Hotărârea Guvernului nr. 527/2007

M. Of. nr. 426/26 iunie 2007

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. – (1) Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească produsele textile, în scopul introducerii pe piaţă. 

(2) Produsele textile pot fi introduse pe piaţă, fie înaintea, fie în cursul ciclului industrial sau pe parcursul diverselor stadii ale lanţului de distribuţie, numai în cazul în care sunt conforme cu prevederile prezentei hotărâri. 

Art. 2. – (1) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) produse textile – toate produsele care, în stare brută, semiprelucrate, prelucrate, semiconfecţionate sau confecţionate, sunt constituite exclusiv din fibre textile, oricare ar fi procedeul de amestec sau de procesare utilizat;

b) fibră textilă – un element caracterizat prin flexibilitate, fineţe şi raport mare al lungimii la dimensiunea transversală maximă, care îl fac apt pentru prelucrări textile; 

– benzi sau tuburi flexibile care nu depăşesc 5 mm în lăţime aparentă, inclusiv benzile tăiate din benzi mai mari sau din folii fabricate din substanţe ce se utilizează la fabricarea fibrelor prevăzute în anexa nr. 1 nr. 19–45, şi apte pentru prelucrări textile; lăţimea aparentă este lăţimea benzii sau tubului pliat, aplatizat, presat sau răsucit ori lăţimea medie, când lăţimea este neuniformă. 

(2) Următoarele produse/materiale sunt asimilate produselor textile şi se supun prevederilor prezentei hotărâri:

a) produse conţinând cel puţin 80% fibre textile din greutatea lor;

b) materiale de acoperire a mobilei, umbrelelor, parasolurilor ale căror componente textile reprezintă cel puţin 80% din greutatea lor şi, în aceleaşi condiţii, componentele textile din acoperitoare de sol cu mai multe straturi, saltele, articole de camping, precum şi căptuşeli calde pentru încălţăminte, mănuşi sau articole de galanterie;

c) materiale textile încorporate în alte produse şi care fac parte integrantă din acestea, atunci când se specifică compoziţia lor. 

Art. 3. – (1) Denumirile şi descrierile fibrelor prevăzute la art. 2 sunt cuprinse în anexa nr. 1. 

(2) Utilizarea denumirilor cuprinse în anexa nr. 1, în coloana 1 a tabelului, este rezervată fibrelor corespunzătoare descrise în coloana 2 a tabelului. 

(3) Utilizarea acestor denumiri ca atare, ca rădăcină sau sub formă de adjectiv este interzisă pentru a desemna orice fibră textilă, oricare ar fi limba utilizată. 

(4) Utilizarea denumirii „mătase“ este interzisă pentru a indica forma sau prezentarea particulară a firului continuu de fibre textile. 

Art. 4. – (1) Niciun produs textil nu poate fi descris ca fiind „100%“, „pur“ sau „total“ decât dacă produsul este compus în totalitate din aceeaşi fibră şi nicio altă expresie echivalentă nu poate fi utilizată. 

(2) Un produs textil poate conţine alte fibre cel mult 2% din greutate, dacă această cantitate este justificată de motive tehnice şi nu rezultă dintr-o adăugare din rutină. Această toleranţă poate atinge 5% în cazul produselor textile obţinute prin procesul de cardare. 

Art. 5. – (1) Un produs din lână poate fi denumit „lână virgină“ numai în cazul în care este compus exclusiv dintr-o fibră care nu a fost niciodată încorporată într-un produs finit, care nu a suferit operaţiuni de filare şi/sau de împâslire, altele decât cele cerute de fabricarea produsului, şi care nu a fost deteriorată în timpul tratamentului sau utilizării. 

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), denumirea de „lână virgină“ poate fi utilizată pentru a descrie lâna conţinută într-un amestec de fibre, atunci când:

a) toată lâna din amestec corespunde caracteristicilor definite la alin. (1);

b) lâna, în raport cu greutatea totală a amestecului, reprezintă minimum 25%;

c) în cazul unui amestec, lâna se amestecă cu o singură altă fibră. 

În situaţiile prevăzute mai sus indicarea compoziţiei procentuale a amestecului este obligatorie. 

(3) Toleranţa justificată din motive tehnice datorate fabricării este limitată la 0,3% impurităţi fibroase pentru produsele prevăzute la alin. (1) şi (2), incluzând produsele din lână obţinute prin procesul de cardare. 

Art. 6. – (1) Un produs textil compus din două sau mai multe fibre, din care una reprezintă cel puţin 85% din greutatea totală, este desemnat:

a) prin denumirea acestei fibre, urmată de procentul său din greutatea totală; sau

b) prin denumirea acestei fibre, urmată de indicaţia „minimum 85%“; ori

c) prin indicarea compoziţiei procentuale complete a produsului. 

(2) Un produs textil compus din două sau mai multe fibre, din care niciuna nu atinge 85% din greutatea totală, este desemnat prin denumirea şi greutatea în procente a cel puţin două fibre având procentele cele mai mari, urmate de enumerarea denumirilor celorlalte fibre componente, în ordinea descrescătoare a greutăţii, cu sau fără indicarea greutăţii lor în procente. Cu toate acestea:

a) fibrele care reprezintă mai puţin de 10% din greutatea totală a produsului pot fi desemnate în ansamblu prin expresia „alte fibre“, urmată de indicarea procentului global din greutate;

b) în cazul în care este specificată denumirea unei fibre care reprezintă mai puţin de 10% din greutatea totală a produsului, compoziţia procentuală completă a produsului trebuie indicată. 

(3) Produsele care au urzeala din bumbac pur şi bătătura din in pur, al cărui procentaj reprezintă minimum 40% din greutatea totală a ţesăturii neîncleiate, pot fi desemnate prin denumirea „ţesătură de in în amestec cu bumbac“, completată obligatoriu prin indicarea compoziţiei „urzeală bumbac pur–bătătură in pur“. 

(4) Pentru produsele textile destinate consumatorului final, cu compoziţiile procentuale prevăzute la alin. (1)–(3) şi (5):

a) o cantitate de fibre străine de maximum 2% din greutatea totală a produsului textil se neglijează în cazul în care este justificată de motive tehnice şi nu rezultă dintr-o adăugare din rutină; această toleranţă poate atinge 5% în cazul produselor obţinute prin cardare şi nu trebuie să afecteze toleranţa prevăzută la art. 5 alin. (3);

b) este admisă o toleranţă la fabricare de 3% din greutatea totală a fibrelor indicate pe etichetă între procentul fibrelor indicate şi procentul rezultat din analiză; această toleranţă este, de asemenea, aplicată fibrelor care, în conformitate cu alin. (2), sunt enumerate în ordinea descrescătoare a greutăţii, fără indicarea procentului lor. Această toleranţă se aplică, de asemenea, în situaţia prevăzută la art. 5 alin. (2) lit. b). La analiză, aceste toleranţe trebuie calculate separat; greutatea totală de luat în considerare pentru calculul toleranţei prevăzute la lit. b) este cea a fibrelor din produsul finit, din care au fost excluse fibrele străine a căror prezenţă este eventual constatată atunci când se aplică toleranţa prevăzută la lit. a). 

Cumulul toleranţelor prevăzute la lit. a) şi b) nu este admis decât în cazul în care unele dintre fibrele străine constatate prin analiză, atunci când se aplică toleranţa prevăzută la lit. a), sunt de aceeaşi natură chimică cu una sau mai multe fibre menţionate pe etichetă. Pentru produsele specifice al căror proces de fabricare necesită toleranţe superioare celor prevăzute la lit. a) şi b), toleranţe mai mari pot fi admise, când conformitatea este verificată potrivit art. 13, numai în cazuri excepţionale şi în baza unor justificări adecvate furnizate de producător. Aceste toleranţe, cu justificările aferente, sunt transmise de către producător, în vederea autorizării, Ministerului Economiei şi Finanţelor. Toleranţele autorizate sunt comunicate Comisiei Europene de Ministerul Economiei şi Finanţelor. 

(5) Expresiile „fibre în amestec“ sau „compoziţie textilă nespecificată“ se pot utiliza pentru orice produs la care, în momentul fabricării, este dificilă stabilirea compoziţiei. 

Art. 7. – Fără a afecta toleranţele prevăzute la art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (3) şi la art. 6 alin. (4), fibrele vizibile şi izolabile, cu efect pur decorativ, care nu depăşesc 7% din greutatea produsului finit, precum şi fibrele, de exemplu cele metalice, încorporate cu scopul de a obţine un efect antistatic, care nu depăşesc 2% din greutatea produsului finit pot să nu fie menţionate în compoziţiile fibroase prevăzute la art. 4 şi 6. În cazul produselor prevăzute la art. 6 alin. (3), aceste procente se calculează nu pe baza greutăţii ţesăturii, ci separat, pe baza greutăţii bătăturii şi urzelii. 

Art. 8. – (1) Produsele textile, în sensul prezentei hotărâri, se etichetează sau se însoţesc de marcaje atunci când sunt introduse pe piaţă în scopuri de producţie sau comerciale. Această etichetare sau marcare poate fi înlocuită ori însoţită de documente comerciale de însoţire atunci când produsele nu sunt destinate vânzării către consumatorul final sau când produsele sunt livrate în urma procedurii de achiziţii publice desfăşurate de autorităţi contractante. 

(2) Precizări

a) Denumirile, descrierile şi indicaţiile privind conţinutul de fibre textile prevăzute la art. 3–6 şi în anexa nr. 1 trebuie indicate clar în documentele comerciale. Această obligaţie exclude, mai ales, utilizarea abrevierilor în contracte, facturi sau borderouri de vânzare. Se poate folosi un cod de procesare mecanizată, dacă acesta este explicat în acelaşi document. 

b) Denumirile, descrierile şi indicaţiile privind conţinutul de fibre textile prevăzute la art. 3–6 şi în anexa nr. 1 trebuie indicate printr-o imprimare clară, lizibilă şi uniformă când produsele textile se oferă spre vânzare sau se vând consumatorilor şi, în special, în cataloage, prospecte, pe ambalaje, etichete şi marcaje. 

Indicaţiile şi informaţiile, altele decât cele prevăzute de prezenta hotărâre, trebuie prezentate separat. Această prevedere nu se aplică mărcilor comerciale sau numelui unei întreprinderi, care se pot menţiona înainte sau după indicaţiile prevăzute de hotărâre. 

Dacă, totuşi, atunci când un produs textil se oferă spre vânzare sau se vinde consumatorului prevăzut la lit. b), se indică o marcă comercială sau numele unei întreprinderi care conţine una dintre denumirile prevăzute în anexa nr. 1, ca atare sau ca adjectiv, ori ca rădăcină sau un cuvânt uşor de confundat cu acestea, atunci marca comercială sau numele întreprinderii trebuie imediat precedat sau urmat de denumirile, descrierile şi indicaţiile asupra conţinutului de fibre textile menţionate la art. 3–6 şi în anexa nr. 1, prin imprimare clară şi lizibilă. 

c) Produsele textile care se oferă spre vânzare sau se vând consumatorului final pe teritoriul României trebuie etichetate şi marcate în limba română, fără a se exclude prezentarea şi în diverse limbi străine. 

d) Pentru bobine, mosoare, sculuri, gheme sau orice alte formate cu fire de cusut, remaiat şi de brodat, prevederile lit. c) sunt aplicabile numai în cazul etichetării globale pe ambalaj sau pe standuri de prezentare. Fără a aduce atingere cazurilor prevăzute în anexa nr. 4 pct. 18, formatele individuale pot fi etichetate în oricare limbă a Comunităţii Europene. 

e) Utilizarea denumirilor şi indicaţiilor, altele decât cele prevăzute la art. 3–5 care se referă la caracteristicile produselor, nu poate fi interzisă dacă aceste denumiri sau indicaţii sunt conforme practicilor comerciale loiale. 

Art. 9. – (1) Orice produs textil compus din două sau mai multe componente care au compoziţii fibroase diferite trebuie să aibă ataşată o etichetă care să indice compoziţia fibroasă a fiecărui component. Etichetarea nu este obligatorie pentru componentele care reprezintă mai puţin de 30% din greutatea totală a produsului, cu excepţia căptuşelilor. 

(2) Două sau mai multe produse textile având aceeaşi compoziţie fibroasă şi care formează, în mod normal, un ansamblu inseparabil pot avea o singură etichetă. 

(3) Fără a aduce atingere prevederilor art. 12:

a) compoziţia fibroasă a următoarelor articole de corsetărie este indicată fie prin compoziţia întregului produs, fie prin compoziţia globală sau separată a componentelor enumerate mai jos:

(i)	pentru sutiene: ţesătura exterioară şi interioară a cupelor şi a spatelui;
(ii)	pentru corsete: părţi întărite din faţă, spate şi lateral;
(iii)	pentru bustiere: ţesătura din interiorul şi exteriorul cupelor, părţile întărite din faţă şi din spate şi părţile laterale.

Compoziţia fibroasă a articolelor de corsetărie, altele decât cele precizate de alin. (3), este indicată prin compoziţia produsului în ansamblu sau prin compoziţia diferitelor componente ale acestor articole, fie global, fie separat, nefiind obligatorie etichetarea pentru componente care reprezintă mai puţin de 10% din greutatea totală a produsului. 

Etichetarea separată a diverselor componente ale articolelor de corsetărie de mai sus trebuie efectuată astfel încât consumatorul final să poată înţelege cu uşurinţă la ce componente din produs se referă indicaţiile ce figurează pe etichetă. 

b) compoziţia fibroasă a produselor textile imprimate prin corodare trebuie prezentată pentru întregul produs şi poate fi indicată prin afişarea separată a compoziţiei ţesăturii de bază şi a părţilor corodate, aceste componente trebuind să fie menţionate prin denumirea lor;

c) compoziţia fibroasă a produselor textile brodate este prezentată pentru întregul produs şi poate fi indicată prin afişarea separată a compoziţiei ţesăturii de bază şi a firelor de broderie, aceste componente trebuind să fie menţionate prin denumirea lor. În cazul în care părţile brodate reprezintă mai puţin de 10% din suprafaţa produsului, este suficient să se indice compoziţia ţesăturii de bază;

d) compoziţia fibroasă a firelor constând într-un miez şi o acoperire din alte fibre, care se oferă la vânzare ca atare consumatorului, este prezentată pentru întregul produs şi poate fi indicată prin declararea separată a compoziţiei miezului şi a acoperirii, aceste componente trebuind să fie menţionate prin denumirea lor;

e) compoziţia fibroasă a catifelei, a pluşului sau a materialelor textile asemănătoare se prezintă pentru întregul produs, iar atunci când produsul are un suport şi o suprafaţă de întrebuinţare distincte şi cu compoziţii fibroase diferite, aceasta se poate indica separat pentru cele două componente, care trebuie menţionate prin denumirea lor;

f) compoziţia acoperitoarelor de sol şi a covoarelor ale căror suport şi suprafaţă de întrebuinţare sunt din fire diferite se poate indica numai pentru suprafaţa de întrebuinţare, care trebuie menţionată prin denumirea ei. 

Art. 10. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 8 şi 9:

a) pentru produsele textile prevăzute în anexa nr. 3, care se află în unul dintre stadiile definite la art. 2 alin. (1), nu este necesară etichetarea sau aplicarea marcajului referitor la denumire şi compoziţie. Cu toate acestea, prevederile art. 8 şi 9 se aplică dacă aceste produse au o etichetă sau un marcaj indicând denumirea, compoziţia sau marca comercială sau numele unei întreprinderi, care foloseşte ca atare, ca adjectiv sau ca rădăcină una dintre denumirile prevăzute în anexa nr. 1 sau un cuvânt uşor de confundat cu acestea;

b) produsele textile prevăzute în anexa nr. 4, atunci când sunt de acelaşi tip şi au aceeaşi compoziţie, pot fi oferite spre vânzare grupate sub o etichetă globală care să includă indicaţiile referitoare la compoziţie prevăzute de prezenta hotărâre;

c) compoziţia produselor textile care se vând la metru se poate marca pe bucata sau rola prezentată la vânzare. 

(2) În situaţia în care produsele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sunt oferite la vânzare, vânzătorul are obligaţia să asigure informarea completă a cumpărătorului final cu datele privind compoziţia fibroasă a acestora. 

Art. 11. – Nicio informaţie furnizată cu ocazia introducerii pe piaţă a produselor textile nu trebuie să dea naştere la confuzie în ceea ce priveşte denumirile şi indicaţiile prevăzute de prezenta hotărâre. 

Art. 12. – Pentru aplicarea art. 8 alin. (1) şi a celorlalte prevederi ale prezentei hotărâri referitoare la etichetarea produselor textile, procentele de fibre prevăzute la art. 4–6 se determină fără a se ţine cont de următoarele elemente:

1. pentru toate produsele textile: părţile netextile, marginile, etichetele şi ecusoanele, bordurile şi garniturile, care nu formează o parte integrantă a produsului, nasturii, accesoriile, ornamentele, panglicile neelastice, firele şi benzile elastice adăugate în locuri specifice şi limitate ale produsului şi, în condiţiile prevăzute la art. 7, fibrele vizibile şi izolabile cu efect decorativ şi fibrele antistatice. 

2. a) pentru acoperitoarele de sol şi pentru covoare: toate componentele, altele decât straturile de întrebuinţare;

b) pentru ţesăturile de mobilă: urzelile şi bătăturile de legare şi de umplere care nu fac parte din suprafaţa de întrebuinţare; 

– pentru draperii, perdele simple şi perdele duble: urzelile şi bătăturile de legare şi de umplere care nu fac parte din faţa ţesăturii;

c) pentru alte produse textile: suporturi, întărituri, tripluri, inserţii, fire pentru cusut şi asamblat, cu condiţia să nu înlocuiască urzeala şi/sau bătătura ţesăturii, materiale de umplutură care nu au rol de izolare şi, sub rezerva art. 9 alin. (1), căptuşelile. În scopul acestei prevederi: 

– nu se elimină ţesăturile de bază ale produselor textile care servesc drept suport pentru stratul de întrebuinţare, în special pentru cuverturi şi ţesături duble, şi dosul produselor din catifea, pluş şi al produselor similare; 

– prin întărituri se înţeleg firele sau ţesăturile adăugate în locuri specifice şi limitate ale produsului textil, cu scopul de a-l întări sau de a-i conferi rigiditate sau grosime. 

3. substanţe grase, lianţi, produse de îngreunare, apreturi, produse de imprimare, produse auxiliare de vopsire şi de impregnare şi alte produse de tratare a textilelor. Aceste elemente nu trebuie să fie prezente în cantităţi de natură să inducă în eroare consumatorul. 

Art. 13. – Verificări privind conformitatea compoziţiei fibroase a produselor textile cu informaţiile furnizate conform prezentei hotărâri se realizează prin metodele de analiză prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 762/2001 privind stabilirea metodelor de analiză utilizate pentru determinarea şi verificarea compoziţiei fibroase a produselor textile, cu modificările şi completările ulterioare. 

În acest scop, procentele de fibre prevăzute la art. 4–6 se determină prin aplicarea la masa uscată a fiecărei fibre a reprizelor convenţionale corespunzătoare, menţionate în anexa nr. 2, după excluderea elementelor prevăzute la art. 12 alin. (1)–(3). 

Art. 14. – (1) Introducerea pe piaţă a produselor textile care sunt conforme prevederilor acestei hotărâri nu poate fi interzisă sau împiedicată din motive legate de denumiri sau indicaţii ale compoziţiei fibroase. 

(2) Prevederile prezentei hotărâri nu împiedică aplicarea dispoziţiilor în vigoare referitoare la protecţia proprietăţii intelectuale şi comerciale, a indicaţiilor de provenienţă, a denumirilor de origine, precum şi la sancţionarea concurenţei neloiale. 

Art. 15. – Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică produselor textile care:

a) sunt destinate exportului către terţe ţări;

b) intră în România, sub control vamal, în scop de tranzit;

c) sunt importate din terţe ţări în scopul perfecţionării active;

d) sunt încredinţate prin contract unor persoane care lucrează la domiciliu sau unor firme independente care prelucrează materialele furnizate fără a fi transferate asupra lor drepturile de proprietate. 

Art. 16. – (1) Pentru indicarea modului de întreţinere a produselor textile se utilizează simbolurile prevăzute de SR EN ISO 3758:2005. 

(2) Producătorii pot face precizări suplimentare pentru consumatori cu privire la întreţinerea produselor, dacă acestea sunt necesare. 

(3) Pentru confecţii textile indicarea modului de întreţinere se face individual, pe etichetă realizată din materiale rezistente la tratamente ulterioare umidotermice, într-un mod lizibil, aceasta trebuind să reziste atât timp cât rezistă şi materialul de bază al produsului. 

Art. 17. – Ministerul Economiei şi Finanţelor informează Comisia Europeană referitor la legislaţia naţională pe care o adoptă în domeniul reglementat de această hotărâre. 

Art. 18. – (1) Constituie contravenţie nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (2), art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6, 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (2) şi art. 16 şi se sancţionează potrivit art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată. 

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. 

Art. 19. – Prevederile art. 18 referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 20. – Anexele nr. 1–4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 21. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării. 

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compoziţiei fibroase şi etichetarea produselor textile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 2 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare. 

Prezenta hotărâre transpune Directiva 96/74/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind denumirile textilelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L nr. 32 din 3 februarie 1997, Directiva 97/37/CE cuprinzând adaptările la progresul tehnic ale anexelor I şi II din Directiva 96/74/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind denumirile textilelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L nr. 169 din 27 iunie 1997, Directiva 2004/34/CE de modificare, la finalul adaptării la progresul tehnic, a anexelor I şi II din Directiva 96/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 89 din 26 martie 2004, Directiva 2006/3/CE care modifică, în scopul adaptării la progresul tehnic, anexele I şi II din Directiva 96/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 5 din 10 ianuarie 2006, şi Directiva 2007/3/CE care modifică, în scopul adaptării la progresul tehnic, anexele I şi II din Directiva 96/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 28 din 3 februarie 2007. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

Departamentul pentru Afaceri Europene,

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Dan Vlaicu

 

Bucureşti, 30 mai 2007. 

Nr. 527. 

ANEXA Nr. 1

TABELUL FIBRELOR TEXTILE

 

 

ANEXA Nr. 2

 

REPRIZE CONVENŢIONALE

folosite la calculul masei fibrelor conţinute de un produs textil

 

 

 

ANEXA Nr. 3

 

PRODUSE LA CARE NU ESTE OBLIGATORIE ETICHETAREA SAU APLICAREA MARCAJULUI

 

[Art. 10 alin. (1) lit. a)]

1. Manşete de cămăşi

2. Curele de ceas din material textil

3. Etichete şi ecusoane

4. Compozite textile pentru mânuit vase de gătit

5. Huse textile pentru cafetiere

6. Huse textile pentru ceainice

7. Mânecuţe protectoare

8. Manşoane, altele decât din pluş

9. Flori artificiale

10. Perniţe de ace

11. Pânze pictate

12. Produse textile pentru întărituri şi ţesături suport

13. Pâsle

14. Produse textile confecţionate cu aspect uzat, în măsura în care sunt explicit declarate ca atare

15. Jambiere

16. Ambalaje, altele decât cele noi şi vândute ca atare

17. Pălării din fetru

18. Articole de marochinărie şi de echitaţie din materiale textile

19. Articole de voiaj din materiale textile

20. Tapiserii lucrate de mână şi materiale pentru fabricarea lor, inclusiv firele pentru brodat, vândute separat de canava şi special prezentate pentru a fi utilizate pentru astfel de tapiserii

21. Fermoare

22. Nasturi şi catarame îmbrăcate în materiale textile

23. Coperţi de carte din material textil

24. Jucării

25. Părţile textile ale încălţămintei, cu excepţia dublurilor

26. Şerveţele de masă a căror suprafaţă este de maximum 500 cm²

27. Ţesături şi mănuşi pentru mânuirea vaselor de gătit

28. Huse textile pentru ouă

29. Truse pentru articole de machiaj

30. Pungi de material textil pentru tutun

31. Cutii din materiale textile pentru ochelari, trabuce, ţigări, brichete, piepteni

32. Articole de protecţie pentru sport, cu excepţia mănuşilor

33. Truse pentru obiecte de îngrijire personală

34. Truse pentru articole de încălţăminte

35. Articole funerare

36. Produsele de unică folosinţă, cu excepţia vatei În sensul prezentei hotărâri, sunt considerate produse de unică folosinţă articolele textile care se folosesc o singură dată sau pe o perioadă de timp limitată şi a căror utilizare normală exclude orice repunere în starea de folosinţă sau o folosinţă similară ulterioară.

 37. Articole textile supuse regulilor din „Farmacopeea Europeană“ şi care au o menţiune care se referă la aceasta, bandaje medicale şi ortopedice de folosinţă îndelungată. 

38. Articole textile, inclusiv sfori, funii şi benzi (sub rezerva anexei nr. 4 nr. 12), destinate în mod normal:

a) să fie utilizate în componentele echipamentelor de producere şi procesare a bunurilor;

b) să fie încorporate în maşini, instalaţii (de încălzire, climatizare, iluminare), aparate menajere şi alte aparate, vehicule şi alte mijloace de transport, la întreţinerea şi echiparea acestora, cu excepţia prelatelor şi a accesoriilor pentru autoturisme, vândute separat de vehicule

39. Articole textile de protecţie şi de securitate, cum ar fi centurile de siguranţă, paraşutele, veste de salvare, topogane pentru situaţii de urgenţă, dispozitive împotriva incendiilor, veste antiglonţ, îmbrăcăminte de protecţie specială (de exemplu: protecţie împotriva focului, agenţilor chimici sau altor factori de risc) 

40. Structuri gonflabile aflate sub presiune pneumatică (săli de sport, standuri de expoziţie, de stocare etc.), cu condiţia să se furnizeze indicaţii privind performanţele şi specificaţiile tehnice ale acestor articole

41. Pânze navale

42. Articole textile pentru animale

43. Drapele şi pancarte

ANEXA Nr. 4

 

PRODUSE PENTRU CARE ETICHETAREA SAU MARCAJUL GLOBAL ESTE OBLIGATORIE/OBLIGATORIU

 

[Art. 10 alin. (1) lit. b)]

1. Mop

2. Lavete pentru curăţat

3. Margini şi garnituri

4. Pasmanterie

5. Curele

6. Bretele

7. Portjartiere şi jartiere

8. Şireturi

9. Panglici

10. Elastice

11. Ambalaje noi şi vândute ca atare

12. Sfori pentru ambalare şi pentru agricultură; sfori, frânghii şi funii, altele decât cele precizate în anexa nr. 3 nr. 384)

13. Şerveţele textile

14. Batiste

15. Plase pentru păr

16. Cravate şi papioane pentru copii

17. Bărbiţe pentru copii; mănuşi de spălat şerveţele cosmetice

18. Fire pentru cusut, remaiat, brodat, prezentate pentru vânzarea en detail, în cantităţi mici şi a căror masă nu depăşeşte un gram

19. Benzi pentru perdele şi jaluzele