorifică de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene în cadrul cărora funcţionează unităţile Trezoreriei Statului depozitare, prevăzute în anexa nr. 1 la Normele metodologice privind procedurile de depunere, manipulare şi depozitare a metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase, considerate bunuri fără stăpân, precum şi a celor ridicate în vederea confiscării ori confiscate în condiţiile prevăzute de lege, la unităţile Trezoreriei Statului, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 526/2004, cu modificările ulterioare, şi se evaluează de către comisiile de evaluare care funcţionează în cadrul acestora. 

CAPITOLUL XIII

Procedura privind calculul şi virarea drepturilor de import aferente bunurilor necomunitare intrate în proprietatea privată a statului prin autoritatea vamală

Art. 58. – (1) În cazul bunurilor prevăzute la art. 11 din ordonanţă, autoritatea vamală deţinătoare va preciza în borderoul privind bunurile trecute în proprietatea statului, prevăzut la art. 5 alin. (1), pe care îl transmite organelor de valorificare, ratele drepturilor de import aplicabile bunurilor cuprinse în borderou (procentual), precum şi, dacă este cazul, sumele în lei datorate în valoare absolută, pe unitate de cantitate, conform prevederilor legale în domeniu. 

(2) În cazul în care legislaţia în domeniu prevede drepturi de import sub forma unor sume fixe în valută, pe unitate de cantitate, autoritatea vamală are obligaţia să calculeze sumele în lei datorate pe unitate de cantitate şi să le comunice organelor de valorificare. 

(3) Odată cu borderoul, autoritatea vamală comunică organului de valorificare conturile deschise la Trezoreria Statului, în care acesta să vireze sumele datorate cu titlu de drepturi de import şi cota destinată, potrivit legii, constituirii fondului de stimulare a personalului vamal. 

Art. 59. – (1) În termen de 5 zile de la încasarea contravalorii bunurilor, indiferent de metoda de valorificare, organele de valorificare calculează sumele datorate cu titlu de drepturi de import, aplicând rata comunicată de autoritatea vamală la valoarea rezultată din valorificarea bunurilor, prin procedeul sutei mărite, şi le virează în contul indicat de autoritatea vamală. 

(2) În cazul în care drepturile de import comunicate de autoritatea vamală reprezintă o sumă fixă în lei pe unitatea de cantitate, organele de valorificare calculează suma datorată pentru cantitatea valorificată şi o virează în contul indicat de autoritatea vamală, în cel mult 5 zile de la încasarea contravalorii bunurilor. 

(3) În cazul în care drepturile de import au o componentă procentuală aplicabilă valorii încasate din valorificarea bunurilor şi una în sumă absolută pe unitate de cantitate, se procedează astfel:

a) pentru partea care se calculează procentual, se aplică prevederile alin. (1);

b) pentru partea care se calculează pe baza unei sume fixe pe unitatea de cantitate, organele de valorificare calculează suma datorată pentru cantitatea valorificată, o deduc din suma rămasă după deducerea sumei calculate conform lit. a) şi virează ambele sume, în cadrul aceluiaşi termen de 5 zile, în contul indicat de autoritatea vamală. 

(4) În acelaşi timp organele de valorificare transmit autorităţii vamale un borderou cuprinzând lista de bunuri valorificate, contravaloarea încasată şi drepturile de import aferente, precum şi numărul şi data borderoului cu care autoritatea vamală a declarat bunurile. 

(5) Valoarea rezultată din valorificarea bunurilor, căreia i se aplică, prin procedeul sutei mărite, rata drepturilor de import, nu include taxa pe valoare adăugată. 

Art. 60. – Drepturile de import aferente bunurilor necomunitare intrate în proprietatea privată a statului intră în categoria cheltuielilor de valorificare şi se plătesc din contul 50.85 „Disponibil din valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”. 

Art. 61. – După reţinerea drepturilor de import din sumele încasate din valorificarea bunurilor, din suma rămasă se suportă celelalte cheltuieli de valorificare, iar sumele rămase se virează la bugetul statului în contul 20.35.01.03. 

Art. 62. – (1) Nu se datorează drepturi de import pentru bunurile necomunitare intrate în proprietatea privată a statului prin organele autorităţii vamale, atribuite cu titlu gratuit sau distruse. 

(2) Pentru bunurile necomunitare provenind de la autoritatea vamală distruse în prezenţa comisiei de distrugere prevăzute la art. 33 alin. (4) sau atribuite cu titlu gratuit, organul de valorificare transmite autorităţii vamale un exemplar al procesului-verbal de distrugere, respectiv al actului de predare a bunurilor către beneficiarul atribuirii cu titlu gratuit. 

CAPITOLUL XIV

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 63. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice. 

Art. 64. – În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, comisiile de evaluare prevăzute la art. 14 alin. (7) vor proceda, după caz, la recalcularea preţului de vânzare a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, aflate în stoc la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, astfel încât preţul de vânzare al bunurilor către consumator, inclusiv TVA-ul şi drepturile de import în cazul bunurilor necomunitare intrate în proprietatea privată a statului prin autoritatea vamală, să fie egal cu nivelul anterior al preţului de vânzare. 

 

ANEXA Nr. 1

 la normele metodologice

 

Autovehicule, ambulanţe sanitare cu dotările aferente

 

Ambarcaţiuni

 

Motoare ataşabile ambarcaţiunilor

 

ANEXA Nr. 2

 la normele metodologice

 

Judeţul ..................... 

Trimestrul ...... 

 

 

 

NOTĂ:

1. La coloanele 5, 6, 7, 8 si 10 se va include şi valoarea bunurilor găsite lipsă în gestiune, dacă este cazul. 

2. Se raportează valorile bunurilor, în care se includ, după caz, TVA-ul, drepturile de import şi comisionul consignatarului.