Hotărârea Guvernului nr. 621/2005

M. Of. nr. 639 din 20 iulie 2005

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 54 pct. 1 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, şi al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. – (1) Prezenta hotărâre reglementează gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje în vederea prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului. 

(2) Dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică cu respectarea prevederilor specifice de calitate existente pentru ambalaje privind siguranţa, protecţia sănătăţii şi igiena produselor ambalate, a cerinţelor de transport şi a normelor privind gestionarea deşeurilor periculoase. 

Art. 2. – Sunt supuse prevederilor prezentei hotărâri toate ambalajele introduse pe piaţă, indiferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale, în gospodăriile populaţiei sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare. 

Art. 3. – În sensul prezentei hotărâri, semnificaţia termenilor specifici utilizaţi este prevăzută în anexa nr. 1. 

Art. 4. – (1) Activitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje are la bază principiile generale prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001. 

(2) Principiile specifice activităţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt:

a) prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje;

b) reutilizarea ambalajelor;

c) reciclarea deşeurilor de ambalaje;

d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducă la reducerea cantităţilor eliminate prin depozitare finală. 

Art. 5. – (1) Se admite introducerea pe piaţă numai a ambalajelor care îndeplinesc cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2. 

(2) Este interzisă obstrucţionarea introducerii pe piaţă a ambalajelor care îndeplinesc cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2. 

Art. 6. – (1) Se consideră că sunt respectate cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2, dacă ambalajele sunt conforme cu:

a) standardele române sau standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene, care adoptă standarde europene armonizate;

b) standardele române, pentru domeniile în care nu sunt adoptate standarde europene armonizate. 

(2) Lista cuprinzând standardele române care adoptă standarde europene armonizate prevăzute la alin. (1) lit. a) se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi comerţului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Lista se actualizează periodic. 

(3) Asociaţia de Standardizare din România va comunica Comisiei Europene textul standardelor române prevăzute la alin. (1) lit. b), care răspund cerinţelor specificate în prezentul articol. 

Art. 7. – (1) Ministerul Economiei şi Comerţului notifică Comisiei Europene proiectele de reglementări prin care intenţionează să adopte instrumente economice pentru implementarea prevederilor prezentei hotărâri, cu excepţia celor de natură fiscală, pentru a oferi Comisiei Europene posibilitatea examinării conformităţii lor cu prevederile comunitare. 

(2) Obligaţia de notificare se aplică şi specificaţiilor tehnice aferente măsurilor de natură fiscală care încurajează conformarea cu specificaţiile tehnice respective. 

Art. 8. – (1) Operatorii economici sunt obligaţi să introducă pe piaţă numai ambalaje la care suma nivelurilor concentraţiilor de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depăşeşte 100 de părţi/milion raportat la greutate, începând cu data de 1 ianuarie 2007. 

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) ambalajele realizate numai din sticlă cristal cu conţinut de plumb. 

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) ambalajele fabricate înainte de 23 iulie 2002, care pot fi introduse pe piaţă până la data de 31 decembrie 2006. 

(4) Alte excepţii de la prevederile alin. (1), care transpun derogări stabilite de Uniunea Europeană, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi comerţului. 

Art. 9. – (1) Operatorii economici producători de ambalaje şi/sau de produse ambalate, care utilizează un sistem de marcare şi identificare pentru ambalaje în vederea îmbunătăţirii activităţilor de recuperare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, sunt obligaţi să aplice sistemul de marcare şi identificare prevăzut în anexa nr. 3. 

(2) Marcarea se aplică direct pe ambalaj sau pe etichetă şi trebuie să fie vizibilă, lizibilă şi durabilă, chiar şi în cazul în care ambalajul este deschis. 

Art. 10. – (1) Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să ia măsurile necesare la fabricarea de ambalaje, astfel încât ele să corespundă unor reutilizări multiple. 

(2) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să ia măsurile necesare în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare, fiind posibilă aplicarea sistemului depozit. 

(3) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să organizeze un sistem pentru colectarea, în vederea reutilizării multiple a ambalajelor, prin operatorii economici care comercializează aceste produse sau prin centre specializate de colectare a acestor tipuri de ambalaje. 

(4) Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să asigure o distribuţie optimă în teritoriu şi o capacitate corespunzătoare a centrelor specializate de colectare, potrivit prevederilor alin. (3), astfel încât acestea să poată prelua de la consumatori ambalajele reutilizabile. 

(5) Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze consumatorii asupra sistemului depozit şi asupra sistemului de colectare a ambalajelor reutilizabile în vederea asigurării reutilizării multiple. 

Art. 11. – Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să marcheze sau să înscrie pe ambalaj ori pe etichetă sintagma „Ambalaj reutilizabil“. 

Art. 12. – Operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze comercianţii şi/sau consumatorii despre încetarea reutilizării unui anumit tip de ambalaj şi să asigure preluarea acestora încă 6 luni de la data încetării utilizării lor. 

Art. 13. – (1) Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să primească ambalajele reutilizabile la schimb sau să ramburseze cumpărătorului valoarea ambalajului restituit, plătită de acesta la achiziţionarea produsului ambalat. 

(2) Obligaţia prevăzută la alin. (1) se limitează la ambalajele reutilizabile ale produselor pe care aceştia le comercializează. 

Art. 14. – Obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje ce trebuie atinse la nivel naţional sunt următoarele:

a) valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie a minimum 50% din greutatea deşeurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2011;

b) valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie a minimum 60% din greutatea deşeurilor de ambalaje, până la data de 31 decembrie 2013;

c) reciclarea a minimum 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaj, cu minimum 15% pentru sticlă, hârtie/carton şi pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2006;

d) reciclarea a minimum 60% pentru hârtie/carton şi minimum 50% pentru metal, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2008;

e) reciclarea a minimum 15% pentru plastic şi pentru lemn, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2011;

f) reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaje, cu minimum 60% pentru sticlă şi minimum 22,5% pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat ca material plastic, din greutatea fiecărui tip de material conţinut în deşeurile de ambalaj, până la data de 31 decembrie 2013. 

Art. 15. – În vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 14, deşeurile de ambalaje exportate în ţări din afara Uniunii Europene, cu respectarea prevederilor legale privind transportul deşeurilor, pot fi luate în consideraţie pentru atingerea obiectivelor de valorificare şi, respectiv, de reciclare, numai dacă există dovada că operaţiunile de valorificare/reciclare s-au desfăşurat în condiţii, în linii mari, echivalente celor prescrise prin legislaţia comunitară în domeniu. 

Art. 16. – (1) Pentru realizarea obiectivelor naţionale, operatorii economici au responsabilitatea atingerii obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclare anuale, prevăzute în anexa nr. 4, după cum urmează:

a) operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele primare, secundare şi terţiare folosite la ambalarea produselor lor;

b) operatorii economici care ambalează produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele secundare şi terţiare pe care le introduc pe piaţă;

c) operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele respective introduse pe piaţă. 

(2) Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deşeurilor de ambalaje se pot realiza:

a) individual, de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) lit. a)–c), prin gestionarea deşeurilor de ambalaje generate şi a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piaţă;

b) prin transferarea responsabilităţii către un operator economic autorizat de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. 

(3) Operatorii economici autorizaţi de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor pentru preluarea responsabilităţii realizării obiectivelor anuale sunt responsabili pentru ambalajele pentru care au preluat responsabilitatea de la operatorii economici prevăzuţi la alin. (1). 

(4) Procedura şi criteriile de autorizare în vederea transferului de responsabilitate pentru operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. b) se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, ministrului economiei şi comerţului şi ministrului administraţiei şi internelor. 

(5) Cantităţile de deşeuri de ambalaje care sunt valorificate sau încredinţate spre valorificare de către operatorii economici care au transferat responsabilitatea se comunică operatorului economic autorizat să preia responsabilitatea, iar cantităţile respective se constituie ca parte din obligaţiile acestora pentru atingerea obiectivelor prevăzute la alin. (1). 

(6) Gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje trebuie să fie astfel organizată încât să nu introducă bariere în calea comerţului. 

Art. 17. – (1) Operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje, operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) şi (3), autorităţile şi instituţiile publice locale, precum şi operatorii economici care preiau deşeurile de ambalaje în vederea valorificării, respectiv reciclării, au obligaţia să furnizeze anual Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor informaţii privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. 

(2) Operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1), care au transferat responsabilitatea atingerii obiectivelor anuale, transmit informaţiile privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje către operatorul economic care a preluat responsabilitatea, acesta având obligaţia furnizării anuale a informaţiilor centralizate Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. 

(3) La solicitarea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, operatorii economici, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale trebuie să dovedească prin documente corectitudinea datelor raportate. 

(4) Operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) sunt obligaţi să menţioneze în documentele de însoţire a deşeurilor de ambalaje dacă încredinţarea spre valorificare/reciclare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de prezenta hotărâre. 

(5) Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor publică informări şi transmite rapoarte privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje către Comisia Europeană, conform prevederilor anexei nr. 5. 

Art. 18. – (1) Procedura de raportare, tipul datelor şi informaţiilor privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje furnizate potrivit art. 17 alin. (1), (2) şi (5) se stabilesc prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor. 

(2) Evidenţa operatorilor economici prevăzuţi la art. 17 alin. (1), precum şi informaţiile raportate se constituie într-o bază de date gestionată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului. 

Art. 19. – (1) Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale asigură colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, prin:

a) servicii publice de salubrizare, conform Ordonanţei Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 139/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

b) spaţii amenajate şi dotate prin amplasarea de containere adecvate. 

(2) Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale asigură organizarea valorificării cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate selectiv, conform alin. (1). 

(3) Pentru aplicarea unitară la nivel naţional a colectării selective, modalităţile de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale se stabilesc prin ordin comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi ministrului administraţiei şi internelor. 

Art. 20. – (1) Instituţiile publice, asociaţiile, fundaţiile şi persoanele fizice deţinătoare de deşeuri de ambalaje au următoarele obligaţii:

a) să depună selectiv deşeurile de ambalaje în containere diferite, inscripţionate corespunzător, amplasate special de autorităţile administraţiei publice locale;

b) să predea deşeurile de ambalaje la operatorii economici specializaţi să colecteze şi/sau să valorifice deşeuri. 

(2) Operatorii economici deţinători de deşeuri de ambalaje au următoarele obligaţii:

a) să asigure valorificarea şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje prin mijloace proprii sau prin predare către operatorii economici autorizaţi;

b) să raporteze, la solicitarea autorităţii locale pentru protecţia mediului, cantităţile de deşeuri de ambalaje gestionate în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 

Art. 21. – Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, prin unităţile subordonate şi autorităţile publice locale, are obligaţia să promoveze campanii de informare şi educare a publicului şi a operatorilor economici în domeniul gestionării ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi în legătură cu obiectivele prevăzute la art. 14 şi la art. 16 alin. (1). 

Art. 22. – (1) Ministerul Economiei şi Comerţului propune programe de cercetare şi strategii de dezvoltare cu privire la fabricarea, compoziţia, caracterul reutilizabil şi valorificabil al ambalajelor, precum şi cu privire la optimizarea modului de ambalare şi a formei ambalajelor în vederea reducerii consumului specific de material pe tip de ambalaj şi produs. 

(2) Programele prevăzute la alin. (1) se includ în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, se revizuiesc şi se actualizează luându-se în considerare condiţiile economice, de protecţia mediului şi progresul tehnic. 

(3) Operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) au obligaţia de a include în politica de dezvoltare aspectele privind reducerea consumului specific de material pe tip de ambalaj şi produs. 

Art. 23. – Planurile de gestionare a deşeurilor, întocmite la nivel naţional, regional şi judeţean potrivit prevederilor art. 8 şi 81 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, vor cuprinde un capitol distinct referitor la gestionarea deşeurilor de ambalaje. 

Art. 24. – Achiziţionarea din fonduri publice de produse din hârtie, carton şi mase plastice se face, după caz, acordându-se prioritate produselor obţinute din materiale reciclate. 

Art. 25. – Operatorii economici care desfăşoară activităţi de colectare, transport, recuperare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje se autorizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 

Art. 26. – (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează, după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (1), cu amendă de la 100 lei la 500 lei (RON) pentru persoane fizice, respectiv cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei (RON) pentru instituţii publice, asociaţii şi fundaţii;

b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (5), art. 11 şi 12, cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei (RON);

c) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi (3), art. 20 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei (RON);

d) nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei (RON);

e) nerespectarea prevederilor art. 17, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei (RON);

f) nerespectarea prevederilor art. 5, art. 8 alin. (1) şi ale art. 19 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei (RON). 

(2) Operatorii economici care nu îndeplinesc obiectivele anuale prevăzute în anexa nr. 4 sunt obligaţi să plătească contribuţiile la Fondul pentru mediu, în conformitate cu Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 27. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de persoane împuternicite în acest scop din cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor – pentru art. 5 alin. (1) şi (2), art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1), (3) şi (5), art. 17, art. 19 alin. (1) şi art. 20, de către personalul împuternicit, la nivel teritorial, al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi reprezentanţii împuterniciţi ai organelor administraţiei publice locale – pentru art. 10 alin. (5), art. 11, art. 12 şi art. 13 alin. (1) şi (2). 

(2) Verificarea realizării obiectivelor anuale de valorificare şi de reciclare se realizează de către persoane împuternicite din cadrul birourilor de gestiune a deşeurilor şi substanţe chimice periculoase din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi din cadrul instituţiilor publice din subordinea acesteia. 

Art. 28. – Dispoziţiile referitoare la contravenţii, prevăzute la art. 26 şi 27, se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 29. – Anexele nr. 1–5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 30. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. 6 alin. (3) şi a art. 7, care intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană. 

(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 23 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă. 

(3) Licenţele de operare emise de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor în baza Hotărârii Guvernului nr. 349/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 338/625/2004 pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare pentru persoanele juridice în vederea preluării responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje rămân valabile pe perioada pentru care au fost emise, cu posibilitatea revizuirii acestora de către Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. 

Art. 31. – Obiectivele prevăzute în anexa nr. 4 pentru anul 2005 se aplică pentru întregul an 2005. 

Art. 32. – Ordinele prevăzute la art. 16 alin. (4), art. 18 şi art. 19 alin. (3) se emit în termen de 120 de zile de la data publicării prezentei hotărâri în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Prezenta hotărâre transpune în legislaţia naţională Directiva Parlamentului şi Consiliului nr. 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 365/1994, amendată prin Directiva Parlamentului şi Consiliului 2004/12/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 047/2004, Decizia Comisiei Europene 97/129/CE privind sistemul de identificare şi marcare a materialelor de ambalaj, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 050/1997, Decizia Comisiei Europene 2005/270/CE privind formatul referitor la sistemul de baze de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L 086/2005. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Şereş

Ministrul administraţiei şi internelor,

Vasile Blaga

Ministrul integrării europene,

Ene Dinga

 

Bucureşti, 23 iunie 2005. 

Nr. 621. 

ANEXA Nr. 1

S E M N I F I C A Ţ I A   T E R M E N I L O R   S P E C I F I C I

1. Semnificaţia termenilor:

a) acord voluntar – acord oficial încheiat între autorităţile publice competente şi reprezentanţii sectoarelor economice implicate, deschis tuturor partenerilor care doresc să se conformeze condiţiilor acordului, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în prezenta hotărâre;

b) agenţi economici – referitor la ambalaje, înseamnă furnizorii de materiale de ambalare, producătorii de ambalaje şi produse ambalate, importatorii, comercianţii şi distribuitorii;

c) ambalaj – orice obiect, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj. 

Criteriile care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt:

c1) un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineşte condiţiile din definiţie fără prejudiciul altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a conţine, a susţine sau a păstra produsul pe toată durata de viaţă a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul. 

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje: cutiile pentru dulciuri, folia protectoare externă a carcasei de compact-disc. 

Nu sunt ambalaje: vasele (ghivece) pentru flori destinate să conţină planta pe durata vieţii acesteia, cutiile de scule, plicurile de ceai, stratul de ceară de pe brânzeturi, membranele mezelurilor;

c2) obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum şi obiectele „de unică folosinţă“, vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere, sunt considerate ambalaje dacă îndeplinesc funcţia de ambalare. 

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje (dacă sunt destinate a fi umplute la punctul de vânzare): pungi de transport din plastic sau hârtie, farfurii şi pahare de unică folosinţă, filme aderente, pungi pentru sandvişuri, folie de aluminiu. 

Nu sunt ambalaje: paletele pentru amestecat, tacâmurile de unică folosinţă;

c3) componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agăţate direct de produs sau ataşate de acesta, care îndeplinesc funcţii de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacă nu sunt parte integrantă a produsului şi dacă nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul. 

Exemple ilustrative:

Sunt considerate ambalaje: etichetele agăţate direct de produs sau ataşate acestuia. 

Sunt considerate ca parte a ambalajului: peria de mascara care este parte a dispozitivului de închidere, etichetele adezive ataşate altui ambalaj, capsele metalice, manşoanele din plastic, dispozitivele de măsurare-dozare care formează dispozitivul de închidere pentru detergenţi;

d) ambalaj primar – ambalaj de vânzare – ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie;

e) ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;

f) ambalaj terţiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a uşura manipularea şi transportul unui număr de unităţi de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;

g) ambalaj reutilizabil – ambalaj refolosit pentru acelaşi scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziţionare sau altfel. 

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piaţă atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conţină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte. 

Ambalajul reutilizabil se consideră deşeu de ambalaj când se înlătură, la sfârşitul duratei utile de viaţă. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deşeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit. 

Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piaţă atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs şi făcut disponibil din nou. 

Cantitatea de deşeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piaţa naţională în anul respectiv;

h) ambalaj de desfacere – ambalaj care îndeplineşte criteriul c2);

i) ambalaj compozit – ambalaj confecţionat din materiale diferite care nu pot fi separate manual, nici unul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativă pentru a putea fi încadrat la acel tip de material. 

Ambalajul compozit se raportează corespunzător la materialul preponderent ca greutate. 

j) colectare selectivă – colectarea deşeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale şi/sau sortimente de materiale;

k) deşeuri de ambalaje – orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerinţele definiţiei de deşeu, exclusiv deşeurile de producţie, din anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001. 

l) deşeuri de ambalaje generate – cantitatea de ambalaje care devin deşeuri pe teritoriul naţional după ce acestea au fost utilizate pentru a conţine, a proteja, a livra şi a prezenta produse. 

Deşeurile de ambalaje generate nu includ reziduurile de orice fel, rezultate din producţia de ambalaje şi de materiale de ambalare ori din orice alt proces de producţie. 

Cantitatea de deşeuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa naţională în anul respectiv;

m) deşeuri de ambalaje reciclate – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunităţii Europene;

n) deşeuri de ambalaje valorificate – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunităţii Europene;

o) deşeuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea de deşeuri de ambalaje generate pe plan naţional care este valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dacă valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie se face în ţară, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în afara Comunităţii Europene;

p) gestionarea deşeurilor de ambalaj – gestionarea deşeurilor, aşa cum este definită în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001. 

Deşeurile de ambalaje generate în alt stat, care sunt importate în vederea valorificării/reciclării, nu se consideră ca fiind deşeuri de ambalaje gestionate pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale din prezenta hotărâre;

q) obiectiv de reciclare – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje reciclate, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generate;

r) obiectiv de valorificare sau de incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea totală de deşeuri de ambalaje valorificată sau incinerată în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie, raportată la cantitatea totală de deşeuri de ambalaje generată;

s) prevenire – reducerea cantităţii şi nocivităţii pentru mediu a materialelor şi substanţelor utilizate în ambalaje şi deşeuri de ambalaje, precum şi a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje în cadrul procesului de producţie, comercializare, distribuţie, utilizare şi eliminare, mai ales prin dezvoltarea de produse şi tehnologii curate;

t) reciclarea deşeurilor de ambalaje – operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul iniţial sau pentru alte scopuri. Termenul include reciclarea organică, dar exclude recuperarea de energie;

u) reciclare organică – tratarea aerobă (compostare) sau anaerobă (biometanizare), în condiţii controlate, utilizându-se microorganisme, a părţilor biodegradabile ale deşeurilor de ambalaje, care produc reziduuri organice stabilizate sau metan. Depozitarea în depozite nu poate fi considerată reciclare organică;

v) reutilizarea ambalajelor – orice operaţie prin care un ambalaj care a fost conceput şi creat pentru a putea îndeplini în cursul ciclului său de viaţă un număr minim de rotaţii este reutilizat într-un scop identic celui pentru care a fost conceput, recurgându-se sau nu la produsele auxiliare existente pe piaţă, care permit reumplerea ambalajului însuşi; un asemenea ambalaj reutilizat va deveni deşeu de ambalaj atunci când nu va mai putea fi reutilizat;

w) sistem-depozit – sistem prin care cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat în ambalaj reutilizabil, plăteşte vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat;

x) valorificare – orice operaţie aplicabilă deşeurilor de ambalaje, prevăzută în anexa nr. II B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001;

y) valorificarea energetică – utilizarea deşeurilor de ambalaje combustibile ca mijloc de producere a energiei prin incinerarea directă, cu sau fără alte deşeuri, dar cu recuperare de căldură. 

2. Termenii definiţi la pct. 1 se completează cu termenii definiţi în anexa nr. I A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, şi la art. 4 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare. 

ANEXA Nr. 2

C E R I N Ţ E   E S E N Ţ I A L E

privind compoziţia şi caracterul reutilizabil şi recuperabil al ambalajelor

1. Cerinţe esenţiale specifice privind fabricarea şi compoziţia ambalajului:

a) ambalajul va fi fabricat astfel încât volumul şi greutatea acestuia să fie limitate la minimum necesar pentru a asigura nivelul cerut de siguranţă, igienă şi acceptabilitate atât pentru produsul ambalat, cât şi pentru consumator;

b) ambalajul va fi conceput, fabricat şi comercializat într-un mod care să permită reutilizarea sau recuperarea sa, inclusiv reciclarea, şi să reducă la minimum impactul negativ asupra mediului;

c) ambalajul va fi fabricat urmărindu-se reducerea la minimum a conţinutului de substanţe şi materiale toxice şi de alte substanţe periculoase în materialul de ambalare şi în elementele sale, substanţe care se pot regăsi în emisiile, cenuşa sau levigatul care rezultă din procesele de eliminare a deşeurilor de ambalaje. 

2. Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj:

a) proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate;

b) ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigenţele în materie de sănătate şi de securitate;

c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deşeu de ambalaj recuperabil. 

3. Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul recuperabil al unui ambalaj:

a) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca un anumit procent din greutatea materialelor folosite să fie reciclat. Fixarea acestui procent poate diferi în funcţie de tipul materialului folosit la fabricarea ambalajului;

b) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaj tratate în vederea valorificării energetice să aibă o valoare calorică minimă ce să permită optimizarea recuperării de energie;

c) ambalajul trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, ca deşeurile de ambalaje tratate în vederea compostării să fie suficient de biodegradabile;

d) ambalajul biodegradabil trebuie să fie astfel fabricat încât să permită, atunci când devine deşeu de ambalaj, o descompunere fizică, chimică, termică sau biologică, astfel încât cea mai mare parte a materialului să se transforme în bioxid de carbon, biomasă şi apă. 

ANEXA Nr. 3

S I S T E M   D E   M A R C A R E   Ş I   I D E N T I F I C A R E   P E N T R U   A M B A L A J E

 

A

Sistem de numerotare şi abrevieri pentru mase plastice

 

B

Sistem de numerotare şi abrevieri pentru hârtie şi plăci fibrolemnoase

 

C

Sistem de numerotare şi abrevieri pentru metale

 

D

Sistem de numerotare şi abrevieri pentru materiale din lemn

 

E

Sistem de numerotare şi abrevieri pentru materiale textile

 

F

Sistem de numerotare şi abrevieri pentru sticlă

 

G

Sistem de numerotare şi abrevieri pentru compozite

ANEXA Nr. 4

E T A P I Z A R E A

obiectivelor de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclare pentru operatorii economici prevăzuţi la art. 16 alin. (1) pentru perioada 2005–2013

N O T Ă: 

– ambalajele compozite se încadrează în funcţie de materialul preponderent; 

– conform definiţiilor din anexa nr. II B la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, reciclarea este una dintre operaţiile de valorificare, deci cantităţile valorificate includ cantităţile reciclate; 

– conform definiţiei din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, ambalajele produselor importate, inclusiv ale produselor destinate utilizării/consumului propriu, se consideră introduse pe piaţă în momentul importului. 

ANEXA Nr. 57)

Tabelul nr. 1

Cantităţile de deşeuri de ambalaje generate în România şi valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie în România sau în terţe ţări 

– tone – 

Tabelul nr. 2

Cantităţile de deşeuri de ambalaje trimise în state membre ale Uniunii Europene sau exportate în afara Comunităţii Europene în vederea valorificării sau incinerării în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie 

– tone – 

 

Tabelul nr. 3

Cantităţile de deşeuri de ambalaje generate în alte state membre ale Uniunii Europene sau importate din afara Comunităţii Europene în vederea valorificării sau incinerării în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie