Hotărârea Guvernului nr. 470/2007

M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. – Prezenta hotărâre reglementează condiţiile de utilizare a anumitor combustibili lichizi, inclusiv combustibilii marini, în scopul reducerii emisiilor de dioxid de sulf, rezultate din arderea acestora, în vederea diminuării efectelor negative ale acestor emisii asupra sănătăţii populaţiei şi mediului. 

Art. 2. – Reducerea emisiilor de dioxid de sulf, rezultate din arderea anumitor combustibili lichizi derivaţi din petrol, se realizează prin impunerea unor valori limită pentru conţinutul de sulf din combustibilii respectivi, ca o condiţie pentru utilizarea acestora pe teritoriul României, inclusiv în marea teritorială şi în zona economică exclusivă sau în zonele de control al poluării. 

Art. 3. – (1) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:

a) combustibililor care se folosesc pentru cercetare şi testare;

b) combustibililor destinaţi prelucrării înainte de arderea finală;

c) combustibililor destinaţi prelucrării în rafinării;

d) combustibililor utilizaţi de navele militare şi de alte nave folosite în servicii militare;

e) combustibililor necesari asigurării siguranţei unei nave sau pentru salvarea de vieţi omeneşti pe mare;

f) combustibililor utilizaţi de o navă în urma unei avarii survenite la navă sau la echipamentul său, cu condiţia de a se lua, cât mai urgent posibil, măsurile necesare pentru repararea navei şi/sau a echipamentului, în vederea prevenirii ori minimizării excesului de emisii. Aceste prevederi nu se aplică dacă proprietarul sau comandantul a acţionat cu intenţia de a provoca daune ori din neglijenţă;

g) combustibililor utilizaţi la bordul navelor care folosesc tehnologii aprobate de reducere a emisiilor conform art. 11. 

(2) Pentru situaţia prevăzută la alin. (1) lit. d), entităţile care administrează aceste nave adoptă măsuri corespunzătoare care să nu influenţeze în mod negativ operaţiunile sau capacitatea operaţională a acestor nave, în măsura în care acest lucru este rezonabil şi posibil, întrucât aceste nave acţionează în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri. 

Art. 4. – În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) motorină – orice combustibil lichid derivat din petrol, cu excepţia combustibilului marin, identificat conform poziţiilor tarifare 27101925, 27101929, 27101945 sau 27101949 din Tariful vamal al României, sau orice combustibil lichid derivat din petrol, exclusiv combustibilul marin, din care mai puţin de 65% în volum, inclusiv pierderile, se distilează la 250°C şi cel puţin 85% în volum, inclusiv pierderile, se distilează la 350°C, determinate prin metoda ASTM D 86; motorina definită în Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei, cu modificările şi completările ulterioare, este exclusă din prezenta definiţie. Motorina utilizată pentru motoarele nerutiere, precum şi pentru tractoare este, de asemenea, exclusă din prezenta definiţie;

b) combustibil marin – orice combustibil lichid derivat din petrol destinat a fi utilizat la bordul navelor, inclusiv acei combustibili definiţi în Standardul român SR ISO 8217:1996;

c) combustibil diesel marin – orice combustibil marin care are viscozitatea ori densitatea încadrată în intervalele de viscozitate şi, respectiv, densitate definite pentru sortimentele DMB şi DMC în tabelul I din Standardul român SR ISO 8217:1996;

d) motorină marină – orice combustibil marin care are viscozitatea ori densitatea încadrată în intervalele de viscozitate şi, respectiv, densitate definite pentru sortimentele DMX şi DMA în tabelul I din Standardul român SR ISO 8217:1996;

e) păcură – orice combustibil lichid derivat din petrol, cu excepţia combustibilului marin, identificat conform poziţiilor tarifare de la 27101951 la 27101969 din Tariful vamal al României, sau orice combustibil lichid derivat din petrol, cu excepţia combustibililor definiţi la lit. a) şi b), care prin limitele de distilare se încadrează în categoria uleiurilor grele destinate utilizării drept combustibil şi din care mai puţin de 65% în volum, inclusiv pierderile, se distilează la 250°C, determinată prin metoda ASTM D 86. Dacă distilarea nu poate fi determinată prin metoda ASTM D 86, de asemenea, produsul derivat din petrol intră în categoria păcură;

f) MARPOL 73/78 – Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17 februarie 1978, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993;

g) anexa VI la MARPOL 73/78 – anexa intitulată „Reguli privind prevenirea poluării atmosferei de către nave“, inclusă în MARPOL 73/78 prin Protocolul din 1997, la care România a aderat prin Legea nr. 269/2006;

h) zone de control al emisiei de SO_x – zonele maritime definite de Organizaţia Maritimă Internaţională – IMO în conformitate cu anexa VI la MARPOL 73/78;

i) nave de pasageri – navele care transportă mai mult de 12 pasageri, pasager considerându-se orice persoană de pe navă, cu excepţia comandantului şi membrilor echipajului, persoanelor angajate sau incluse în activităţile de bord şi copiilor cu vârstă de sub un an;

j) servicii regulate – seriile de voiaje efectuate de navele de pasageri pentru deservirea traficului între aceleaşi sau mai multe porturi ori serii de voiaj dinspre şi spre port, fără escale intermediare, conform unui orar publicat, ori efectuate cu o asemenea regularitate sau frecvenţă încât constituie un orar recunoscut;

k) nave militare – navele care aparţin forţelor armate ale unui stat, poartă însemnele exterioare care disting aceste nave în funcţie de naţionalitate, se află sub comanda unui ofiţer împuternicit de către guvernul statului respectiv şi al cărui nume apare în lista de serviciu corespunzătoare sau în echivalentul acesteia şi are un echipaj la bord care se află în serviciul regulat al forţelor armate;

l) nave acostate la dană – navele care sunt legate sau ancorate în siguranţă într-un port românesc sau într-un port din alt stat membru al Uniunii Europene pe perioada încărcării, descărcării ori când efectuează o escală, inclusiv timpul petrecut atunci când nu sunt angajate în operaţiuni de manipulare a mărfurilor;

m) nave de navigaţie interioară – navele de navigaţie interioară, aşa cum sunt definite în Directiva Consiliului nr. 82/714/CEE din 4 octombrie 1982 privind cerinţele tehnice pentru navele de navigaţie interioară, incluzând toate navele care deţin:

(i)	un certificat de navigaţie interioară, aşa cum este definit în Directiva nr. 82/714/CEE;
(ii)	un certificat emis în temeiul art. 22 din Convenţia privind navigaţia pe Rin, revizuită;

n) introducere pe piaţă – vânzarea sau punerea la dispoziţie, pe teritoriul României ori pe teritoriul oricărui stat membru al Uniunii Europene, unei terţe persoane contra cost sau gratuit, a combustibililor marini pentru combustie la bordul navelor. Este exceptată furnizarea sau punerea la dispoziţie a combustibililor marini pentru export, aflaţi în tancurile de marfă ale navei;

p) tehnologii de reducere a emisiilor – sistemul de purificare a gazelor evacuate sau orice altă metodă tehnologică care este verificată şi implementată;

q) metoda ASTM D 86 – metoda prevăzută de către Societatea Americană pentru Testare şi Materiale în ediţia din 1976 privind definiţiile şi specificaţiile standard pentru produsele derivate din petrol şi pentru lubrifianţi, preluată prin Standardul român SR EN ISO 3405:2003;

r) instalaţie de ardere – orice echipament tehnic în care combustibilii sunt oxidaţi în scopul utilizării energiei termice generate. 

Art. 5. – (1) Se admite utilizarea, de la 1 ianuarie 2007, numai a păcurii în care conţinutul de sulf nu depăşeşte 1,00% în masă. 

(2) Prin excepţie, prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care autorităţile competente se asigură că se realizează monitorizarea emisiilor pentru păcura utilizată în:

a) instalaţiile de ardere cărora le sunt aplicabile prevederile Directivei nr. 2001/80/CE, transpusă prin Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

(i)	sunt considerate instalaţii mari de ardere noi – tip II şi tip III, în conformitate cu prevederile pct. 10 şi 11 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 541/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
(ii)	respectă valorile limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute în anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 541/2003, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate în conformitate cu art. 5 alin. (1) şi art. 9 ale aceleiaşi hotărâri;

b) instalaţiile de ardere cărora le sunt aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 541/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

(i)	sunt considerate instalaţii mari de ardere existente – tip I, în conformitate cu prevederile pct. 9 din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 541/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
(ii)	emisiile de dioxid de sulf provenite din aceste instalaţii sunt mai mici decât sau egale cu 1.700 mg/Nm3, la un conţinut de oxigen din gazele reziduale de 3% în volum, măsurat în stare uscată;
(iii)	iar de la 1 ianuarie 2008, emisiile de dioxid de sulf, provenite din instalaţiile de ardere aflate sub incidenţa art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 541/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sunt mai mici decât sau egale cu emisiile rezultate în urma conformării cu valorile limită de emisie pentru instalaţii noi, prevăzute în secţiunea A a anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 541/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea, după caz, a prevederilor art. 10, 12 şi 13 din aceeaşi hotărâre şi ale anexei nr. 8 la aceasta;

c) alte instalaţii de ardere care nu se încadrează în domeniul de aplicare prevăzut la lit. a) şi b), unde valorile emisiilor de dioxid de sulf nu depăşesc 1.700 mg/Nm³ la un conţinut de oxigen din gazele reziduale de 3% în volum, măsurat în stare uscată;

d) în procesele de ardere în rafinării, unde valoarea medie lunară a emisiilor de dioxid de sulf mediată pentru toate instalaţiile din rafinare, indiferent de tipul de combustibil sau de combinaţia de combustibil utilizată, se încadrează în valoarea limită care nu depăşeşte 1.700 mg/Nm³. Aceasta nu se va aplica instalaţiilor de ardere care se încadrează în domeniul de aplicare prevăzut la lit. a) sau, de la 1 ianuarie 2008, acelora care se încadrează în domeniul de aplicare prevăzut la lit. b). 

(3) Exploatarea instalaţiilor de ardere prevăzute la alin. (2), care utilizează păcura cu un conţinut de sulf mai mare decât valoarea prevăzută la alin. (1), este permisă numai în condiţiile deţinerii autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu, emisă de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului care stabileşte valorile limită de emisie. 

Art. 6. – (1) Se admite utilizarea, de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, numai a motorinei, inclusiv a motorinei marine, în care conţinutul de sulf nu depăşeşte 0,2% în masă. 

(2) Se admite utilizarea, de la 1 ianuarie 2008, numai a motorinei, inclusiv a motorinei marine, în care conţinutul de sulf nu depăşeşte 0,1% în masă. 

(3) De la 1 ianuarie 2010 prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru motorina marină. 

Art. 7. – (1) Navele de pasageri care efectuează servicii regulate către sau dinspre porturile româneşti, operând în marea teritorială, zona economică exclusivă şi zonele de control al poluării, au obligaţia de a utiliza numai combustibili marini în care conţinutul de sulf nu depăşeşte 1,5% în masă. 

(2) Prevederile alin. (1) se aplică tuturor navelor, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, inclusiv acelor nave al căror voiaj începe într-un port din afara Uniunii Europene. 

(3) Datele de aplicare a prevederilor alin. (1) sunt următoarele:

a) de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, pentru zona Mării Baltice menţionată în Regula 14(3) a) din anexa VI la MARPOL 73/78;

b) 11 august 2007 sau 12 luni de la intrarea în vigoare a desemnării IMO, pentru zona Mării Nordului;

c) 12 luni de la intrarea în vigoare a desemnării, pentru oricare alte zone maritime, inclusiv porturile pe care IMO le desemnează ulterior ca zone pentru controlul emisiilor de SO_x, în conformitate cu Regula 14(3) b) din anexa VI la MARPOL 73/78. 

(4) De la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, toate navele care intră în porturile româneşti sunt obligate ca în jurnalul de bord să consemneze data şi ora fiecărei operaţiuni de trecere a combustibilului. 

(5) De la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri şi în conformitate cu Regula 18 din anexa VI la MARPOL 73/78, furnizorii de combustibili marini au următoarele obligaţii:

a) să specifice conţinutul de sulf pe nota de livrare a buncherului, care trebuie să fie însoţită de un eşantion reprezentativ sigilat, purtând semnătura reprezentantului furnizorului şi comandantului sau ofiţerului responsabil cu operaţia de buncheraj, pentru toţi combustibilii marini comercializaţi;

b) să se înregistreze în registrul furnizorilor de combustibili marini, gestionat de Ministerul Economiei şi Finanţelor;

c) să livreze numai combustibili care corespund specificaţiilor menţionate în nota de livrare;

d) să aplice măsuri de remediere, după caz, a loturilor care nu se conformează cu cerinţele prevederilor prezentei hotărâri. 

Art. 8. – Se admite introducerea pe piaţă, de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, numai a combustibililor diesel marini în care conţinutul de sulf nu depăşeşte 1,5% în masă. 

Art. 9. – (1) De la 1 ianuarie 2010, următoarele nave au obligaţia de a utiliza numai combustibili marini în care conţinutul de sulf nu depăşeşte 0,1% în masă:

a) navele de navigaţie interioară;

b) navele acostate la dană, în porturile româneşti sau în porturile din alte state membre ale Uniunii Europene, acordându-se echipajului suficient timp pentru a finaliza orice operaţie necesară de trecere de pe un combustibil pe altul, cât mai curând posibil după sosirea la dană şi cât mai târziu posibil înainte de plecare. 

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică:

a) navelor care, în conformitate cu un orar publicat, urmează să staţioneze mai puţin de două ore;

b) navelor de navigaţie interioară care deţin un certificat care atestă conformitatea cu prevederile Convenţiei internaţionale pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare – SOLAS, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 80/1979, cu amendamentele ulterioare acceptate, atunci când aceste nave se află pe mare;

c) navelor staţionate, cu motoarele oprite şi care primesc curent electric de la ţărm. 

Art. 10. – Se admite introducerea pe piaţă, de la 1 ianuarie 2010, numai a motorinei marine în care conţinutul de sulf nu depăşeşte 0,1% în masă. 

Art. 11. – (1) Autoritatea Navală Română în cooperare cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, după caz, aprobă experimentarea tehnologiilor de reducere a emisiilor de gaze pentru navele aflate sub pavilionul acestora sau pentru navele din zonele maritime din jurisdicţia lor. 

(2) În timpul acestor experimente se permite utilizarea combustibililor marini care nu îndeplinesc prevederile art. 7–10, numai dacă:

a) Autoritatea Navală Română informează, în scris, Comisia Europeană şi orice stat membru interesat, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea lucrărilor;

b) permisele pentru experimente nu depăşesc 18 luni;

c) toate navele implicate în aceste experimente instalează echipamente sigilate pentru monitorizarea continuă a emisiilor la coş şi le utilizează pe întreaga perioadă a experimentării;

d) toate navele implicate realizează reduceri de emisii care sunt cel puţin echivalente cu cele care ar fi realizate prin limitările sulfului din combustibilii specificaţi în prezenta hotărâre;

e) există un sistem de management stabilit pentru toate deşeurile generate din procesul tehnologiilor de reducere a emisiilor pe întreaga perioadă de încercări;

f) există o evaluare a impactului asupra mediului marin, mai ales asupra ecosistemelor din porturi şi cheiuri, pe întreaga perioadă de încercări;

g) rezultatele complete sunt furnizate Comisiei Europene şi puse la dispoziţia publicului într-o perioadă de 6 luni de la finalizarea perioadei de încercări. 

(3) Tehnologiile de reducere a emisiilor pentru navele care arborează pavilionul român se aprobă în conformitate cu procedura prevăzută la alin. (2) al art. 3 din Regulamentul nr. 2.099/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 noiembrie 2002 de instituire a unui Comitet pentru siguranţă maritimă şi prevenirea poluării de către nave (COSS) şi de modificare a regulamentelor privind siguranţa maritimă şi prevenirea poluării de către nave, având în vedere:

a) instrucţiunile care urmează să fie dezvoltate de către IMO;

b) rezultatele încercărilor realizate în conformitate cu alin. (2);

c) efectele asupra mediului, inclusiv reducerile de emisii şi impactul asupra ecosistemelor din porturi şi cheiuri;

d) fezabilitatea monitorizării şi verificării. 

(4) Ca o alternativă la utilizarea combustibililor marini cu conţinut de sulf redus, care respectă prevederile, navele pot să folosească o tehnologie aprobată de reducere a emisiilor de gaze, în cazul în care acestea:

a) realizează în mod continuu reduceri de emisii care sunt cel puţin echivalente acelor emisii care ar fi realizate prin limitarea conţinutului de sulf în combustibilii marini prevăzuţi în prezenta hotărâre;

b) sunt echipate cu echipamente de monitorizare continuă a emisiilor;

c) prezintă documente amănunţite, pe baza criteriilor comunicate de către autorităţile portuare la IMO, privind deşeurile curente eliminate în porturile, cheiurile şi estuarele închise, care nu au impact asupra ecosistemelor. 

Art. 12. – Ministerul Economiei şi Finanţelor informează Comisia Europeană dacă, datorită unei modificări neprevăzute în aprovizionarea cu ţiţei, produse petroliere sau alte hidrocarburi, se întâmpină dificultăţi în aplicarea valorilor limită privind conţinutul maxim de sulf prevăzute în prezenta hotărâre. 

Art. 13. – (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor monitorizează respectarea condiţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1), art. 6 alin. (1) şi la art. 7–10. 

(2) Se utilizează, după caz, următoarele metode de prelevare, analiză şi inspecţie:

a) prelevarea combustibililor marini utilizaţi pentru combustie la bordul navei, în timp ce sunt livraţi navei, în conformitate cu liniile directoare ale Organizaţiei Maritime Internaţionale, şi analizarea conţinutului de sulf;

b) prelevarea şi analizarea conţinutului de sulf din combustibilii marini pentru combustie la bordul navei, care se găsesc în tancurile navei, dacă este posibil, şi din eşantioanele de combustibil sigilate, aflate la bordul navelor;

c) inspecţia jurnalelor de bord şi a notelor de livrare a buncherului. 

Art. 14. – Prelevarea şi analizarea conţinutului de sulf se fac cu începere de la data restricţionării introducerii pe piaţă şi utilizării pentru fiecare combustibil şi se efectuează cu regularitate şi prin metode care să garanteze că eşantioanele sunt reprezentative pentru combustibilul verificat. 

Art. 15. – (1) Procedura de eşantionare, respectiv prelevarea şi analizarea conţinutului de sulf, a combustibililor lichizi, inclusiv a combustibililor marini, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) Eşantionarea se realizează de către laboratoare de încercări, organisme de certificare produs sau organisme de inspecţie independente, recunoscute în acest scop de Ministerul Economiei şi Finanţelor. 

(3) Lista organismelor recunoscute pentru efectuarea eşantionării se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 16. – Metodele de referinţă pentru determinarea conţinutului de sulf din păcură şi din combustibilii marini sunt cele prevăzute în standardele SR EN ISO 8754:2004 şi SR EN ISO 14596:2003. 

Art. 17. – Metodele de referinţă pentru determinarea conţinutului de sulf din motorină sunt cele prevăzute în standardele SR EN 24260:2002, SR EN ISO 8754:2004 şi SR EN ISO 14596:2003. 

Art. 18. – (1) În caz de litigiu, metoda de referinţă este metoda prevăzută în Standardul român SR EN ISO 14596:2003. 

(2) Interpretarea statistică a verificării conţinutului de sulf din motorină se efectuează în conformitate cu Standardul român SR EN ISO 4259:1999. 

Art. 19. – (1) În fiecare an, până la data de 30 iunie, Ministerul Economiei şi Finanţelor înaintează Comisiei Europene un raport cu datele naţionale privind conţinutul de sulf al combustibililor lichizi care cad sub incidenţa acestei hotărâri, pentru anul calendaristic precedent, care să conţină:

a) numărul total de eşantionări, în funcţie de tipul de combustibil utilizat;

b) cantităţile corespunzătoare de combustibili lichizi utilizaţi şi conţinutul de sulf mediu calculat;

c) numărul inspecţiilor făcute la nave;

d) conţinutul mediu de sulf pentru combustibilii marini care nu intră sub incidenţa prezentei hotărâri. 

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) conţine şi:

a) tendinţe observate în calitatea aerului, acidifiere, costuri ale combustibilului şi schimbări modale;

b) progrese în reducerea oxizilor de sulf de la nave prin mecanisme ale Organizaţiei Maritime Internaţionale ce urmăresc iniţiativele comunitare în acest sens;

c) o nouă analiză de eficienţă a costurilor, inclusiv beneficii de mediu directe şi indirecte, a măsurilor prevăzute la art. 7 şi a posibilelor măsuri de reducere a emisiilor suplimentare;

d) modalităţi de implementare a prevederilor art. 11. 

Art. 20. – (1) Operatorii economici care introduc pe piaţă combustibili lichizi, inclusiv combustibili marini, sunt obligaţi să transmită trimestrial Ministerului Economiei şi Finanţelor, pe suport hârtie şi electronic, informaţii privind cantităţile totale de combustibili lichizi introduse pe piaţă. 

(2) Utilizatorii de combustibili lichizi, exlusiv cei de combustibili marini, sunt obligaţi:

a) să transmită trimestrial Ministerului Economiei şi Finanţelor, pe suport hârtie şi electronic, informaţii privind cantităţile totale de combustibili lichizi utilizaţi;

b) să permită laboratoarelor de încercări, organismelor de certificare produs sau organismelor de inspecţie, independente, recunoscute de Ministerul Economiei şi Finanţelor, eşantionarea de combustibili lichizi. 

Art. 21. – Cheltuielile aferente activităţii de eşantionare, începând cu anul 2007, sunt suportate de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, în limitele fondurilor alocate anual de la bugetul de stat. 

Art. 22. – (1) Constituie contravenţie nerespectarea următoarelor prevederi şi se sancţionează după cum urmează:

a) art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1) şi (5), art. 8, art. 9 alin. (1) şi art. 10, cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei;

b) art. 7 alin. (4), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

c) art. 20, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei. 

(2) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

Art. 23. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a) se fac de către personalul împuternicit de Ministerul Economiei şi Finanţelor, în baza rapoartelor de constatare ale laboratoarelor de încercări, organismelor de certificare produs sau ale organismelor de inspecţie de terţă parte, recunoscute de Ministerul Economiei şi Finanţelor, care efectuează activitatea de eşantionare pentru combustibilii lichizi. 

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. b) se fac de către Autoritatea Navală Română. 

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. c) se fac de către personalul împuternicit de Ministerul Economiei şi Finanţelor. 

Art. 24. – Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 142/2003 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 12 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. 

*

Prezenta hotărâre transpune Directiva 1999/32/CE din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 121 din 11 mai 1999, modificată şi completată prin Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iulie 2005, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 191 din 22 iulie 2005. 

 

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei şi finanţelor,

Varujan Vosganian

Ministrul mediului şi dezvoltării durabile,

Attila Korodi

Ministrul transporturilor,

Ludovic Orban

Departamentul pentru Afaceri Europene

Adrian Ciocănea,

secretar de stat

 

Bucureşti, 23 mai 2007. 

Nr. 470.