Hotărârea Guvernului nr. 50/2005 – Republicare *)

M. Of. nr. 243 din 17 martie 2006

 

HOTĂRÂREA GUVERNULUI

pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare

 

Art. 1. – Se aprobă Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 2. – Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri. 

Art. 3. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 22 iunie 2001. 

ANEXĂ

R E G U L A M E N T

privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii privind pregătirea, elaborarea şi avizarea proiectelor de acte normative

Art. 1. – Reglementarea relaţiilor sociale prin acte normative se realizează cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc. 

Art. 2. – (1) Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cu principiile ordinii de drept. 

(2) Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care:

a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune, precum şi cu reglementările comunitare şi cu tratatele internaţionale la care România este parte;

b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia. 

Art. 3. – (1) Potrivit Constituţiei României, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. 

(2) Hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor. 

(3) Ordonanţele simple, emise în domenii care nu fac obiectul legilor organice, se adoptă numai în temeiul unei legi speciale de abilitare a Guvernului, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. 

(4) Ordonanţele de urgenţă se adoptă în condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României, republicată. 

(5) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă potrivit Constituţiei României, prin însuşirea proiectelor de lege elaborate de ministere sau de alte autorităţi ale administraţiei publice şi transmiterea acestora spre dezbatere şi adoptare camerei competente a Parlamentului. 

Art. 4. – (1) Proiectele de acte normative se elaborează de către autorităţile abilitate să le iniţieze, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000, republicată. 

(2) Au dreptul să iniţieze proiecte de acte normative, în conformitate cu atribuţiile şi cu domeniul lor de activitate, următoarele autorităţi publice:

a) ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea Guvernului, precum şi autorităţile administrative autonome;

b) organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor – prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află;

c) prefecturile, consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, potrivit legii – prin Ministerul Administraţiei şi Internelor. 

Art. 5. – (1) În vederea elaborării proiectelor de acte normative, la toate autorităţile publice prevăzute la art. 4 alin. (2) se constituie, prin dispoziţie a conducătorilor acestora, colective speciale în componenţa cărora sunt desemnaţi jurişti, specialişti în domeniul integrării europene, precum şi specialişti din compartimentele corespunzătoare profilului propunerilor de reglementare. Colectivul va fi coordonat de un secretar de stat, respectiv de secretarul general. 

(2) Colectivul prevăzut la alin. (1) întocmeşte o primă formă a proiectului de act normativ, care este prezentată conducătorului autorităţii publice iniţiatoare ori persoanei desemnate prin dispoziţie a acestuia. 

(3) În procesul de elaborare a proiectelor de acte normative, autorităţile publice iniţiatoare au obligaţia să respecte regulile procedurale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. 

(4) Pentru asigurarea consultării partenerilor sociali, autorităţile publice iniţiatoare au obligaţia să supună proiectele de acte normative cu caracter economico-social analizei comisiilor de dialog social, constituite în cadrul acestora în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 314/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea comisiilor de dialog social în cadrul unor ministere şi al prefecturilor, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 6. – (1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele instrumente de prezentare şi motivare:

a) expuneri de motive – în cazul proiectelor de legi;

b) note de fundamentare – în cazul ordonanţelor, al ordonanţelor de urgenţă şi al hotărârilor Guvernului;

c) referate de aprobare – pentru celelalte acte normative. 

(2) Instrumentele de prezentare şi motivare a actelor normative trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 30 din Legea nr. 24/2000, republicată, precum şi referiri cu privire la îndeplinirea procedurii aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în administraţia publică, prevăzute de Legea nr. 52/2003. 

(3) În cazul proiectelor de ordonanţe de urgenţă, elementele de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la acest demers legislativ vor fi prezentate şi în preambulul proiectului respectiv, potrivit art. 41 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată. 

Art. 7. – (1) Proiectul de act normativ iniţiat de autorităţile publice competente se transmite pe circuitul de avizare numai după însuşirea acestuia, prin semnarea instrumentului de motivare, de conducătorul autorităţii publice iniţiatoare şi de ministrul de stat coordonator. 

(2) Proiectul de act normativ însuşit potrivit alin. (1) se transmite concomitent, în copie, autorităţilor publice interesate în aplicarea acestuia, în funcţie de obiectul reglementării, care au obligaţia să analizeze şi să comunice iniţiatorului eventualele observaţii şi propuneri în termen de cel mult 5 zile de la primirea proiectului, dacă nu s-a stabilit un alt termen. Proiectele de acte normative care urmăresc armonizarea legislaţiei naţionale cu prevederile comunitare se transmit spre analiză şi Ministerului Integrării Europene, însoţite de tabelul de concordanţă între actul comunitar propus să fie transpus şi proiectul de act normativ care îl transpune. În această etapă proiectul de act normativ nu se transmite Ministerului Justiţiei decât în situaţia în care acesta are calitatea de minister coiniţiator. Pentru obţinerea avizului din punct de vedere al legalităţii, proiectul de act normativ se transmite Ministerului Justiţiei în condiţiile art. 8 alin. (6). 

Art. 8. – (1) După obţinerea punctelor de vedere ale autorităţilor publice care urmează să avizeze, iniţiatorul definitivează proiectul de act normativ. La operaţiunea de definitivare de către colectivul prevăzut la art. 5 alin. (1) pot participa şi reprezentanţi ai autorităţilor publice avizatoare. 

(2) Dacă în urma propunerilor şi observaţiilor primite de la autorităţile publice avizatoare s-au adus modificări proiectului de act normativ, instrumentele de prezentare şi motivare iniţiale vor fi reformulate în mod corespunzător, astfel încât acestea să se refere la forma proiectului de act normativ care va fi transmisă spre avizare. 

(3) După definitivare originalul proiectului de act normativ, însoţit de instrumentul de prezentare şi motivare, refăcut conform modificărilor operate, se transmite succesiv spre avizare de către iniţiator autorităţilor publice prevăzute la alin. (2), în termen de maximum 3 zile de la primirea punctelor de vedere ale acestora. 

(4) Proiectele de acte normative ce transpun prevederi comunitare se transmit spre avizare şi Ministerului Integrării Europene. 

(5) În situaţia în care între iniţiator şi autorităţile publice avizatoare există puncte de vedere diferite, proiectul de act normativ va fi avizat, în mod obligatoriu, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea acestuia, cu observaţii, care vor fi anexate şi prezentate în cadrul şedinţei Guvernului. Depăşirea termenului de 5 zile, precum şi restituirea proiectului, fără semnarea instrumentului de prezentare şi motivare, însoţit sau nu de observaţii, reprezintă aviz tacit, fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi de către iniţiator. 

(6) Proiectele de acte normative se transmit Ministerului Justiţiei în original, împreună cu o copie şi numai după obţinerea avizelor autorităţilor publice interesate. Ministerul Justiţiei avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiunilor din etapa de avizare. 

(7) Avizul Ministerului Justiţiei nu este obligatoriu în cazul hotărârilor Guvernului cu caracter individual ce au ca obiect exclusiv:

a) numiri şi revocări din funcţie;

b) stabilirea unor date;

c) aprobarea de indicatori tehnico-economici de investiţii;

d) aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici şi ale instituţiilor publice, pentru cazurile prevăzute de lege, şi a rectificării acestora;

e) acordarea de ajutoare financiare şi de urgenţă;

f) alocarea de fonduri de la bugetul de stat, suplimentarea bugetelor instituţiilor publice din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului;

g) aprobarea finanţării de proiecte şi acţiuni din fondurile pentru promovarea imaginii externe a României;

h) aprobarea stemelor pentru judeţe, municipii, oraşe şi comune. 

(8) În cazul proiectelor de acte normative care transpun prevederi comunitare în legislaţia internă, termenele prevăzute la art. 7 alin. (2) şi alin. (3) şi (5) ale prezentului articol sunt de cel mult două zile lucrătoare fiecare. 

Art. 9. – Proiectele de acte normative pentru care, potrivit legii, este necesar avizul Consiliului Concurenţei se supun spre adoptare Guvernului numai după obţinerea acestui aviz. Avizul Consiliului Concurenţei se obţine de către autoritatea publică iniţiatoare a respectivului proiect de act normativ. 

Art. 10. – Proiectele de acte normative pentru care, potrivit legii, este necesar avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se supun spre adoptare Guvernului numai după obţinerea acestui aviz. 

Art. 11. – (1) Tratatele la nivel guvernamental sau departamental se negociază şi se semnează de către persoanele desemnate în acest scop, pe baza împuternicirii Guvernului. 

(2) Memorandumurile prin care se supun spre aprobare Guvernului negocierea şi/sau semnarea tratatelor prevăzute la alin. (1) vor fi iniţiate, în funcţie de obiectul reglementării, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe şi/sau cu Ministerul Integrării Europene şi vor fi avizate de autorităţile publice interesate. Avizul Ministerului Justiţiei este obligatoriu în cazul în care se solicită împuternicirea de semnare a actelor internaţionale. 

(3) Memorandumurile prin care se supun spre aprobare Guvernului negocierea şi/sau semnarea tratatelor prevăzute la alin. (1) vor fi însoţite şi de proiectele de acte normative prin care urmează să se accepte, să se adere la ele, să se ratifice sau să se aprobe respectivele tratate, după încheierea acestora. 

(4) După aprobare Secretariatul General al Guvernului comunică autorităţilor publice iniţiatoare decizia Guvernului. 

Art. 12. – (1) În cazul tratatelor care se supun Parlamentului de către Guvern în vederea ratificării sau pentru care competenţa de aprobare revine, potrivit legii, Guvernului, proiectul de act normativ trebuie să fie însoţit de textul actului internaţional în limba originară şi în traducere oficială sau autorizată. 

(2) În situaţii extraordinare, categoriile de tratate prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. b)–h) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele pot fi ratificate prin ordonanţe de urgenţă. 

(3) Proiectele de acte normative prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi iniţiate, în funcţie de obiectul reglementării, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene şi cu celelalte ministere sau autorităţi publice interesate. 

(4) Textele tratatelor care se supun ratificării sau aprobării se vor ştampila pe fiecare pagină, iar pe ultima pagină se vor menţiona explicit numele persoanelor semnatare şi se va atesta, prin semnătura persoanei autorizate şi prin aplicarea ştampilei, conformitatea documentului cu originalul. 

Art. 13. – (1) Proiectele de ordonanţă de urgenţă vor fi avizate de către ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul, din punct de vedere al oportunităţii promovării acestora, în sensul motivării situaţiilor extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, aşa cum prevede art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată. 

(2) Avizul de oportunitate prevăzut la alin. (1) trebuie obţinut de către iniţiatorul proiectului de ordonanţă de urgenţă, în prealabil începerii procedurii de avizare prevăzute la art. 7. Conducătorul autorităţii publice iniţiatoare va transmite proiectul de ordonanţă de urgenţă autorităţilor publice interesate în aplicarea acestuia, potrivit art. 7, numai după obţinerea unui aviz favorabil conform alin. (1). 

(3) În cazul în care avizul prevăzut la alin. (1) este favorabil cu amendamente, iniţiatorul va putea transmite proiectul de ordonanţă de urgenţă pe circuitul de avizare, potrivit art. 7, numai după refacerea acestuia conform avizului. 

(4) În situaţia în care avizul prevăzut la alin. (1) este nefavorabil, proiectul de ordonanţă de urgenţă va fi refăcut sub forma unui proiect de lege şi va fi promovat ca atare, cu îndeplinirea tuturor procedurilor prevăzute în prezentul regulament. 

(5) Dacă autoritatea care a elaborat proiectul de ordonanţă de urgenţă susţine necesitatea promovării lui în această formă, chiar după obţinerea unui aviz nefavorabil, acordat în conformitate cu prevederile alin. (1), proiectul va fi discutat în cadrul şedinţei Guvernului, unde se va adopta o hotărâre finală. 

(6) Nici un proiect de ordonanţă de urgenţă nu poate fi inclus pe agenda de lucru a Guvernului fără avizul prevăzut la alin. (1). 

Art. 14. – Prin decizie a primului-ministru, pe lângă Secretariatul General al Guvernului se pot constitui grupuri de lucru formate din specialişti – colaboratori externi – pentru analizarea proiectelor de acte normative sub aspectul soluţiilor propuse, cerinţelor de corelare cu ansamblul reglementărilor interne, armonizării cu legislaţia europeană şi cu tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi al respectării normelor de tehnică legislativă. 

Art. 15. – (1) Proiectele de acte normative avizate se transmit de către iniţiator Secretariatului General al Guvernului atât în original, ştampilate pe fiecare pagină, cât şi pe suport magnetic, însoţite de fişa circuitului de avizare al cărei model este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament. 

(2) Secretariatul General al Guvernului va solicita de îndată următoarele avize:

a) avizul Consiliului Legislativ, ce urmează să fie emis, potrivit legii, în termenul solicitat de Guvern, care nu poate fi mai mic de: 

– 24 de ore pentru proiectele de ordonanţe de urgenţă; 

– două zile pentru proiectele de legi care urmează să fie transmise Parlamentului cu solicitarea dezbaterii în procedură de urgenţă; 

– 10 zile pentru celelalte proiecte de acte normative;

b) avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în cazul proiectelor de acte normative prevăzute la art. 10;

c) avizul Consiliului Economic şi Social, în cazul proiectelor de acte normative care privesc domeniile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, cu modificările şi completările ulterioare, care urmează să fie emis, potrivit legii, în termen de: 

– 10 zile calendaristice de la primirea solicitării, în cazul proiectelor de hotărâri, de ordonanţe şi de legi ordinare; 

– 20 de zile calendaristice de la primirea solicitării, în cazul proiectelor de legi organice. 

(3) Secretariatul General al Guvernului verifică îndeplinirea condiţiilor de formă ale fiecărui proiect de act normativ, inclusiv respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, republicată, întocmind, dacă este cazul, o notă cuprinzând propuneri şi/sau observaţii. 

Art. 16. – Autorităţile publice, inclusiv Secretariatul General al Guvernului, sunt obligate să furnizeze Consiliului Legislativ informaţiile şi documentaţiile necesare privind avizarea proiectelor de acte normative, în termenele şi în condiţiile stabilite prin Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, republicată. 

Art. 17. – Proiectele de acte normative care nu corespund condiţiilor de formă prevăzute de prezentul regulament vor fi restituite iniţiatorilor de către Secretariatul General al Guvernului, în vederea refacerii lor. 

Art. 18. – (1) După parcurgerea etapelor prevăzute la art. 15 Secretariatul General al Guvernului transmite iniţiatorului, după caz, următoarele documente:

a) avizul Consiliului Legislativ;

b) avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

c) avizul Consiliului Economic şi Social;

d) nota cuprinzând propunerile şi/sau observaţiile sale. 

(2) Pe baza documentelor menţionate la alin. (1) colectivul prevăzut la art. 5 alin. (1) are obligaţia de a reanaliza şi, după caz, de a reface proiectul de act normativ. Proiectul de act normativ refăcut va fi transmis Secretariatului General al Guvernului, ştampilat pe fiecare filă, cu cel puţin 5 zile înainte de data şedinţei Guvernului pe a cărei agendă de lucru se solicită să fie înscris. 

(3) În situaţia în care iniţiatorul nu acceptă, total sau parţial, observaţiile şi propunerile formulate în documentele prevăzute la alin. (1), acesta va transmite Secretariatului General al Guvernului forma proiectului de act normativ ce urmează să fie supusă spre adoptare Guvernului, însoţită de o notă justificativă cuprinzând argumentele care au condus la neacceptarea observaţiilor şi/sau a propunerilor respective. 

CAPITOLUL II

Dispoziţii privind analiza şi supunerea spre adoptare a proiectelor de acte normative

Art. 19. – (1) Pregătirea şedinţelor Guvernului se realizează de Secretariatul General al Guvernului. 

(2) În vederea pregătirii şedinţelor Guvernului, Secretariatul General al Guvernului organizează, în prealabil, reuniuni de lucru cu reprezentanţi, la nivel de secretar de stat sau secretar general, ai ministerelor şi ai celorlalte autorităţi publice iniţiatoare şi avizatoare, în vederea corelării punctelor de vedere ale acestora în legătură cu proiectele de acte normative ce urmează a fi supuse Guvernului spre adoptare. 

(3) Secretariatul General al Guvernului va transmite proiectul agendei de lucru a şedinţei Guvernului din respectiva săptămână, structurat în două părţi, împreună cu actele incluse în aceasta, tuturor membrilor Guvernului, precum şi conducătorilor altor autorităţi publice interesate. 

(4) Proiectul agendei de lucru a şedinţei Guvernului cuprinde: proiecte de acte normative, rapoarte, note, note-mandat, memorandumuri, puncte de vedere, informări şi alte documente, în funcţie de necesităţi şi de solicitări. 

(5) În cadrul reuniunii vor fi discutate, în principal, următoarele probleme:

a) modalitatea de structurare a proiectului agendei de lucru comunicat;

b) modalitatea de soluţionare a unor chestiuni apărute pe circuitul de avizare, în cazul proiectelor de acte normative care urmează să fie înscrise pe agenda de lucru a următoarelor şedinţe ale Guvernului;

c) situaţia proiectelor de acte normative adoptate de Guvern şi nefinalizate până la data reuniunii;

d) situaţia sarcinilor restante rezultate din actele normative publicate. 

(6) În prima parte a agendei de lucru vor fi înscrise proiectele de acte normative şi alte documente, care au toate avizele ministerelor implicate, inclusiv formele refăcute conform avizelor Consiliului Legislativ, Consiliului Economic şi Social şi, după caz, Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sau Consiliului Concurenţei, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, în scopul facilitării luării unei decizii rapide de către Guvern asupra actelor care sunt agreate de toate ministerele implicate şi care nu mai comportă discuţii suplimentare pentru a fi adoptate de Guvern. 

(7) În cadrul reuniunilor vor fi luate în discuţie numai actele înscrise în cele două părţi ale proiectului agendei de lucru, pentru a se stabili:

a) dacă aceste acte îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi nu mai comportă discuţii suplimentare pentru a fi adoptate de Guvern;

b) care sunt problemele actelor înscrise în a doua parte a proiectului agendei de lucru, luându-se în considerare următoarele aspecte: 

– dacă respectivele acte ridică probleme care pot fi rezolvate până la data desfăşurării şedinţei Guvernului; 

– dacă mai este necesar avizul altor ministere; 

– dacă există puncte de vedere divergente pentru care este necesară o decizie a Guvernului. 

(8) În funcţie de rezultatul dezbaterilor şi clarificărilor aduse în cadrul reuniunilor, documentele urmează să fie înscrise în una dintre cele două părţi ale proiectului agendei de lucru sau să fie amânate pentru înscrierea pe agenda de lucru a următoarelor şedinţe ale Guvernului. 

(9) Proiectul agendei de lucru, avizat de ministrul delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, este prezentat de acesta spre aprobare primului-ministru. Agenda de lucru aprobată se comunică de Secretariatul General al Guvernului tuturor membrilor Guvernului, precum şi conducătorilor altor autorităţi publice interesate, cu cel puţin 36 de ore înainte de începerea şedinţei Guvernului. 

(10) Şedinţele de lucru ale Guvernului se desfăşoară utilizându-se Sistemul informatic pentru şedinţele Guvernului. 

(11) Membrii Guvernului, reprezentanţii autorităţilor publice interesate, precum şi ceilalţi invitaţi a căror prezenţă este necesară pentru buna desfăşurare a şedinţelor Guvernului se convoacă de ministrul delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, conform dispoziţiei primului-ministru. 

Art. 20. – (1) Înainte de începerea dezbaterilor sau în cursul acestora iniţiatorii pot solicita primului-ministru, motivat, retragerea sau amânarea proiectelor de acte normative aflate pe agenda de lucru. 

(2) În cazuri excepţionale primul-ministru poate aproba ca pe durata desfăşurării şedinţei Guvernului să fie luate în discuţie şi proiecte de acte normative sau materiale neînscrise pe agenda de lucru. În cazul adoptării de către Guvern a acestor proiecte de acte normative, iniţiatorul are obligaţia să îşi însuşească observaţiile şi propunerile cu privire la forma şi legalitatea acestor proiecte, cuprinse în documentele prevăzute la art. 18 alin. (1). 

(3) Decizia Guvernului cu privire la fiecare proiect de act normativ, luată ca urmare a rezultatului dezbaterilor, este marcată prin anunţul primului-ministru privind adoptarea, amânarea, respingerea sau retragerea acestuia, după caz. 

Art. 21. – (1) După adoptare, Secretariatul General al Guvernului finalizează proiectul de act normativ prin operarea observaţiilor de tehnică legislativă. 

(2) În situaţia în care în şedinţa Guvernului au fost formulate observaţii de fond, Secretariatul General al Guvernului le va comunica iniţiatorilor atât prin fax, cât şi prin poştă specială, imediat după ce stenograma şedinţei Guvernului a fost redactată. 

(3) În termen de cel mult două zile de la primirea observaţiilor formulate în şedinţa Guvernului, iniţiatorul este obligat să transmită Secretariatului General al Guvernului reformulările textelor vizate de acestea; în acest răspuns vor fi cuprinse, dacă este cazul, şi reformulările textelor vizate de observaţiile de fond cuprinse în documentele prevăzute la art. 18 alin. (1). Iniţiatorul aplică ştampila conducătorului instituţiei pe fiecare pagină ce conţine textele reformulate. Reformulările textelor vizate, însoţite de o adresă din partea iniţiatorului, se transmit prin fax, precum şi prin poştă specială, originalul urmând să fie ataşat la dosarul actului normativ în cauză. 

(4) După finalizare Secretariatul General al Guvernului transmite autorităţii publice iniţiatoare forma finală a actului normativ. 

(5) În situaţia în care iniţiatorul nu acceptă propunerile şi/sau observaţiile aprobate de Guvern, proiectul de act normativ va fi repus în mod obligatoriu pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului. 

Art. 22. – (1) Proiectele de acte normative cărora li s-au adus modificări de fond ca urmare a discutării şi adoptării lor în şedinţa Guvernului vor fi supuse unei noi avizări a Consiliului Legislativ, a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi a Consiliului Economic şi Social, după caz. În situaţia în care, ca urmare a noii avizări de către aceste autorităţi, este necesară operarea unor modificări de fond ori avizul respectiv este negativ, proiectul de act normativ va fi repus în mod obligatoriu pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului. 

(2) Repunerea pe agenda de lucru a şedinţei Guvernului este obligatorie şi în cazul proiectelor de acte normative adoptate potrivit art. 20 alin. (2), dacă:

a) acceptarea ulterioară a observaţiilor cuprinse în documentele prevăzute la art. 18 alin. (1) determină modificări de fond ale proiectului;

b) avizul Consiliului Legislativ şi/sau avizul Consiliului Economic şi Social sunt negative, după transmiterea de către iniţiator a punctului său de vedere la Secretariatul General al Guvernului. 

(3) În toate cazurile, dacă ulterior adoptării iniţiatorul solicită operarea altor modificări care nu au fost aprobate de Guvern, Secretariatul General al Guvernului are obligaţia să repună respectivul proiect de act normativ pe agenda de lucru. 

Art. 23. – (1) După şedinţa Guvernului, Secretariatul General al Guvernului va proceda la:

a) definitivarea actului normativ adoptat, în condiţiile art. 21;

b) prezentarea actului normativ adoptat primului-ministru, în vederea semnării, şi miniştrilor care au obligaţia punerii lui în executare, în vederea contrasemnării. În cazul ordonanţelor de urgenţă adoptate, acestea se supun primului-ministru, spre semnare, numai după obţinerea pe nota de fundamentare a acestora a semnăturii ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul, care certifică conformitatea cu avizul prevăzut la art. 13 alin. (1). Contrasemnarea unui act normativ adoptat de Guvern este obligatorie în termen de cel mult 24 de ore de la data semnării lui de către primul-ministru;

c) numerotarea actelor normative în cadrul anului calendaristic; actele Guvernului vor purta data şedinţei Guvernului în care acestea au fost adoptate;

d) transmiterea la Camera Deputaţilor sau, după caz, la Senat a proiectelor de legi, însoţite de expunerile de motive ale acestora şi de hotărârile de supunere a lor spre adoptare, semnate de primul-ministru;

e) transmiterea către secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu solicitarea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, însoţite, după caz, de notele de fundamentare ale acestora, semnate de ministrul sau de miniştrii iniţiatori. Sunt exceptate de la publicare hotărârile Guvernului care intră sub incidenţa prevederilor art. 108 alin. (4) ultima teză din Constituţia României, republicată, care se comunică numai instituţiilor interesate;

f) publicarea notelor de fundamentare ale hotărârilor şi ordonanţelor adoptate, pe pagina de Internet a Guvernului;

g) transmiterea la Senat sau la Camera Deputaţilor, după caz, a ordonanţelor şi a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, însoţite de expunerile de motive ale proiectelor de legi pentru aprobarea acestora şi de hotărârile de adoptare, semnate de primul-ministru. 

(2) În vederea publicării pe pagina de Internet a Guvernului sau, după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea I, iniţiatorilor le revine obligaţia să transmită Secretariatului General al Guvernului, imediat după adoptare, nota de fundamentare semnată numai de conducătorul/conducătorii autorităţii/autorităţilor publice iniţiatoare, care să se refere la forma finală a actului normativ, precum şi la avizul Consiliului Legislativ. 

(3) În conformitate cu dispoziţiile art. 75 din Constituţia României, republicată, se supun spre dezbatere şi adoptare:

a) Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi prevăzute la art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2006;

b) Senatului, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi prevăzute la art. 88 alin. (7) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005. 

Art. 24. – Instrumentele de prezentare şi motivare, variantele şi formele succesive ale proiectelor de acte normative, precum şi originalul actului normativ adoptat se păstrează de Secretariatul General al Guvernului, astfel încât să se asigure cunoaşterea întregului proces de elaborare a actului normativ respectiv. 

Art. 25. – (1) Actul normativ modificat sau completat în mod substanţial va fi republicat în temeiul unei dispoziţii exprese cuprinse în actul de modificare, respectiv de completare. 

(2) Republicarea actelor normative modificate sau completate prin ordonanţe ale Guvernului se poate face numai după aprobarea acestora din urmă prin lege, pentru a nu se crea eventuale discrepanţe cu actul de aprobare, în cazul în care acesta aduce alte modificări ordonanţei supuse aprobării. 

(3) Legile, precum şi ordonanţele şi hotărârile Guvernului vor fi republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija autorităţii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare. În acest sens autorităţile publice iniţiatoare ale proiectelor de ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului de modificare, respectiv de completare, au obligaţia de a transmite Secretariatulul General al Guvernului textul actului normativ de bază, în forma republicabilă, cu solicitarea de republicare, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, republicată. 

(4) Forma republicabilă conţine textul actului normativ de bază, în care se integrează prevederile modificate sau cele de completare, se actualizează denumirile schimbate între timp, cum ar fi cele ale unor instituţii sau localităţi, şi se dă, atunci când s-a dispus în mod expres, o nouă numerotare alineatelor, articolelor, capitolelor şi celorlalte structuri ale actului normativ în cauză. 

(5) Legile, precum şi ordonanţele şi hotărârile Guvernului vor fi republicate cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la solicitarea Secretariatului General al Guvernului adresată secretarului general al Camerei Deputaţilor. 

Art. 26. – (1) În cazul în care după publicarea actelor normative adoptate de Guvern se descoperă erori materiale în cuprinsul acestora, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare. 

(2) Rectificarea textelor actelor normative adoptate de Guvern se face cu avizul Consiliului Legislativ, la cererea Secretariatului General al Guvernului adresată secretarului general al Camerei Deputaţilor. În acest sens autorităţile publice iniţiatoare ale proiectelor de acte normative care conţin erori materiale au obligaţia de a transmite Secretariatului General al Guvernului textele vizate, în forma rectificabilă, justificând necesitatea îndreptării erorii materiale, cu solicitarea de a se dispune rectificarea necesară în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, republicată. 

CAPITOLUL III

Dispoziţii privind deciziile primului-ministru

Art. 27. – (1) Deciziile primului-ministru se emit pe baza şi în executarea legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului. 

(2) Deciziile primului-ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Secretariatului General al Guvernului. 

(3) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, deciziile primului-ministru care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, clasificate potrivit legii. 

Art. 28. – Deciziile primului-ministru se elaborează, se iniţiază, se emit şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, republicată, ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu principiile ordinii de drept. 

Art. 29. – (1) Proiectul de decizie se supune primului-ministru spre semnare însoţit de solicitarea conducătorului autorităţii publice care a formulat propunerea. 

(2) Proiectul de decizie se transmite de către iniţiatorul acestuia Secretariatului General al Guvernului, atât în original, ştampilat pe fiecare pagină, cât şi pe suport magnetic. 

(3) Proiectul de decizie care nu corespunde condiţiilor de formă prevăzute în prezentul capitol va fi restituit iniţiatorului de către Secretariatul General al Guvernului, în vederea refacerii lui. 

(4) Iniţiatorii au obligaţia de a comunica Secretariatului General al Guvernului, cu operativitate, toate informaţiile şi documentele solicitate, necesare definitivării proiectelor de decizie. 

Art. 30. – Secretariatul General al Guvernului transmite proiectele de decizie Cancelariei Primului-Ministru, pentru a fi prezentate primului-ministru în vederea semnării. Deciziile primului-ministru sunt contrasemnate de către şeful Cancelariei Primului-Ministru.

Art. 31. – (1) Deciziile primului-ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de cel mult 7 zile de la data emiterii lor. Nepublicarea atrage inexistenţa deciziilor. 

(2) Deciziile primului-ministru produc efecte de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. 

Art. 32. – (1) După semnarea deciziilor de către primul-ministru, Cancelaria Primului-Ministru va proceda la transmiterea acestora, în regim de urgenţă, către Secretariatul General al Guvernului. 

(2) Secretariatul General al Guvernului asigură:

a) numerotarea deciziilor în cadrul anului calendaristic şi arhivarea acestora, în original;

b) transmiterea deciziilor către secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu solicitarea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) comunicarea, de îndată, a deciziilor către autorităţile publice care au obligaţia punerii lor în aplicare. 

Art. 33. – Cheltuielile determinate de publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor primului-ministru se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Cancelariei Primului-Ministru. 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii privind ordinele, instrucţiunile şi celelalte acte normative emise de conducătorii ministerelor şi ai celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de prefecţi

Art. 34. – (1) Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi cele ale prefecţilor se emit pe baza şi în executarea legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului. 

(2) Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte se emit atunci când se prevede aceasta printr-o dispoziţie legală, cu încadrarea în termenul stabilit şi cu indicarea expresă a temeiului legal. 

(3) Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte vor fi elaborate respectându-se normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000, republicată, cu consultarea compartimentelor de specialitate din cadrul autorităţii publice respective, şi vor fi avizate în mod obligatoriu de compartimentul juridic propriu. 

(4) Actele prevăzute la alin. (1) se semnează numai de către conducătorii autorităţilor publice emitente. 

Art. 35. – (1) Toate ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniştrilor şi conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija acestora. 

(2) Prefecţii vor dispune publicarea ordinelor emise în monitoarele oficiale ale judeţelor sau al municipiului Bucureşti, potrivit reglementărilor în vigoare. 

(3) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 36. – (1) Pe întregul parcurs al elaborării proiectelor de acte normative se interzice personalului autorităţilor publice iniţiatoare şi avizatoare furnizarea în afara instituţiilor respective a unor date sau informaţii cu privire la respectivele proiecte de acte normative. 

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) actele, datele sau informaţiile referitoare la proiectele de acte normative, care sunt furnizate în afara instituţiilor cu adresa oficială, datată şi sub semnătura conducerii autorităţilor publice iniţiatoare ori avizatoare sau în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. 

Art. 37. – Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecţii vor analiza periodic stadiul aplicării actelor normative din domeniul lor de activitate şi vor face propuneri temeinic justificate de adaptare a reglementărilor legale la cerinţele impuse de evoluţia vieţii economico-sociale. 

Art. 38. – (1) În situaţia în care împotriva unui act al Guvernului se formulează o plângere prealabilă sau o reclamaţie administrativă în condiţiile prevederilor legale privind contenciosul administrativ, adresată Secretariatului General al Guvernului, aceasta se comunică de îndată iniţiatorului, care are obligaţia să reanalizeze actul respectiv şi să comunice Secretariatului General al Guvernului, în termen de 10 zile de la solicitare, propuneri de menţinere, de modificare şi/sau de completare ori de abrogare a acestuia. 

(2) În situaţia în care iniţiatorul propune menţinerea actului administrativ, Secretariatul General al Guvernului comunică reclamantului soluţia de respingere a plângerii prealabile sau, după caz, a reclamaţiei administrative. Secretariatul General al Guvernului va asigura susţinerea soluţiei de menţinere a actului administrativ în faţa instanţelor de contencios administrativ. 

(3) În situaţia în care iniţiatorul propune admiterea plângerii prealabile sau, după caz, a reclamaţiei administrative, acesta are obligaţia de a promova un proiect de modificare, de completare sau de abrogare, după caz, a actului administrativ contestat, respectând dispoziţiile prezentului regulament şi ale legislaţiei privind contenciosul administrativ. 

Art. 39. – (1) În situaţia în care împotriva unei decizii a primului-ministru se formulează o plângere prealabilă sau o reclamaţie administrativă în condiţiile prevederilor legale privind contenciosul administrativ, Cancelaria Primului-Ministru comunică de îndată iniţiatorului, care are obligaţia să reanalizeze actul respectiv şi să comunice Cancelariei Primului-Ministru, în termen de 10 zile de la solicitare, propuneri de menţinere, de modificare şi/sau de completare ori de abrogare a acestuia. 

(2) În situaţia în care iniţiatorul propune menţinerea deciziei primului-ministru, Cancelaria Primului-Ministru comunică reclamantului soluţia de respingere a plângerii prealabile sau, după caz, a reclamaţiei administrative. Cancelaria Primului-Ministru va asigura susţinerea soluţiei de menţinere a deciziei primului-ministru în faţa instanţelor de contencios administrativ. 

(3) În situaţia în care iniţiatorul propune admiterea plângerii prealabile sau, după caz, a reclamaţiei administrative, acesta are obligaţia de a promova un proiect de modificare, de completare sau de abrogare, după caz, a deciziei primului-ministru contestate, respectând dispoziţiile prezentului regulament şi ale legislaţiei privind contenciosul administrativ. 

ANEXĂ**)

la regulament