Hotărârea Guvernului nr. 454/2003 – Republicare *)

M. Of. nr. 538/8 august 2007

 

HOTĂRÂRE

privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a recipientelor simple sub presiune

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1

Domeniul de aplicare

Art. 1. – (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică recipientelor simple sub presiune executate în serie în ţară sau importate, reglementând cerinţele esenţiale de securitate impuse acestora pentru a fi introduse pe piaţă şi puse în funcţiune. 

(2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:

a) recipientelor simple sub presiune special destinate folosirii în domenii nucleare, care prin avariere ar cauza emisii radioactive;

b) recipientelor simple sub presiune special folosite pentru instalare în interiorul navelor maritime sau aeriene ori pentru propulsarea acestora;

c) stingătoarelor de foc. 

SECŢIUNEA a 2-a

Definirea unor termeni

Art. 2. – În înţelesul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc astfel:

a) recipient simplu sub presiune – orice recipient sudat, supus unei presiuni interioare relative mai mari de 0,5 bari, care este destinat umplerii cu aer sau azot şi care nu va fi expus la foc, denumit în continuare recipient;

b) introducere pe piaţă – acţiunea de a face disponibil un produs pentru prima dată, contra cost sau gratuit, în vederea distribuirii şi/sau utilizării. 

SECŢIUNEA a 3-a

Condiţii tehnice impuse la construcţia recipientelor

Art. 3. – (1) Recipientele se execută:

a) fie dintr-o parte cilindrică de secţiune circulară, închisă la capete, cu funduri bombate spre exterior şi/sau plane, având aceeaşi axă de revoluţie cu partea cilindrică;

b) fie din două funduri bombate spre exterior, care au aceeaşi axă de revoluţie. 

(2) Piesele componente şi ansamblurile care contribuie la rezistenţa recipientelor se execută fie din oţel de calitate nealiat, fie din aluminiu nealiat sau aliaje din aluminiu rezistente în timp. 

(3) Presiunea maximă de lucru a recipientului nu trebuie să depăşească 30 bari, iar produsul PS x V (presiunea x capacitatea recipientului) nu trebuie să depăşească 10.000 bari x litru. 

(4) Temperatura minimă de lucru nu trebuie să fie inferioară valorii de –50°C. 

(5) Temperatura maximă de lucru nu trebuie să fie superioară valorii de 300°C pentru recipientele din oţel şi valorii de 100°C pentru recipientele din aluminiu şi aliaj de aluminiu. 

Art. 4. – (1) Recipientele la care produsul PS x V este mai mare de 50 bari x litru trebuie să satisfacă cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1. 

(2) Recipientele la care produsul PS x V este mai mic sau egal cu 50 bari x litru trebuie fabricate conform practicilor inginereşti din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi trebuie să poarte marcajele prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 2, cu excepţia marcajului european de conformitate CE, prevăzut la art. 15. 

SECŢIUNEA a 4-a

Condiţii de introducere pe piaţă a recipientelor

Art. 5. – (1) Se admit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a recipientelor dacă, atunci când sunt corect instalate şi întreţinute, nu pun în pericol siguranţa persoanelor, a animalelor domestice şi a proprietăţii, în condiţiile în care sunt utilizate conform scopului prevăzut. 

(2) Se consideră că sunt respectate cerinţele prezentei hotărâri şi se admit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a recipientelor dacă acestea poartă marcajul european de conformitate CE, aplicat de un producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene. Elementele de identificare a marcajului european de conformitate CE sunt prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată, cu modificările ulterioare. 

(3) Autorităţile publice pot reglementa cerinţe specifice de protecţie pentru lucrătorii care utilizează recipiente. Respectivele reglementări nu pot aduce modificări care contravin prevederilor prezentei hotărâri. 

(4) Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a recipientelor care satisfac cerinţele prezentei hotărâri nu pot fi restricţionate. 

Art. 6. – (1) Se consideră că recipientele care poartă marcajul CE corespund tuturor prevederilor prezentei hotărâri, inclusiv procedurilor pentru evaluarea conformităţii prevăzute în cap. II. Conformitatea recipientelor cu standardele române şi/sau cu standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standardele europene armonizate, ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conduce la prezumţia de conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 4. 

(2) Pentru recipientele la care producătorul nu a aplicat sau a aplicat doar parţial standardele prevăzute la alin. (1) ori pentru care nu există asemenea standarde conformitatea cu cerinţele esenţiale prevăzute la art. 4 alin. (1) trebuie dovedită printr-o examinare EC de tip, stabilită în condiţiile prezentei hotărâri, urmată de emiterea certificatului de examinare EC de tip. Conformitatea acestor recipiente cu prototipul aprobat este certificată prin aplicarea marcajului CE. 

(3) a) În cazul în care recipientului i se aplică şi alte reglementări care acoperă şi alte cerinţe şi care, de asemenea, prevăd aplicarea marcajului CE, acest marcaj indică conformitatea cu prevederile tuturor reglementărilor aplicabile. 

b) Atunci când una sau mai multe dintre reglementările prevăzute la lit. a) permit producătorului, într-o perioadă de tranziţie, să aleagă ce reglementări să aplice, marcajul de conformitate CE indică conformitatea numai cu reglementările aplicate de producător. În acest caz trebuie specificate în documentele, notele sau instrucţiunile care însoţesc aceste recipiente, conform cerinţelor reglementărilor, elementele de identificare particulare ale reglementărilor aplicate, aşa cum sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(4) În situaţia în care se constată că un standard prevăzut la alin. (1) nu răspunde în totalitate cerinţelor esenţiale de conformitate prevăzute la art. 4, Ministerul Economiei şi Finanţelor sesizează Comisia Europeană sau statul membru al Uniunii Europene, oferind şi motivaţiile pentru această sesizare. În baza deciziei adoptate, din care rezultă necesitatea retragerii standardului armonizat, Ministerul Economiei şi Finanţelor retrage standardul în cauză din lista standardelor armonizate, aprobată prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, şi actualizează corespunzător lista standardelor armonizate, conform prevederilor prezentei hotărâri. 

Art. 7. – (1) Atunci când organismul de control constată că recipientele care poartă marcajul CE, folosite corespunzător destinaţiei lor, ar putea pune în pericol siguranţa persoanelor, a animalelor domestice şi a proprietăţii, ia măsuri corespunzătoare de retragere a acelor recipiente de pe piaţă sau interzice ori limitează introducerea acestora pe piaţă. 

(2) Organismul de control informează imediat, în scris, Ministerul Economiei şi Finanţelor cu privire la deciziile luate, indicând motivele care au stat la baza deciziei sale şi, în special, dacă neconformitatea se datorează:

a) nerespectării cerinţelor esenţiale prevăzute la art. 4, în cazul în care recipientele nu respectă standardele prevăzute la art. 6 alin. (1);

b) aplicării incorecte a standardelor prevăzute la art. 6 alin. (1);

c) deficienţelor din cuprinsul standardelor prevăzute la art. 6 alin. (1). 

(3) Atunci când organismul de control constată că un recipient care nu este conform poartă marcajul CE, ia măsuri corespunzătoare împotriva celui care a aplicat marcajul şi informează Ministerul Economiei şi Finanţelor, într-un interval de 72 de ore, cu privire la orice decizie adoptată. 

(4) Ministerul Economiei şi Finanţelor va informa imediat Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene asupra oricărei decizii adoptate conform prevederilor alin. (1) şi (3). 

CAPITOLUL II

Proceduri pentru evaluarea conformităţii

SECŢIUNEA 1

Proceduri de certificare

Art. 8. – (1) Înaintea introducerii în fabricaţie a recipientului la care produsul PS x V este mai mare de 50 bari x litru şi care este realizat:

a) în conformitate cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1), producătorul sau reprezentantul său autorizat, persoană juridică cu sediul pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, acţionează la libera sa alegere, după cum urmează:

1. informează un organism notificat, care, în urma examinării dosarului tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3 din anexa nr. 2, emite un atestat prin care se certifică faptul că dosarul tehnic de fabricaţie este adecvat cerinţelor tehnice; sau

2. supune un prototip de recipient examinării EC de tip, în condiţiile prezentei hotărâri;

b) fără a fi în conformitate, total sau parţial, cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1), producătorul sau reprezentantul său autorizat, persoană juridică cu sediul pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, supune un prototip de recipient examinării EC de tip, în condiţiile prezentei hotărâri. 

(2) Înainte de a fi introduse pe piaţă recipientele realizate în conformitate cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1) sau cu prototipul aprobat se supun:

a) dacă produsul PS x V este mai mare de 3.000 bari x litru, verificării EC, în condiţiile prezentei hotărâri;

b) dacă produsul PS x V nu este mai mare de 3.000 bari x litru, dar este mai mare de 50 bari x litru, la libera alegere a producătorului:

1. declarării conformităţii EC; sau

2. verificării EC, în condiţiile prezentei hotărâri. 

(3) Documentele şi corespondenţa realizate în legătură cu procedurile de evaluare prevăzute la alin. (1) şi (2) se efectuează în limba română sau într-o limbă acceptată de organismul notificat. 

SECŢIUNEA a 2-a

Examinarea EC de tip

Art. 9. – (1) Examinarea EC de tip este procedura prin care un organism notificat constată şi certifică faptul că prototipul de recipient satisface prevederile aplicabile din prezenta hotărâre. 

(2) Cererea pentru examinarea EC de tip cu privire la prototipul de recipient sau un prototip reprezentând o clasă de recipiente se încredinţează de către producător sau reprezentantul său autorizat, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, unui singur organism notificat, ales de el. Cererea, la care se ataşează dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3 din anexa nr. 2, include denumirea şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, indicându-se şi locul de fabricaţie a recipientelor. Odată cu cererea se prezintă un recipient reprezentativ pentru producţia avută în vedere. 

(3) Organismul notificat examinează dosarul tehnic de fabricaţie pentru a verifica conformitatea sa, precum şi recipientul transmis. La examinarea recipientului organismul notificat:

a) verifică dacă recipientul a fost fabricat conform dosarului tehnic de fabricaţie şi poate fi utilizat în siguranţă conform destinaţiei sale;

b) execută examinări şi teste pentru a verifica dacă recipientul respectă cerinţele esenţiale de securitate aplicabile, prevăzute în anexa nr. 1. 

(4) Dacă prototipul este conform prevederilor aplicabile, organismul notificat emite un certificat de examinare EC de tip, care se înaintează solicitantului. Certificatul cuprinde concluziile examinării, indică orice condiţie care a stat la baza emiterii acestuia şi este însoţit de descrierile şi desenele necesare pentru identificarea prototipului aprobat. Comisia Europeană, alte organisme notificate şi autorităţile din statele membre ale Uniunii Europene pot primi o copie de pe certificat şi, în baza unei cereri justificate, o copie de pe dosarul tehnic de fabricaţie şi de pe rapoartele de examinare şi testare executate. 

(5) Dacă un organism notificat refuză să emită un certificat de examinare EC de tip, informează fără întârziere nejustificată solicitantul şi celelalte organisme notificate. Un organism notificat care retrage un certificat de examinare EC de tip în condiţiile prezentei hotărâri informează Ministerul Economiei şi Finanţelor şi statul membru al Uniunii Europene în care certificatul a fost acordat. Statul membru în cauză, la rândul său, informează Comisia Europeană, motivând în scris decizia adoptată. 

SECŢIUNEA a 3-a

Verificarea EC

Art. 10. – (1) Verificarea EC este procedura prin care un producător sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, asigură şi declară că recipientele care au fost verificate potrivit prevederilor alin. (3) sunt conforme cu prototipul descris în certificatul de examinare EC de tip sau cu dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3 din anexa nr. 2 şi pentru care s-a primit deja un atestat, conform prevederilor art. 8 alin. (1). 

(2) Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca în procesul de fabricaţie să se asigure că recipientele se conformează prototipului descris în certificatul de examinare EC de tip sau dosarului tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3 din anexa nr. 2. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, aplică marcajul CE pe fiecare recipient şi emite o declaraţie de conformitate. 

(3) Organismul notificat efectuează examinările şi testele adecvate pentru a verifica conformitatea recipientelor cu cerinţele prezentei hotărâri, prin examinarea şi testarea recipientelor, după cum urmează:

a) Producătorul prezintă recipientele sale în formă de loturi uniforme şi ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie să asigure uniformitatea fiecărui lot fabricat. 

b) Aceste loturi sunt însoţite de certificatul de examinare EC de tip emis conform prevederilor art. 9 sau, în cazul în care recipientele nu sunt fabricate în conformitate cu un prototip aprobat, de dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3 din anexa nr. 2. În cea de-a doua situaţie enunţată organismul notificat examinează dosarul tehnic de fabricaţie pentru a certifica conformitatea acestuia, înainte de verificarea EC. 

c) Când un lot este examinat, organismul notificat se asigură că recipientele au fost fabricate şi examinate în concordanţă cu dosarul tehnic de fabricaţie şi efectuează pe fiecare recipient din lot un test hidrostatic sau un test pneumatic cu efect echivalent, la o presiune Ph egală cu de 1,5 ori presiunea de proiectare, pentru a verifica rezistenţa recipientului. Testul pneumatic se execută respectându-se condiţiile de siguranţă a testării din România. Pe lângă aceasta, organismul notificat efectuează probe pe piese-test luate dintr-o producţie reprezentativă de piese-test sau dintr-un recipient, la alegerea producătorului, pentru a examina calitatea sudurii. Testele se efectuează pe suduri longitudinale. Atunci când sunt folosite diferite tehnici de sudură pentru suduri longitudinale şi circulare, se repetă testele pe sudurile circulare. 

Pentru recipientele la care grosimea peretului se stabileşte conform prevederilor pct. 2.1.2 din anexa nr. 1 aceste probe pe piese-test se înlocuiesc cu un test hidrostatic pe 5 recipiente luate la întâmplare din fiecare lot, pentru a se verifica conformitatea acestora cu cerinţele prevăzute la pct. 2.1.2 din anexa nr. 1. 

d) În cazul loturilor acceptate, organismul notificat aplică sau impune aplicarea numărului său de identificare pe fiecare recipient şi întocmeşte un certificat scris de conformitate referitor la testele efectuate. Toate recipientele din lot pot fi introduse pe piaţă, cu excepţia acelora care nu au trecut cu succes un test hidrostatic sau pneumatic. 

Dacă un lot este respins, organismul notificat ia măsurile necesare de prevenire a introducerii pe piaţă a acelui lot. În cazul respingerilor frecvente de loturi, organismul notificat poate suspenda verificarea statistică. 

Producătorul are posibilitatea ca, în baza responsabilităţii organismului notificat, să aplice numărul de identificare a acestuia în timpul procesului de fabricaţie. 

e) Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia să pună la dispoziţie, la cererea organismului de control, certificatele de conformitate prevăzute la lit. d), emise de organismul notificat. 

SECŢIUNEA a 4-a

Declararea conformităţii EC

Art. 11. – (1) Producătorul care şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin conform prevederilor art. 12 aplică marcajul CE, prevăzut în condiţiile prezentei hotărâri, pe recipientele pe care le declară conforme cu:

a) dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3 din anexa nr. 2, pentru care a fost emis un atestat conform prevederilor art. 8 alin. (1); sau

b) un prototip aprobat. 

(2) Prin această procedură de declarare a conformităţii EC producătorul se supune supravegherii CE în cazurile în care produsul PS x V depăşeşte 200 bari x litru. 

Art. 12. – (1) Dacă un producător face uz de procedura prevăzută la art. 11, înainte de a începe fabricaţia, acesta trebuie să înainteze organismului notificat care a emis certificatul de examinare EC de tip sau atestatul, conform prevederilor art. 8 alin. (1), un document care descrie procesul de fabricaţie şi ansamblul de măsuri prestabilite şi sistematice care se aplică pentru a asigura conformitatea recipientelor cu standardele prevăzute la art. 6 alin. (1) sau cu prototipul aprobat. Acest document cuprinde:

a) descrierea mijloacelor de fabricaţie şi verificare adecvate construcţiei recipientelor;

b) dosarul de control, care descrie examinările şi testele adecvate care trebuie executate în procesul de fabricaţie, precum şi procedurile respective şi frecvenţa lor de execuţie;

c) angajamentul scris privind executarea examinărilor şi testelor, în acord cu dosarul de control prevăzut la lit. b), şi privind executarea testului hidrostatic sau a testului pneumatic făcut pe fiecare recipient fabricat, la o presiune de testare de 1,5 ori mai mare decât cea de proiectare. Aceste examinări şi teste vor fi executate de un personal calificat, care este independent de personalul de producţie, şi vor fi incluse într-un raport;

d) adresele locurilor de fabricaţie şi de depozitare şi data la care începe fabricaţia. 

(2) În plus, dacă produsul PS x V este mai mare de 200 bari x litru, producătorii trebuie să autorizeze accesul organismului notificat responsabil cu supravegherea CE, pentru a inspecta la locurile de producţie şi depozitare, şi trebuie să permită acestui organism să selecteze mostre de recipiente, furnizându-i toate informaţiile necesare, în special cele legate de:

a) dosarul tehnic de fabricaţie;

b) dosarul de control;

c) certificatul de examinare EC de tip sau atestatul conform art. 8 alin. (1), după caz;

d) rapoartele examinărilor şi testelor executate. 

Art. 13. – (1) În situaţia în care recipientele nu sunt fabricate în conformitate cu un prototip aprobat, organismul notificat care a emis certificatul de examinare EC de tip sau atestatul conform prevederilor art. 8 alin. (1), înaintea datei de începere a oricărei fabricaţii, trebuie să examineze documentul prevăzut la art. 12 alin. (1), precum şi dosarul tehnic de fabricaţie prevăzut la pct. 3 din anexa nr. 2, în scopul de a certifica conformitatea acestor recipiente. 

(2) În plus, dacă produsul PS x V este mai mare de 200 bari x litru în cursul fabricaţiei, acel organism notificat trebuie:

a) să asigure că producătorul verifică în fapt recipientele produse în serie, conform prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c);

b) să preleveze mostre, în mod aleatoriu, de la locurile de fabricaţie sau de depozitare, pentru a fi inspectate. 

Organismul notificat înaintează o copie de pe raportul de inspecţie Ministerului Economiei şi Finanţelor şi, la cerere, altor organisme notificate ale statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene. 

Art. 14. – Scopul supravegherii CE este să asigure, conform cerinţelor art. 13 alin. (2), că producătorul şi-a îndeplinit complet obligaţiile ce derivă din art. 12 alin. (2). Supravegherea se exercită de către organismul notificat în condiţiile prezentei hotărâri, care emite certificatul de examinare EC de tip prevăzut la art. 9, dacă recipientele au fost fabricate conform prototipului aprobat sau, dacă nu este cazul, de către organismul notificat căruia i s-a transmis dosarul tehnic de fabricaţie, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a). 

CAPITOLUL III

Marcaje

Art. 15. – (1) Marcajul de conformitate CE şi inscripţionările prevăzute în anexa nr. 2 trebuie aplicate în mod vizibil, uşor lizibil şi durabil direct pe recipient sau pe o placă de marcaj montată pe recipient astfel încât să nu poată fi detaşată. Marcajul CE este urmat de numărul de identificare a organismului notificat, atribuit conform prevederilor art. 16 alin. (2), desemnat pentru verificarea EC sau supravegherea CE. 

(2) Este interzisă aplicarea pe recipiente a marcajelor asemănătoare cu marcajul CE, care pot fi confundate cu acest marcaj de conformitate. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe recipiente sau pe placa de marcaj, cu condiţia ca vizibilitatea şi lizibiliatea marcajului CE să nu fie reduse. 

(3) Când organismul de control constată că marcajul CE a fost incorect aplicat, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, este obligat să aducă recipientul în stare de conformitate cu prevederile privind aplicarea marcajului CE şi să înceteze încălcarea prevederilor prezentei hotărâri. Atunci când organismul de control constată că neconformitatea continuă, trebuie să ia măsurile necesare de limitare sau interzicere de la introducerea pe piaţă a recipientului în cauză sau să asigure retragerea de pe piaţă, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri. 

CAPITOLUL IV

Organisme notificate şi organisme de control

SECŢIUNEA 1

Organisme notificate

Art. 16. – (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor evaluează competenţa organismelor din România pe baza unor norme metodologice elaborate, având în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 3, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(2) Ministerul Economiei şi Finanţelor va notifica Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene organismele recunoscute pe care le-a desemnat pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformităţii prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (2), împreună cu atribuţiile specifice pe care aceste organisme au fost desemnate să le îndeplinească şi numărul de identificare alocat acestora anterior de către Comisia Europeană. 

(3) Lista organismelor notificate şi numărul alocat acestora, precum şi sarcinile specifice pentru care au fost notificate se publică şi se actualizează în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 

(4) În condiţiile în care constată că un organism notificat nu mai întruneşte criteriile minime prevăzute în anexa nr. 3, Ministerul Economiei şi Finanţelor retrage recunoaşterea unui astfel de organism. 

(5) Ministerul Economiei şi Finanţelor informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene asupra deciziei adoptate conform prevederilor alin. (4), în scopul retragerii notificării la nivel european. 

SECŢIUNEA a 2-a

Supravegherea pieţei

Art. 17. – Organismul de control care verifică respectarea prevederilor prezentei hotărâri este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – Departamentul supraveghere piaţă – ISCIR – SP, organ de specialitate care funcţionează în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

CAPITOLUL V

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 18. – (1) Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a celor vinovaţi, în condiţiile legii. 

(2) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel:

a) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (1) referitoare la cerinţele esenţiale şi a prevederilor art. 6 alin. (1) referitoare la aplicarea standardelor armonizate, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea utilizării şi introducerii pe piaţă a produselor neconforme;

b) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) referitoare la dosarul tehnic de fabricaţie, cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei şi interzicerea comercializării, până la o dată stabilită de organismul de control de comun acord cu producătorul sau cu reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, după caz, pentru eliminarea neconformităţilor;

c) nerespectarea prevederilor art. 15 referitoare la aplicarea marcajului de conformitate, cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea introducerii pe piaţă a produselor nemarcate sau marcate incorect, până la eliminarea neconformităţilor. 

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (2) se realizează de persoane împuternicite de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat – Departamentul supraveghere piaţă – ISCIR – SP. 

(4) Contravenţiilor prevăzute la alin. (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. 

(5) Orice decizie luată în baza acestei hotărâri de ISCIR–SP, din care rezultă sancţiuni şi restricţii de introducere pe piaţă sau punere în funcţiune a recipientelor, trebuie să menţioneze temeiul legal al deciziei, în condiţiile prezentei hotărâri, şi se aduce la cunoştinţă Ministerului Economiei şi Finanţelor. 

(6) Decizia se aduce la cunoştinţă într-un interval de 72 de ore celui sancţionat, informându-l cu privire la posibilitatea de exercitare a căilor de atac potrivit legislaţiei în vigoare în România. 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

Art. 19. – Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează şi actualizează periodic lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la recipientele simple sub presiune, prevăzute la art. 6 alin. (1), aprobată prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 20. – (1) Până la data intrării în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale – PECA se admit introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune şi a recipientelor care poartă marcaj naţional de conformitate CS, aplicat conform prevederilor art. 22 alin. (1). Elementele de identificare a marcajului naţional de conformitate CS sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 608/2001, republicată, cu modificările ulterioare. 

(2) Se interzice aplicarea pe recipiente a marcajului naţional de conformitate CS concomitent cu marcajul CE, în condiţiile prezentei hotărâri. 

Art. 21. – (1) Până la data intrării în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale – PECA, pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformităţii prevăzute de prezenta hotărâre, Ministerul Economiei şi Finanţelor recunoaşte şi desemnează organisme la nivel naţional. 

(2) Recunoaşterea şi desemnarea prevăzute la alin. (1) se realizează conform unor norme metodologice, elaborate având în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 3, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

(3) Lista cuprinzând organismele prevăzute la alin. (1), sarcinile specifice pentru care acestea au fost desemnate şi numerele lor de identificare se aprobă şi se actualizează prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, ori de câte ori este necesar, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Art. 22. – (1) În situaţia în care evaluarea conformităţii recipientelor destinate pieţei naţionale se realizează prin utilizarea procedurilor prevăzute de prezenta hotărâre de către organisme recunoscute şi desemnate la nivel naţional, în condiţiile prezentei hotărâri, producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România, trebuie să aplice marcajul naţional de conformitate CS. 

(2) Prevederile art. 6 alin. (3) se aplică şi pentru produsele care poartă marcaj naţional de conformitate CS. 

Art. 23. – (1) Producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în România, după caz, care introduce pe piaţă recipiente cu marcaj CS, are aceleaşi responsabilităţi cu cele prevăzute pentru recipientele introduse pe piaţă cu marcaj CE. 

(2) Până la data intrării în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale – PECA prevederile referitoare la marcajul CE sunt aplicabile şi pentru marcajul naţional de conformitate CS. 

(3) Sancţiunile şi măsurile prevăzute în cap. V se aplică şi în cazul recipientelor introduse pe piaţă cu marcajul naţional de conformitate CS. 

Art. 24. – Începând cu data de 1 ianuarie 2007 vor fi admise la comercializare numai recipientele simple sub presiune care poartă marcajul CE. 

Art. 25. – Anexele nr. 1–3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. 

Art. 26. – (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 6 alin. (4) şi ale art. 7 alin. (4), care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, precum şi ale art. 9 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (2) şi (5), care se aplică de la data intrării în vigoare a Protocolului european privind evaluarea conformităţii şi acceptarea produselor industriale – PECA. 

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 571/2001 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a recipientelor simple sub presiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 11 iulie 2001. 

ANEXA Nr. 1

CERINŢELE ESENŢIALE

de securitate impuse recipientelor

 

1. Materiale

Materialele trebuie să fie selectate în conformitate cu destinaţia recipientelor şi în conformitate cu cerinţele menţionate la pct. 1.1–1.4. 

1.1. Părţi sub presiune

Materialele la care se referă pct. 1, utilizate în fabricaţie pentru părţile sub presiune, trebuie:

– să poată fi sudate;

– să fie ductile şi rezistente astfel încât o rupere la o temperatură minimă de lucru să nu permită fragmentarea sau o rupere de tip fragil;

– să nu fie afectate intens de procesul de îmbătrânire. 

În plus, pentru recipientele din oţel materialele trebuie să respecte cerinţele formulate la pct. 1.1.1, iar pentru recipientele din aluminiu sau din aliaj de aluminiu, cerinţele menţionate la pct. 1.1.2. 

Materialele trebuie să fie însoţite de un certificat de inspecţie elaborat de producătorul materialelor, astfel cum este prevăzut în anexa nr. 2. 

1.1.1. Recipiente din oţel

Oţelurile nealiate de calitate trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

a) să fie calmate şi să fie livrate după un tratament de normalizare sau într-o stare echivalentă;

b) conţinutul de carbon pe produs să fie mai mic de 0,25%, iar conţinutul de sulf şi cel de fosfor să fie fiecare mai mic de 0,05%;

c) fiecare produs să aibă următoarele calităţi mecanice: ii

(i)	rezistenţa maximă la tracţiune Rm, max trebuie să fie mai mică de 580 N/mm2; i
(ii)	alungirea la rupere trebuie să fie:
	• dacă epruvetele sunt prelevate paralel cu direcţia de laminare:
	– grosimea ≥ 3 mm; A ≥ 22%;
	– grosimea < 3 mm; A80mm ≥ 17%;
	• dacă epruvetele sunt prelevate perpendicular pe direcţia de laminare:
	– grosimea ≥ 3 mm; A ≥ 20%;
	– grosimea < 3 mm; A80 mm ≥ 15%;
(iii)	rezilienţa KCV, pentru 3 epruvete testate longitudinal, la temperatura minimă de lucru nu trebuie să fie mai mică de 35 J/cm2. Cel mult una dintre cele 3 valori măsurate la testare poate fi mai mică de 35 J/cm2, cu un minim de 25 J/cm2.

Această proprietate trebuie verificată în cazul oţelurilor utilizate la fabricarea recipientelor a căror temperatură de lucru este mai mică de –10°C şi care au grosimea pereţilor mai mare de 5 mm. 

1.1.2. Recipiente din aluminiu

Recipientele din aluminiu nealiat trebuie să aibă conţinutul de aluminiu de cel puţin 99,5% şi acele aliaje descrise în art. 3 alin. (2) din hotărâre trebuie să aibă o rezistenţă adecvată la coroziunea intercristalină, la temperatura maximă de lucru. 

În plus aceste materiale trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

a) să fie livrate în stare recoaptă;

b) să aibă următoarele caracteristici mecanice pe produs:

– rezistenţa maximă la tracţiune, R_{m, max} să nu fie mai mare de 350 N/mm²;

– alungirea la rupere să fie:

– A ≥ 16% dacă epruveta este prelevată paralel cu direcţia de laminare;

– A ≥ 14% dacă epruveta este prelevată perpendicular pe direcţia de laminare. 

1.2. Materiale de sudură

Materialele de sudură utilizate în execuţia recipientelor sau la sudarea unor accesorii pe recipiente trebuie să fie adecvate şi compatibile cu materialele care se sudează. 

1.3. Accesorii care contribuie la rezistenţa recipientului

Aceste accesorii (de exemplu: şuruburi şi piuliţe) trebuie să fie executate dintr-un material specificat la pct. 1.1 sau din alte tipuri de oţel ori din aluminiu sau aliaj adecvat de aluminiu, compatibile cu materialele utilizate în fabricarea părţilor sub presiune. 

Aceste materiale trebuie să aibă la temperatura minimă de lucru alungire la rupere şi rezilienţă adecvate. 

1.4. Părţile care nu sunt sub presiune

Toate părţile nepresurizate ale recipientelor sudate trebuie să fie din materiale care sunt compatibile cu materialele componentelor pe care sunt sudate. 

2. Proiectarea recipientului

La proiectarea recipientului producătorul trebuie să definească destinaţia utilizării acestuia şi să selecteze:

a) temperatura minimă de lucru T_min;

b) temperatura maximă de lucru T_max;

c) presiunea maximă de lucru PS. 

Totuşi, dacă este selectată o temperatură minimă de lucru mai mare de –10°C, calităţile cerute materialelor trebuie să fie satisfăcute pentru temperatura de –10°C. 

De asemenea, producătorul trebuie să ţină seama de următoarele prevederi:

a) să poată fi inspectat interiorul recipientului;

b) să poată fi drenat recipientul;

c) calităţile mecanice să fie menţinute de-a lungul perioadei de utilizare a recipientului în scopul pentru care a fost destinat;

d) luându-se în considerare destinaţia lor, recipientele vor fi protejate corespunzător împotriva coroziunii, şi de faptul că în condiţiile de utilizare avute în vedere:

e) recipientele nu trebuie să fie supuse la solicitări care să le afecteze siguranţa în funcţionare;

f) presiunea interioară nu va depăşi în mod permanent presiunea maximă de lucru PS; se pot admite creşteri momentane de presiune cu până la 10%. 

Cordoanele de sudură circulare şi longitudinale trebuie făcute utilizându-se suduri cu pătrundere totală sau suduri cu efect echivalent. 

Fundurile convexe, altele decât cele emisferice, trebuie să fie prevăzute cu o margine cilindrică. 

2.1. Grosimea peretelui

Dacă PS x V < 3.000 bari x litru, producătorul trebuie să aleagă una dintre metodele descrise la pct. 2.1.1 şi 2.1.2 pentru determinarea grosimii peretelui recipientului. 

Dacă PS x V > 3.000 bari x litru sau dacă temperatura maximă de lucru este mai mare de 100°C, grosimea peretelui trebuie determinată prin metoda de lucru descrisă la pct. 2.1.1. 

Grosimea reală a peretelui secţiunii cilindrice şi a capacelor nu poate fi mai mică de 2 mm la recipientele din oţel şi mai mică de 3 mm la recipientele din aluminiu sau aliaj de aluminiu. 

2.1.1. Metoda de calcul

Grosimea minimă a părţilor sub presiune trebuie calculată avându-se în vedere intensitatea solicitărilor şi următoarele prevederi:

a) presiunea de calcul adoptată nu trebuie să fie mai mică decât presiunea maximă de lucru aleasă;

b) efortul unitar de membrană admisibil nu trebuie să fie mai mare decât cea mai mică dintre valorile 0,6 R_ET şi 0,3 R_m. 

Producătorul trebuie să folosească valorile minime ale R_ET şi R_m garantate de producătorul materialului pentru a determina solicitarea admisibilă. 

În orice caz, dacă porţiunea cilindrică a recipientului are una sau mai multe suduri longitudinale executate printr-un procedeu de sudură neautomat, grosimea calculată prin metoda descrisă mai sus trebuie multiplicată cu un coeficient de 1,15. 

2.1.2. Metoda experimentală

Grosimea peretelui trebuie determinată astfel încât recipientele să reziste la temperatura ambiantă la o presiune egală cu de cel puţin 5 ori presiunea maximă de lucru, cu un factor permanent de deformare pe circumferinţa nu mai mare de 1%. 

3. Procesul de fabricaţie

Recipientele vor fi construite şi verificate în procesul de fabricaţie, în conformitate cu dosarul tehnic de fabricaţie descris la pct. 3 din anexa nr. 2. 

3.1. Pregătirea părţilor componente

Pregătirea părţilor componente (de exemplu: formare şi şanfrenare) nu trebuie să conducă la defecte de suprafaţă, fisuri sau modificări ale caracteristicilor mecanice, care să afecteze siguranţa recipientelor. 

3.2. Suduri pe părţile sub presiune

Caracteristicile sudurilor şi zonelor adiacente trebuie să fie similare cu cele ale materialelor sudate şi să nu prezinte niciun defect intern sau de suprafaţă care poate periclita siguranţa recipientelor. 

Sudurile trebuie executate de sudori sau operatori având un nivel de competenţă corespunzător, conform procedurilor de sudare aprobate. Aceste aprobări ale procedurilor şi testarea gradului de calificare a personalului trebuie efectuate de un organism notificat. 

În timpul fabricaţiei producătorul trebuie, de asemenea, să asigure o calitate constantă a sudurii prin teste specifice, folosind proceduri adecvate. Rezultatele acestor teste trebuie să fie consemnate într-un raport. 

4. Punerea în funcţiune a recipientelor

Recipientele trebuie să fie însoţite de instrucţiuni elaborate de producător, astfel cum este prevăzut la pct. 2 din anexa nr. 2. 

ANEXA Nr. 2

1. Inscripţionări

Recipientul sau placa de marcaj trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

a) presiunea maximă de lucru (PS în bar);

b) temperatura maximă de lucru (T_max în °C);

c) temperatura minimă de lucru (T_min în °C);

d) capacitatea recipientului (V în I);

e) numele sau sigla producătorului;

f) tipul şi seria sau lotul de identificare a recipientului;

g) ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat marcajul de conformitate. 

Atunci când se foloseşte placa de marcaj, aceasta trebuie proiectată în aşa fel încât să nu poată fi refolosită şi trebuie să cuprindă un spaţiu liber în care să se poată plasa o altă informaţie. 

2. Instrucţiuni

Instrucţiunile vor cuprinde următoarele informaţii:

– caracteristicile prevăzute la pct. 1, cu excepţia seriei de identificare a recipientului;

– destinaţia recipientului;

– cerinţele de întreţinere şi instalare pentru securitatea recipientului. 

Instrucţiunile vor fi redactate în limba sau în limbile oficiale ale ţării de destinaţie. 

3. Dosarul tehnic de fabricaţie

Dosarul tehnic de fabricaţie trebuie să cuprindă o descriere a tehnicilor şi operaţiunilor utilizate în scopul îndeplinirii cerinţelor esenţiale cuprinse în art. 3 sau în standardele prevăzute la art. 6 alin. (1) din hotărâre, şi anume:

a) un proiect de execuţie detaliat al tipului de recipient;

b) instrucţiunile;

c) un document care descrie:

– materialele alese;

– procedeele de sudură alese;

– verificările alese;

– orice detaliu pertinent referitor la proiectarea recipientului. 

Dacă se utilizează procedurile descrise la art. 8–12 din hotărâre, documentaţia va include, de asemenea:

(i)	certificatele cu privire la alegerea potrivită a procedeelor de sudură şi a sudorilor sau a operatorilor;
(ii)	certificatul de inspecţie pentru materialele utilizate în fabricaţia părţilor şi ansamblurilor care contribuie la rezistenţa recipientului sub presiune;
(iii)	raportul examinărilor şi al testelor executate sau o descriere a verificărilor propuse.

4. Definiţii şi simboluri

4.1. Definiţii

a) Presiunea de proiectare (P) este presiunea aleasă de producător şi folosită pentru determinarea grosimii părţilor sub presiune. 

b) Presiunea maximă de lucru (PS) este presiunea maximă care poate fi exercitată în condiţii normale de lucru. 

c) Temperatura minimă de lucru (T_min) este temperatura stabilizată cea mai mică în peretele recipientului, în condiţii normale de lucru. 

d) Temperatura maximă de lucru (T_max) este temperatura stabilizată cea mai mare în peretele recipientului, în condiţii normale de lucru. 

e) Limita de curgere (R_ET) este valoarea la temperatura maximă de lucru T_max:

– a limitei de curgere în punctul superior R_eH pentru un material care are atât punct de curgere superior, cât şi inferior; sau 

– a limitei de curgere R_p 0,2;

– a limitei de curgere R_p I,0 în cazul aluminiului nealiat. 

f) Familii de recipiente:

Recipientele formează o parte din aceeaşi familie, dacă diferă de prototip doar prin diametru, cu condiţia ca cerinţele specificate la pct. 2.1.1 sau 2.1.2 din anexa nr. 1 să fie respectate şi/sau, pe lungimea porţiunii lor cilindrice, 

– variantele din cadrul familiei trebuie să aibă minimum o virolă dacă un prototip are una sau mai multe virole suplimentare la capete;

– variantele din cadrul familiei nu trebuie să aibă o virolă dacă un prototip are doar două capete elipsoidale. 

Pentru fiecare variantă trebuie indicate în desen variaţiile în lungime care pot duce la crăpături şi/sau penetrări care trebuie modificate. 

g) Un lot de recipiente este alcătuit din cel mult 3.000 de recipiente din acelaşi tip de model. 

h) Se consideră fabricaţie în serie, în sensul prezentei hotărâri, dacă cel puţin un recipient de acelaşi tip este fabricat într-o perioadă dată printr-un proces continuu de fabricaţie, conform unui proiect comun şi utilizându-se acelaşi proces de fabricaţie. 

i) Certificatul de inspecţie este documentul prin care producătorul certifică faptul că produsele livrate îndeplinesc cerinţele comenzii şi în care el prezintă rezultatele verificării curente de fabricaţie, în special compoziţia chimică şi caracteristicile mecanice, executat pe produsele fabricate prin acelaşi proces de fabricaţie cu cel al comenzii, dar nu în mod special pe produsele livrate. 

4.2. Simboluri

A	– alungirea la rupere (Lo = 5,65 √So) % (unde Lo este lungimea calculată, exprimată în mm, iar So este aria secţiunii transversale a secţiunii testate, exprimată în mmp);
A80 mm	– alungirea la rupere (Lo = 80mm) %;
KCV	– rezilienţa J/cm2;
P	– presiunea de proiectare bar;
PS	– presiunea de lucru bar;
Ph	– presiunea de probă hidraulică sau pneumatică bar;
Rp0,2	– limita de curgere la 0,2% N/mm2;
RET	– limita de curgere la temperatura maximă de lucru N/mm2;
ReH	– limita de curgere în punctul superior N/mm2;
Rm	– rezistenţa la tracţiune N/mm2;
Tmax	– temperatura maximă de lucru °C;
Tmin	– temperatura minimă de lucru °C;
V	– volumul recipientului I;
Rm, max	– rezistenţă maximă la tracţiune N/mm2;
Rp1,0	– limita de curgere la 1,0% N/mm2.

ANEXA Nr. 3

CRITERIILE MINIME

care trebuie avute în vedere la desemnarea organismelor notificate pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformităţii

 

1. Organismul notificat, directorul sau/şi personalul responsabil pentru executarea testelor de verificare trebuie să fie alţii decât proiectantul, producătorul, furnizorul sau instalatorul de recipiente, pe care aceştia le inspectează, şi decât reprezentanţii autorizaţi ai acestuia. Ei nu se vor implica direct în proiectarea, construcţia, comercializarea sau întreţinerea acestor recipiente şi nici nu vor reprezenta părţile angajate în aceste activităţi. Aceasta nu exclude posibilitatea schimburilor de informaţii tehnice dintre producător şi organismul notificat de inspecţie. 

2. Organismul notificat şi personalul său trebuie să execute testele de verificare cu cel mai înalt grad de integritate profesională şi competenţă tehnică şi trebuie să fie independenţi de orice presiuni şi stimulente, îndeosebi financiare, din partea unor persoane sau grupuri de persoane care au interes în rezultatul verificării şi care ar putea influenţa decizia lor sau rezultatele verificărilor. 

3. Organismul notificat trebuie să aibă la dispoziţie personalul necesar şi să dispună de dotările necesare care să îi permită îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor sale administrative şi tehnice legate de verificare; de asemenea, trebuie să aibă acces la echipamentul necesar pentru verificări speciale. 

4. Personalul organismului notificat trebuie să aibă:

– pregătire tehnică şi profesională temeinică;

– cunoştinţe satisfăcătoare în ceea ce priveşte cerinţele testelor ce trebuie executate şi experienţă adecvată pentru aceste teste;

– abilitatea de a emite certificate, înregistrări şi rapoarte de autentificare a performanţelor testelor. 

5. Trebuie garantată imparţialitatea personalului. Remunerarea personalului nu trebuie să fie dependentă de numărul de teste executate şi nici de rezultatul acestora. 

6. Organismul notificat trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă dacă răspunderea pentru teste nu este asumată de către stat prin lege sau statul însuşi este responsabil pentru efectuarea testelor. 

7. Personalul este obligat să păstreze secretul profesional cu privire la informaţiile dobândite în exercitarea sarcinilor sale ce decurg din respectarea prevederilor prezentei hotărâri sau a altor reglementări, cu excepţia situaţiei în care informaţiile sunt solicitate de Ministerul Economiei şi Finanţelor în calitate de autoritate de stat în domeniu.