Hotărârea Guvernului nr. 731/2004

M. Of. nr. 496 din 2 iunie 2004

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei

 

În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 3 alin. (1¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. − Se aprobă Strategia naţională privind protecţia atmosferei, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 2. − Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Speranţa Maria Ianculescu

Ministru de stat, ministrul economiei şi comerţului,

Dan Ioan Popescu

Ministrul sănătăţii,

Ovidiu Brînzan

Ministrul finanţelor publice,

Mihai Nicolae Tănăsescu

 

Bucureşti, 14 mai 2004. 

Nr. 731. 

ANEXĂ

S T R A T E G I A    N A Ţ I O N A L Ă    P R I V I N D    P R O T E C Ţ I A    A T M O S F E R E I

 

Strategia naţională privind protecţia atmosferei este elaborată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile ce îi revin ca urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul protecţiei atmosferei şi conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001. 

I. Cadru general

Strategia naţională privind protecţia atmosferei are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a calităţii aerului, eficient din punct de vedere economic. 

Respectarea obiectivelor privind calitatea aerului se realizează atât prin implementarea sistemului de gestionare a calităţii aerului, cât şi prin implementarea măsurilor de control al emisiilor de poluanţi în atmosferă. În cadrul prezentei strategii se abordează şi aspecte privind protecţia stratului de ozon. 

Strategia promovează conceptul dezvoltării durabile definit ca „modul de dezvoltare prin care sunt asigurate necesităţile în prezent, fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile necesităţi”. În sensul conceptului de dezvoltare durabilă, protecţia atmosferei este luată în considerare avându-se în vedere impactul poluării aerului asupra calităţii vieţii şi asupra sănătăţii oamenilor. Strategia urmăreşte stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economico-socială şi calitatea atmosferei, asigurându-se că dezvoltarea noilor politici se realizează cu respectarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. 

Obiectivele Strategiei privind protecţia atmosferei sunt:

1. menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care aceasta se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;

2. îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care aceasta nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;

3. adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminarea efectelor negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontier;

4. îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi participarea la cooperarea internaţională în domeniu. 

Strategia respectă şi se bazează pe principiile generale ale gestionării integrate de mediu:

a) principiul precauţiei − implică evaluarea preliminară a riscurilor de poluare şi evitarea acestora;

b) principiul prevenirii − stabileşte că măsurile de prevenire sunt prioritare în raport cu cele de eliminare a efectelor poluării;

c) principiul utilizării durabile a resurselor naturale − stabileşte minimizarea şi eficientizarea utilizării resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accent pe utilizarea celor secundare. Resursele naturale trebuie exploatate astfel încât să nu le fie compromisă disponibilitatea pe termen lung;

d) principiul „poluatorul plăteşte” − stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru reducerea emisiilor să fie suportate de generatorul acestora. Responsabilii pentru deteriorarea calităţii atmosferei trebuie să plătească în conformitate cu gravitatea efectelor produse;

e) principiul proximităţii − stabileşte iniţierea măsurilor de reducere a emisiilor de poluanţi în aer în zona sursei generatoare;

f) principiul parteneriatului − stabileşte crearea unui parteneriat între responsabilii de activităţi, incluzând poluatorii, autorităţile centrale şi locale şi populaţia afectată de poluare. 

Strategia are în vedere cele două direcţii principale ale politicilor din România: aderarea la Uniunea Europeană şi descentralizarea. 

În calitate de ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană, România a transpus în mare parte acquisul privind protecţia atmosferei. Procesul de implementare a acquisului este în curs de desfăşurare, necesitând întărirea capacităţilor instituţionale şi timp pentru realizarea acesteia. Pentru câteva dintre directivele cuprinse în acquisul pentru protecţia mediului, care au legătură cu protecţia atmosferei, s-au solicitat perioade de tranziţie. 

România depune eforturi susţinute pentru a elabora politicile astfel încât ele să fie aplicate la nivel regional şi local, prin descentralizare. Astfel, autorităţile publice locale şi regionale pentru protecţia mediului vor avea principalele atribuţii şi responsabilităţi în ceea ce priveşte evaluarea şi gestionarea calităţii aerului. Unul dintre scopurile strategiei este de a oferi autorităţilor publice locale şi regionale de protecţia mediului posibilitatea de a decide obiective şi priorităţi la nivel local şi regional privind protecţia atmosferei. 

II. Cadrul legislativ şi instituţional

1. Legislaţia naţională privind protecţia aerului

Legislaţia naţională privind protecţia atmosferei cuprinde:

a) Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001;

c) Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM₁₀ şi PM_2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător;

d) Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România;

e) Hotărârea Guvernului nr. 732/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 897/2003;

f) Hotărârea Guvernului nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;

g) Hotărârea Guvernului nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii;

h) Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România − RNTR 2, modificat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.043/2003;

i) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002;

j) Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere;

k) Hotărârea Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor;

l) Hotărârea Guvernului nr. 743/2002 privind stabilirea procedurilor de aprobare de tip a motoarelor cu ardere internă, destinate maşinilor mobile nerutiere şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor de gaze şi particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei;

m) Hotărârea Guvernului nr. 142/2003 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi;

n) Ordonanţa Guvernului nr. 89/1999 privind regimul comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon, aprobată cu modificări prin Legea nr. 159/2000;

o) Hotărârea Guvernului nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari;

p) Hotărârea Guvernului nr. 662/2001 privind gestionarea uleiurilor uzate, cu modificările şi completările ulterioare;

q) Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor;

r) Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

s) Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999;

t) Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare, cu modificările şi completările ulterioare;

u) Ordinul ministrului sănătăţii nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă şi a recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei;

v) Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 598/2003 privind elaborarea sintezelor naţionale în cadrul subprogramului nr. 1.4 „Evaluarea stării de sănătate şi a factorilor de risc”;

w) STAS 12574/1987 „Aer din zonele protejate” condiţii de calitate (normă tehnică). 

2. Legislaţia internaţională

România a transpus aproape integral acquisul privind protecţia calităţii aerului. 

 

 

România este parte la diferite acorduri, convenţii, protocoale şi tratate internaţionale privind protecţia atmosferei:

 

3. Cadrul instituţional

Strategia implică derularea de acţiuni la diferite niveluri de competenţă şi decizie. În conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, următoarele autorităţi au responsabilităţi în domeniul protecţiei atmosferei:

3.1. autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului:

a) elaborează şi promovează strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei şi controlează aplicarea planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei, ca parte integrantă a strategiei şi politicilor naţionale de protecţie a mediului;

b) elaborează, avizează, promovează şi, după caz, aprobă actele normative, precum şi măsurile necesare aplicării unitare pe teritoriul României a prevederilor privind protecţia atmosferei, stabilite prin legislaţia Uniunii Europene şi prin convenţiile internaţionale privind protecţia atmosferei, la care România este parte;

c) coordonează Sistemul naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului, care include Sistemul naţional de monitorizare a calităţii aerului şi Sistemul naţional de inventariere a emisiilor de poluanţi atmosferici;

3.2. autoritatea publică centrală pentru industrie:

a) colaborează la elaborarea şi la reactualizarea normelor şi reglementărilor privind emisiile de poluanţi în atmosferă;

b) coordonează programele de reducere a emisiilor de poluanţi în atmosferă;

c) promovează şi coordonează aplicarea reglementărilor specifice privind emisiile de poluanţi în atmosferă pentru activităţi industriale cu impact major asupra calităţii aerului;

3.3. autoritatea publică centrală pentru sănătate:

a) elaborează strategiile din domeniul prevenirii îmbolnăvirilor determinate de poluarea atmosferei;

b) elaborează metodologiile de evaluare a riscului asupra stării de sănătate a populaţiei la expunere la poluanţii atmosferici;

3.4. autoritatea publică centrală pentru transport:

a) elaborează şi pune în aplicare strategiile de dezvoltare a transporturilor în condiţiile reducerii şi limitării poluării atmosferei;

b) elaborează reglementări specifice în domeniul transportului şi stabileşte condiţiile tehnice pe care să le îndeplinească mijloacele de transport poluante;

c) elaborează norme privind transportul mărfurilor periculoase care pot afecta calitatea atmosferei;

3.5. autoritatea publică centrală pentru coordonarea administraţiei publice:

a) acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi aparatului propriu al acestora în scopul aplicării uniforme a dispoziţiilor legale privind protecţia atmosferei;

b) urmăreşte respectarea prevederilor Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei şi asigură aplicarea acestora;

c) îndrumă elaborarea şi aplicarea strategiilor şi programelor sectoriale privind protecţia atmosferei de către autorităţile administraţiei publice locale;

3.6. autorităţile regionale pentru protecţia mediului:

a) coordonează realizarea politicilor regionale de mediu;

b) elaborează planuri şi programe regionale privind gestionarea calităţii aerului;

c) coordonează proiectele şi programele privind protecţia atmosferei în regiuni, finanţate din surse naţionale şi internaţionale;

3.7. primăriile şi consiliile locale:

a) elaborează, în colaborare cu autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, instrucţiuni pentru titularii de activitate, instituţii şi populaţie privind modul de gestionare a calităţii aerului în cadrul localităţilor şi le aduc la cunoştinţă acestora prin mijloace adecvate;

b) urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din planurile şi programele de gestionare a calităţii aerului;

c) integrează politicile de protecţie a atmosferei în strategia de dezvoltare durabilă la nivel local;

3.8. autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului:

a) elaborează planuri şi programe de gestionare a calităţii aerului la nivel teritorial acolo unde este necesar şi asigură integrarea acestora în Planul local de acţiune pentru protecţia mediului, în colaborare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii specializate şi cu titularii de activitate;

b) controlează punerea în aplicare a planurilor şi a programelor de gestionare a calităţii aerului la nivel teritorial;

c) întocmesc inventarul emisiilor de poluanţi în atmosferă la nivel teritorial;

d) urmăresc şi analizează aplicarea planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului la nivel teritorial şi elaborează rapoarte anuale. 

III. Situaţia prezentă în domeniul protecţiei atmosferei

Sursele de poluare atmosferică se clasifică astfel:

• după originea lor, în:

− surse naturale − din această categorie fac parte omul şi animalele, plantele, solul, apa, descompunerea materiilor organice vegetale şi animale, incendierea maselor vegetale, furtunile de praf;

− surse antropice − din această categorie fac parte sursele industriale (surse staţionare) şi traficul (surse mobile);

• după tipul de activitate, în:

− arderi în energie şi industrii de transformare;

− instalaţii de ardere neindustriale;

− arderi în industria de prelucrare;

− procese de producţie;

− extracţia şi distribuţia combustibililor fosili şi a energiei geotermale;

− utilizarea solvenţilor şi a altor produse;

− transport rutier şi aerian;

− tratarea şi depozitarea deşeurilor;

− agricultură. 

În general, începând cu anul 1989, emisiile de poluanţi din atmosferă au scăzut în urma transformărilor politice şi economice ale ţării. În perioada 1989−2000, reducerea pe scară largă a producţiei economice în majoritatea zonelor industriale şi închiderea multor obiective economice au condus la reducerea cu peste 50% a emisiilor de poluanţi proveniţi din surse industriale. Această reducere generală a poluării la sursă a avut ca rezultat îmbunătăţirea calităţii aerului, mai ales în zonele în care principalele surse de poluare erau cele industriale. Totuşi, multe zone sunt încă puternic poluate din cauza emisiilor provenite din surse industriale şi este necesară luarea unor măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului în scopul respectării valorilor limită impuse prin legislaţia în vigoare. 

Evoluţia emisiilor de poluanţi în atmosferă se prezintă astfel:

a) emisiile de gaze cu efect de seră:

 

 

b) emisiile de SO₂ şi NO_x au scăzut continuu în perioada 1995−2000, dar au crescut în 2001;

c) emisiile de amoniac au fost în uşoară scădere în perioada 1998−2001;

d) emisiile de poluanţi organici persistenţi (POP) au rămas în medie constante în perioada 1998−2001;

e) emisiile principalelor metale grele: plumb, mercur şi cadmiu au crescut semnificativ în perioada 2000−2001. 

În cadrul raportului anual privind starea mediului este prezentată evoluţia calităţii aerului. 

Îmbunătăţirea calităţii aerului s-a produs acolo unde au fost închise obiective industriale cu impact semnificativ asupra calităţii aerului şi/sau unde au fost realizate investiţii în vederea reducerii emisiilor de poluanţi în atmosferă. 

În zonele urbane, emisiile de poluanţi datorate traficului rutier constituie principala sursă de poluare a atmosferei. 

IV. Standardele şi obiectivele privind calitatea aerului ambiental

Uniunea Europeană a preluat valorile ghid, pentru diferiţi poluanţi emişi în atmosferă, ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), pe care le-a impus ca valori limită, ce constituie obiective privind calitatea aerului. România a preluat în legislaţia naţională aceste obiective. Pentru realizarea acestor obiective au fost stabilite termene fixe de îndeplinire, în concordanţă cu prevederile legislaţiei europene specifice. 

Tabelul de mai jos prezintă valorile limită pentru emisiile de poluanţi atmosferici, pentru protecţia sănătăţii oamenilor. 

 

 

Tabelul de mai jos prezintă obiectivele privind calitatea aerului ambiental, pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor pentru oxizii de azot şi dioxidul de sulf. Aceste obiective sunt diferite de cele prezentate în tabelul anterior pentru aceiaşi poluanţi şi sunt aplicabile în general în zonele rurale, unde protecţia mediului faţă de depunerile acide este foarte importantă. 

 

 

V. Dezvoltarea strategiei şi aspecte financiare

În România, ca şi în toate ţările în care industria reprezintă o pondere importantă a economiei, principalele surse de poluare a atmosferei sunt activităţile industriale şi traficul rutier. Pentru îmbunătăţirea calităţii aerului în zonele în care indicatorii de calitate sunt depăşiţi, va fi nevoie de reducerea substanţială a emisiilor de poluanţi din sursele industriale şi din trafic. Dacă procesul de reducere a emisiilor de poluanţi de la aceste surse este întârziat până după anul 2007, respectiv 2010, posibilitatea de conformare cu obiectivele de calitate a aerului pentru România va fi afectată. 

Evaluarea economică joacă un rol important în stabilirea măsurilor ce trebuie demarate pentru a îndeplini obiectivele propuse. 

Evaluarea financiară trebuie folosită, acolo unde este posibil, pentru cuantificarea impactului asupra mediului înconjurător al politicilor şi/sau proiectelor propuse. În cazul în care evaluarea financiară nu se poate realiza, trebuie cuantificate efectele asupra mediului înconjurător, cel puţin din punct de vedere al unei evaluări calitative. Trebuie subliniat faptul că analiza economică pentru derularea acţiunilor de îmbunătăţire a calităţii aerului implică analize complexe economice şi tehnice. 

Cheltuielile totale (publice şi private) trebuie comparate cu creşterea economică generală, pentru a stabili dacă politicile actuale sunt sau nu justificabile. 

 

 

Considerând că PIB a crescut în anul 2003 cu 4,2% şi că va creşte cu 4,8% în anul 2004, conform ultimelor estimări, este posibil ca emisiile totale de poluanţi în atmosferă să crească semnificativ în următorii ani. 

Cheltuielile necesare autorităţilor administraţiei publice în vederea atingerii obiectivelor strategiei sunt estimate la 46,53 milioane euro, pentru perioada 2004−2006. Cheltuielile din sectorul privat pentru îndeplinirea acestor obiective au fost estimate la 960,00 milioane euro, pentru perioada 2004−2006. În aceste cheltuieli sunt incluse numai costurile resurselor, costurile de capital şi de funcţionare asociate măsurilor care au fost considerate până acum. 

Luând în considerare o creştere a PIB cu 4,5−5,5% pe an până în anul 2007, o uşoară creştere a cheltuielilor publice, o eşalonare echilibrată a cheltuielilor private în perioada 2004−2005 şi, respectiv, 2006, precum şi menţinerea nivelului cheltuielilor private în anii 2004 şi 2005, au fost identificate două scenarii pentru creşterea PIB cu 4,5% şi, respectiv, 5,5%, prezentate mai jos:

 

 

În conformitate cu documentul de poziţie al României − cap. 22 „Protecţia mediului”, aproximativ 2−2,5% din PIB ar trebui să fie alocate protecţiei mediului. În acest sens, ambele scenarii demonstrează că există resurse financiare pentru a dezvolta această strategie. 

În scenariul unei strategii pe termen lung ar fi fost posibilă alocarea unui procent mai mare de fonduri din PIB pentru protecţia mediului şi, în special, pentru protecţia atmosferei. Considerând că o creştere pe 10 ani a costurilor pentru protecţia mediului, exprimată în procente din PIB, ar ajunge în jur de 25%, aceasta ar însemna că 1,88% din PIB va fi alocat protecţiei mediului şi, în consecinţă, 0,56% din PIB va fi alocat protecţiei atmosferei. 

VI. Formularea strategiei

1. Linii strategice generale

Obiectivul general al Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei este protejarea sănătăţii oamenilor şi a mediului înconjurător. 

Strategia se bazează pe cele patru obiective-cheie menţionate în cap. I, care sunt concentrate pe abordarea comună a soluţionării problemelor generate de emisiile de poluanţi în atmosferă, cu influenţă asupra sănătăţii oamenilor şi a calităţii mediului. 

Conformarea cu obligaţiile asumate prin diferite tratate şi acorduri internaţionale la care România este parte (obiectivul-cheie nr. 4) decurge din realizarea primelor 3 obiective-cheie. 

Liniile strategice pentru atingerea acestor obiective-cheie sunt:

a) verificarea şi perfecţionarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;

b) crearea sistemului de prognoză a calităţii aerului, care să furnizeze date referitoare la o eventuală deteriorare a calităţii acestuia (zona afectată, frecvenţa, gradul de afectare al sănătăţii populaţiei);

c) evaluarea calităţii aerului în zone şi aglomerări în vederea verificării conformării nivelurilor de calitate a aerului cu valorile limită şi a identificării situaţiilor critice de neconformare la obiectivele privind calitatea aerului;

d) elaborarea şi/sau reactualizarea planurilor şi/sau programelor de gestionare a calităţii aerului;

e) promovarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT);

f) controlul emisiilor de poluanţi şi al nivelurilor de poluare prin aplicarea tehnicilor şi tehnologiilor pentru reţinerea poluanţilor şi/sau prin introducerea de tehnologii mai puţin poluante;

g) măsurarea (monitorizarea), după caz, a emisiilor de poluanţi;

h) identificarea surselor care au generat niveluri de poluare peste limitele legale şi reevaluarea activităţii acestora, cu impunerea, după caz, a unor standarde de emisie mai stricte;

i) monitorizarea suplimentară a calităţii aerului în zona de influenţă a surselor generatoare de emisii de poluanţi în aerul înconjurător mai mari decât valorile limită;

j) elaborarea şi implementarea măsurilor de reducere temporară a emisiilor de poluanţi la unele surse majore;

k) identificarea permanentă a surselor noi, generatoare de poluanţi atmosferici, evaluarea aportului acestora la nivelul existent de impurificare a aerului şi asigurarea respectării obiectivelor privind calitatea aerului pentru activităţile/instalaţiile noi;

l) introducerea/utilizarea combustibililor şi carburanţilor care generează emisii reduse de poluanţi;

m) eliminarea utilizării de substanţe care depreciază stratul de ozon;

n) introducerea de măsuri specifice pentru stabilizarea emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv prin introducerea şi utilizarea de surse de energie neconvenţionale;

o) reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate;

p) elaborarea şi implementarea de planuri pe termen mediu şi lung, la nivel naţional, regional şi local, pentru reducerea continuă a emisiilor de poluanţi în atmosferă în toate domeniile de activitate;

q) supravegherea emisiilor rezultate din activităţile care pot genera impact transfrontier semnificativ asupra calităţii aerului şi verificarea conformării cu legislaţia specifică în vigoare;

r) corelarea planurilor locale şi regionale de dezvoltare şi a Planului naţional de dezvoltare, precum şi a planurilor urbanistice cu Strategia naţională pentru protecţia atmosferei, cu programele şi planurile de gestionare a calităţii aerului;

s) reducerea emisiilor poluante generate de traficul rutier prin îmbunătăţirea stării tehnice a autovehiculelor în circulaţie şi adoptarea unor măsuri fiscale care să favorizeze înlocuirea autovehiculelor în circulaţie vechi, cu emisii poluante ridicate, cu autovehicule noi cu un nivel scăzut al emisiilor poluante. 

Strategia naţională privind protecţia atmosferei este dezvoltată astfel încât obiectivele privind calitatea aerului, prevăzute de legislaţia în vigoare, să poată fi atinse în perioada 2004−2007. După anul 2007 vor continua eforturile de atingere a obiectivelor privind calitatea aerului, prevăzute de noile cerinţe de acquisului în domeniu. 

2. Strategia naţională privind protecţia atmosferei până în anul 2007

Implementarea obiectivelor strategice în domeniul protecţiei atmosferei, cuprinse în legislaţia europeană, transpuse în legislaţia naţională, precum şi a obligaţiilor ce decurg în convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte implică eforturi instituţionale şi financiare. 

În vederea realizării acestora se vor urmări prioritar următoarele:

a) inventarierea periodică a instalaţiilor/activităţilor potenţial generatoare de emisii de poluanţi în atmosferă;

b) evaluarea sistemului de automonitorizare;

c) evaluarea calităţii aerului în aglomerări şi zone;

d) acreditarea laboratoarelor care efectuează analiza poluanţilor din aerul înconjurător;

e) dezvoltarea capacităţii instituţionale şi instruirea personalului;

f) crearea unui sistem educational, de informare a publicului şi de conştientizare a acestuia în vederea participării la luarea deciziilor. 

Până în anul 2007, în conformitate cu legislaţia naţională adoptată, pentru atingerea obiectivelor-cheie se vor realiza următorii paşi:

2.1. evaluarea calităţii aerului:

a) finalizarea evaluării preliminare în toate zonele şi aglomerările şi proiectarea reţelelor locale, regionale şi naţionale de monitorizare;

b) elaborarea listelor cu zonele şi aglomerările în care concentraţiile pentru unul sau mai mulţi poluanţi în aerul înconjurător sunt mai mari decât valoarea limită;

c) dotarea sistemului naţional de monitorizare a calităţii aerului cu staţii automate de monitorizare;

d) realizarea de planuri şi programe de îmbunătăţire a calităţii aerului;

e) realizarea unui sistem de prognoză a poluării atmosferei în zonele cu nivel de poluare ridicat;

f) informarea populaţiei;

2.2. implementarea cerinţelor de prevenire şi control integrat al poluării (IPPC):

a) introducerea celor mai bune tehnici disponibile prin preluarea documentaţiei BREF (Referinţele pentru cele mai bune tehnici disponibile);

b) inventarierea instalaţiilor ce se află sub incidenţa cerinţelor IPPC;

c) elaborarea Registrului de poluanţi emişi;

d) elaborarea şi implementarea planurilor de măsuri speciale cu privire la monitorizarea şi automonitorizarea emisiilor provenite din activităţile/instalaţiile aflate sub incidenţa cerinţelor IPPC şi elaborarea planului naţional de reducere a emisiilor de poluanţi în aer;

e) crearea sistemului de informare şi participare a publicului la luarea deciziilor;

f) crearea sistemului de informare şi raportare la Comisia Europeană;

2.3. implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de poluanţi în aer proveniţi de la instalaţii mari de ardere:

a) inventarierea instalaţiilor mari de ardere;

b) introducerea celor mai bune tehnici disponibile prin preluarea documentaţiei BREF (Referinţele pentru cele mai bune tehnici disponibile) pentru instalaţii mari de ardere;

c) elaborarea programelor locale şi a programului naţional de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, provenite de la instalaţii mari de ardere;

d) aplicarea valorilor limită de emisie pentru instalaţiile mari de ardere noi;

e) crearea sistemului de informare şi raportare la Comisia Europeană;

2.4. implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi din utilizarea solvenţilor în anumite activităţi şi instalaţii:

a) inventarierea activităţilor/instalaţiilor care utilizează solvenţi organici;

b) elaborarea programelor locale şi a programului naţional de reducere a emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi din utilizarea solvenţilor;

c) aplicarea valorilor limită de emisie pentru instalaţiile/activităţile noi;

d) crearea sistemului de informare şi raportare la Comisia Europeană;

2.5. implementarea cerinţelor de eliminare a substanţelor care distrug stratul de ozon:

a) întărirea capabilităţilor naţionale de implementare a prevederilor Convenţiei şi a Protocolului, referitoare la eliminarea substanţelor ce distrug stratul de ozon;

b) identificarea şi implementarea de proiecte în vederea eliminării substanţelor ce distrug stratul de ozon;

c) dezvoltarea la nivel naţional a cadrului instituţional de instruire a frigotehnicienilor, în vederea eliminării definitive a ODS. 

Programul naţional de eliminare a substanţelor care epuizează stratul de ozon, actualizat în anul 2003, detaliază măsurile prioritare şi planul de acţiune pentru perioada 2003−2006;

2.6. respectarea prevederilor internaţionale în domeniul schimbărilor climatice:

a) îmbunătăţirea sistemului naţional pentru estimarea emisiilor antropogenice de gaze cu efect de seră;

b) elaborarea Strategiei naţionale în domeniul schimbărilor climatice şi a Planului naţional de acţiune în domeniul schimbărilor climatice;

c) coordonarea, realizarea, verificarea şi transmiterea anuală a Inventarului naţional al emisiilor antropogenice de gaze cu efect de seră şi al absorbanţilor;

d) coordonarea elaborării comunicărilor naţionale periodice la Secretariatul Convenţiei;

e) înfiinţarea Registrului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră;

2.7. introducerea/utilizarea carburanţilor şi combustibililor care generează emisii reduse de poluanţi:

a) în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 732/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 897/2003;

b) în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 142/2003 privind reducerea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi. 

3. Strategia naţională privind protecţia atmosferei pentru perioada după 2007

În anul 2007 este necesară o reevaluare a Strategiei naţionale pentru protecţia atmosferei. 

La nivelul acelui an va fi evaluat stadiul îndeplinirii cerinţelor din acquisul comunitar în domeniu. 

Strategia pentru această perioadă ia în considerare aceleaşi obiective ca şi cea anterioară (pentru perioada 2004−2007). 

Liniile strategice pentru această perioadă sunt:

a) evaluarea şi gestionarea integrată a calităţii aerului;

b) implementarea cerinţelor de prevenire şi control integrat al poluării (IPPC);

c) implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de poluanţi în aer proveniţi de la instalaţii mari de ardere;

d) implementarea cerinţelor de limitare a emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi din utilizarea solvenţilor în anumite activităţi şi instalaţii;

e) implementarea cerinţelor de eliminare a substanţelor care distrug stratul de ozon;

f) respectarea prevederilor naţionale în domeniul schimbărilor climatice;

g) verificarea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin ratificarea/aderarea la diferite convenţii, tratate şi protocoale internaţionale:

− nivelul emisiilor de hidrocarburi poliaromatice va rămâne sub nivelul celor din 1989;

− nivelul total al emisiilor de SO₂, NO_x, NH₃ şi COV va rămâne, la nivelul anului 2010, sub nivelul emisiilor totale actuale, respectiv, 918, 437 (as NO₂), 210 şi 523 ktone/an;

− nivelul emisiilor de metale grele (Pb, Hg, Cd) va rămâne sub nivelul celor din 1989;

− se va stabili o schemă de comercializare a creditelor de emisii de gaze cu efect de seră. 

VII. Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei

Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei va fi elaborat pentru perioada 2004−2006 şi va conţine măsuri, acţiuni şi ţinte pentru îndeplinirea celor 4 obiective cheie prevăzute în strategia naţională în domeniu. 

Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei se reactualizează continuu datorită evoluţiei factorilor economici şi sociali. 

Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei va cuprinde următoarele:

− responsabilităţi şi termene pentru implementare;

− evaluări financiare şi evaluări de costuri;

− implicaţii pentru România;

− informarea publicului cu privire la calitatea aerului;

− concluzii şi recomandări;

− indicatori de realizare şi responsabilităţi pentru monitorizarea realizării planului. 

Planul naţional de acţiune pentru protecţia atmosferei va cuprinde pentru fiecare acţiune: descrierea acesteia, perioada de realizare, costurile şi finanţările, rezultatele aşteptate şi indicatori de realizare.