Hotărârea Guvernului nr. 584/2004

M. Of. nr. 404/6 mai 2004

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a echipamentelor sub presiune

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 5 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

CAPITOLUL I

Domeniu de aplicare şi definiţii

Art. 1. − (1) Prezenta hotărâre stabileşte condiţiile de introducere pe piaţă a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor care cuprind echipamente sub presiune. 

(2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică la proiectarea, fabricarea şi evaluarea conformităţii echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor care au o presiune maximă admisibilă PS mai mare de 0,5 bar. 

Art. 2. − (1) În sensul prezentei hotărâri, următorii termeni semnifică:

a) echipamente sub presiune − recipiente, conducte, accesorii de securitate şi accesorii pentru reglarea presiunii. Echipamentele sub presiune includ, de asemenea, elemente fixate la părţile solicitate la presiune, ca de exemplu: flanşe, racorduri/ştuţuri, cuplaje, elemente de susţinere, urechi pentru ridicare şi altele asemenea;

b) recipient − o incintă închisă, proiectată şi fabricată pentru a conţine fluide sub presiune, inclusiv toate componentele fixate limitat la dispozitivele de legare la alte echipamente. Un recipient poate fi compus din una sau mai multe incinte;

c) conducte − elemente tubulare destinate pentru transportul fluidelor, atunci când sunt montate într-un sistem sub presiune. Acestea cuprind ţevi, sisteme de ţevi, tubulatură, fitinguri, compensatoare de dilatare, furtunuri şi alte componente sub presiune, după caz. Schimbătoarele de căldură cu ţevi destinate încălzirii sau răcirii sunt considerate conducte;

d) accesorii de securitate − dispozitive destinate protejării echipamentelor sub presiune împotriva depăşirii limitelor admisibile. Aceste dispozitive cuprind:

− dispozitive de limitare directă a presiunii, cum ar fi: ventile de siguranţă, siguranţe cu elemente de rupere, tije de flambare, sisteme de siguranţă comandate;

− dispozitive de limitare a presiunii, temperaturii şi a nivelului de fluid, care fie că determină acţiuni de corectare, fie că închid sau închid şi blochează, cum ar fi: presostate, termostate sau nivostate, precum şi dispozitive de măsură şi control cu funcţie de securitate;

e) accesorii pentru reglarea presiunii − dispozitive cu rol funcţional, care au o incintă pentru suprapresiune;

f) ansamblu − grup de echipamente sub presiune, pe care producătorul le asamblează pentru a constitui o unitate integrată şi funcţională;

g) presiune − presiunea relativă la presiunea atmosferică, de 1.013 mbar, respectiv presiunea măsurată; o presiune în domeniul vacuumului se exprimă printr-o valoare negativă;

h) presiune maximă admisibilă PS − presiunea maximă pentru care a fost proiectat echipamentul sub presiune, aşa cum este specificată de producător. Această presiune se măsoară în locul specificat de producător, care trebuie să fie locul unde sunt fixate dispozitivele de protecţie şi/sau de limitare ori locul cel mai înalt al echipamentului sub presiune sau, dacă acest loc nu este adecvat, oricare alt loc specificat;

i) temperatura minimă/maximă admisibilă TS − temperatura minimă/maximă pentru care echipamentul sub presiune a fost proiectat, aşa cum este specificată de producător;

j) volum V − volumul interior al incintei sub presiune, inclusiv volumul ştuţurilor până la prima legătură sau sudură, exclusiv volumul componentelor interioare fixe;

k) diametrul nominal DN − mărime numerică a diametrului, care este comună pentru toate componentele dintr-un sistem de conducte, altele decât componentele pentru care se indică diametrul exterior sau mărimea filetului. Acesta este, în mod convenţional, un număr întreg care serveşte în scop de referinţă şi este aproximativ egal cu dimensiunea de fabricaţie. Diametrul nominal se exprimă prin simbolul DN urmat de o mărime numerică;

l) fluide − gaze, lichide şi vapori în stare pură, precum şi amestecuri ale acestora. Un fluid poate conţine şi o suspensie de substanţe solide;

m) asamblări nedemontabile − asamblări care pot fi demontate numai prin metode distructive;

n) aprobare europeană de material − document tehnic care se emite pentru materiale care nu fac obiectul unui standard armonizat, în care sunt definite caracteristicile materialelor destinate utilizării repetate pentru fabricarea echipamentelor sub presiune. 

(2) Termenii definiţi la alin. (1) se completează cu termenii definiţi la art. 4 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 3. − Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:

a) conductelor formate din ţevi sau dintr-un sistem de ţevi, destinate pentru transportul fluidelor sau al substanţelor de la sau către instalaţii terestre ori marine, începând cu şi incluzând ultimul dispozitiv de închidere aflat în perimetrul instalaţiei, şi tuturor echipamentelor auxiliare special proiectate pentru conducte, mai puţin echipamentelor sub presiune standard, ca cele care pot fi găsite în staţiile de reglare a presiunii sau în staţiile de compresoare;

b) reţelelor de alimentare, distribuţie şi descărcare a apei şi echipamentelor auxiliare, precum şi aducţiunilor hidrocentralelor, cum sunt: conducte forţate, puţuri forţate sau galerii sub presiune, şi accesoriilor specifice asociate acestora;

c) echipamentelor reglementate de actele normative în vigoare prevăzute la lit. A din anexa nr. 7;

d) echipamentelor care, conform prevederilor art. 12, ar putea fi cel mult de categoria I şi care sunt reglementate de actele normative în vigoare prevăzute la lit. B din anexa nr. 7;

e) echipamentelor care fac obiectul producţiei sau comerţului cu arme, muniţii ori materiale pentru război;

f) produselor special proiectate pentru utilizare în scop nuclear şi a căror defectare ar putea produce emisii radioactive;

g) echipamentelor pentru controlul forajelor de explorare şi extracţie în industria petrolului, gazului natural sau exploatărilor geotermale, industriei extractive, precum şi al depozitelor subterane destinate menţinerii şi/sau reglării presiunilor la gurile de sondă, cum ar fi: capete de erupţie, prevenitoare de erupţie, manifolduri, precum şi echipamentele acestora montate în amonte;

h) echipamentelor cuprinzând carcase sau maşini, la care dimensionarea, alegerea materialelor şi regulile de fabricaţie se bazează în principal pe cerinţele privind rezistenţa mecanică, rigiditatea şi stabilitatea pentru a se realiza efectele funcţionale statice şi dinamice sau alte caracteristici funcţionale şi la care presiunea nu reprezintă un factor esenţial pentru proiectare. Din aceste echipamente pot face parte următoarele:

− motoare, inclusiv turbine şi motoare cu ardere internă;

− maşini cu aburi, turbine de gaz sau abur, turbogeneratoare, compresoare, pompe şi dispozitive de comandă;

i) furnalelor, inclusiv sistemelor de răcire a acestora, recuperatoarelor de căldură pentru preîncălzirea aerului, separatoarelor de praf, epuratoarelor de gaze, cuptoarelor de reducere directă, inclusiv sistemul de răcire a acestora, convertizoarelor cu gaz, oalelor de topire, retopire, degazare şi de turnare pentru oţel şi metale neferoase;

j) carcaselor pentru echipament electric de înaltă tensiune, cum ar fi: echipamentele de comutare, echipamentele de control, transformatoarele şi maşinile rotative;

k) conductelor sub presiune pentru cămăşuirea sistemelor de transmisie, cum ar fi: cablurile electrice şi telefonice;

l) platformelor marine mobile, navelor, rachetelor şi aeronavelor, precum şi echipamentelor special destinate pentru a fi montate pe acestea sau destinate propulsării lor;

m) echipamentelor sub presiune care constau într-o manta flexibilă, cum ar fi: anvelope, perne de aer, mingi destinate activităţilor sportive, bărci gonflabile şi alte echipamente asemănătoare;

n) amortizoarelor de zgomot pentru evacuare şi admisie;

o) sticlelor sau dozelor pentru băuturi carbogazoase destinate consumului public;

p) recipientelor pentru transportul şi distribuţia băuturilor, care au valoarea produsului PS x V de până la 500 bar x litru şi o presiune maximă admisibilă care nu depăşeşte 7 bar;

q) echipamentelor care fac obiectul reglementărilor europene şi internaţionale de transport prevăzute la lit. C din anexa nr. 7;

r) caloriferelor şi conductelor pentru sisteme de încălzire cu apă caldă;

s) recipientelor proiectate să conţină lichide la care presiunea gazului aflat deasupra lichidului nu depăşeşte 0,5 bar. 

CAPITOLUL II

Condiţii de introducere pe piaţă

Art. 4. − (1) Se admite introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor definite conform prevederilor art. 2 alin. (1) numai dacă, atunci când sunt instalate, întreţinute corespunzător şi utilizate conform scopului lor, nu afectează securitatea şi sănătatea persoanelor şi, după caz, a animalelor sau a proprietăţii. 

(2) Autorităţile competente pot emite, dacă este necesar, reglementări care cuprind cerinţe specifice pentru protecţia persoanelor şi, în special, a muncitorilor care utilizează echipamente sub presiune sau ansambluri. Respectivele reglementări nu vor cuprinde dispoziţii referitoare la echipamente sub presiune şi ansambluri, care să contravină prevederilor prezentei hotărâri. 

(3) Cu ocazia târgurilor, expoziţiilor sau a demonstraţiilor tehnice, echipamentele sub presiune sau ansamblurile care nu sunt conforme prevederilor prezentei hotărâri pot fi expuse, cu condiţia ca un anunţ vizibil să indice clar faptul că astfel de echipamente sub presiune sau ansambluri nu sunt conforme prevederilor prezentei hotărâri şi nu pot fi puse în vânzare dacă nu sunt aduse în stare de conformitate de către producător sau de către reprezentantul autorizat al acestuia, stabilit în România ori pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. În timpul demonstraţiilor tehnice se vor lua măsuri corespunzătoare de securitate pentru a se asigura protecţia sănătăţii şi a integrităţii fizice a persoanelor. 

Art. 5. − (1) Se consideră că sunt respectate cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1, precum şi celelalte cerinţe din prezenta hotărâre şi se admit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor dacă poartă marcajul european de conformitate CE prevăzut în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare marcaj CE. Marcajul CE se aplică de către producător sau de reprezentantul său autorizat, stabilit în România ori pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, şi semnifică conformitatea produsului cu cerinţele impuse de prezenta hotărâre, inclusiv cu procedurile pentru evaluarea conformităţii prevăzute la art. 13, pentru care a fost întocmită declaraţia de conformitate EC, conform prevederilor din anexa nr. 2. 

(2) Se consideră că echipamentele sub presiune şi ansamblurile respectă cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1, atunci când sunt conforme cu prevederile standardelor române şi/sau standardelor naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde europene armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(3) În cazul în care organismul de control constată că standardele prevăzute la alin. (2) nu corespund în totalitate cerinţelor esenţiale prevăzute în anexa nr. 1, Ministerul Economiei şi Comerţului va înştiinţa Comitetul tehnic pentru elaborarea standardelor şi reglementărilor tehnice din cadrul Comisiei Europene. Ministerul Economiei şi Comerţului va duce la îndeplinire decizia adoptată de Comitetul tehnic pentru elaborarea standardelor şi reglementărilor tehnice din cadrul Comisiei Europene. 

Art. 6. − (1) Organismul de control nu poate interzice, restrânge sau împiedica, din motive legate de riscurile cauzate de presiune, introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune, în condiţiile stabilite de producător, a echipamentelor sub presiune sau a ansamblurilor definite la art. 2, care sunt conforme cu prevederile prezentei hotărâri şi care poartă marcajul CE, care semnifică faptul că acestea au fost supuse procedurilor de evaluare a conformităţii prevăzute la art. 13. 

(2) Organismul de control nu poate interzice, restrânge sau împiedica, din motive legate de riscurile cauzate de presiune, introducerea pe piaţă ori punerea în funcţiune a echipamentelor sub presiune sau a ansamblurilor care corespund prevederilor art. 10. 

(3) Pentru o utilizare sigură şi corectă a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor, informaţiile prevăzute în anexa nr. 1 pct. 3.3 şi 3.4 trebuie furnizate în limba română. 

Art. 7. − (1) În cazul în care organismul de control constată că echipamentele sub presiune sau ansamblurile care poartă marcajul CE, folosite conform scopului prevăzut, pot pune în pericol siguranţa persoanelor şi, după caz, a animalelor sau a proprietăţii, ia măsuri corespunzătoare de retragere de pe piaţă, de interzicere a introducerii pe piaţă sau a punerii în funcţiune ori a utilizării acestora sau limitează libera circulaţie a acestora. 

(2) Organismul de control va informa imediat în scris Ministerul Economiei şi Comerţului cu privire la deciziile luate, indicând motivele care au stat la baza deciziei şi, în special, dacă neconformitatea rezultă din:

a) nerespectarea cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 8, 9 şi 10;

b) aplicarea incorectă a standardelor prevăzute la art. 5 alin. (2);

c) deficienţele conţinute în standardele prevăzute la art. 5 alin. (2);

d) deficienţele conţinute în aprobările europene de materiale pentru echipamentele sub presiune, prevăzute la art. 14. 

(3) Ministerul Economiei şi Comerţului va informa imediat Comisia Europeană asupra măsurilor luate, indicând motivele care au stat la baza deciziei şi, în special, dacă neconformitatea rezultă din una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), c) sau d). 

(4) În cazul în care organismul de control constată că un echipament sub presiune sau un ansamblu care poartă marcajul CE nu este conform prevederilor prezentei hotărâri, ia măsuri împotriva celui care a aplicat marcajul şi informează Ministerul Economiei şi Comerţului despre decizia sa. 

(5) Ministerul Economiei şi Comerţului informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre măsurile luate conform prevederilor alin. (4). 

CAPITOLUL III

Cerinţe tehnice, clasificare şi evaluarea conformităţii

Art. 8. − (1) Echipamentele sub presiune prevăzute la alin. (2)−(5) trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1. 

(2) Recipientele, cu excepţia celor prevăzute la alin. (3), destinate să conţină:

a) gaze, gaze lichefiate, gaze dizolvate sub presiune, vapori şi lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă depăşeşte cu cel puţin 0,5 bar presiunea atmosferică şi care:

(i)	pentru fluidele din grupa 1, au volumul mai mare de 1 litru şi produsul PS x V mai mare de 25 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 200 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 1;
(ii)	pentru fluide din grupa 2, au volumul mai mare de 1 litru şi produsul PS x V mai mare de 50 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 1.000 bar, precum şi toate stingătoarele portabile şi buteliile pentru echipamentele de respiraţie, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 2;

b) lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă nu depăşeşte cu mai mult de 0,5 bar presiunea atmosferică şi care:

(i)	pentru fluide din grupa 1, au volumul mai mare de 1 litru şi produsul PS x V mai mare de 200 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 500 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 3;
(ii)	pentru fluide din grupa 2, au presiunea PS mai mare de 10 bar şi produsul PS x V mai mare de 10.000 bar x litru sau presiunea PS mai mare de 1.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 4.

(3) Echipamentele sub presiune cu arzător sau încălzite în alt mod, unde există pericol de supraîncălzire, destinate pentru producerea aburului ori a apei fierbinţi la o temperatură mai mare de 110°C şi având un volum mai mare de 2 litri, precum şi oalele de gătit sub presiune se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 5. 

(4) Conductele destinate pentru:

a) gaze, gaze lichefiate, gaze dizolvate sub presiune, vapori şi acele lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă depăşeşte cu cel puţin 0,5 bar presiunea atmosferică şi care:

(i)	pentru fluide din grupa 1, DN este mai mare de 25, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 6;
(ii)	pentru fluide din grupa 2, DN este mai mare de 32 şi produsul PS x DN depăşeşte 1.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 7;

b) lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura maximă admisibilă nu depăşeşte cu mai mult de 0,5 bar presiunea atmosferică şi care:

(i)	pentru fluide din grupa 1, DN este mai mare de 25 şi produsul PS x DN depăşeşte 2.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 8;
(ii)	pentru fluide din grupa 2, presiunea PS este mai mare de 10 bar, DN mai mare de 200 şi produsul PS x DN depăşeşte 5.000 bar, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3, diagrama 9.

(5) Accesoriile de securitate şi accesoriile pentru reglarea presiunii destinate echipamentelor prevăzute la alin. (2)−(4), incluzând şi cazurile în care astfel de echipamente fac parte dintr-un ansamblu funcţional, se clasifică într-o categorie de evaluare a conformităţii potrivit anexei nr. 3 pct. 2 şi 3. 

Art. 9. − (1) Ansamblurile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. f), care conţin cel puţin un echipament sub presiune, dintre cele prevăzute la art. 8, trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale de securitate aplicabile, prevăzute în anexa nr. 1, în condiţiile în care:

a) ansamblurile sunt destinate pentru producerea aburului sau apei fierbinţi la o temperatură ce depăşeşte 110°C şi care conţin cel puţin un echipament sub presiune cu arzător sau încălzire în alt mod, la care există pericol de supraîncălzire;

b) ansamblurile, altele decât cele prevăzute la lit. a), pe care producătorul intenţionează să le introducă pe piaţă şi să le pună în funcţiune ca ansambluri. 

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), ansamblurile destinate pentru producerea apei calde la o temperatură care nu depăşeşte 110°C, care sunt alimentate manual cu combustibil solid şi la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar x litru, trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1 la pct. 2.10, 2.11, 3.4 şi la pct. 5 lit. a) şi d). 

Art. 10. − Echipamentele sub presiune şi/sau ansamblurile care în funcţionare ating valori mai mici sau egale cu valorile limită prevăzute la art. 8 alin. (2)−(4) şi, respectiv, cele prevăzute la art. 9 trebuie să fie proiectate şi fabricate în conformitate cu practicile inginereşti, pentru a se putea asigura utilizarea acestora în deplină securitate. Echipamentele sub presiune şi/sau ansamblurile din această categorie trebuie însoţite de instrucţiuni de utilizare adecvate şi trebuie să fie marcate astfel încât să poată fi identificat producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia. Astfel de echipamente şi/sau ansambluri nu trebuie să poarte marcajul CE prevăzut la art. 18. 

Art. 11. − Atunci când Ministerul Economiei şi Comerţului consideră, din motive grave de securitate, că:

a) un echipament sub presiune sau o familie de echipamente sub presiune dintre cele prevăzute la art. 10 trebuie supusă cerinţelor prevăzute la art. 8;

b) un ansamblu sau o familie de ansambluri dintre cele prevăzute la art. 10 trebuie supusă cerinţelor prevăzute la art. 9;

c) un echipament sub presiune sau o familie de echipamente sub presiune trebuie clasificată, prin derogare de la cerinţele prevăzute în anexa nr. 3, în altă categorie, va transmite o solicitare fundamentată Comisiei Europene şi va solicita acesteia să ia măsurile necesare. 

Art. 12. − (1) Echipamentele sub presiune prevăzute la art. 8 se clasifică în categorii conform prevederilor anexei nr. 3 în funcţie de creşterea potenţialului de pericol. 

(2) În scopul realizării clasificării prevăzute la alin. (1), fluidele se împart în două grupe, după cum urmează:

a) grupa 1 cuprinde fluidele periculoase. Un fluid periculos este o substanţă sau un preparat chimic definit conform prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001. Din grupa 1 fac parte fluidele definite în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, ca: explozive, la art. 7 lit. a), extrem de inflamabile, la art. 7 lit. c), foarte inflamabile, la art. 7 lit. d), inflamabile, la care temperatura maximă admisibilă este mai mare decât punctul de aprindere, la art. 7 lit. e), foarte toxice, la art. 7 lit. f) , toxice, la art. 7 lit. g), oxidante, la art. 7 lit. b);

b) grupa 2 cuprinde celelalte fluide care nu sunt prevăzute la lit. a). 

(3) În cazul în care un recipient se compune din mai multe incinte, acesta se clasifică în categoria cea mai severă care se poate aplica unei incinte, luată individual. Dacă într-o incintă se află fluide diferite, clasificarea se face în funcţie de fluidul care impune categoria cea mai severă. 

Art. 13. − (1) Înainte de introducerea pe piaţă a echipamentelor sub presiune, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să supună fiecare echipament sub presiune unei proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzută în anexa nr. 4, în condiţiile prezentului articol. 

(2) Procedura de evaluare a conformităţii unui echipament sub presiune în vederea aplicării marcajului de conformitate CE se stabileşte în funcţie de categoria de clasificare a echipamentului prevăzut la art. 12. 

(3) Procedurile de evaluare a conformităţii, prevăzute în anexa nr. 4, care se aplică pentru diferite categorii de echipamente sub presiune, sunt următoarele:

a) pentru categoria I modulul A − Controlul intern al producţiei;

b) pentru categoria II:

(i)	modulul A1 − Controlul intern al producţiei cu supravegherea evaluării finale;
(ii)	modulul D1 − Asigurarea calităţii producţiei;
(iii)	modulul E1 − Asigurarea calităţii produsului;

c) pentru categoria III:

(i)	modulul B1 − Examinarea EC a proiectului, împreună cu modulul D − Asigurarea calităţii producţiei;
(ii)	modulul B1 − Examinarea EC a proiectului împreună cu modulul F − Verificarea produsului;
(iii)	modulul B − Examinarea EC de tip, împreună cu modulul E − Asigurarea calităţii produsului;
(iv)	modulul B − Examinarea EC de tip, împreună cu modulul C1 − Conformitatea cu tipul;
(v)	modulul H − Asigurarea totală a calităţii;

d) pentru categoria IV:

(i)	modulul B − Examinarea EC de tip, împreună cu modulul D − Asigurarea calităţii producţiei;
(ii)	modulul B − Examinarea EC de tip, împreună cu modulul F − Verificarea produsului;
(iii)	modulul G − Verificarea EC a unităţii de produs;
(iv)	modulul H1 − Asigurarea totală a calităţii suplimentat cu examinarea proiectului şi supravegherea specială a evaluării finale.

(4) Producătorul trebuie să aleagă aplicarea unei proceduri de evaluare a conformităţii potrivit categoriei corespunzătoare echipamentului sub presiune. Producătorul poate să decidă să aplice o procedură corespunzătoare unei categorii mai severe, dacă este posibil. 

(5) În cadrul procedurilor din modulele de asigurare a calităţii pentru echipamente sub presiune din categoriile III şi IV, stabilite conform prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a), lit. b) pct. (i) şi alin. (3), organismul notificat cu ocazia unor vizite inopinate pe care le efectuează la producător va preleva un exemplar din echipamentele sub presiune aflate în spaţiile de producţie sau în depozite pentru a efectua ori pentru a dispune efectuarea evaluării finale, prevăzută în anexa nr. 1 pct. 3.2.2. În acest scop producătorul trebuie să informeze organismul notificat cu privire la programul său de fabricaţie. Organismul notificat trebuie să efectueze cel puţin două vizite în primul an de fabricaţie. Frecvenţa vizitelor ulterioare va fi stabilită de organismul notificat pe baza criteriilor cuprinse în anexa nr. 4 pct. 6.4.4, 7.5.4, 8.4.4, 9.5.4 şi 12.4.4 din modulele aplicabile. 

(6) În cazul producerii în  regim de unicat a recipientelor şi echipamentelor din categoria III, stabilite conform prevederilor art. 8 alin. (3), aplicându-se procedura Asigurarea totală a calităţii conform modulului H, organismul notificat va efectua sau va dispune efectuarea evaluării finale pentru fiecare unitate de produs, conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.2.2. În acest scop producătorul trebuie să informeze organismul notificat cu privire la programul său de fabricaţie. 

(7) Pentru ansamblurile prevăzute la art. 9 trebuie aplicată o procedură globală de evaluare a conformităţii, care cuprinde:

a) evaluarea individuală a fiecărui echipament sub presiune, prevăzut la art. 8, care intră în componenţa ansamblului şi care, anterior includerii în ansamblu, nu a fost supus unei proceduri de evaluare a conformităţii şi nu i s-a aplicat separat marcajul CE; procedura de evaluare a conformităţii trebuie stabilită în funcţie de categoria fiecărui echipament sub presiune;

b) evaluarea modului în care sunt montate componentele în ansamblu, conform prevederilor anexei nr. 1 pct. 2.3, 2.8 şi 2.9, care va fi determinată de categoria cea mai severă aplicabilă echipamentului sub presiune respectiv, alta decât cea aplicabilă oricăror accesorii de securitate;

c) evaluarea protecţiei ansamblului împotriva depăşirii limitei admisibile de funcţionare conform prevederilor anexei nr. 1 pct. 2.10 şi 3.2.3, care va fi efectuată ţinându-se seama de categoria cea mai severă aplicabilă echipamentului sub presiune care trebuie protejat. 

(8) Prin derogare de la prevederile alin. (1)−(7), în cazuri justificate, organismul de control poate permite introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a unor echipamente sub presiune sau ansambluri, la care nu au fost aplicate procedurile prevăzute în prezentul articol, pentru a fi utilizate în scopuri experimentale. 

(9) Documentele şi corespondenţa, realizate în legătură cu procedurile de evaluare a conformităţii prevăzute la alin. (1)−(8), se redactează sau, după caz, se traduc în limba română. 

Art. 14. − (1) Aprobarea europeană de material, prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. n), se acordă la cererea unuia sau  mai multor producători de materiale ori echipamente sub presiune, de către un organism notificat, dintre cele prevăzute la art. 15, desemnat special în acest scop. 

(2) Organismul notificat stabileşte şi efectuează inspecţii şi încercări adecvate pentru certificarea conformităţii materialelor cu cerinţele corespunzătoare din prezenta hotărâre sau dispune efectuarea acestora. În cazul materialelor a căror utilizare a fost recunoscută ca fiind sigură înaintea datei de 29 noiembrie 1999, organismul notificat va ţine seama de datele existente în procesul de certificare a conformităţii. 

(3) Înaintea acordării aprobării europene de material, organismul notificat va informa Ministerul Economiei şi Comerţului, statele membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană şi va transmite informaţiile relevante cu privire la aceasta. În termen de 3 luni de la primirea informaţiei, Ministerul Economiei şi Comerţului poate să prezinte acest subiect, în mod argumentat, Comitetului tehnic pentru elaborarea standardelor şi reglementărilor tehnice. În acest caz, Comitetul tehnic pentru elaborarea standardelor şi reglementărilor tehnice emite un punct de vedere în regim de urgenţă. Organismul notificat acordă aprobarea europeană de material, ţinând cont, dacă este cazul, de punctul de vedere al Comitetului tehnic pentru elaborarea standardelor şi reglementărilor tehnice şi de comentariile transmise. 

(4) Organismul notificat transmite o copie a aprobării europene de material pentru echipamentele sub presiune către Ministerul Economiei şi Comerţului, către statele membre, către organismele notificate şi către Comisia Europeană. Comisia Europeană publică şi actualizează lista aprobărilor europene de material în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(5) Se consideră că materialele utilizate pentru fabricarea echipamentelor sub presiune, care sunt conforme aprobărilor europene de material ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectă cerinţele esenţiale aplicabile prevăzute în anexa nr. 1. 

(6) Organismul notificat va retrage aprobarea europeană de material acordată dacă constată că aceasta nu ar fi trebuit acordată sau în cazul în care tipul de material este cuprins într-un standard armonizat. 

(7) Organismul notificat comunică imediat Ministerului Economiei şi Comerţului, statelor membre, celorlalte organisme notificate şi Comisiei Europene despre orice retragere a unei aprobări. 

CAPITOLUL IV

Organisme pentru evaluarea conformităţii

Art. 15. − (1) Ministerul Economiei şi Comerţului desemnează organismele pentru evaluarea conformităţii, având în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 5, pe baza unei metodologii de evaluare care se aprobă prin ordin al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, şi care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Organismele care îndeplinesc criteriile prevăzute în standardele armonizate relevante se presupune că îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 5. 

(2) Ministerul Economiei şi Comerţului notifică Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene organismele pe care le-a desemnat conform prevederilor alin. (1) al prezentului articol şi sarcinile specifice care le-au fost atribuite, precum şi numărul de identificare alocat anterior de Comisia Europeană. 

(3) Lista organismelor notificate şi numerele lor de identificare, precum şi sarcinile specifice pentru care au fost notificate sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(4) În condiţiile în care se constată că un organism notificat nu mai întruneşte criteriile minime prevăzute în anexa nr. 5, Ministerul Economiei şi Comerţului retrage notificarea organismului şi comunică imediat această decizie Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. 

Art. 16. − (1) Ministerul Economiei şi Comerţului desemnează organizaţiile de terţă parte pentru efectuarea încercărilor prevăzute în anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi 3.1.3, având în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 5. Organizaţiile care îndeplinesc criteriile prevăzute în standardele armonizate relevante se presupune că îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 5. 

(2) Ministerul Economiei şi Comerţului comunică Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene organizaţiile de terţă parte pe care le-a desemnat conform alin. (1) şi sarcinile specifice pentru care au fost desemnate. 

(3) Comisia Europeană publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene lista organizaţiilor de terţă parte desemnate şi sarcinile specifice pentru care au fost desemnate. 

(4) În condiţiile în care se constată că o organizaţie de terţă parte desemnată nu mai întruneşte criteriile minime prevăzute în anexa nr. 5, Ministerul Economiei şi Comerţului retrage desemnarea organizaţiei respective. 

(5) Ministerul Economiei şi Comerţului comunică imediat decizia prevăzută la alin. (4) Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. 

Art. 17. − (1) Prin derogare de la prevederile privind sarcinile organismelor notificate, utilizatorii de echipamente sub presiune şi ansambluri pot introduce pe piaţă şi pot pune în funcţiune echipamentele sub presiune şi ansamblurile, definite la art. 2, a căror conformitate cu cerinţele esenţiale a fost evaluată de către un inspectorat al utilizatorilor desemnat în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (7). 

(2) Organismul de control nu poate interzice, restrânge sau împiedica, din motive legate de riscurile datorate presiunii, introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune în condiţiile prezentului articol a echipamentelor sub presiune sau a ansamblurilor a căror conformitate a fost evaluată de un inspectorat al utilizatorilor desemnat de un stat membru al Uniunii Europene conform criteriilor prevăzute în acest articol. 

(3) Echipamentele sub presiune şi ansamblurile a căror conformitate a fost evaluată de un inspectorat al utilizatorilor nu vor avea aplicat marcajul CE. 

(4) Echipamentele sub presiune şi ansamblurile din această categorie se pot utiliza numai în spaţiile unde activează grupul de firme din care face parte inspectoratul respectiv. Acest grup de firme trebuie să aplice o politică de securitate comună referitoare la condiţiile tehnice de proiectare, fabricaţie, inspecţie, întreţinere şi utilizare a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor. 

(5) Inspectoratele utilizatorilor funcţionează, cu atribuţiile stabilite conform prezentului articol, în exclusivitate pentru grupul de firme din care fac parte. 

(6) Inspectoratele utilizatorilor aplică următoarele proceduri pentru evaluarea conformităţii prevăzute în anexa nr. 4:

a) modulul A1 − Controlul intern al producţiei şi monitorizarea evaluării finale;

b) modulul C1 − Conformitatea cu tipul;

c) modulul F − Verificarea produsului; şi

d) modulul G − Verificarea EC a unităţii de produs. 

(7) Competenţa inspectoratelor utilizatorilor este recunoscută de către Ministerul Economiei şi Comerţului, în vederea desemnării, pe baza unui proces de evaluare, având în vedere criteriile prevăzute în anexa nr. 6. Ministerul Economiei şi Comerţului va lua măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că grupul de firme căreia îi aparţine inspectoratul aplică cerinţele prevăzute la alin. (4) teza a doua. 

(8) Ministerul Economiei şi Comerţului va publica şi va actualiza periodic în Monitorul Oficial al României, Partea I, lista inspectoratelor utilizatorilor pe care le-a desemnat, aprobată prin ordin al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, cu specificarea pentru fiecare inspectorat a sarcinilor pentru care a fost desemnat şi a spaţiilor care satisfac prevederile alin. (4). 

(9) Ministerul Economiei şi Comerţului comunică Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene inspectoratele utilizatorilor desemnate, sarcinile specifice pentru care acestea au fost desemnate şi, pentru fiecare inspectorat, lista spaţiilor unde activează, conform prevederilor alin. (4), grupul de firme din care acesta face parte. 

(10) În condiţiile în care se constată că un inspectorat al utilizatorilor nu mai întruneşte criteriile prevăzute la alin. (7), Ministerul Economiei şi Comerţului retrage desemnarea acestuia. 

(11) Ministerul Economiei şi Comerţului comunică imediat decizia prevăzută la alin. (10) Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene. 

CAPITOLUL V

Marcaje

Art. 18. − (1) Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare al organismului notificat implicat în faza de control al producţiei, conform prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3). 

(2) Marcajul CE trebuie aplicat în mod vizibil, uşor lizibil şi durabil direct pe echipamentele sub presiune prevăzute la art. 8 sau pe ansamblurile prevăzute la art. 9, care sunt fabricate complet sau care sunt într-un stadiu de fabricaţie care permite evaluarea finală, conform prevederilor anexei nr. 1 pct. 3.2. 

(3) Nu este necesară aplicarea marcajului CE individual pe fiecare echipament sub presiune care compune un ansamblu conform prevederilor art. 9. Echipamentele sub presiune individuale care poartă deja marcajul CE continuă să îşi păstreze marcajul atunci când sunt montate într-un ansamblu. 

(4) În cazul în care pentru echipamentul sub presiune sau ansamblu se aplică şi alte reglementări ce transpun directive, care acoperă alte cerinţe şi care, de asemenea, prevăd aplicarea marcajului CE, acest marcaj indică conformitatea echipamentului sub presiune sau a ansamblului în cauză cu prevederile tuturor reglementărilor aplicabile. În cazul în care una sau mai multe dintre aceste reglementări îi permit producătorului într-o perioadă de tranziţie să aleagă procedura de aplicat, marcajul CE indică faptul că echipamentele sub presiune sau ansamblurile corespund numai reglementărilor aplicate de producător. În acest caz, în documentele, notele şi instrucţiunile prevăzute de prezenta hotărâre se vor indica şi directivele menţionate anterior, prin trimitere la numerele de referinţă cu care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(5) Este interzisă aplicarea pe echipamentele sub presiune sau pe ansambluri a marcajelor asemănătoare cu marcajul CE, care pot fi confundate cu acest marcaj. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe echipamentele sub presiune sau pe ansambluri, cu condiţia ca vizibilitatea şi lizibilitatea marcajului CE să nu fie reduse. 

Art. 19. − (1) În cazul în care organismul de control constată că marcajul a fost aplicat în mod eronat, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia va fi obligat să realizeze produsul în conformitate cu prevederile privind aplicarea marcajului CE. 

(2) În cazul în care organismul de control constată că neconformitatea continuă, acesta trebuie să ia toate măsurile necesare de limitare sau interzicere a introducerii pe piaţă ori să asigure retragerea de pe piaţă a produsului, în conformitate cu prevederile art. 7. 

CAPITOLUL VI

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 20. − (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează următoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 5, 8, 9, 10 şi 14, cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, retragerea de pe piaţă, interzicerea utilizării, a introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a produselor neconforme;

b) nerespectarea prevederilor art. 18, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, limitarea, retragerea, interzicerea comercializării sau interzicerea introducerii pe piaţă şi punerii în funcţiune a produselor nemarcate sau marcate incorect, până la eliminarea neconformităţilor;

c) nerespectarea prevederilor din anexa nr. 4 pct. 1.2, 1.4, 3.9, 4.9, 5.3, 6.5, 7.6, 8.5, 9.6, 10.3, 11.4.2 şi 12.5 referitoare la deţinerea documentaţiei şi a declaraţiei de conformitate, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei şi interzicerea comercializării, până la o dată stabilită de organismul de control de comun acord cu producătorul sau cu reprezentantul autorizat al acestuia, după caz, pentru eliminarea deficienţelor. 

(2) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. 

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul organismului de control. 

CAPITOLUL VII

Supravegherea pieţei

Art. 21. − Organismul de control care verifică respectarea prevederilor prezentei hotărâri şi este responsabil pentru supravegherea pieţei este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat − Departamentul supraveghere piaţă − ISCIR−SP. 

Art. 22. − (1) Orice decizie luată pe baza prezentei hotărâri de către Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat − Departamentul supraveghere piaţă − ISCIR− SP, din care rezultă sancţiuni şi restricţii de introducere pe piaţă sau punere în funcţiune a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor, va menţiona:

a) temeiul legal al deciziei, în condiţiile prezentei hotărâri;

b) căile de atac împotriva deciziei ISCIR−SP;

c) termenele pentru exercitarea căilor de atac; în cazul plângerii la organul de control care a aplicat sancţiunea, se va indica şi termenul în care acesta trebuie să se pronunţe. 

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) este adusă imediat la cunoştinţă persoanelor interesate şi Ministerului Economiei şi Comerţului. 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 23. − (1) Prevederile art. 15 alin. (2) şi (4), ale art. 16 alin. (2) şi (5) şi ale art. 17 alin. (9) şi (11) se aplică de la data intrării în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale − PECA. 

(2) Prevederile art. 5 alin. (3), ale art. 7 alin. (3) şi (5), ale art. 11 şi ale art. 14 alin. (3), (4) şi (7) se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană. 

Art. 24. − Până la data intrării în vigoare a PECA pentru domeniul echipamentelor sub presiune sau până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul în care un astfel de protocol nu va fi încheiat pentru domeniul echipamentelor sub presiune:

a) se admite introducerea pe piaţă atât a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor cu marcaj CE, cât şi a celor cu marcaj naţional de conformitate CS, denumit în continuare marcaj CS, în condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre; elementele de identificare ale marcajului de conformitate CS sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare;

b) se interzice, în condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre, aplicarea pe echipamente sub presiune şi pe ansambluri, concomitent, a marcajului CE şi a marcajului CS;

c) prevederile prezentei hotărâri referitoare la marcajul CE se aplică şi marcajului CS;

d) Ministerul Economiei şi Comerţului aprobă şi actualizează prin ordin al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, organismele definite la art. 15 alin. (2) şi la art. 16 alin. (2), care realizează procedurile de evaluare a conformităţii prevăzute la art. 13. Ordinul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

e) organismele aprobate, definite la art. 15 alin. (2), trebuie să respecte permanent cerinţele care a au stat la baza aprobării; în caz contrar, Ministerul Economiei şi Comerţului va retrage această aprobare;

f) în situaţia în care evaluarea conformităţii echipamentelor sub presiune şi ansamblurilor destinate pieţei naţionale se realizează prin utilizarea procedurilor prevăzute la art. 13 de către organismele prevăzute la lit. d), producătorul sau reprezentantul său autorizat, stabilit în România, aplică marcajul CS. 

Art. 25. − (1) Responsabilităţile producătorului sau ale reprezentantului său autorizat, în legătură cu echipamentele sub presiune sau ansamblurile introduse pe piaţă cu marcaj CS, sunt aceleaşi cu cele prevăzute de prezenta hotărâre pentru echipamentele sub presiune şi ansamblurile cu marcaj CE. 

(2) Sancţiunile şi măsurile prevăzute la art. 20 se aplică şi în cazul echipamentelor sub presiune sau al ansamblurilor introduse pe piaţă cu marcaj CS. 

Art. 26. − De la data aderării României la Uniunea Europeană vor fi admise pentru distribuirea contra cost sau gratuită numai echipamentele sub presiune şi ansamblurile care poartă marcajul de conformitate CE. 

Art. 27. − Lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate, prevăzute la art. 5 alin. (2), ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se elaborează şi se aprobă prin ordin al ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, se actualizează periodic şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 28. − Anexele nr. 1−7*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 29. − Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 752/2002 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a echipamentelor sub presiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 şi nr. 622 bis din 22 august 2002. 

Art. 30. − Prezenta hotărâre transpune în legislaţia naţională Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 97/23/CE privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a echipamentelor sub presiune. 

 

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

p. Ministrul de stat, ministrul economiei şi comerţului,

Iulian Iancu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 15 aprilie 2004. 

Nr. 584. 

ANEXA Nr. 1

CERINŢE ESENŢIALE DE SECURITATE

 

OBSERVAŢII PRELIMINARE

 

A. Cerinţele esenţiale de securitate se aplică echipamentelor sub presiune precum şi ansamblurilor care prezintă un anumit pericol. 

B. Cerinţele esenţiale de securitate conţinute în prezenta hotărâre sunt obligatorii. Cerinţele esenţiale se aplică doar dacă există anumite pericole pentru echipamentele sub presiune atunci când sunt utilizate în condiţii care sunt prevăzute, în mod rezonabil, de producător. 

C. Producătorul are obligaţia să efectueze o analiză de risc în vederea identificării acelor riscuri care corespund produselor sale din punct de vedere al presiunii, fiind obligat să proiecteze şi să construiască produsele având în vedere această analiză pe care a efectuat-o. 

D. Cerinţele esenţiale trebuie interpretate şi aplicate astfel încât la momentul proiectării şi fabricaţiei să se ţină seama de nivelul tehnic şi de practică curentă precum şi de aspectele tehnice şi economice pentru asigurarea unui grad ridicat de protecţie privind sănătatea şi securitatea. 

 

1. GENERALITATI

 

1.1. Echipamentele sub presiune trebuie proiectate, fabricate şi verificate, şi, după caz, echipate şi instalate astfel încât să fie garantată securitatea acestora atunci când sunt puse în funcţiune în conformitate cu instrucţiunile producătorului, sau în condiţii previzibile în mod rezonabil. 

1.2. La stabilirea soluţiilor cele mai adecvate producătorul trebuie să aplice următoarele principii în ordinea indicată:

a) să elimine sau să reducă pericolele, în măsura în care este posibil;

b) să aplice măsuri adecvate de protecţie pentru pericolele care nu pot fi eliminate;

c) dacă este cazul, să informeze utilizatorul cu privire la pericolele care au rămas şi să indice, dacă este necesar, ca utilizatorul să ia măsuri speciale, adecvate pentru reducerea riscurilor la momentul instalării şi/sau utilizării. 

1.3. Dacă se cunoaşte sau poate fi previzibilă în mod clar posibilitatea unei utilizări necorespunzătoare, echipamentele sub presiune trebuie proiectate astfel încât să fie prevenit un posibil pericol datorat utilizării necorespunzătoare sau, dacă nu este posibil, să existe un avertisment ca echipamentele sub presiune nu trebuie folosite în acest mod. 

 

2. PROIECTARE

 

2.1. Generalităţi

Echipamentele sub presiune trebuie corespunzător proiectate luând în considerare toţi factorii determinanţi pentru a se garanta că echipamentele sunt sigure pe toată durata lor de viaţă. 

La proiectare trebuie utilizaţi coeficienţi de siguranţă corespunzători care să utilizeze metode clare despre care se ştie că includ marje de securitate adecvate pentru prevenirea tuturor tipurilor de avarii, într-o manieră coerentă. 

 

2.2. Proiectare pentru o rezistenta adecvata

2.2.1. Echipamentele sub presiune trebuie proiectate pentru încărcări corespunzătoare destinaţiei acestora şi a altor condiţii de funcţionare previzibile în mod rezonabil, în mod special, următorii factori trebuie luaţi în considerare:

a) presiunea internă/externă;

b) temperatura mediului ambiant şi temperatura de funcţionare;

c) presiunea statică şi masa conţinutului în condiţii de funcţionare şi încercare;

d) încărcări datorate condiţiilor de trafic, vânt, cutremure;

e) forţe şi momente de reacţiune rezultate din elemente de susţinere, elemente de prindere, conducte, etc. ;

f) coroziune şi eroziune, oboseală, etc. ;

g) descompunerea fluidelor instabile. 

Pentru diferite încărcări care pot să apară trebuie luată în considerare posibilitatea apariţiei lor simultane. 

2.2.2. Pentru o rezistenţă adecvată, proiectarea trebuie să se bazeze pe:

a) o metodă de calcul conform prevederilor de la pct. 2.2.3. ca regulă generală, şi dacă este necesar, suplimentată cu o metodă de proiectare experimentală conform prevederilor de la pct. 2.2.4;

sau

b) o metodă de proiectare prin experimentare, fără calcule, conform prevederilor de la pct. 2.2.4, dacă produsul între presiunea maxim admisibilă PS şi volumul V este mai mic de 6000 bar x litru, sau produsul PS x DN este mai mic de 3000 bar. 

2.2.3. Metoda de calcul

a) Incinta sub presiune şi alte aspecte legate de încărcare

Pentru echipamentele sub presiune eforturile admisibile trebuie să fie limitate luând în considerare toate posibilităţile de avarie previzibile în mod rezonabil, în condiţii de funcţionare. 

În acest scop se utilizează factori de securitate pentru a elimina complet orice nesiguranţă care rezultă din fabricaţie, din condiţii reale de funcţionare, eforturi, modele de calcul şi din proprietăţile şi comportarea materialelor. 

Aceste metode de calcul trebuie să asigure o marjă de siguranţă suficientă având în vedere, după caz, cerinţele prevăzute la pct. 7. 

Cerinţele enunţate mai sus pot fi îndeplinite dacă se utilizează una din următoarele metode, după caz, dacă este necesar fie ca o completare, fie în combinaţie cu altă metodă:

– proiectare conform unor formule,

– proiectare pe baza analizei,

– proiectare pe baza unor metode din mecanica ruperii. 

b) Rezistenţă

Pentru a stabili rezistenţa echipamentului sub presiune în cauză, trebuie efectuate calcule de proiectare adecvate. 

În mod special se aplică următoarele reguli:

i) presiunile de calcul nu trebuie să fie mai mici decât presiunile maxim admisibile, şi trebuie luate în considerare presiunile statice şi dinamice ale fluidului, precum şi descompunerea fluidelor instabile. Dacă un recipient este împărţit în mai multe compartimente cu presiuni diferite, peretele despărţitor trebuie proiectat luând în considerare presiunea maxim posibilă dintr-un compartiment relativ la presiunea minim posibilă din compartimentul învecinat. 

ii) temperaturile de calcul trebuie să ţină seama de limitele de siguranţă corespunzătoare. 

iii) proiectarea trebuie să ţină seama în mod corespunzător de toate combinaţiile posibile de temperatură şi presiune care pot să apară în condiţii de funcţionare ale echipamentului rezonabil previzibile. 

iv) eforturile maxime şi concentratorii de eforturi trebuie menţinuţi în limite de siguranţă. 

v) calculul pentru incinta sub presiune trebuie să utilizeze valori corespunzător cu proprietăţile materialelor, care se bazează pe date dovedite, având în vedere prevederile de la pct. 4. şi trebuie să utilizeze factori de securitate adecvaţi. Caracteristicile materialelor de care se ţine seama, după caz, cuprind:

– limita de curgere, 0,2 % sau 1 % limita de întindere corespunzătoare temperaturii de calcul;

– rezistenţa la rupere;

– rezistenţa la fluaj, respectiv limita de curgere la fluaj;

– date referitoare la oboseala;

– Modulul Young (modulul de elasticitate) ;

– capacitatea adecvata de deformare plastica;

– rezilienţa;

– rezistenţa la rupere. 

vi) trebuie aplicaţi coeficienţi de îmbinare adecvaţi cu caracteristicile materialelor care, depind, de exemplu, de tipul controlului nedistructiv, de proprietăţile materialelor îmbinate şi de condiţiile de funcţionare avute în vedere. 

vii) proiectarea trebuie să ia în considerare toate tipurile posibile de uzură, previzibile în mod rezonabil cum sunt coroziunea, fluajul, oboseala, în funcţie de utilizarea pentru care echipamentul este destinat. În instrucţiunile de funcţionare a echipamentului prevăzute la pct. 3.4. trebuie acordată o atenţie deosebită caracteristicilor speciale de proiectare, care sunt reprezentative pentru durata de viaţă a echipamentului, ca de exemplu:

– pentru fluaj: numărul de ore de funcţionare rezultate din proiect la temperaturile specificate;

– pentru oboseală: numărul de cicluri rezultate din proiect la nivelurile de eforturi specificate;

– pentru coroziune: adaosul de coroziune stabilit prin proiect. 

c) Stabilitate

Atunci când grosimea calculată nu permite o stabilitate structurală adecvată, trebuie luate măsuri necesare pentru remedierea situaţiei având în vedere pericolele din timpul transportului şi manipulării. 

2.2.4. Metode de proiectare experimentale

Proiectul unui echipament sub presiune poate fi validat, total sau parţial, utilizând un program de încercări care se efectuează pe un exemplar reprezentativ al echipamentului sub presiune sau al categoriei de echipamente. 

Programul de încercări trebuie definit în mod clar înaintea efectuării încercărilor şi aprobat de un organism notificat responsabil pentru modulul de evaluare a proiectării, dacă există un astfel de organism. 

Programul de încercări trebuie să cuprindă condiţiile de încercare, precum şi criteriile de acceptare şi de respingere. Valorile actuale ale dimensiunilor esenţiale şi caracteristicile materialelor utilizate pentru echipamentul sub presiune se măsoară înaintea efectuării încercărilor. 

În timpul încercărilor trebuie să poată fi observate toate zonele critice ale echipamentului sub presiune cu ajutorul unor instrumente adecvate, care să permită măsurarea, cu precizia necesară, a deformărilor şi tensiunilor. 

Programul de încercări trebuie să cuprindă următoarele:

(a) o încercare de rezistenţă la presiune, prin care se verifică faptul ca la o presiune cu o limită de siguranţă stabilită funcţie de presiunea maximă admisibilă, echipamentul nu prezintă scurgeri sau deformaţii semnificative care depăşesc o valoare limită stabilită. 

Presiunea de încercare trebuie stabilită ţinând seama de diferenţa dintre valorile mărimilor geometrice şi ale caracteristicilor de material măsurate în condiţii de încercare şi valorile utilizate la proiectare; de asemenea, trebuie să se ţină seama de diferentele dintre temperaturile de încercare şi temperaturile de proiectare. 

(b) acolo unde există pericol de fluaj sau de oboseală, încercări adecvate stabilite funcţie de condiţiile de funcţionare a echipamentului, ca de exemplu, durata de menţinere la temperaturile specificate, numărul de cicluri la nivelele de eforturi specificate etc. 

(c) atunci când este necesar, încercări suplimentare privind alţi factori conform prevederilor de la pct. 2.2.1, cum ar fi coroziunea, deteriorări din exterior. 

 

2.3. Măsuri privind asigurarea manipulării şi funcţionarii în condiţii de securitate

Modul de funcţionare indicat pentru echipamentele sub presiune trebuie să excludă orice risc previzibil în mod rezonabil, în funcţionarea echipamentelor. Acolo unde este cazul, trebuie acordată o atenţie deosebită următoarelor:

– dispoziţive de închidere şi deschidere;

– descărcări periculoase ale ventilelor de suprapresiune;

– dispoziţive de prevenire a accesului fizic atunci când există suprapresiune sau vid;

– temperatura suprafeţei având în vedere utilizarea pentru care echipamentul este destinat;

– descompunerea fluidelor instabile. 

În mod special, echipamentele sub presiune prevăzute cu uşă de acces trebuie echipate cu un dispozitiv cu acţionare automată sau manuală, prin care se garantează utilizatorului că deschiderea se face fără pericol. Suplimentar, atunci când deschiderea se poate face rapid, echipamentul sub presiune trebuie prevăzut cu un dispozitiv care să prevină deschiderea în orice situaţie în care presiunea şi temperatura fluidului constituie un pericol. 

 

2.4. Mijloace de examinare

a) Echipamentele sub presiune trebuie proiectate şi fabricate astfel încât să poată fi efectuate toate examinările necesare pentru a se garanta securitatea;

b) Atunci când este necesar să se asigure securitatea permanenta a echipamentelor sub presiune, trebuie să fie disponibile mijloace pentru examinarea interioară a acestora, cum sunt gurile de vizitare care să permită accesul fizic în interiorul echipamentelor sub presiune, astfel încât să se poată efectua examinări corespunzătoare în condiţii sigure şi ergonomice. 

c) Se pot utiliza şi alte mijloace pentru garantarea securităţii echipamentului sub presiune în cazurile în care:

– echipamentul sub presiune are dimensiuni prea reduse pentru a permite accesul fizic în interior, sau

– deschiderea echipamentului sub presiune are o influenta negativa asupra interiorului, sau

– substanţa conţinută în interior nu s-a dovedit a fi dăunătoare pentru materialul din care este fabricat echipamentul sub presiune şi nici nu sunt previzibile în mod rezonabil alte procese interne de degradare. 

 

2.5. Mijloace de golire şi aerisire

Atunci când este necesar, trebuie prevăzute mijloace corespunzătoare pentru golirea şi aerisirea echipamentelor sub presiune:

– pentru prevenirea efectelor dăunătoare, cum ar fi lovitura de berbec, implozii datorate vidului, coroziune şi reacţii chimice necontrolate; trebuie luate în considerare toate fazele de funcţionare şi încercare, în special proba de presiune;

– pentru a permite curăţarea, inspecţia şi întreţinerea fără pericol. 

 

2.6. Coroziunea sau altă formă de degradare chimică

Atunci când este necesar, trebuie prevăzute adaosuri sau protecţii împotriva coroziunii sau a altor forme de degradare chimică, luând în considerare condiţiile de utilizare avute în vedere şi previzibile în mod rezonabil. 

 

2.7. Uzura

Acolo unde pot să apară condiţii severe de eroziune sau abraziune trebuie luate măsuri adecvate pentru:

– a diminua aceste efecte printr-o proiectare adecvată, de exemplu prin grosime suplimentară a peretelui sau prin utilizarea de căptuşiri sau materiale de protecţie;

– a permite înlocuirea celor mai afectate părţi;

– a atrage atenţia în instrucţiunile de funcţionare prevăzute la pct. 3.4 asupra acelor măsuri care sunt necesare unei funcţionari continue şi sigure. 

 

2.8. Ansambluri

Ansamblurile trebuie proiectate astfel încât:

– componentele care se asamblează împreună să fie adecvate şi sigure pentru rolul funcţional;

– toate componentele să fie corect integrate şi asamblate într-un mod adecvat. 

 

2.9. Prevederi pentru umplere şi golire

Echipamentele sub presiune trebuie proiectate şi prevăzute cu accesorii, sau trebuie să existe instrucţiuni pentru montarea acestora, astfel încât să se asigure umplerea şi golirea în condiţii de securitate; în acest sens trebuie să se ţină seama de următoarele pericole:

a) la umplere:

– supraumplerea sau suprapresiunea având în vedere în special raportul de umplere şi presiunea vaporilor la temperatura de referinţă;

– instabilitatea echipamentului sub presiune;

b) la golire: eliberarea necontrolată a fluidului sub presiune;

c) la umplere sau golire: cuplarea şi decuplarea nesigure. 

 

2.10. Protecţie împotriva depăşirii limitelor admisibile ale echipamentului sub presiune

În cazurile în care, în condiţii previzibile în mod rezonabil limitele admisibile ar putea fi depăşite, echipamentele sub presiune trebuie dotate cu dispoziţive de securitate adecvate sau trebuie să existe instrucţiuni pentru montarea acestora, cu accesorii de protecţie adecvate, dacă echipamentul nu este protejat de alte dispoziţive de protecţie din cadrul unui ansamblu. 

În funcţie de caracteristicile specifice ale echipamentului sub presiune sau ansamblului se alege dispozitivul adecvat sau combinaţii de astfel de dispoziţive adecvate. 

Dispozitivele de protecţie, respectiv combinaţii ale acestora, cuprind:

a) accesorii de securitate conform art. 2, alin. (1) lit. d) ;

b) după caz, dispoziţive de supraveghere adecvate, cum ar fi indicatoare şi/sau alarme, care permit să fie luate   măsuri adecvate fie automat, fie manual, pentru a menţine echipamentele sub presiune în limitele admisibile. 

 

2.11. Accesorii de securitate

2.11.1. Accesoriile de securitate trebuie:

– să fie proiectate şi construite astfel încât, să fie adecvate şi sigure pentru rolul funcţional şi după caz, să fie respectate cerinţele de întreţinere şi încercare a dispozitivelor;

– să nu îndeplinească alte funcţii, cu excepţia cazului în care funcţia lor de securitate nu poate fi afectată de aceste alte funcţii;

– să corespundă unor principii de proiectare adecvate pentru a se obţine o protecţie adecvată şi sigură. Aceste principii cuprind în special modurile de oprire în condiţii de siguranţă la avarie, redundanţă, diversitate şi auto-diagnosticare. 

2.11.2. Dispoziţive pentru limitarea presiunii

Dispozitivele pentru limitarea presiunii trebuie proiectate astfel încât presiunea să nu poată depăşi în permanenţă presiunea maxim admisibilă PS; totuşi este permisă o depăşire de moment a presiunii, în conformitate cu prevederile de la pct. 7. 3, acolo unde este cazul. 

2.11.3. Dispoziţive de supraveghere a temperaturii

Dispozitivele de supraveghere a temperaturii trebuie să aibă un timp de reacţie adecvat, din motive de securitate, corespunzător funcţiei de măsurare. 

 

2.12. Incendiu extern

Atunci când este necesar, echipamentele sub presiune trebuie proiectate şi după caz echipate cu accesorii adecvate, sau trebuie să existe instrucţiuni pentru montarea acestora, astfel încât în eventualitatea unui incendiu extern să poată fi limitate pagubele, având în vedere în special utilizarea pentru care echipamentul este destinat. 

 

3. FABRICAŢIA

 

3.1. Proceduri de fabricaţie

Producătorul trebuie să asigure realizarea în mod competent a prevederilor din faza de proiectare, aplicând tehnici adecvate şi proceduri corespunzătoare mai ales în ceea ce priveşte următoarele aspecte:

 

3.1.1. Pregătirea părţilor componente

Pregătirea părţilor componente, cum sunt prelucrarea marginilor pentru sudare şi formarea, nu trebuie să conducă la apariţia defectelor, fisurilor sau modificarea caracteristicilor mecanice, care ar putea afecta securitatea echipamentelor sub presiune. 

3.1.2. Îmbinări nedemontabile

Îmbinările nedemontabile şi zonele adiacente acestora nu trebuie să prezinte defecte de suprafaţă sau interne care ar afecta securitatea echipamentelor sub presiune. 

Proprietăţile îmbinărilor nedemontabile trebuie să respecte proprietăţile minime specificate pentru materialele care se îmbină, cu excepţia cazului în care alte valori ale proprietăţilor reprezentative au fost în mod special luate în considerare la calculul de proiectare. 

La echipamentele sub presiune, îmbinările nedemontabile ale componentelor care contribuie la rezistenţa la presiune a echipamentului şi ale componentelor care sunt direct fixate pe acestea, trebuie efectuate de personal calificat corespunzător în conformitate cu procedee de lucru adecvate. 

Pentru echipamentele sub presiune din categoriile II, III şi IV, procedeele de lucru şi personalul trebuie aprobate de către un organism de terţa parte competent, care, la alegerea producătorului, poate fi:

– un organism notificat,

– o organizaţie de terţa parte recunoscută în conformitate cu prevederile art. 16. 

Pentru a acordă aceste aprobări, organizaţia de terţa parte trebuie să efectueze examinările şi încercările corespunzătoare din standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) sau alte încercări cu efect echivalent, sau dispune efectuarea acestora. 

3.1.3. Încercări nedistructive

La echipamentele sub presiune, încercările nedistructive pe îmbinări nedemontabile se efectuează de către personal calificat corespunzător. Pentru echipamentele sub presiune din categoriile III şi IV, calificarea personalului trebuie autorizată de o organizaţie de terţa parte recunoscută în conformitate cu prevederile art. 16. 

3.1.4 Tratament termic

În cazul în care există riscul ca procesul de fabricaţie să modifice caracteristicile materialelor în asemenea măsură încât securitatea echipamentului sub presiune ar putea fi afectată, trebuie efectuat un tratament termic corespunzător într-o faza de fabricaţie adecvată. 

3. 1. 5. Trasabilitate

Trebuie adoptate şi menţinute proceduri corespunzătoare pentru identificarea materialelor din care au fost executate părţi componente ale echipamentului sub presiune care contribuie la rezistenţa la presiune, prin mijloace adecvate începând cu faza de recepţie, pe durata fabricaţiei până la încercarea finală a echipamentului sub presiune fabricat. 

 

3. 2. Evaluarea finală

 

Evaluarea finală a echipamentelor sub presiune se face respectând următoarele etape. 

3.2.1. Inspecţia finală

Echipamentele sub presiune trebuie supuse unei inspecţii finale în cadrul căreia se evaluează conformitatea cu cerinţele prezentei hotărâri prin control vizual şi examinarea documentelor. În cadrul acestei inspecţii se pot lua în considerare încercările efectuate în timpul fabricaţiei. În măsura în care este necesar pentru securitatea echipamentelor sub presiune, inspecţia finală trebuie efectuată atât în interior cât şi la exterior pe fiecare parte de echipament, după caz, în timpul fazei de fabricaţie, de exemplu când nu mai este posibilă examinarea în timpul inspecţiei finale. 

3.2.2. Verificarea la presiune

Evaluarea finală a echipamentelor sub presiune trebuie să cuprindă o încercare a incintei sub presiune, care în mod normal îmbracă forma unei încercări la presiune hidrostatică cu o presiune de încercare care este cel puţin egală, după caz, cu valoarea prevăzută la pct. 7.4. 

Pentru echipamente sub presiune din categoria I, produse în serie, această încercare poate fi efectuată pe bază statistică. 

Dacă verificarea la presiune hidrostatică este dăunătoare sau nu poate fi efectuată, se pot efectua alte încercări, care s-au dovedit a fi eficiente. Pentru alte încercări decât încercarea la presiune hidrostatică, trebuie luate alte măsuri suplimentare înainte de efectuarea acelor încercări, cum sunt încercări nedistructive sau alte metode cu efect echivalent. 

3.2.3. Inspecţia dispozitivelor de securitate

Pentru ansambluri, evaluarea finală trebuie să includă şi controlul dispozitivelor de securitate pentru a se verifica conformitatea totală cu cerinţele prevăzute la pct. 2.10. 

 

3.3. Marcare şi etichetare

Suplimentar faţă de marcajul CE prevăzut la art. 18 mai trebuie furnizate şi următoarele informaţii:

a) Pentru toate echipamentele sub presiune:

– denumirea şi adresa sau alte date pentru identificarea producătorului şi unde este cazul, a reprezentantului autorizat al acestuia, stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene;

– anul de fabricaţie;

– date care să permită identificarea echipamentului sub presiune în funcţie de felul acestuia, cum ar fi tipul, identificarea seriei sau a lotului, seria numărului de fabricaţie;

– limitele maxim/minim admisibile esenţiale. 

b) În funcţie de tipul echipamentului sub presiune trebuie prezentate şi alte informaţii care sunt necesare pentru asigurarea securităţii la instalare, în funcţionare sau utilizare şi după caz, pentru întreţinere şi cu ocazia inspecţiilor periodice. Aceste informaţii cuprind:

– volumul echipamentului sub presiune V, în litri;

– diametrul nominal DN pentru conducte;

– presiunea de încercare PT în bar şi data verificării;

– presiunea de reglare a dispozitivelor de securitate, în bar;

– puterea echipamentului, în kW;

– tensiunea reţelei, în V - volţi;

– scopul utilizării;

– raportul de umplere, în kg/litru;

– masa de umplere maximă, în kg;

– masa proprie, în kg;

– grupa produsului. 

c) În măsura în care este necesar, pe echipamentele sub presiune se aplică semne de avertizare prin care se atrage atenţia asupra cazurilor de utilizări necorespunzătoare dovedite din experienţă că pot să apară. 

Pe echipamentul sub presiune sau pe placa de timbru care se fixează în mod nedetaşabil, se aplică marcajul CE şi se inscripţionează celelalte informaţii solicitate, cu următoarele excepţii:

– pentru evitarea marcării repetate a părţilor individuale cum sunt conductele componente destinate aceluiaşi ansamblu, după caz, se poate utiliza o documentaţie corespunzătoare. Aceasta este valabil pentru marcajul CE şi pentru alte marcaje şi etichetări prevăzute în prezenta anexă;

– în cazul în care echipamentul sub presiune este prea mic, de exemplu accesorii, informaţiile prevăzute la lit. b) pot fi inscripţionate pe o etichetă fixată pe echipamentul sub presiune;

– etichetarea sau alte mijloace adecvate se pot utiliza pentru inscripţionarea masei de umplere şi pentru însemnele de avertizare prevăzute la lit. c) , cu condiţia ca acestea să rămână lizibile pe o perioadă de timp adecvată. 

 

3.4. Instrucţiuni de funcţionare

a) La introducerea pe piaţă a echipamentelor sub presiune, acestea trebuie să fie însoţite, în măsura în care se consideră necesar, de instrucţiuni de funcţionare pentru utilizator, care conţin toate informaţiile necesare privind securitatea referitoare la următoarele aspecte:

– montajul, inclusiv asamblarea mai multor echipamente sub presiune diferite;

– punerea în funcţiune;

– utilizarea;

– întreţinerea, inclusiv verificările care se efectuează de către utilizator. 

b) Instrucţiunile de funcţionare trebuie să cuprindă şi informaţiile inscripţionate pe echipamentul sub presiune conform pct. 3.3, cu excepţia seriei de identificare şi trebuie să fie însoţite, după caz, de documente tehnice, desene şi diagrame necesare pentru înţelegerea completă a acestor instrucţiuni. 

c) După caz, în instrucţiunile de funcţionare trebuie să se facă referire la posibilele pericole care pot apărea în cazul unei utilizări necorespunzătoare conform prevederilor de la pct. 1.3 şi la caracteristicile particulare de proiectare conform prevederilor de la pct. 2.2.3. 

 

4. MATERIALE

Materialele utilizate pentru fabricarea echipamentelor sub presiune trebuie să fie corespunzătoare pentru o astfel de utilizare pe întreaga durată de viaţă planificată, cu excepţia cazurilor când este prevăzută înlocuirea lor. 

Materialele de adaos pentru sudare şi alte materiale de îmbinare consumabile trebuie să satisfacă numai cerinţele relevante prevăzute la pct. 4.1, la pct. 4.2 lit. a) şi la pct. 4.3 primul paragraf, în mod adecvat, atât individual cât şi ca structură îmbinată. 

4.1. Materialele pentru părţile solicitate la presiune trebuie:

a) să aibă caracteristici adecvate pentru toate condiţiile de funcţionare previzibile în mod rezonabil şi pentru toate condiţiile de încercare, şi în mod special trebuie să fie suficient de ductile şi tenace. Caracteristicile materialelor trebuie să fie în conformitate cu cerinţele prevăzute la pct. 7.5, atunci când este cazul. Suplimentar, materialele trebuie alese cu atenţie deosebită pentru a se preveni ruperi fragile, dacă este necesar iar, dacă din anumite motive se impune utilizarea unui material fragil, trebuie să fie luate măsuri adecvate. 

b) să fie suficient de rezistente din punct de vedere chimic la acţiunea fluidului conţinut în echipamentul sub presiune astfel încât, proprietăţile chimice şi fizice ale materialelor necesare pentru o funcţionare sigură a echipamentului sub presiune să nu se modifice esenţial pe durata de viaţă prevăzută. 

c) să nu fie afectate de îmbătrânire în mod semnificativ;

d) să fie adecvat alese pentru procedeele de prelucrare prevăzute;

e) să fie alese astfel încât să se evite apariţia efectelor nedorite atunci când sunt îmbinate materiale diferite. 

4.2. a) Producătorul echipamentelor sub presiune trebuie să definească în mod clar valorile necesare utilizate la calculele de proiectare conform prevederilor de la pct. 2.2.3 şi caracteristicile esenţiale ale materialelor precum şi modul de tratare al acestora conform prevederilor de la pct. 4.1;

b) În dosarul tehnic de fabricaţie producătorul trebuie să furnizeze date cu privire la conformitatea cu specificaţiile de materiale din prezenta hotărâre, în unul din următoarele moduri:

– prin utilizarea materialelor care sunt conform standardelor prevăzute la art. 5, alin. (2) ;

– prin utilizarea materialelor pentru care există o aprobare europeană de material pentru echipamente sub presiune conform prevederilor din art. 14;

– prin utilizarea materialelor care au aprobare specială. 

c) Pentru echipamentele sub presiune din categoriile III şi IV aprobările speciale de materiale, prevăzute la pct. b) al treilea alineat, se acordă de către organismul notificat responsabil cu efectuarea procedurilor pentru evaluarea conformităţii echipamentelor sub presiune. 

4.3. Producătorul echipamentelor sub presiune trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura că materialul utilizat corespunde cu specificaţiile impuse acestora. În special, trebuie să obţină pentru toate materialele documente întocmite de producătorul de materiale din care rezultă conformitatea cu o specificaţie impusă. 

Pentru părţile cele mai importante solicitate la presiune ale echipamentelor sub presiune din categoriile II, III şi IV documentele întocmite de producătorul de materiale trebuie să fie sub forma unui certificat de control specific al produsului. 

În cazul în care producătorul de materiale aplică un sistem de asigurare a calităţii corespunzător, certificat de un organism competent, care a efectuat şi o evaluare specifica pentru materiale, se presupune că certificatele emise de producător atestă conformitatea cu cerinţele prevăzute la acest punct. 

 

CERINŢE PENTRU ECHIPAMENTE SUB PRESIUNE SPECIALE

 

Suplimentar faţă de cerinţele de la pct. 1-4, echipamentele sub presiune prevăzute la pct. 5 şi la pct. 6 trebuie să respecte şi cerinţele prevăzute pentru fiecare din acestea. 

 

5. ECHIPAMENTE SUB PRESIUNE CU ARZĂTOR SAU ÎNCĂLZITE ÎN ALT MOD CARE PREZINTĂ RISCUL DE SUPRAÎNCĂLZIRE CONFORM PREVEDERILOR DE LA ART. 8. 

 

Aceste echipamente sub presiune includ:

– Instalaţii de producere a aburului şi a apei fierbinţi conform celor prevăzute la art. 8, alin. (3) cum sunt de exemplu cazane de abur şi apă fierbinte cu arzător, supraîncălzitoare şi supraîncălzitoare intermediare, cazane recuperatoare, cazane pentru arderea deşeurilor, cazane încălzite electric şi oale de gătit sub presiune împreună cu accesoriile lor şi după caz, cu sistemele aferente de tratare a apei de alimentare şi de alimentare cu combustibil, şi

– Echipamentele utilizate în procesele de încălzire, altele decât cele pentru generarea aburului şi apei fierbinţi, conform celor prevăzute la art. 8, alin. (2) , ca de exemplu încălzitoare pentru procese chimice şi alte procese similare, precum şi echipamente sub presiune pentru industria alimentară. 

Aceste echipamente sub presiune trebuie calculate, proiectate şi construite, astfel încât să reducă la minim riscul unei avarieri a incintei sub presiune ca urmare a supraîncălzirii. În mod special trebuie să se asigure, acolo unde este cazul, că sunt respectate următoarele:

a) sunt prevăzute mijloace adecvate de protecţie pentru a limita parametrii de funcţionare, cum sunt aportul de căldură, transferul de căldură şi după caz, nivelul fluidului, astfel încât să se evite orice risc de supraîncălzire locală sau generală;

b) sunt prevăzute dacă este necesar, puncte de prelevare probe pentru a permite verificarea proprietăţilor fluidului astfel încât să se evite riscurile datorate depunerilor şi/sau coroziunii;

c) există prevederi adecvate pentru eliminarea riscului avariilor datorate depunerilor;

d) există posibilităţi de degajare în siguranţă a căldurii suplimentare după oprire;

e) sunt luate măsuri pentru prevenirea acumulărilor periculoase de amestecuri inflamabile de substanţe combustibile şi aer, precum şi pentru evitarea întoarcerii flăcării. 

 

6. CONDUCTE CONFORM PREVEDERILOR DE LA ART. 8, ALIN. (4) 

 

Pentru conducte, prin proiectare şi construcţie trebuie să se asigure ca:

a) riscul unei suprasolicitări a flanşelor, legăturilor, compensatoarelor sau furtunelor, datorat unei mişcări libere nepermise sau producerii unor forţe excesiv de mari, trebuie controlat în mod adecvat prin mijloace de sprijinire, rigidizare, ancorare, aliniere sau pretensionare;

b) acolo unde există posibilitatea producerii condensului în interiorul conductelor pentru fluide gazoase, trebuie prevăzute mijloace pentru drenarea şi îndepărtarea lichidelor din zonele mai joase, pentru evitarea producerii avariilor datorate loviturilor de berbec sau coroziunii;

c) este acordată o atenţie deosebită posibilităţii de producere a unor avarii datorite turbulenţei şi a vârtejurilor, caz în care se aplică prevederile de la pct. 2.7;

d) este acordată o atenţie deosebită riscului de producere a oboselii datorită vibraţiilor în conducte;

e) în cazul în care conductele conţin fluide din grupa 1, au fost luate măsurile corespunzătoare de izolare a ramificaţiilor cu grad ridicat de risc;

f) riscul descărcării accidentale este redus la minim, punctele de ramificaţie trebuie clar marcate pe conducta de bază cu indicarea fluidului conţinut;

g) pentru facilitarea lucrărilor de întreţinere, inspecţii sau reparaţii, poziţia şi traseul conductelor subterane trebuie indicate cel puţin în dosarul tehnic de fabricaţie. 

 

7. CERINŢE CANTITATIVE SPECIALE PENTRU ANUMITE ECHIPAMENTE SUB PRESIUNE. 

 

De regulă se aplică prevederile enunţate mai jos. În cazul în care însă acestea nu se aplică, inclusiv cazurile în care materialele nu sunt special menţionate şi standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu se aplică, atunci producătorul trebuie să facă dovada că a luat măsuri corespunzătoare care asigură un nivel de securitate general echivalent. 

Prevederile acestui punct completează cerinţele esenţiale prevăzute la pct. 1-6 pentru echipamentele sub presiune cărora li se aplică. 

 

7.1. Eforturi admisibile

7.1.1. Simboluri

R_e/t limita de elasticitate, reprezintă după caz valoarea la temperatură de calcul pentru:

– limita de curgere superioară pentru un material care are o limită de curgere inferioară şi superioară;

– 1,0 % limita de întindere pentru oţeluri austenitice şi aluminiu nealiat;

– 0,2 % limita de întindere pentru celelalte cazuri. 

R_m/20 reprezintă valoarea minimă a rezistenţei de rupere la 20°C

R_m/t reprezintă rezistenţa de rupere la temperatura de calcul. 

7.1.2. Efortul general admisibil în membrană, în cazul unor solicitări preponderent statice şi la temperaturi în afara intervalului în care fenomenele de fluaj sunt semnificative, nu trebuie să depăşească în funcţie de materialul utilizat, cea mai mică dintre următoarele valori:

– Pentru oţel feritic, inclusiv oţel normalizat cu excepţia oţelului cu granulaţie fină şi a oţelului cu un tratament termic special: 2/3 R_{e/t şi} 5/12 R_m/20;

– Pentru oţel austenitic:

– dacă alungirea după rupere depăşeşte 30 %, 2/3 R_e/t;

– sau, ca alternativă, dacă alungirea acestuia după rupere depăşeşte 35 %, 5/6 R_e/t şi 1/3 R_m/t;

– Pentru oţel turnat nealiat sau slab aliat, l0/19 R_e/t şi 1/3 R_m/20;

– Pentru aluminiu, 2/3 R_e/t;

– Pentru aliaje de aluminiu cu excepţia aliajelor durificate prin precipitare, 2/3 R_e/t şi 5/12 R_m/20. 

 

7.2. Coeficienţi de îmbinare

Pentru îmbinări sudate coeficienţii de îmbinare nu pot depăşi următoarele valori:

– Pentru echipamentele sub presiune care sunt supuse la încercări distructive şi nedistructive care confirmă că întreaga serie de îmbinări nu prezintă defecte importante: 1;

– Pentru echipamentele sub presiune care sunt supuse la încercări nedistructive la intervale neregulate: 0,85;

– Pentru echipamentele sub presiune care sunt supuse numai examinării vizuale, fără a se efectua alte încercări nedistructive: 0,7. 

Dacă este necesar trebuie avute în vedere totodată şi tipul eforturilor precum şi proprietăţile mecanice şi tehnologice ale îmbinărilor. 

 

7.3. Dispoziţive de limitare a presiunii, în special pentru recipiente sub presiune

Depăşirea de moment a presiunii, conform prevederilor de la pct. 2.11.2, trebuie limitată la 10 % din presiunea maxim admisibilă. 

 

7.4. Încercarea la presiunea hidrostatică

Pentru recipiente sub presiune, presiunea hidrostatică la care se face încercarea conform prevederilor de la pct. 3.2.2 nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dintre următoarele două valori posibile:

– valoarea corespunzătoare solicitării maxime la care este supus echipamentul sub presiune în funcţionare, luând în considerare presiunea maxim admisibilă şi temperatura maxim admisibilă, multiplicat cu coeficientul 1,25,

sau

– valoarea presiunii maxim admisibile multiplicat cu coeficientul 1,43. 

 

7.5. Caracteristicile materialelor

Cu excepţia cazurilor în care sunt impuse alte valori conform altor criterii ce trebuie luate în considerare, un oţel este considerat suficient de ductil pentru a satisface cerinţele prevăzute la pct. 4.1 lit. a), dacă în cadrul încercării de alungire la rupere efectuată conform unei proceduri standard alungirea acestuia după rupere nu este mai mică decât 14 % şi valoarea energiei de rupere măsurată pe o epruvetă tip „ISO V", nu este mai mică de 27 J, la o temperatură de maxim 20°C dar, nu mai mare decât cea mai mică temperatură de funcţionare planificată. 

 

ANEXA Nr. 2

DECLARAŢIA DE CONFORMITATE

 

Declaraţia de conformitate EC trebuie să cuprindă:

a) numele şi adresa producătorului sau a reprezentantului autorizat stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene,

b) descrierea echipamentului sub presiune sau a ansamblului,

c) procedura de evaluare a conformităţii aplicată,

d) în cazul ansamblurilor, descrierea echipamentelor sub presiune din care este format ansamblul, precum şi procedura de evaluare a conformităţii aplicată,

e) după caz, numele şi adresa organismului notificat, care a efectuat inspecţia,

f) după caz, referire la certificatul examinării EC de tip, certificatul examinării EC a proiectului sau certificatul EC de conformitate,

g) după caz, numele şi adresa organismului notificat care supraveghează sistemul de asigurare a calităţii al producătorului,

h) după caz, referire la standardele române şi/sau standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standardele europene armonizate aplicate,

i) după caz, referire la alte standarde sau specificaţii tehnice aplicate,

j) după caz, referire la alte reglementări armonizate aplicate,

k) datele de identificare ale semnatarului, împuternicit legal să semneze declaraţia de conformitate pentru producător sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. 

 

ANEXA Nr. 3

DIAGRAME DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

 

1. Cifrele romane din diagrame corespund categoriilor de echipamente sub presiune pentru care aplică următoarele module de evaluare a conformităţii:

I          =          modulul A

II         =          modulele A1, D1, E1

III        =          modulele B1+D, B1+F, B+E, B+C1, H

IV       =          modulele B+D, B+F, G, H1

 

2. Accesoriile de securitate prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. d) şi menţionate în art. 8 alin. (5) sunt clasificate în categoria IV. Ca excepţie de la aceste prevederi, accesoriile de securitate fabricate pentru anumite echipamente sub presiune pot fi clasificate în aceeaşi categorie cu echipamentul pe care îl protejează. 

 

3. Accesoriile pentru reglarea presiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. e) şi menţionate în art. 8 alin. (5) sunt clasificate având în vedere:

a) presiunea maxim admisibilă PS pentru acestea,

şi

b) volumul V sau diametrul nominal DN al acestora, după caz,

şi

c) grupa de fluide pentru care sunt destinate

iar pentru precizarea categoriei de evaluare a conformităţii trebuie folosite diagramele pentru recipiente sau pentru conducte. 

Dacă atât volumul cât şi diametrul nominal, sunt considerate adecvate la pct. 3, lit. b) , accesoriile pentru reglarea presiunii trebuie clasificate în categoria cea mai severă. 

 

4. Liniile de demarcare din diagramele de evaluare a conformităţii indică valoarea limită superioară pentru fiecare categorie. 

 

Prin excepţie, recipientele destinate să conţină gaze instabile şi care sunt din categoriile I sau îi conform diagramei 1, trebuie clasificate în categoria III. 

 

Prin excepţie, stingătoarele de incendiu portabile şi recipientele pentru echipamentul de respirat trebuie clasificate cel puţin în categoria III. 

 

 

Prin excepţie, ansamblurile destinate producerii de apă caldă conform prevederilor din art. 9 alin. (2) trebuie să fie supuse fie unei proceduri de examinare EC a proiectului (modulul B1) în vederea evaluării conformităţii cu cerinţele esenţiale din anexa nr. 1 pct. 2.10, 2.11, 3.4, 5 lit. a) şi d) sau trebuie supuse procedurii de asigurare totală a calităţii (modul H) . 

Prin excepţie, proiectul pentru oalele de gătit sub presiune trebuie supus unei proceduri de evaluare a conformităţii echivalentă cel puţin cu o procedură din modulele pentru categoria III. 

Prin excepţie, conductele destinate să conţină gaze instabile şi care se clasifică în categoriile I sau II, conform diagramei 6, trebuie clasificate în categoria III. 

Prin excepţie, toate conductele destinate să conţină fluide la o temperatură mai mare de 350°C şi care se clasifică în categoria îi conform diagramei 7, trebuie clasificate în categoria III. 

 

ANEXA Nr. 4

PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

 

Obligaţiile care rezultă din această anexă pentru echipamente sub presiune se aplică şi ansamblurilor. 

 

1. Modulul A - Controlul intern al producţiei

 

1.1. Controlul intern al producţiei este procedura prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, care îndeplineşte obligaţiile de la pct. 1.2, declară şi asigură că echipamentele sub presiune îndeplinesc cerinţele aplicabile prevăzute de prezenta hotărâre. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare echipament sub presiune şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. 

1.2. Producătorul trebuie să întocmească dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 1.3. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene are obligaţia să păstreze pe o perioadă de 10 ani de la data ultimei fabricaţii a echipamentului sub presiune în cauză, dosarul tehnic de fabricaţie, ce va fi prezentat spre examinare, la cerere, Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP. 

În cazul în care nici producătorul şi nici reprezentantul autorizat al acestuia nu sunt stabiliţi în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, obligaţia păstrării dosarului tehnic de fabricaţie revine persoanei responsabile cu introducerea pe piaţă a echipamentului sub presiune. 

1.3. Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să permită efectuarea evaluării conformităţii echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. În măsura în care este necesar pentru evaluare, dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să cuprindă proiectarea, fabricaţia şi modul de funcţionare a echipamentului sub presiune şi trebuie să conţină următoarele:

a) descrierea generală a echipamentului sub presiune;

b) planuri de concepţie, planuri de fabricaţie şi diagrame ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

c) descrieri şi explicaţii necesare înţelegerii desenelor şi diagramelor precum şi a modului de funcţionare a echipamentului sub presiune;

d) lista standardelor prevăzute la art. 5, alin. (2) aplicate în totalitate sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale prevăzute de prezenta hotărâre pentru cazul în care standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate;

e) rezultatele calculelor de proiectare, verificările efectuate etc.;

f) rapoarte de încercări. 

1.4. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, trebuie să păstreze împreună cu dosarul tehnic de fabricaţie o copie a declaraţiei de conformitate. 

1.5. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare ca să asigure că procesul de fabricaţie impune echipamentului sub presiune care este fabricat să fie conform cu documentaţia tehnică prevăzută la pct. 1.2 şi cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

 

2. Modulul A1 - Controlul intern al producţiei cu supravegherea evaluării finale

 

Modulul A1 constă din modulul A, la care se adaugă următoarele cerinţe suplimentare:

 

Evaluarea finală trebuie să fie efectuată de producător şi supravegheată prin vizite inopinate de către un organism notificat ales de producător. 

În timpul vizitelor organismul notificat trebuie:

a) să stabilească dacă producătorul efectuează evaluarea finală conform anexei nr. 1 pct. 3.2;

b) să preleveze mostre de echipamente sub presiune din secţiile de fabricaţie sau din depozite pentru a efectua verificări. Organismul notificat decide asupra numărului mostrelor de echipamente sub presiune precum şi asupra faptului dacă este necesar să efectueze, sau să dispună efectuarea evaluării finale, parţial sau în întregime, asupra mostrelor de echipamente sub presiune. 

În caz de neconformitate a unuia sau a mai multor echipamente sub presiune, organismul notificat trebuie să adopte măsurile necesare. 

Producătorul trebuie să aplice numărul de identificare al organismului notificat pe fiecare echipament sub presiune, sub responsabilitatea organismului notificat. 

 

3. Modulul B - Examinarea EC de tip

 

3.1. Examinarea EC de tip este acea parte a procedurii, prin care un organism notificat constată şi atestă că un exemplar reprezentativ al producţiei în cauza îndeplineşte prevederile aplicabile din prezenta hotărâre. 

3.2. Cererea pentru efectuarea examinării EC de tip se înaintează de către producător sau de către reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene unui singur organism notificat, ales de către acesta. 

Cererea trebuie să cuprindă următoarele:

a) denumirea şi adresa producătorului şi, dacă cererea este înaintată de către reprezentantul autorizat al acestuia, denumirea şi adresa reprezentantul autorizat;

b) o declaraţie scrisă potrivit căreia rezultă că o cerere similară nu a mai fost înaintată nici unui alt organism notificat;

c) dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3.3. 

Solicitantul trebuie să pună la dispoziţia organismului notificat un exemplar reprezentativ din producţia avută în vedere, denumit în continuare "tip". Organismul notificat poate să solicite un număr rezonabil de exemplare, dacă consideră că sunt necesare pentru realizarea programului de încercări. 

Un tip poate să acopere mai multe variante ale unui echipament sub presiune, cu condiţia ca diferenţele între variante să nu afecteze nivelul de securitate. 

3.3. Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să permită efectuarea evaluării conformităţii echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. În măsura în care este necesar evaluării, dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să acopere proiectarea, fabricaţia şi modul de funcţionare a echipamentului sub presiune şi trebuie să cuprindă următoarele:

a) descrierea generală a echipamentului sub presiune;

b) planuri de concepţie, planuri de fabricaţie şi diagrame ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

c) descrieri şi explicaţii necesare înţelegerii desenelor şi diagramelor precum şi a modului de funcţionare a echipamentului sub presiune;

d) lista standardelor prevăzute la art. 5, alin. (2) aplicate în totalitate sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale prevăzute de prezenta hotărâre pentru cazul în care standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate;

e) rezultatele calculelor de proiectare, verificările efectuate, etc.;

f) rapoarte de încercări,

g) date privind încercările din timpul execuţiei;

h) date privind calificările sau aprobările necesare, conform anexei nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3. 

3.4. Organismul notificat are următoarele obligaţii:

3.4.1. să examineze dosarul tehnic de fabricaţie, să verifice dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu dosarul tehnic de fabricaţie şi să identifice componentele care au fost proiectate în conformitate cu standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) , precum şi pe cele care au fost proiectate fără a aplica prevederile din acele standarde. 

Organismul notificat are în special următoarele sarcini:

a) să verifice dosarul tehnic de fabricaţie cu privire la proiectare şi la procedurile de fabricaţie;

b) să evalueze materialele utilizate, dacă acestea nu sunt în conformitate cu standardele relevante prevăzute la art. 5, alin. (2) sau cu o aprobare europeană de material pentru echipamente sub presiune prevăzută la art. 14 şi să verifice certificatele emise de producătorul de material conform anexei nr. 1 pct. 4.3;

c) să aprobe procedurile pentru asamblarea nedemontabilă a părţilor de echipament sub presiune sau să verifice dacă acestea au fost aprobate anterior în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

d) să verifice dacă personalul desemnat pentru efectuarea asamblărilor nedemontabile a părţilor de echipament sub presiune şi a examinărilor nedistructive este calificat sau atestat în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3;

3.4.2. să efectueze sau să impună efectuarea examinărilor corespunzătoare şi a încercărilor necesare, pentru a constata dacă soluţiile adoptate de producător satisfac cerinţele esenţiale prevăzute de prezenta hotărâre, în cazul în care nu au fost aplicate standardele prevăzute la art. 5, alin. (2);

3.4.3. să efectueze sau să impună efectuarea examinărilor corespunzătoare şi a încercărilor necesare, pentru a constata dacă standardele din domeniu au fost aplicate, în cazul în care producătorul a declarat că aplică standardele relevante prevăzute la art. 5, alin. (2) ;

3.4.4. să convină împreună cu solicitantul asupra locului unde vor fi efectuate examinările şi încercările necesare. 

3.5. În cazul în care tipul respectă prevederile din prezenta hotărâre aplicabile acestuia, organismul notificat trebuie să elibereze solicitantului un certificat de examinare EC de tip. Acest certificat, care are o valabilitate de zece ani şi poate fi prelungit, conţine denumirea şi adresa producătorului, concluziile examinărilor şi datele necesare pentru identificarea tipului aprobat. 

Lista cu cele mai importante documente din dosarul tehnic de fabricaţie se anexează la certificat şi o copie se păstrează de către organismul notificat. 

În cazul în care organismul notificat refuză acordarea certificatului de examinare EC de tip producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, organismul trebuie să justifice detaliat solicitantului refuzul.

În situaţia în care i se refuză unui producător certificarea unui tip, acesta poate face plângere la instanţa judecătorească competentă teritorială, în condiţiile legii. 

3.6. Solicitantul trebuie să informeze organismul notificat, care deţine documentaţia referitoare la certificatul de examinare EC de tip, asupra tuturor modificărilor pe care le-a efectuat sau intenţionează să le efectueze la un echipament sub presiune aprobat. Aceste modificări sunt supuse unei aprobări suplimentare atunci când pot afecta conformitatea echipamentului sub presiune cu cerinţele esenţiale sau cu condiţiile prevăzute pentru utilizarea acestuia. Această aprobare suplimentară trebuie acordată sub forma unei completări la certificatul de examinare EC de tip original. 

3.7. Fiecare organism notificat comunică Ministerului Economiei şi Comerţului toate informaţiile relevante privind certificatele de examinare EC de tip retrase şi la cerere, comunică informaţiile relevante privind certificatele de examinare EC de tip emise. 

Fiecare organism notificat trebuie, de asemenea, să comunice celorlalte organisme notificate informaţii relevante privind certificate de examinare EC de tip pe care le-a retras sau refuzat. 

3.8. Celelalte organisme notificate pot să obţină copii ale certificatelor de examinare EC de tip şi/sau ale completărilor la acestea. Anexele la certificate se pun la dispoziţia celorlalte organisme notificate. 

3.9. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să păstreze împreună cu dosarul tehnic de fabricaţie, copiile certificatelor de examinare EC de tip emise şi ale completărilor la acestea, o perioadă de 10 ani de la data fabricării ultimului echipament sub presiune. 

În situaţia în care nici producătorul şi nici reprezentantul autorizat al acestuia nu sunt stabiliţi în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, la cerere, documentaţia tehnică, revine persoanei responsabile cu introducerea pe piaţă a echipamentului sub presiune. 

 

4. Modulul B1 - Examinarea EC a proiectului

 

4.1. Examinarea EC a proiectului este acea parte a procedurii prin care organismul notificat constată şi atestă faptul că proiectul unui echipament sub presiune corespunde prevederilor aplicabile acestuia din prezenta hotărâre. 

Metoda experimentală de proiectare prevăzută în anexa nr. 1, pct. 2.2.4 nu poate fi aplicată în cazul acestui modul. 

4.2. Cererea pentru examinarea EC a proiectului trebuie înaintată de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene numai unui singur organism notificat. 

Cererea trebuie să cuprindă următoarele:

a) denumirea şi adresa producătorului şi, dacă cererea este înaintată de către reprezentantul autorizat al acestuia, denumirea şi adresa reprezentantul autorizat;

b) o declaraţie scrisă potrivit căreia rezultă că o cerere similară nu a mai fost înaintată nici unui alt organism notificat;

c) dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 4.3. 

Cererea poate să cuprindă mai multe variante ale echipamentului sub presiune cu condiţia că diferenţele între variante să nu afecteze nivelul de securitate. 

4.3. Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să permită evaluarea conformităţii echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. În măsura în care este necesar pentru evaluare, dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să acopere proiectarea, fabricaţia şi modul de funcţionare a echipamentului sub presiune şi trebuie să cuprindă următoarele:

a) descrierea generală a echipamentului sub presiune;

b) planuri de concepţie, planuri de fabricaţie şi diagrame ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

c) descrieri şi explicaţii necesare înţelegerii desenelor şi diagramelor precum şi a modului de funcţionare a echipamentului sub presiune;

d) lista standardelor prevăzute la art. 5, alin. (2) aplicate în totalitate sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale pentru cazul în care standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate;

e) dovezile necesare prin care se demonstrează că soluţiile alese pentru proiectare sunt adecvate, în mod special atunci când standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate în totalitate. Aceste dovezi trebuie să includă şi rezultatele încercărilor care au fost efectuate în laboratoare adecvate ale producătorului sau au fost efectuate în numele sau;

f) rezultatele calculelor de proiectare şi ale examinărilor efectuate etc.;

g) informaţii privind calificările sau aprobările cerute în baza prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3. 

4.4. Organismul notificat trebuie:

4.4.1. să examineze dosarul tehnic de fabricaţie şi să identifice componentele care au fost proiectate în conformitate cu standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) , precum şi pe cele care au fost proiectate fără a aplica prevederile din acele standarde. 

Organismul notificat are, în special, următoarele sarcini:

a) să evalueze materialele utilizate, dacă acestea nu sunt în conformitate cu standardele relevante prevăzute la art. 5, alin. (2) sau cu o aprobare europeană de material pentru echipamente sub presiune prevăzută la art. 14;

b) să aprobe procedurile pentru asamblarea nedemontabilă a părţilor de echipament sub presiune sau să verifice dacă acestea au fost aprobate anterior în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

c) să verifice dacă personalul desemnat pentru efectuarea asamblărilor nedemontabile ale părţilor de echipament sub presiune şi a examinărilor nedistructive este calificat sau atestat în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3;

4.4.2. să efectueze examinările necesare, pentru a constata dacă soluţiile adoptate de producător satisfac cerinţele esenţiale prevăzute de prezenta hotărâre, în cazul în care nu au fost aplicate standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) ;

4.4.3. să efectueze examinările necesare, pentru a constata dacă standardele din domeniu au fost aplicate, în cazul în care producătorul a declarat că aplică standardele relevante prevăzute la art. 5, alin. (2) ;

4.5. În cazul în care proiectul corespunde prevederilor aplicabile din prezenta hotărâre, organismul notificat trebuie să elibereze solicitantului un certificat de examinare EC a proiectului. Acest certificat, trebuie să conţină denumirea şi adresa producătorului, concluziile examinărilor, condiţiile de valabilitate a certificatului şi datele necesare identificării proiectului aprobat. 

Lista documentele relevante din dosarul tehnic de fabricaţie se anexează la certificat şi o copie se păstrează de către organismul notificat. 

În cazul în care organismul notificat refuză acordarea certificatului de examinare EC a proiectului pentru producător sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, organismul trebuie să justifice detaliat solicitantului refuzul. 

În situaţia în care i se refuză unui producător certificarea unui proiect, acesta poate face plângere la instanţa judecătorească competentă teritorială, în condiţiile legii. 

4.6. Solicitantul trebuie să informeze organismul notificat, care deţine documentaţia referitoare la certificatul de examinare EC a proiectului, asupra tuturor modificărilor pe care le-a efectuat sau intenţionează să le efectueze la proiectul aprobat. Aceste modificări sunt supuse unei aprobări suplimentare atunci când pot afecta conformitatea echipamentului sub presiune cu cerinţele esenţiale sau cu condiţiile prevăzute pentru utilizarea acestuia. Această aprobare suplimentară trebuie acordată sub forma unei completări la certificatul de examinare EC a proiectului original. 

4.7. Fiecare organism notificat comunică Ministerului Economiei şi Comerţului informaţiile relevante privind certificatele de examinare EC a proiectului retrase şi, la cerere, comunică informaţiile privind certificatele de examinare EC a proiectului emise. 

Fiecare organism notificat trebuie, de asemenea, să comunice celorlalte organisme notificate informaţii relevante privind certificate de examinare EC a proiectului pe care le-a retras sau refuzat. 

4.8. Celelalte organisme notificate pot să obţină informaţii relevante despre:

a) certificatele de examinare EC a proiectului şi completările la acestea care au fost acordate,

b) certificatele de examinare EC a proiectului şi completările la acestea care au fost retrase. 

4.9. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să păstreze împreună cu dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 4.3, copiile certificatelor de examinare EC a proiectului emise şi ale completărilor la acestea, o perioadă de 10 ani de la data fabricării ultimului echipament sub presiune. 

În situaţia în care nici producătorul şi nici reprezentantul autorizat al acestuia nu sunt stabiliţi pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, la cerere, documentaţia tehnică revine persoanei responsabile cu introducerea pe piaţă a echipamentului sub presiune. 

 

5. Modulul C1 - Conformitatea cu tipul

 

5.1. Conformitatea cu tipul este aceea parte a procedurii prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene asigură şi declară că echipamentul sub presiune este conform tipului descris în certificatul de examinare EC de tip şi satisface cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aplice pe echipamentul sub presiune marcajul de conformitate CE şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. 

5.2. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de fabricaţie impune ca echipamentele sub presiune fabricate să fie conforme cu tipul, aşa cum este descris în certificatul de examinare EC de tip, şi cu cerinţele prezentei hotărâri aplicabile acestora. 

5.3. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să păstreze o copie a declaraţiei de conformitate pentru o perioadă de 10 ani de la data fabricării ultimului echipament sub presiune. 

În situaţia în care nici producătorul şi nici reprezentantul autorizat al acestuia nu sunt stabiliţi pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, obligaţia de a deţine şi de a pune la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, la cerere, documentaţia tehnică revine persoanei responsabile cu introducerea pe piaţă a echipamentului sub presiune. 

5.4. Evaluarea finală trebuie să fie supusă unei supravegheri sub forma unor vizite inopinate efectuate de organismul notificat, ales de producător. 

În timpul vizitelor organismul notificat trebuie:

a) să stabilească dacă producătorul efectuează evaluarea finală conform anexei nr. 1 pct. 3.2;

b) să preleveze mostre de echipamente sub presiune din secţiile de fabricaţie sau din depozite pentru a efectua verificări. Organismul notificat decide asupra numărului mostrelor de echipamente sub presiune precum şi asupra faptului dacă este necesar să efectueze, sau să dispună să fie efectuată, evaluarea finală parţial sau în întregime asupra mostrelor de echipamente sub presiune. 

În caz de neconformitate a unuia sau a mai multor echipamente sub presiune, organismul notificat trebuie să adopte măsurile necesare pentru obţinerea conformităţii. 

Producătorul trebuie să aplice numărul de identificare al organismului notificat pe fiecare echipament sub presiune, sub responsabilitatea organismului notificat. 

 

6. Modulul D - Asigurarea calităţii producţiei

 

6.1. Asigurarea calităţii producţiei este acea parte a procedurii prin care producătorul care respectă obligaţiile care îi revin conform prevederilor de la pct. 6.2 asigură şi declară conformitatea echipamentului sub presiune în cauză cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip sau certificatul de examinare EC a proiectului şi faptul că acestea satisfac cerinţele prezentei hotărâri care le sunt aplicabile. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare echipament sub presiune şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. 

Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare al organismului notificat responsabil cu supravegherea, conform prevederilor de la pct. 6.4. 

6.2. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat pentru producţie, inspecţie finală şi încercări conform prevederilor de la pct. 6.3. şi care trebuie supus supravegherii conform prevederilor de la pct. 6.4. 

6.3. Sistemul calităţii

6.3.1. Producătorul trebuie să solicite unui organism notificat, ales de acesta, evaluarea propriului sistem al calităţii. 

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să cuprindă:

a) toate informaţiile relevante despre echipamentul sub presiune avut în vedere;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

c) dosarul tehnic de fabricaţie pentru tipul aprobat şi o copie a certificatului de examinare EC de tip sau a certificatului de examinare EC a proiectului. 

6.3.2. Sistemul calităţii trebuie să garanteze conformitatea echipamentului sub presiune cu tipul aprobat, aşa cum este descris în certificatul de examinare EC de tip sau în certificatul de examinare EC a proiectului şi cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de un producător trebuie să fie reunite într-o documentaţie sistematică şi ordonată sub forma de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să permită o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi înregistrărilor privind calitatea. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să conţină în special o descriere corespunzătoare a următoarelor:

a) obiectivele legate de calitate şi structura organizatorică, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii cu privire la calitatea echipamentului sub presiune;

b) procesul de fabricaţie, tehnicile de control şi de asigurare a calităţii precum şi procesele şi măsurile sistematice care vor fi utilizate, în special procedurile utilizate la asamblările nedemontabile ale părţilor de echipament sub presiune, aşa cum au fost aprobate în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

c) examinările şi încercările efectuate înainte, în timpul şi după fabricare, cu indicarea frecvenţei la care acestea se efectuează;

d) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificările sau aprobările personalului implicat, în special cele referitoare la personalul responsabil cu efectuarea asamblărilor nedemontabile şi a încercărilor nedistructive conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3;

e) mijloacele de supraveghere a realizării calităţii cerute şi a funcţionării eficiente a sistemului calităţii. 

6.3.3. Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calităţii pentru a stabili dacă satisface cerinţele prevăzute la pct. 6.3.2. Se consideră că sunt respectate cerinţele prevăzute la pct. 6.3.2 dacă elementele sistemului calităţii sunt conform standardelor naţionale relevante care adoptă standarde europene armonizate. 

Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei echipamentului sub presiune în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspectare la întreprinderea producătorului. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. În situaţia în care producătorul nu acceptă decizia echipei de audit, acesta poate face plângere la instanţa judecătorească competentă teritorială, în condiţiile legii. 

6.3.4. Producătorul trebuie să se angajeze că îndeplineşte obligaţiile care decurg din sistemul calităţii aşa cum a fost aprobat şi trebuie să asigure ca acesta este menţinut la un nivel corespunzător şi eficient. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de modificare a sistemului calităţii. 

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să decidă dacă sistemul calităţii modificat va mai satisface în continuare cerinţele prevăzute la pct. 6.3.2, sau dacă este necesară o nouă procedură de evaluare. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. 

6.4. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

6.4.1. Scopul supravegherii sistemului calităţii este acela de a asigura că producătorul îndeplineşte în totalitate obligaţiile care îi revin din sistemul calităţii aprobat. 

6.4.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat pentru efectuarea de inspecţii la locurile de fabricaţie, inspecţie, încercări şi depozitare şi trebuie să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare, în special:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc. 

6.4.3. Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice, pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul calităţii şi trebuie să emită producătorului un raport de audit. Frecvenţa auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât la fiecare trei ani să se facă o reevaluare totală. 

6.4.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul producătorului. Necesitatea şi frecvenţa acestor vizite suplimentare va fi determinată pe baza unui sistem de control al vizitelor aplicat de organismul notificat. În cadrul sistemului de control al vizitelor trebuie avute în vedere în mod special următoarele:

a) categoria echipamentului sub presiune;

b) rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;

c) necesitatea urmăririi acţiunilor corective;

d) după caz, condiţii speciale legate de aprobarea sistemului calităţii;

e) modificări esenţiale în organizarea, procedurile şi tehnologiile de fabricaţie. 

În timpul unor astfel de vizite, organismul notificat poate să efectueze sau să solicite să fie efectuate încercări pentru a verifica buna funcţionare a sistemului calităţii, dacă consideră necesar. Organismul notificat trebuie să predea producătorului un raport al vizitei şi, dacă s-a efectuat o încercare, un raport de încercare. 

6.5. Producătorul trebuie să păstreze şi să poată pune la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, pe o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat ultimul echipament sub presiune, următoarele documente:

a) documentaţia menţionată la pct. 6.3.1, lit. b) ;

b) informaţiile privind modificarea sistemului calităţii prevăzute la pct. 6.3.4, al doilea paragraf;

c) deciziile şi rapoartele organismului notificat prevăzute la pct. 6.3.3, ultimul paragraf, la pct. 6.3.4, ultimul paragraf şi la pct. 6.4.3 şi pct. 6.4.4. 

6.6. Fiecare organism notificat trebuie să comunice Ministerului Economiei şi Comerţului informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase şi, la cerere, pe acelea referitoare la cele emise. 

Fiecare organism notificat trebuie să comunice, celorlalte organisme notificate informaţii referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase sau refuzate. 

 

7. Modul D1 - Asigurarea calităţii producţiei

 

7.1. Asigurarea calităţii producţiei este acea parte a procedurii prin care producătorul, care îndeplineşte obligaţiile de la pct. 7.3, asigură şi declară că echipamentele sub presiune respective îndeplinesc cerinţele aplicabile din aceasta hotărâre. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aplică pe fiecare echipament sub presiune marcajul de conformitate CE şi întocmeşte o declaraţie scrisă de conformitate. Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare al organismului notificat însărcinat cu supravegherea, conform punctului 7.5. 

7.2. Producătorul trebuie să întocmească dosarul tehnic de fabricaţie. 

Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să permită evaluarea conformităţii echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. În măsura în care este necesar pentru evaluare, dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să acopere proiectarea, fabricaţia şi modul de funcţionare a echipamentului sub presiune şi trebuie să cuprindă următoarele:

a) descrierea generală a echipamentului sub presiune;

b) planuri de concepţie, planuri de fabricaţie şi diagrame ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc. ;

c) descrieri şi explicaţii necesare înţelegerii desenelor şi diagramelor precum şi a modului de funcţionare a echipamentului sub presiune;

d) lista standardelor prevăzute la art. 5, alin. (2) aplicate în totalitate sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale pentru cazul în care standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate;

e) rezultatele calculelor de proiectare, a examinărilor efectuate etc. ;

f) rapoarte de încercări. 

7.3. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat pentru producţie, inspecţie finală şi încercări conform prevederilor de la pct. 7.4. şi care trebuie supus supravegherii conform prevederilor de la pct. 7.5. 

7.4. Sistemul calităţii

7.4.1. Producătorul trebuie să solicite unui organism notificat, ales de acesta, evaluarea propriului sistem al calităţii. 

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să cuprindă:

a) toate informaţiile necesare despre echipamentul sub presiune avut în vedere;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

7.4.2. Sistemul calităţii trebuie să garanteze conformitatea echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de un producător trebuie să fie reunite într-o documentaţie sistematică şi ordonată sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să permită o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi înregistrărilor privind calitatea. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să conţină în special o descriere corespunzătoare a următoarelor:

a) obiectivele legate de calitate şi structura organizatorică, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii cu privire la calitatea echipamentului sub presiune;

b) procesul de fabricaţie, tehnicile de control şi de asigurare a calităţii precum şi procesele şi măsurile sistematice care vor fi utilizate, în special procedurile utilizate la asamblările nedemontabile ale părţilor de echipament sub presiune, aşa cum au fost aprobate în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

c) examinările şi încercările efectuate înainte, în timpul şi după fabricare, cu indicarea frecvenţei la care acestea se efectuează;

d) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat, în special cele referitoare la personalul responsabil cu efectuarea asamblărilor nedemontabile ale părţilor, conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

e) mijloacele de supraveghere a realizării calităţii cerute şi a funcţionării eficiente a sistemului calităţii. 

7.4.3. Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calităţii pentru a stabili dacă satisface cerinţele prevăzute la pct. 7.4.2. Se consideră că sunt respectate cerinţele prevăzute la pct. 7.4.2 dacă elementele sistemului calităţii sunt conform standardelor naţionale relevante care adoptă standarde europene armonizate. 

Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei echipamentului sub presiune în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspectare la întreprinderea producătorului. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. În situaţia în care producătorul nu acceptă decizia echipei de audit, acesta poate face plângere la instanţa judecătorească competentă teritorială, în condiţiile, legii. 

7.4.4. Producătorul trebuie să se angajeze că îndeplineşte obligaţiile care decurg din sistemul calităţii aşa cum a fost aprobat şi trebuie să asigure că acesta este menţinut la un nivel corespunzător şi eficient. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de modificare a sistemului calităţii. 

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să decidă dacă sistemul calităţii modificat continuă să satisfacă cerinţele prevăzute la pct. 7.4.2, sau dacă este necesară o nouă procedură de evaluare. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. 

7.5. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

7.5.1. Scopul supravegherii sistemului calităţii este acela de a asigura că producătorul îndeplineşte în totalitate obligaţiile care îi revin din sistemul calităţii aprobat. 

7.5.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat pentru efectuarea de inspecţii la locurile de fabricaţie, inspecţie, încercări şi depozitare şi trebuie să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare, în special:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc. 

7.5.3. Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice, pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul calităţii şi trebuie să emită producătorului un raport de audit. Frecvenţa auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât la fiecare trei ani să se facă o reevaluare totală. 

7.5.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul producătorului. Necesitatea şi frecvenţa acestor vizite suplimentare va fi determinată pe baza unui sistem de control al vizitelor aplicat de organismul notificat. În cadrul sistemului de control al vizitelor trebuie avute în vedere în mod special următoarele:

a) categoria echipamentului sub presiune;

b) rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;

c) necesitatea urmăririi acţiunilor corective;

d) după caz, condiţii speciale legate de aprobarea sistemului;

e) modificări esenţiale în organizarea, procedurile şi tehnologiile de fabricaţie. 

În timpul unor astfel de vizite, organismul notificat poate să efectueze sau să solicite să fie efectuate încercări pentru a verifica buna funcţionare a sistemului calităţii, dacă consideră necesar. Organismul notificat trebuie să predea producătorului un raport al vizitei şi, dacă s-a efectuat o încercare, un raport de încercare. 

7.6. Producătorul trebuie să păstreze şi să poată pune la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, pe o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat ultimul echipament sub presiune, următoarele documente:

a) dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 7.2;

b) documentaţia prevăzută la pct. 7.4.1, lit. b) ;

c) informaţiile privind modificarea sistemului calităţii prevăzute la pct. 7.4.4, al doilea paragraf;

d) deciziile şi rapoartele organismului notificat prevăzute la pct. 7.4.3, ultimul paragraf, la pct. 7.4.4, ultimul paragraf şi la pct. 7.5.3 şi pct. 7.5.4. 

7.7. Fiecare organism notificat trebuie să comunice Ministerului Economiei şi Comerţului informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii retrase şi, la cerere, pe acelea referitoare la cele emise. 

Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informaţii referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase sau refuzate. 

 

8. Modul E - Asigurarea calităţii produsului

 

8.1. Asigurarea calităţii produsului este procedura prin care producătorul care îndeplineşte prevederile de la pct. 8.2 asigură şi declară că echipamentul sub presiune este conform cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip şi satisface cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare produs şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare al organismului notificat care răspunde de supraveghere, conform prevederilor de la pct. 8.4. 

8.2. Pentru inspecţia finală şi încercarea echipamentului sub presiune, producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat conform prevederilor de la pct. 8.3, care trebuie să fie supus supravegherii conform prevederilor de la pct. 8.4. 

8.3. Sistemul calităţii

8.3.1. Producătorul solicită unui organism notificat ales de către acesta, evaluarea propriului sistem al calităţii pentru echipamentul sub presiune care face obiectul evaluării. Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să cuprindă:

a) toate informaţiile relevante pentru echipamentul sub presiune avut în vedere;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

c) dosarul tehnic de fabricaţie a tipului aprobat şi o copie a certificatului de examinare EC de tip. 

8.3.2. În cadrul sistemului calităţii, se efectuează examinarea fiecărui echipament sub presiune şi se efectuează încercările corespunzătoare prevăzute în standardul sau standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) , sau încercări cu efect echivalent, în special evaluarea finală conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.2, pentru a garanta conformitatea cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de către producător trebuie să fie reunite într-o documentaţie sistematică şi ordonată sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. 

Aceasta documentaţie privind sistemul calităţii trebuie să asigure o înţelegere uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi înregistrărilor privind calitatea. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să conţină în special, o descriere adecvată a următoarelor:

a) obiectivele privind calitatea, structura organizatorică a întreprinderii, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii întreprinderii în ceea ce priveşte calitatea echipamentului sub presiune;

b) examinările şi încercările care vor fi efectuate după fabricaţie;

c) mijloacele de supraveghere a funcţionării efective a sistemului calităţii;

d) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind nivelul de calificare a personalului implicat, în special cele referitoare la personalul responsabil cu efectuarea asamblărilor nedemontabile ale părţilor şi a încercărilor nedistructive conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3. 

8.3.3. Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calităţii pentru a stabili dacă acesta îndeplineşte cerinţele menţionate la pct. 8.3.2. Se consideră că sunt respectate cerinţele prevăzute la pct. 8.3.2 dacă elementele sistemului calităţii sunt conform standardelor relevante române şi/sau standardelor naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde europene armonizate. 

Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei echipamentului sub presiune în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspectare la întreprinderea producătorului. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. 

8.3.4. Producătorul trebuie să se angajeze că îndeplineşte obligaţiile care decurg din sistemul calităţii aşa cum a fost aprobat şi trebuie să asigure că acesta este menţinut la un nivel corespunzător şi eficient. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de modificare a sistemului calităţii. 

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să decidă dacă sistemul calităţii modificat continuă să satisfacă cerinţele prevăzute la pct. 8.3.2, sau dacă este necesară o nouă procedură de evaluare. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. 

8.4. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

8.4.1. Scopul supravegherii sistemului calităţii este acela de a asigura că producătorul îndeplineşte în totalitate obligaţiile care îi revin din sistemul calităţii aprobat. 

8.4.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat pentru efectuarea de inspecţii la locurile de inspecţie, încercări şi depozitare şi trebuie să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare, în special:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) dosarul tehnic de fabricaţie;

c) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc. 

8.4.3. Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice, pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul calităţii şi trebuie să emită producătorului un raport de audit. Frecvenţa auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât la fiecare trei ani să se facă o reevaluare totală. 

8.4.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul producătorului. Necesitatea şi frecvenţa acestor vizite suplimentare va fi determinată pe baza unui sistem de control al vizitelor aplicat de organismul notificat. În cadrul sistemului de control al vizitelor trebuie avute în vedere în mod special următoarele:

a) categoria echipamentului sub presiune;

b) rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;

c) necesitatea urmăririi acţiunilor corective;

d) după caz, condiţii speciale legate de aprobarea sistemului;

e) modificări esenţiale în organizarea, procedurile şi tehnologiile de fabricaţie. 

În timpul unor astfel de vizite, organismul notificat poate să efectueze sau să solicite să fie efectuate încercări pentru a verifica buna funcţionare a sistemului calităţii, dacă consideră necesar. Organismul notificat trebuie să predea producătorului un raport al vizitei şi, dacă s-a efectuat o încercare, un raport de încercare. 

8.5. Producătorul trebuie să păstreze şi să pună la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, pe o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat ultimul echipament sub presiune, următoarele documente:

a) documentaţia menţionată la pct. 8.3.1, lit. b) ;

b) informaţiile privind modificarea sistemului calităţii prevăzute la pct. 8.3.4, al doilea paragraf;

c) deciziile şi rapoartele organismului notificat prevăzute la pct. 8.3.3, ultimul paragraf, la pct. 8.3.4, ultimul paragraf şi la pct. 8.4.3 şi pct. 8.4.4. 

8.6. Fiecare organism notificat trebuie să comunice Ministerului Economiei şi, Comerţului informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase şi, la cerere, pe acelea referitoare la cele emise. 

Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase sau refuzate. 

 

9. Modul E1 - Asigurarea calităţii produsului

 

9.1. Asigurarea calităţii produsului este procedura prin care producătorul care îndeplineşte prevederile de la pct. 9.3 asigură şi declară că echipamentul sub presiune satisface cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare echipament sub presiune şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare al organismului notificat care răspunde de supraveghere, conform prevederilor de la pct. 9.5. 

9.2. Producătorul trebuie să întocmească dosarul tehnic de fabricaţie, descris în cele ce urmează. Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să permită evaluarea conformităţii echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. În măsura în care este necesar pentru evaluare, dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să acopere proiectarea, fabricaţia şi modul de funcţionare a echipamentului sub presiune şi trebuie să cuprindă următoarele:

a) descrierea generală a echipamentului sub presiune;

b) planuri de concepţie, planuri de fabricaţie şi diagrame ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc. ;

c) descrieri şi explicaţii necesare înţelegerii desenelor şi diagramelor precum şi a modului de funcţionare a echipamentului sub presiune;

d) lista standardelor prevăzute la art. 5, alin. (2) aplicate în totalitate sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale prevăzute de prezenta hotărâre pentru cazul în care standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate;

e) rezultatele calculelor de proiectare, a examinărilor efectuate etc. ;

f) rapoarte de încercări. 

9.3. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat pentru inspecţia finală şi încercări conform prevederilor de la pct. 9.4 şi care trebuie supus supravegherii conform prevederilor de la pct. 9.5. 

9.4. Sistemul calităţii

9.4.1. Producătorul trebuie să solicite unui organism notificat, ales de acesta, evaluarea propriului sistem al calităţii. 

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să cuprindă:

a) toate informaţiile relevante despre echipamentul sub presiune avut în vedere;

b) documentaţia privind sistemul calităţii;

9.4.2. În cadrul sistemului calităţii, fiecare echipament sub presiune trebuie examinat şi trebuie efectuate încercările corespunzătoare prevăzute în standardele relevante prevăzute la art. 5, alin. (2), sau încercări cu efect echivalent, în special evaluarea finală prevăzută în anexa nr. 1 pct. 3.2, pentru a se garanta conformitatea echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de un producător trebuie să fie reunite într-o documentaţie sistematică şi ordonată sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. 

Aceasta documentaţie privind sistemul calităţii trebuie să permită o interpretare uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi înregistrărilor privind calitatea. 

Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să conţină în special o descriere corespunzătoare a următoarelor:

a) obiectivele legate de calitate şi structura organizatorică, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii cu privire la calitatea echipamentului sub presiune;

b) procedurile utilizate la asamblările nedemontabile ale părţilor de echipament sub presiune aşa cum au fost aprobate în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

c) examinările şi încercările care se efectuează după fabricare;

d) mijloacele de supraveghere a funcţionarii eficiente a sistemului calităţii;

e) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat, în special cele referitoare la personalul responsabil cu efectuarea asamblărilor nedemontabile ale părţilor conforme prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.1.2. 

9.4.3. Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calităţii pentru a stabili dacă satisface cerinţele prevăzute la pct. 9.4.2. Se consideră că sunt respectate cerinţele prevăzute la pct. 9.4.2 dacă elementele sistemului calităţii sunt conforme standardelor relevante române şi/sau standardelor naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde europene armonizate. 

Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei echipamentului sub presiune în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspectare la întreprinderea producătorului. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. În situaţia în care producătorul nu acceptă decizia echipei de audit, acesta poate face plângere la instanţa judecătorească competentă teritorială, în condiţiile legii. 

9.4.4. Producătorul trebuie să se angajeze ca îndeplineşte obligaţiile care decurg din sistemul calităţii aşa cum a fost aprobat şi trebuie să asigure ca acesta este menţinut la un nivel corespunzător şi eficient. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de modificare a sistemului calităţii. 

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să decidă dacă sistemul calităţii modificat continuă să satisfacă cerinţele prevăzute la pct. 9.4.2 sau, dacă este necesară o nouă procedură de evaluare. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. 

9.5. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

9.5.1. Scopul supravegherii sistemului calităţii este acela de a asigura că producătorul îndeplineşte în totalitate obligaţiile care îi revin din sistemul calităţii aprobat. 

9.5.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat pentru efectuarea de inspecţii la locurile de inspecţie, încercări şi depozitare şi trebuie să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare, în special:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) dosarul tehnic de fabricaţie;

c) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat. 

9.5.3. Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice, pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul calităţii şi trebuie să emită producătorului un raport de audit. Frecvenţa auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât la fiecare trei ani să se facă o reevaluare totală. 

9.5.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul producătorului. Necesitatea şi frecvenţa acestor vizite suplimentare va fi determinata pe baza unui sistem de control al vizitelor aplicat de organismul notificat. În cadrul sistemului de control al vizitelor trebuie avute în vedere în mod special următoarele:

a) categoria echipamentului sub presiune;

b) rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;

c) necesitatea urmăririi acţiunilor corective;

d) după caz, condiţii speciale legate de aprobarea sistemului;

e) modificări esenţiale în organizarea, procedurile şi tehnologiile de fabricaţie. 

În timpul unor astfel de vizite, organismul notificat poate să efectueze sau să solicite să fie efectuate încercări pentru a verifica buna funcţionare a sistemului calităţii, dacă consideră necesar. Organismul notificat trebuie să predea producătorului un raport al vizitei şi, dacă s-a efectuat o încercare, un raport de încercare. 

9.6. Producătorul trebuie să păstreze şi să pună la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, pe o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat ultimul echipament sub presiune, următoarele documente:

a) dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 9.2;

b) documentaţia prevăzută la pct. 9.4.1, lit. b) ;

c) informaţiile privind modificarea sistemului calităţii prevăzute la pct. 9.4.4, al doilea paragraf;

d) deciziile şi rapoartele organismului notificat prevăzute la pct. 9.4.3, ultimul paragraf, la pct. 9.4.4, ultimul paragraf şi la pct. 9.5.3 şi pct. 9.5.4. 

9.7. Fiecare organism notificat trebuie să comunice Ministerului Economiei şi Comerţului informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase şi, la cerere, pe acelea referitoare la cele emise. 

Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase sau refuzate. 

 

10. Modul F - Verificarea produsului

 

10.1. Verificarea produsului este acea parte a procedurii prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene asigură şi declară faptul că echipamentele sub presiune care se supun prevederilor de la pct. 10.3 sunt conforme cu tipul descris in:

a) certificatul de examinare EC de tip,

sau

b) certificatul de examinare EC a proiectului

şi satisfac cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

10.2. Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de fabricaţie impune ca echipamentele sub presiune fabricate să fie conforme cu tipul, aşa cum este descris în:

a) certificatul de examinare EC de tip,

sau

b) certificatul de examinare EC a proiectului

şi cu cerinţele prezentei hotărâri aplicabile acestora. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aplice marcajul CE pe toate echipamentele sub presiune şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. 

10.3. Organismul notificat trebuie să efectueze examinările şi încercările adecvate, pentru a verifica conformitatea echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre, prin examinarea şi încercarea fiecărui echipament sub presiune conform prevederilor de la pct. 10.4. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să păstreze o copie a declaraţiei de conformitate pe o perioadă de 10 ani de la data fabricaţiei ultimului echipament sub presiune. 

10.4. Verificarea prin examinarea şi încercarea fiecărui echipament sub presiune

10.4.1. Fiecare echipament sub presiune trebuie să fie examinat individual şi trebuie supus unor examinări şi încercări adecvate conform standardelor relevante prevăzute la art. 5, alin. (2) , sau unor examinări şi încercări cu efect echivalent, în scopul verificării conformităţii acestuia cu tipul şi cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

Organismului notificat îi revin în special următoarele sarcini:

a) să verifice dacă personalul responsabil cu efectuarea asamblărilor nedemontabile ale părţilor şi cu încercările nedistructive este calificat sau aprobat conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3,

b) să verifice certificatele emise de producătorul de materiale conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 4.3,

c) să efectueze sau să dispună efectuarea inspecţiei finale şi a încercării de rezistenţă prevăzute în anexa nr. 1 pct. 3.2 şi după caz, să examineze dispozitivele de securitate. 

10.4.2. Organismul notificat trebuie să aplice sau să dispună aplicarea numărul sau de identificare pe fiecare echipament sub presiune şi să întocmească în scris un certificat de conformitate pentru încercările efectuate. 

10.4.3. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să fie în măsură să prezinte organismului de control, la cerere, certificatele de conformitate emise de organismul notificat. 

 

11. Modul G - Verificarea EC a unităţii de produs

 

11.1. Verificarea unităţii de produs este procedura prin care producătorul asigură şi declară că echipamentul sub presiune pentru care a fost eliberat certificatul prevăzut la pct. 11.4.1, satisface prevederile aplicabile din prezenta hotărâre. Producătorul trebuie să aplice marcajul CE pe echipamentul sub presiune şi să întocmească în scris o declaraţie de conformitate. 

11.2. Cererea pentru efectuarea verificării unităţii de produs se înaintează de către producător unui singur organism notificat, ales de către acesta. 

Cererea trebuie să cuprindă următoarele:

a) denumirea şi adresa producătorului şi locul unde se află echipamentul sub presiune;

b) o declaraţie scrisă potrivit căreia rezultă că o cerere similară nu a mai fost înaintată nici unui alt organism notificat;

c) dosarul tehnic de fabricaţie. 

11.3. Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să permită evaluarea conformităţii echipamentului sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre şi înţelegerea proiectului, fabricaţiei şi modului de funcţionare a echipamentului sub presiune. 

Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să cuprindă următoarele:

a) descrierea generală a echipamentului sub presiune;

b) planuri de concepţie, planuri de fabricaţie şi diagrame ale componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc. ;

c) descrieri şi explicaţii necesare înţelegerii desenelor şi diagramelor precum şi a modului de funcţionare a echipamentului sub presiune;

d) lista standardelor prevăzute la art. 5, alin. (2) aplicate în totalitate sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate pentru îndeplinirea cerinţelor esenţiale ale prezentei hotărâri pentru cazul în care standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate;

e) rezultatele calculelor de proiectare, a examinărilor efectuate;

f) rapoarte de încercări,

g) detalii corespunzătoare privind aprobarea tehnologiei de fabricaţie şi a metodelor de încercare şi calificările sau aprobările personalului implicat, conform anexei nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3. 

11.4. Organismul notificat trebuie să examineze proiectul şi construcţia fiecărui echipament sub presiune şi în timpul procesului de fabricaţie să efectueze încercările corespunzătoare în conformitate cu standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) , sau examinări şi încercări cu efect echivalent pentru a asigura conformitatea acestuia cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

Organismul notificat are în special următoarele sarcini:

a) să verifice dosarul tehnic de fabricaţie cu privire la proiectare şi la tehnologia de fabricaţie;

b) să evalueze materialele utilizate, dacă acestea nu sunt în conformitate cu standardele relevante prevăzute la art. 5, alin. (2) sau cu o aprobare europeană de material pentru echipamente sub presiune prevăzută la art. 14 şi să verifice certificatele emise de producătorul de material conform anexei nr. 1 pct. 4.3;

c) să aprobe procedurile pentru asamblarea nedemontabilă a părţilor de echipament sub presiune sau să verifice dacă acestea au fost aprobate anterior în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

d) să verifice calificările sau aprobările cerute conform anexei nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3;

e) să efectueze inspecţia finală prevăzută în anexa nr. 1 pct. 3.2.1 şi să efectueze sau să impună efectuarea încercării de rezistenţa prevăzută în anexa nr. 1 pct. 3.2.2 şi după caz, să examineze dispozitivele de securitate. 

11.4.1. Organismul notificat trebuie să aplice numărul său de identificare sau dispune aplicarea acestuia pe echipamentul sub presiune şi întocmeşte un certificat de conformitate cu privire la încercările efectuate. Acest certificat se păstrează pentru o perioadă de zece ani. 

11.4.2. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să fie în măsură să prezinte organismului de control, la cerere, declaraţia de conformitate şi certificatul de conformitate emis de organismul notificat. 

 

12. Modul H - Asigurarea totală a calităţii

 

12.1. Asigurarea totală a calităţii este procedura prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct. 12.2, asigură şi declară că echipamentele sub presiune supuse evaluării satisfac cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să aplice marcajul CE pe fiecare echipament sub presiune şi întocmeşte în scris o declaraţie de conformitate. Marcajul CE trebuie să fie însoţit de numărul de identificare al organismului notificat responsabil cu supravegherea, conform prevederilor de la pct. 12.4. 

12.2. Producătorul trebuie să aplice un sistem al calităţii aprobat pentru fazele de proiectare, fabricaţie, inspecţie şi încercare finală, conform prevederilor de la pct. 12.3; sistemul calităţii aprobat este supus supravegherii, conform prevederilor de la pct. 12.4. 

12.3. Sistemul calităţii

12.3.1. Producătorul trebuie să solicite unui organism notificat ales de acesta, evaluarea propriului sistem al calităţii. 

Cererea pentru evaluarea sistemului calităţii trebuie să cuprindă:

a) toate informaţiile necesare pentru echipamentul sub presiune avute în vedere;

b) documentaţia privind sistemul calităţii. 

12.3.2. Sistemul calităţii trebuie să asigure conformitatea echipamentelor sub presiune cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre. 

Toate elementele, cerinţele şi deciziile adoptate de către producător trebuie să fie reunite într-o documentaţie sistematică şi ordonată, sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. 

Această documentaţie privind sistemul calităţii trebuie să permită o interpretare uniformă a măsurilor procedurale şi privind calitatea cum sunt programele, planurile, manualele şi înregistrările acestora. Documentaţia privind sistemul calităţii trebuie să cuprindă o descriere adecvată a următoarelor:

a) obiectivele legate de calitate şi structură organizatorică, responsabilităţile şi atribuţiile conducerii cu privire la calitatea proiectului şi a echipamentului sub presiune;

b) specificaţii tehnice pentru proiectare, inclusiv standardele care se aplică şi atunci când standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu se aplică în totalitate, metodele utilizate pentru a se asigura că se respectă cerinţele esenţiale aplicabile din prezenta hotărâre;

c) tehnicile de control şi verificare ale proiectului, procedurile şi măsurile sistematice care vor fi utilizate la proiectarea echipamentului sub presiune, în special cele legate de materiale conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 4;

d) procesul de fabricaţie, tehnicile de control şi de asigurare a calităţii corespunzătoare precum şi procedurile şi măsurile sistematice care vor fi utilizate, în special procedurile utilizate la asamblările nedemontabile ale părţilor de echipament sub presiune aşa cum au fost aprobate în conformitate cu anexa nr. 1 pct. 3.1.2;

e) examinările şi încercările efectuate înainte, în timpul şi după fabricare, cu indicarea frecvenţei la care acestea se efectuează;

f) înregistrările privind calitatea, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificările şi aprobările personalului implicat, în special cele referitoare la personalul responsabil cu efectuarea asamblărilor nedemontabile ale părţilor şi a încercărilor nedistructive conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.1.2 şi pct. 3.1.3;

g) mijloacele de supraveghere a realizării proiectului şi calităţii cerute pentru echipamentul sub presiune şi a funcţionării eficiente a sistemului calităţii. 

12.3.3. Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calităţii pentru a stabili dacă satisface cerinţele prevăzute la pct. 12.3.2. Se consideră că sunt respectate cerinţele prevăzute la pct. 12.3.2 dacă elementele sistemului calităţii sunt conform standardelor relevante române şi/sau standardelor naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde europene armonizate. 

Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei echipamentului sub presiune în cauză. Procedura de evaluare trebuie să includă o vizită de inspectare la întreprinderea producătorului. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. În situaţia în care producătorul nu acceptă decizia echipei de audit, acesta poate face plângere la instanţa judecătorească competentă teritorială, în condiţiile legii. 

12.3.4. Producătorul trebuie să se angajeze ca îndeplineşte obligaţiile care decurg din sistemul calităţii aşa cum a fost aprobat şi trebuie să asigure ca acesta este menţinut la un nivel corespunzător şi eficient. 

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene trebuie să informeze organismul notificat care a aprobat sistemul calităţii asupra oricărei intenţii de modificare a sistemului calităţii. 

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să decidă dacă sistemul calităţii modificat continuă să satisfacă cerinţele prevăzute la pct. 12.3.2. sau dacă este necesară o nouă procedură de evaluare. 

Decizia motivată a echipei de audit, care va cuprinde şi concluziile evaluării, trebuie adusă la cunoştinţa producătorului. 

12.4. Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

12.4.1. Scopul supravegherii sistemului calităţii este acela de a asigura că producătorul îndeplineşte în totalitate obligaţiile care îi revin din sistemul calităţii aprobat. 

12.4.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat pentru efectuarea de inspecţii la locurile de proiectare, fabricaţie, control, încercări şi depozitare şi trebuie să pună la dispoziţia acestuia toate informaţiile necesare, în special:

a) documentaţia privind sistemul calităţii;

b) înregistrările privind calitatea prevăzute în capitolul referitor la proiectare din cadrul sistemului calităţii, cum ar fi rapoartele analizelor, calculelor şi încercărilor etc. ;

c) înregistrările privind calitatea prevăzute în capitolul referitor la fabricaţie din cadrul sistemului calităţii, cum ar fi rapoartele inspecţiilor şi rezultatele încercărilor, rezultatele etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc. 

12.4.3. Organismul notificat trebuie să efectueze audituri periodice, pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul calităţii şi trebuie să emită producătorului un raport de audit. Frecvenţa auditurilor periodice trebuie să fie stabilită astfel încât la fiecare trei ani să se facă o reevaluare totală. 

12.4.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul producătorului. Necesitatea şi frecvenţa acestor vizite suplimentare va fi determinată pe baza unui sistem de control al vizitelor aplicat de organismul notificat. În cadrul sistemului de control al vizitelor trebuie avute în vedere în mod special următoarele:

a) categoria echipamentului sub presiune;

b) rezultatele vizitelor de supraveghere anterioare;

c) necesitatea urmăririi acţiunilor corective;

d) după caz, condiţii speciale legate de aprobarea sistemului;

e) modificări esenţiale în organizarea, procedurile şi tehnologiile de fabricaţie. 

În timpul unor astfel de vizite, organismul notificat poate să efectueze sau să solicite să fie efectuate încercări pentru a verifica buna funcţionare a sistemului calităţii, dacă consideră necesar. Organismul notificat trebuie să predea producătorului un raport al vizitei şi, dacă s-a efectuat o încercare, un raport de încercare. 

12.5. Producătorul trebuie să păstreze şi să pună la dispoziţia Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR-SP, pe o perioadă de 10 ani de la data la care a fost fabricat ultimul echipament sub presiune, următoarele documente:

a) documentaţia prevăzută la pct. 12.3.1 lit. b) ;

b) informaţiile privind modificarea sistemului calităţii prevăzute la pct. 12.3.4, al doilea paragraf;

c) deciziile şi rapoartele organismului notificat prevăzute la pct. 12.3.3, ultimul paragraf, la pct. 12.3.4, ultimul paragraf şi la pct. 12.4.3 şi pct. 12.4.4. 

12.6. Fiecare organism notificat trebuie să comunice Ministerului Economiei şi Comerţului informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase şi, la cerere, pe acelea referitoare la cele emise. 

Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informaţiile relevante referitoare la aprobările privind sistemul calităţii, retrase sau refuzate. 

 

13. Modul H1 - Asigurarea totală a calităţii suplimentat cu examinarea proiectului şi supravegherea specială a evaluării finale

 

13.1. Modulul H1 constă din modulul H, la care se adaugă următoarele cerinţe suplimentare:

a) producătorul trebuie să înainteze organismului notificat o solicitare pentru examinarea proiectului. 

b) solicitarea trebuie să permită înţelegerea proiectului, fabricaţiei şi funcţionării echipamentului sub presiune şi să permită evaluarea conformităţii cu cerinţele corespunzătoare din prezenta hotărâre. 

Solicitarea trebuie să cuprindă:

i) specificaţiile tehnice pentru proiectare, inclusiv cu indicarea standardelor care au fost aplicate;

ii) dovezile necesare prin care se demonstrează că soluţiile alese sunt adecvate, în mod special atunci când standardele prevăzute la art. 5, alin. (2) nu au fost aplicate în totalitate. Aceste dovezi trebuie să includă şi rezultatele încercărilor care au fost efectuate în laboratoare adecvate ale producătorului sau au fost efectuate în numele său;

c) organismul notificat trebuie să analizeze solicitarea şi în situaţia în care proiectul respectă prevederile aplicabile din prezenta hotărâre, trebuie să emită un certificat de examinare EC a proiectului pentru solicitant. Certificatul trebuie să conţină concluziile examinării, condiţiile de valabilitate a acestuia şi data de identificare a proiectului aprobat şi după caz, şi o descriere a modului de funcţionare a echipamentului sub presiune sau a accesoriilor. 

d) solicitantul trebuie să informeze organismul notificat care i-a acordat certificatul de examinare EC a proiectului cu privire la toate modificările sau orice intenţie de modificare a proiectului aprobat. Modificările aduse la proiectul aprobat trebuie să primească o aprobare suplimentară care se emite de către organismul notificat care a acordat certificatul de examinare EC a proiectului, în cazul în care aceste modificări pot afecta conformitatea cu cerinţele esenţiale ale prezentei hotărâri sau cu condiţiile prescrise pentru utilizarea echipamentului sub presiune. Aceasta aprobare suplimentară se emite sub forma unui act adiţional la certificatul de examinare EC a proiectului original. 

e) fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informaţiile relevante cu privire la certificatele de examinare EC a proiectului retrase sau refuzate. 

13.2. Evaluarea finală conform prevederilor din anexa nr. 1 pct. 3.2 este supusă unei supravegheri mai severe, care constă în vizite inopinate efectuate de organismul notificat. În timpul acestor vizite organismul notificat efectuează verificarea echipamentelor sub presiune. 

 

ANEXA Nr. 5

 

CRITERII MINIME PENTRU DESEMNAREA ORGANISMELOR NOTIFICATE ŞI A ORGANIZAŢIILOR DE TERTĂ PARTE

 

1. Organismul, directorul acestuia şi personalul responsabil cu efectuarea operaţiunilor de evaluare şi verificare, trebuie să fie alţii decât proiectantul, producătorul, furnizorul, instalatorul sau utilizatorul echipamentului sub presiune sau a ansamblurilor pe care organismul le inspectează şi decât reprezentantul autorizat al acestora. Aceştia nu pot să fie implicaţi direct în activităţi de proiectare, construcţie, comercializare sau întreţinere a echipamentului sub presiune sau a ansamblurilor şi nici nu pot reprezenta părţile angajate în astfel de activităţi. Aceasta nu exclude posibilitatea schimburilor de informaţii tehnice între producătorul de echipament sub presiune sau ansambluri şi organismul notificat. 

 

2. Organismul şi personalul acestuia trebuie să efectueze operaţiunile de evaluare şi verificare cu cel mai înalt grad de integritate profesională şi competenţa tehnică şi trebuie să fie independenţi de orice presiuni şi stimulente, îndeosebi de cele de natură financiară, care ar putea influenţa evaluarea sau rezultatele inspecţiilor, în mod special din partea unor persoane sau grupuri de persoane care au interes în rezultatele verificărilor. 

 

3. Organismul trebuie să aibă la dispoziţie personalul necesar şi să deţină dotările necesare care să îi permită îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor sale administrative şi tehnice legate de operaţiunile de inspecţie şi supraveghere; de asemenea, trebuie să aibă acces la echipamentul necesar pentru efectuarea verificărilor speciale. 

 

4. Personalul responsabil cu efectuarea inspecţiilor trebuie să aibă:

a) pregătire tehnică şi profesională temeinică;

b) cunoştinţe satisfăcătoare referitoare la cerinţele inspecţiilor ce trebuie efectuate şi experienţa adecvată pentru astfel de operaţii;

c) abilitatea necesară pentru a întocmi certificate, înregistrări şi rapoarte care să demonstreze că inspecţiile au fost efectuate. 

 

5. Imparţialitatea personalului trebuie garantată. Remunerarea personalului nu trebuie să fie dependentă de numărul inspecţiilor efectuate şi nici de rezultatele acestora. 

 

6. Organismul trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, pentru încercările efectuate, în conformitate cu legislaţia naţională în domeniu, dacă răspunderea civilă nu revine prin lege statului. 

 

7. Personalul organismului este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile dobândite în exercitarea sarcinilor sale ce decurg din respectarea prevederilor prezentei hotărâri sau a altor reglementări naţionale, cu excepţia situaţiei în care informaţiile sunt solicitate de autorităţile competente ale statului. 

 

ANEXA Nr. 6

CRITERII PRIVIND APROBAREA INSPECTORATELOR UTILIZATORILOR

 

1. Inspectoratul utilizatorilor trebuie să poată fi identificat din punct de vedere organizatoric şi trebuie să dispună metode de raportare în cadrul grupului din care face parte, care să asigure şi să dovedească imparţialitatea lui. Acest organism nu trebuie să fie responsabil cu proiectarea, fabricaţia, livrarea, montarea, funcţionarea sau întreţinerea echipamentului sub presiune sau a ansamblurilor şi nu poate să efectueze nici o activitate care ar putea intra în conflict cu independenţa evaluării şi integritatea activităţilor sale de inspecţie. 

 

2. Inspectoratul utilizatorilor şi personalul acestuia trebuie să efectueze evaluările şi verificările cu cel mai înalt grad de integritate profesională şi competenţă tehnică şi trebuie să fie independente de toate presiunile şi stimulentele, îndeosebi de cele de natură financiară, care ar putea influenţa evaluarea sau rezultatele inspecţiilor, în mod special din partea unor persoane sau grupuri de persoane care au interes în rezultatele verificărilor. 

 

3. Inspectoratul utilizatorilor trebuie să dispună de personal şi să posede mijloacele necesare îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor tehnice şi administrative referitoare la operaţiuni de inspecţii sau supravegheri; totodată trebuie să aibă acces la echipamentul necesar pentru efectuarea verificărilor speciale. 

4. Personalul responsabil cu efectuarea inspecţiilor trebuie să aibă:

a) pregătire tehnică şi profesională temeinică;

b) cunoştinţe satisfăcătoare referitoare la cerinţele inspecţiilor ce trebuie efectuate şi experienţa adecvată pentru astfel de operaţii;

c) abilitatea necesară pentru a întocmi certificate, înregistrări şi rapoarte care să demonstreze că inspecţiile au fost efectuate. 

 

5. Imparţialitatea personalului de inspecţie trebuie garantată. Remunerarea personalului nu trebuie să fie dependentă de numărul inspecţiilor efectuate şi nici de rezultatele acestora. 

 

6. Inspectoratul utilizatorilor trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, dacă aceasta răspundere civilă nu este asumată de către grupul de firme din care face parte. 

 

7. Personalul inspectoratului utilizatorilor este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la toate informaţiile dobândite în exercitarea sarcinilor sale ce decurg din respectarea prevederilor prezentei hotărâri sau a altor reglementări naţionale, cu excepţia situaţiei în care informaţiile sunt solicitate de autorităţile competente ale statului. 

 

ANEXA Nr. 7

 

LISTA ACTELOR NORMATIVE ÎN VIGOARE CARE REGLEMENTEAZĂ PRODUSE EXCLUSE DIN DOMENIUL DE APLICARE AL PREZENTEI HOTĂRÂRI

 

A: Recipiente simple sub presiune, recipiente butelii şi echipamente destinate funcţionării vehiculelor, prevăzute la art. 3, lit. c) . 

1. Hotărârea Guvernului nr. 454/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a recipientelor simple sub presiune;

2. Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 595/02.12.2002 pentru aprobarea reglementărilor tehnice cu privire la recipiente pulverizatoare de aerosoli RT 75/324;

3. Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România - RNTR 2;

 

B. Echipamente prevăzute la art. 3, lit. d) . 

4. Hotărârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale;

5. Hotărârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a ascensoarelor;

6. Hotărârea Guvernului nr. 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1514/2003;

7. Hotărârea Guvernului nr. 190/2003 privind dispozitivele medicale;

8. Hotărârea Guvernului nr. 453/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2003;

 

C. Echipamente prevăzute la art. 3, lit. q) . 

9. Acordul European referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase - ADR - ratificat prin Legea nr. 31/1994 pentru aderarea României la Acordul European referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 77/98 pentru aderarea României la Protocolul de amendare a art. 1, lit. a) , art. 14, alin. (1) , şi art. 14, alin. (3) ale Acordului European din 30 septembrie 1957 referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase încheiat la Geneva la 28 oct. 1993 aprobată prin Legea 4 din 8 ianuarie 1999;

10. Regulamentul privind transportul internaţional feroviar al mărfurilor periculoase - RID - adoptat prin Ordonanţa Guvernului nr. 49/99 privind transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată - RID;

11. Convenţia Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale - ICAO - adoptat prin Decretul nr. 194/1965 privind aderarea Republicii Populare România la convenţia privind aviaţia civilă internaţională - ICAO, semnat la Chicago, 7 decembrie 1944; şi Legea nr. 107/1998 pentru ratificarea de către România a Protocolului referitor la amendarea Convenţiei Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale - ICAO - adoptat la Montreal la 10 Mai 1984;

12. Codul maritim internaţional pentru mărfuri periculoase - IMDG.