Hotărârea Guvernului nr. 539/2005

M. Of. nr. 535 din 23 iunie 2005

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal, a Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 30, al art. 31 alin. (2) şi al art. 49 din Legea nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială, al art. 16 alin. (1) şi al art. 61 din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. – Se aprobă Nomenclatorul instituţiilor de asistenţă socială şi structura orientativă de personal, prevăzute în anexa nr. 1. 

Art. 2. – Instituţiile de asistenţă socială înfiinţate potrivit legii se organizează ca unităţi specializate, publice sau private, care asigură, în principal, găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate. 

Art. 3. – (1) Tipurile de unităţi specializate prevăzute la art. 2 se organizează, potrivit anexei nr. 1, în funcţie de categoriile de beneficiari, de situaţia în care aceştia se află, de serviciile oferite şi de durata acordării acestora. 

(2) Acordarea serviciilor sociale în sistem rezidenţial instituţionalizat are în vedere găzduirea pe perioadă nedeterminată. Unităţile specializate din această categorie pot fi cămine, centre de îngrijire şi asistenţă, centre de plasament, locuinţe protejate şi altele. 

Art. 4. – (1) Serviciile sociale acordate în unităţile specializate se realizează de personal calificat, cu responsabilităţi şi competenţe specifice. 

(2) Structura orientativă de personal pentru unităţile specializate se stabileşte în funcţie de numărul de beneficiari, de gradul de dependenţă al acestora şi de specificul serviciilor oferite. 

Art. 5. – Anexa nr. 1 la prezenta hotărâre poate fi modificată şi/sau completată la propunerea furnizorilor de servicii sociale sau a autorităţilor cu atribuţii în domeniu, prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 6. – Se aprobă Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, prevăzut în anexa nr. 2. 

Art. 7. – Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială are la bază următoarele criterii minime:

a) furnizarea serviciilor sociale în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în actul de înfiinţare, în conformitate cu strategiile şi politicile în domeniu;

b) orientarea activităţii în interesul superior al beneficiarilor şi asigurarea participării acestora în procesul de furnizare a serviciilor sociale;

c) utilizarea instrumentelor standardizate de lucru şi a personalului calificat, în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în actul de înfiinţare;

d) existenţa resurselor umane, materiale şi financiare, precum şi preocuparea pentru asigurarea continuităţii serviciilor sociale furnizate;

e) preocuparea pentru îndeplinirea standardelor de calitate şi pentru creşterea calităţii serviciilor sociale furnizate;

f) existenţa unei structuri organizatorice cu atribuţii şi responsabilităţi definite în vederea îndeplinirii eficiente a obiectivelor stabilite în actul de înfiinţare. 

Art. 8. – (1) Instituţiile de asistenţă socială înfiinţate şi organizate în condiţiile legii au obligaţia de a elabora regulamentul propriu de organizare şi funcţionare. 

(2) Regulamentele proprii de organizare şi funcţionare ale instituţiilor de asistenţă socială se elaborează în conformitate cu standardele de calitate pentru servicii sociale furnizate în instituţiile respective. 

(3) Regulamentele proprii de organizare şi funcţionare ale instituţiilor de asistenţă socială se aprobă, pe baza prevederilor prezentei hotărâri, de către consiliile judeţene, consiliile locale, respectiv de persoane juridice care înfiinţează astfel de instituţii. 

(4) Regulamentele proprii de organizare şi funcţionare ale instituţiilor de asistenţă socială din domeniile protecţiei şi promovării drepturilor copilului, protecţiei speciale a persoanelor cu handicap şi al prevenirii şi combaterii violenţei în familie se aprobă de către consiliile judeţene, consiliile locale şi de persoanele juridice prevăzute de lege, precum şi pe baza prevederilor regulamentelor-cadru specifice. 

Art. 9. – (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, instituţiile de asistenţă socială care funcţionează la acea dată au obligaţia de a armoniza regulamentele proprii de organizare şi funcţionare cu prevederile Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială. 

(2) Regulamentele proprii de organizare şi funcţionare ale instituţiilor de asistenţă socială înfiinţate şi organizate de către furnizorii privaţi de servicii sociale se elaborează cu respectarea prevederilor Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială, cu excepţia celor referitoare la organele de conducere şi administrare. 

Art. 10. – Se aprobă Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, prevăzute în anexa nr. 3. 

Art. 11. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 12. – La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă art. 1 şi anexa nr. 1 şi se modifică în mod corespunzător art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.024/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, precum şi a Metodologiei de acreditare a furnizorilor de servicii sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2004. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul administraţiei şi internelor,

Anghel Andreescu,

secretar de stat

p. Ministrul finanţelor publice,

Doina-Elena Dascălu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 9 iunie 2005. 

Nr. 539. 

ANEXA Nr. 1 *)

N O M E N C L A T O R U L

instituţiilor de asistenţă socială şi structura orientativă de personal

ANEXA Nr. 2

R E G U L A M E N T-C A D R U

de organizare şi funcţionare a instituţiilor de asistenţă socială

Art. 1. – Instituţiile de asistenţă socială, denumite în continuare instituţii, furnizează servicii sociale cu titlu permanent ori temporar, cu sau fără găzduire. 

Art. 2. – Principiile care stau la baza furnizării serviciilor sociale din instituţii sunt următoarele:

a) respectarea drepturilor şi a demnităţii omului;

b) asigurarea autodeterminării şi a intimităţii persoanelor beneficiare;

c) asigurarea dreptului de a alege;

d) abordarea individualizată şi centrarea pe persoane;

e) participarea persoanelor beneficiare;

f) cooperarea şi parteneriatul;

g) recunoaşterea valorii fiecărei persoane;

h) abordarea comprehensivă, globală şi integrată;

i) orientarea pe rezultate;

j) îmbunătăţirea continuă a calităţii;

k) combaterea abuzului asupra persoanelor beneficiare, în cadrul instituţiilor. 

Art. 3. – Instituţiile au următoarele atribuţii:

a) asigură furnizarea serviciilor sociale în interesul beneficiarului şi în baza contractului încheiat cu acesta;

b) asigură furnizarea serviciilor sociale cu titlu permanent ori temporar, cu sau fără găzduire;

c) asigură întreţinerea şi folosirea eficientă a bazei materiale şi a bunurilor din dotare;

d) întocmesc proiecte şi programe proprii care să asigure creşterea calităţii activităţii, potrivit politicilor şi strategiilor naţionale, judeţene şi locale;

e) organizează activităţi de socializare, în vederea relaţionării beneficiarilor cu mediul exterior instituţiilor;

f) acordă sprijin şi asistenţă de specialitate în vederea prevenirii situaţiilor care pun în pericol siguranţa beneficiarilor;

g) dezvoltă parteneriate şi colaborează cu organizaţii, instituţii şi orice forme organizate ale societăţii civile, în condiţiile legii, în vederea diversificării serviciilor sociale furnizate;

h) asigură îndeplinirea măsurilor de aducere la cunoştinţă atât personalului, cât şi beneficiarilor a prevederilor din regulamentul propriu de organizare şi funcţionare;

i) elaborează carta drepturilor, specifică tipurilor de beneficiari cărora li se adresează;

j) instituie măsuri de prevenire şi combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri. 

Art. 4. – În vederea implementării politicilor şi strategiilor în domeniu şi în scopul furnizării serviciilor sociale către categoriile de beneficiari prevăzute de lege, instituţiile asigură resursele umane, materiale şi financiare necesare. 

Art. 5. – (1) Conducerea instituţiilor publice este asigurată de un director, sprijinit în activitatea sa de un consiliu consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali, în condiţiile prezentului regulament-cadru. 

(2) Numirea şi eliberarea din funcţia de director, precum şi stabilirea componenţei consiliului consultativ din instituţiile publice se fac de către consiliul judeţean, respectiv de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti. 

(3) În cazul instituţiilor publice finanţate din bugetul consiliilor locale sau în parteneriat cu alte instituţii publice ori private, competenţa consiliului judeţean şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti de numire şi eliberare din funcţia de director, precum şi de stabilire a componenţei consiliului consultativ revine consiliilor locale şi, respectiv, consiliilor sectoarelor municipiului Bucureşti. 

Art. 6. – (1) Postul de director al instituţiei publice se ocupă prin concurs organizat, în condiţiile legii, de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, sau, după caz, de consiliile locale, respectiv de consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti. 

(2) Candidaţii pentru ocuparea postului de director trebuie să fie absolvenţi cu diplomă ai învăţământului superior în domeniul ştiinţelor socioumane, juridice, medicale, administrative sau economice. 

(3) Organizarea concursului se stabileşte în condiţiile legii. 

Art. 7. – (1) Directorul instituţiei publice asigură conducerea executivă a acesteia şi răspunde de buna ei funcţionare în îndeplinirea atribuţiilor care îi revin. 

(2) În exercitarea atribuţiilor care îi revin, directorul instituţiei emite decizii, după caz. 

Art. 8. – Directorul instituţiei publice îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii principale:

a) reprezintă instituţia în relaţiile cu autorităţile şi cu instituţiile publice, cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie;

b) exercită atribuţiile ce revin instituţiei în calitate de persoană juridică, după caz;

c) exercită funcţia de ordonator de credite, după caz;

d) întocmeşte proiectul bugetului propriu al instituţiei şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar, pe care le supune spre avizare consiliului consultativ;

e) numeşte şi eliberează din funcţie personalul din cadrul instituţiei, în condiţiile legii;

f) propune autorităţilor sau persoanelor juridice care au înfiinţat ori, după caz, care finanţează instituţia aprobarea structurii organizatorice şi a numărului de personal;

g) controlează activitatea personalului şi aplică sancţiunile disciplinare sau recompensele corespunzătoare, în condiţiile legii;

h) elaborează rapoartele generale privind activitatea instituţiei, stadiul implementării obiectivelor, pe care le prezintă consiliului consultativ;

i) prezintă informări la cererea autorităţilor ori a persoanelor juridice care au înfiinţat sau, după caz, care finanţează instituţia;

j) realizează proiecte care au ca scop îmbunătăţirea activităţii de asistenţă socială în instituţie şi le înaintează direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se organizează şi funcţionează instituţia;

k) asigură instruirea şi perfecţionarea personalului de specialitate;

l) colaborează cu formele organizate ale societăţii civile la acţiuni care vizează ameliorarea asistenţei sociale a grupurilor vulnerabile;

m) întocmeşte raportul anual de activitate şi îl înaintează direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului din unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se organizează şi funcţionează instituţia;

n) monitorizează şi evaluează respectarea prevederilor legale din domeniul furnizării serviciilor sociale;

o) asigură buna desfăşurare a raporturilor de muncă dintre angajaţii instituţiei;

p) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege în sarcina sa. 

Art. 9. – (1) Consiliul consultativ este alcătuit din 7 membri, după cum urmează:

a) 2 reprezentanţi ai autorităţilor sau persoanelor juridice care au înfiinţat ori, după caz, care finanţează instituţia;

b) 2 reprezentanţi ai beneficiarilor;

c) un reprezentant al consiliului local pe a cărui rază administrativ-teritorială funcţionează instituţia;

d) 2 reprezentanţi aleşi de către şi din cadrul organizaţiilor neguvernamentale din domeniul serviciilor sociale şi din unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază funcţionează instituţia. 

(2) Consiliul consultativ se întruneşte în şedinţă ordinară trimestrial, la convocarea directorului, precum şi în şedinţă extraordinară, ori de câte ori este necesar. 

(3) Reprezentanţii prevăzuţi la alin. (1) lit. a) şi c) sunt desemnaţi, conform prevederilor legale, de către autorităţile sau persoanele juridice în cadrul cărora aceştia îşi desfăşoară activitatea. 

(4) Reprezentanţii prevăzuţi la alin. (1) lit. b) sunt desemnaţi anual sau ori de câte ori este necesar, de către beneficiarii serviciilor sociale furnizate în instituţiile respective sau, după caz, de reprezentanţii legali ai acestora. 

(5) Membrii consiliului consultativ nu beneficiază de indemnizaţie de şedinţă. 

(6) Componenţa nominală a consiliului consultativ se stabileşte, iar activitatea membrilor acestuia se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind eliminarea conflictului de interese. 

(7) Şedinţele sunt validate în cazul în care sunt prezenţi cel puţin 5 membri ai consiliului consultativ. 

Art. 10. – Consiliul consultativ îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) avizează proiectul bugetului instituţiei;

b) avizează structura organizatorică şi numărul de personal;

c) analizează activitatea instituţiei şi propune măsuri şi programe de îmbunătăţire a activităţii;

d) avizează statul de funcţii şi salarizarea personalului;

e) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau prin hotărâre a autorităţilor ori persoanelor juridice care au înfiinţat sau, după caz, care finanţează instituţia. 

Art. 11. – Sancţionarea disciplinară sau eliberarea din funcţie a directorului instituţiei, precum şi a celorlalte persoane cu funcţii de conducere se face în condiţiile legii. 

Art. 12. – Beneficiarii de servicii sociale furnizate în instituţii au următoarele drepturi:

a) să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare pe bază de rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală ori socială;

b) să participe la procesul de luare a deciziilor în furnizarea serviciilor sociale, respectiv la luarea deciziilor privind intervenţia socială care li se aplică;

c) să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite;

d) să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate;

e) să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie;

f) să li se garanteze demnitatea, intimitatea şi respectarea vieţii intime;

g) să participe la evaluarea serviciilor sociale primite;

h) să li se respecte toate drepturile speciale în situaţia în care sunt minori sau persoane cu handicap. 

Art. 13. – Beneficiarii de servicii sociale furnizate în instituţii au următoarele obligaţii:

a) să furnizeze informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie familială, socială, medicală şi economică;

b) să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale;

c) să contribuie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la plata serviciilor sociale furnizate, în funcţie de tipul serviciului şi de situaţia lor materială;

d) să comunice orice modificare intervenită în legătură cu situaţia lor personală. 

Art. 14. – Conducerea instituţiei asigură încheierea cu beneficiarii a contractelor de furnizare a serviciilor sociale în instituţia respectivă. 

Art. 15. – Structura organizatorică a instituţiei, numărul de personal, precum şi bugetul instituţiei se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, a consiliului local sau a altor persoane juridice prevăzute de lege, după caz. 

Art. 16. – Salarizarea personalului instituţiei se stabileşte potrivit legislaţiei aplicabile personalului contractual din sectorul bugetar. 

Art. 17. – Finanţarea cheltuielilor instituţiei se asigură, în condiţiile legii, din următoarele surse:

a) bugetul de stat;

b) bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;

c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;

d) donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din străinătate;

e) fonduri externe rambursabile şi nerambursabile;

f) contribuţia persoanelor beneficiare sau a întreţinătorilor acestora, după caz;

g) alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare. 

ANEXA Nr. 3

N O R M E M E T O D O L O G I C E

de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale

Art. 1. – (1) Serviciile sociale prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare ordonanţă, sunt asigurate de către furnizori de servicii sociale, denumiţi în continuare furnizori, care pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private. 

(2) Furnizorii publici pot fi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului judeţeană şi, respectiv, a sectoarelor municipiului Bucureşti, serviciul public de asistenţă socială la nivel local, alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local şi instituţii publice care au constituite compartimente de asistenţă socială. 

(3) Furnizorii privaţi pot fi asociaţii şi fundaţii, culte religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile, persoane fizice autorizate în condiţiile legii, organizaţii internaţionale de profil, filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare. 

(4) Furnizorii menţionaţi la alin. (2) şi (3) trebuie să aibă prevăzută în mod obligatoriu, ca obiect de activitate în actul de înfiinţare sau, după caz, în autorizaţia pentru desfăşurarea unor activităţi în mod independent, acordarea de servicii sociale. 

Art. 2. – Furnizorii prevăzuţi la art. 1 pot organiza şi acorda servicii sociale numai după obţinerea certificatului de acreditare. 

Art. 3. – (1) Serviciile sociale pot fi acordate de către un furnizor sau de mai mulţi furnizori, în baza unui contract încheiat între aceştia. 

(2) Contractele prevăzute la alin. (1) pot fi încheiate între furnizorii publici de servicii sociale, între furnizorii publici şi cei privaţi sau numai între furnizorii privaţi. 

(3) Contractele prevăzute la alin. (1) pot fi încheiate numai între furnizorii acreditaţi. 

Art. 4. – (1) Serviciul public de asistenţă socială organizat la nivel local sau judeţean poate să externalizeze furnizarea de servicii sociale în baza unui contract, în condiţiile de concurenţă prevăzute de legislaţia în vigoare. 

(2) Externalizarea serviciilor sociale constă în transferul de responsabilităţi privind acordarea serviciilor sociale altor furnizori publici sau privaţi acreditaţi, numai în interesul persoanelor beneficiare, în vederea creşterii permanente a calităţii serviciilor. 

Art. 5. – Furnizorii acordă serviciile sociale pentru care au fost acreditaţi, la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a reprezentantului legal, precum şi din oficiu ori în urma semnalării unor situaţii de nevoie socială de către orice altă persoană sau instituţie. 

Art. 6. – (1) Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului judeţene, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, serviciul public de asistenţă socială de la nivel local sau, după caz, primăriile au obligaţia de a afişa lista furnizorilor acreditaţi din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti, şi a serviciilor oferite de aceştia. 

(2) Direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pun la dispoziţie instituţiilor menţionate la alin. (1), anual, lista furnizorilor acreditaţi din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti, şi a serviciilor oferite de aceştia. 

Art. 7. – Furnizorii acreditaţi pot solicita înscrierea unor ocupaţii în Nomenclatorul privind clasificarea ocupaţiilor din România, dacă serviciile sociale pe care le furnizează nu pot fi îndeplinite de persoane cu profesii deja existente. 

Art. 8. – Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei realizează monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor sociale acordate de către furnizorii acreditaţi, prin direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. 

Art. 9. – (1) În aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) şi (2) din ordonanţă, directorul executiv al direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, desemnează cel puţin două persoane care să realizeze activitatea de monitorizare, evaluare şi control la nivel local. 

(2) Atribuţiile persoanelor desemnate şi procedura de desfăşurare a activităţii de evaluare, monitorizare şi control se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei. 

Art. 10. – Furnizorii acreditaţi sunt obligaţi să transmită direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie în a căror rază administrativ-teritorială îşi desfăşoară activitatea orice informaţie solicitată cu privire la serviciile sociale acordate. 

Art. 11. – (1) În vederea realizării evidenţei furnizorilor şi a serviciilor sociale acordate, la nivelul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei se înfiinţează Registrul electronic unic al furnizorilor acreditaţi şi al serviciilor sociale. 

(2) Procedura de constituire, actualizare şi de accesare a registrului prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.